Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa nr. 199 din 07.02.2023, Judecătoria Drobeta -Turnu Severin, secţia penală, în baza dispoziţiilor art. 47 alin. (3) din C. proc. pen., a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin, invocată din oficiu, iar în baza dispoziţiilor art. 50 raportat la art. 585 alin. (2) din C. proc. pen., a declinat competenţa de soluţionare a cererii având ca obiect alte modificări de pedeapsă, conform art. 585 alin. (1) din C. proc. pen., formulată de petentul condamnat A., deţinut în Penitenciarul Timişoara la data de 03.10.2022, data formulării cererii, în favoarea Judecătoriei Timişoara.
Pentru a se pronunţa în acest sens, Judecătoria Drobeta-Turnu Severin a reţinut că la data formulării cererii, petentul figura încarcerat în Penitenciarul Timişoara, drept pentru care competenţa de soluţionare a cererii întemeiate pe dispoziţiile art. 585 alin. (1) din C. proc. pen. aparţine Judecătoriei Timişoara.
Prin Sentinţa nr. 1056 din 12.04.2023, Judecătoria Timişoara, secţia penală, în temeiul art. 47 alin. (3) raportat la art. 585 alin. (2) din C. proc. pen. cu referire, prin analogie, la Decizia nr. 31/2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie într-un recurs în interesul legii, a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Timişoara în soluţionarea dosarului cu nr. x/2022, având ca obiect alte modificări de pedepse, formulată de petentul A., în temeiul art. 50 alin. (1) raportat la art. 585 alin. (2) din C. proc. pen. cu referire, prin analogie, la Decizia nr. 31/2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie într-un recurs în interesul legii, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, iar în conformitate cu art. 51 alin. (1) din C. proc. pen., a constatat existenţa unui conflict negativ de competenţă între Judecătoria Timişoara şi Judecătoria Drobeta Turnu Severin şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.
S-a reţinut, în esenţă, că Judecătoria Drobeta-Turnu Severin, la termenul de judecată din data de 29.11.2022, trebuia să invoce excepţia de necompetenţă teritorială întrucât avea lămurit obiectul cauzei şi avea la dosar toate datele care dovedeau locul de detenţie în care se afla petentul.
În acest sens, a făcut referire la raţionamentul avut în vedere de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie într-un recurs în interesul legii, respectiv Decizia nr. 31/2019 apreciind că împrejurarea că această decizie s-a referit la materia civilă nu prezintă importanţă, întrucât dispoziţiile referitoare la momentul până la care poate fi invocată excepţia de necompetentă materială a instanţei sunt similare.
Faţă de aceste aspecte, a considerat că Judecătoria Drobeta Turnu Severin nu şi-a invocat necompetenţa teritorială în termenul prevăzut de art. 47 alin. (3) coroborat cu art. 585 alin. (2) din C. proc. pen., iar prin neinvocarea excepţiei necompetenţei teritoriale în termenul prevăzut de lege, competenţa teritorială se definitivează la instanţa iniţial sesizată.
Fiind sesizată, în temeiul art. 51 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Judecătoria Timişoara, motiv pentru care, conform dispoziţiilor art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., îi va trimite dosarul.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin, la data de 05.10.2022, sub nr. x/2022, contestatorul A., încarcerat în Penitenciarul Timişoara, aflat în executarea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 2400 din 06.09.2022, dispusă prin Sentinţa penală nr. 2070 din 29.08.2022 a Judecătoriei Bucureşti - Sector 5, a formulat contestaţie la executare solicitând contopirea pedepselor pronunţate prin sentinţele penale din străinătate, cu cele din România.
Potrivit art. 585 alin. (2) din C. proc. pen., instanţa competentă să dispună asupra modificării pedepsei este instanţa de executare a ultimei hotărâri sau, în cazul când cel condamnat se afla în stare de deţinere, instanţa corespunzătoare în a cărei circumscripţie se afla locul de deţinere.
De asemenea, amintim că, prin Decizia nr. 15/2018 din 17/09/2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, publicată în M. Of. nr. 885/22.10.2018, s-a stabilit că instanţa competentă să soluţioneze cererile formulate de persoanele condamnate în cursul executării pedepsei este instanţa în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere la data formulării cererii, indiferent dacă locul de deţinere este reprezentat de penitenciarul stabilit iniţial sau de penitenciarul stabilit prin transferarea definitivă ori temporară a persoanei condamnate.
Criteriul de stabilire a competenţei este locul de deţinere, respectiv cel în care persoana condamnată execută pedeapsa, la data formulării cererii.
Soluţia adoptată de completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii are în vedere maniera determinării instanţei competente teritorial în materia executării pedepsei, fiind aplicabilă în situaţia formulării cererilor specifice fazei executării.
Din verificările efectuate în sistemul ANP rezultă faptul că la data formulării cererii, respectiv 03.10.2022, petentul era încarcerat în Penitenciarul Timişoara.
În acest context, Înalta Curte constată că instanţa competentă a soluţiona cererea întemeiată pe dispoziţiile art. 585 din C. proc. pen. este instanţa în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere la data formulării cererii, respectiv Judecătoria Timişoara.
În egală măsură, se constată inaplicabilitatea Deciziei nr. 31/2019 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii care vizează evaluarea unei norme procesual civile, art. 131 din C. proc. civ., ce nu este incidentă în cauză.
Art. 585 alin. (2) din C. proc. pen., reglementează o competenţă exclusivă, astfel că atunci când condamnatul se află încarcerat, competenţa este determinată în raport cu locul de deţinere.
Astfel, chiar dacă Judecătoria Drobeta-Turnu Severin, secţia penală a efectuat acte specifice pregătirii judecăţii în raport cu faza punerii în executare ori a decelat temeiul de drept riguros în raport cu interesul legitim ce se dorea a fi valorificat şi doar ulterior a efectuat cercetări cu privire la locul în care petentul se afla încarcerat la data formulării cererii, aceste demersuri nu împietează asupra determinării competenţei cu consecinţa declinării. Norma procesual penală reglementează o competenţă exclusivă, ce nu poate fi ignorată, ineficientizată ori acoperită de demersuri procesuale ori procedural utile decelării naturii cererii ori depunerii unor înscrisuri specifice fazei punerii în executare. Faza executării generează însă obligaţia legală ca verificările utile şi prealabile judecăţii cererilor să fie efectuate cu maximă celeritate.
Pentru aceste considerente, văzând că la momentul formulării cererii petentul se afla încarcerat la Penitenciarul Timişoara, în temeiul art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe condamnatul A. în favoarea Judecătoriei Timişoara, secţia penală, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
Conform art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 340 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privindu-l pe condamnatul A. în favoarea Judecătoriei Timişoara, secţia penală, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 340 RON, rămâne în sarcina statului.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 mai 2023.
GGC - NN