Asupra recursului în casaţie de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Hotărârea primei instanţe.
Prin Sentinţa penală nr. 467 din data de 26.10.2022, pronunţată de Tribunalul Iaşi în Dosarul nr. x/2022, s-au dispus următoarele:
I. În baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., fost "A." , în prezent aflat în stare de arest preventiv în Penitenciarul Iaşi, la o pedeapsă principală de 7 (şapte) ani şi 6 (şase) luni închisoare şi pedeapsa complementară 4 (patru) ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1), lit. a), lit. b), lit. n) din C. pen. (în acest din urmă caz individualizată în concret în interzicerea dreptului de a comunica cu/de a se apropia de persoanele vătămate B. - C., minor în vârstă de 12 ani şi D., la o distanţă mai mică de 50 m), pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la infracţiunea de "omor calificat", prev. de art. 32 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 188 alin. (1) - art. 189 alin. (1), lit. a) şi lit. f) din C. pen.
În baza art. 65 din C. pen., s-a interzis inculpatului A. exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b), lit. n) din C. pen., ca pedeapsă accesorie, din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate va fi executată sau considerată ca executată.
În baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., cu datele anterior menţionate, la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de "distrugere", prev. de art. 253 alin. (1) şi alin. (4) din C. pen.
În baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., cu datele anterior menţionate, la o pedeapsă de 9 (nouă) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de "ameninţare", prev. de art. 206 alin. (1) din C. pen.
În baza art. 39 alin. (1), lit. b) din C. pen., raportat la art. 38 alin. (1) şi alin. (2) din C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea, de 7 (şapte) ani şi 6 (şase) luni închisoare, sporită cu 1 (unu) an şi 3 (trei) luni luni închisoare (reprezentând o treime din celelalte pedepse stabilite), pedeapsa principală finală pentru inculpatul A. fiind de 8 (opt) ani şi 9 (nouă) luni închisoare.
În baza art. 45 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1), lit. a), b) şi n) din C. pen. (în acest din urmă caz individualizată în concret în interzicerea dreptului de a comunica cu/de a se apropia de persoanele vătămate B. - C. şi D., la o distanţă mai mică de 50 m), pe o durată de 4 (patru) ani.
În baza art. 45 alin. (5) din C. pen., raportat la art. 65 alin. (1) din C. pen. şi art. 66 alin. (1), lit. a), lit. b) şi lit. n) din C. pen. s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, precum şi dreptul de a comunica cu/de a se apropia de persoanele vătămate B. - C. şi D., la o distanţă mai mică de 50 m.
În baza art. 399 alin. (1) din C. proc. pen. s-a menţinut măsura preventivă a arestului preventiv dispus faţă de inculpatul A..
În baza disp. art. 72 alin. (1) din C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 24.10.2021 la zi.
În baza disp. art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul A., în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare (S.N.D.G.J.).
Conform art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare s-a adus la cunoştinţa inculpatului A. că probele biologice care vor fi recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.
II. În baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul E., la o pedeapsă principală de 3 (trei) ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de complicitate la "distrugere", prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 253 alin. (1) şi alin. (4) din C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (1) din C. pen. şi art. 43 alin. (5) din C. pen.
În baza art. 399 alin. (1) din C. proc. pen., s-a menţinut măsura preventivă a controlului judiciar luată faţă de inculpatul E. prin încheierea penală nr. 15 C. proc. civ. din 28.01.2022, a Curţii de Apel Iaşi .
În baza art. 72 alin. (1) din C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului E. durata reţinerii şi a arestării preventive de la data de 24.10.2021 până la data de 28.01.2022 .
În baza art. 19 din C. proc. pen., art. 20 din C. proc. pen. şi art. 397 din C. proc. pen. cu ref. la art. 1357 din Noul C. civ., art. 1382 din Noul C. civ., 1385 din Noul C. civ. şi art. 313 din Legea nr. 95/2006, s-a admis acţiunea civilă exercitată de către partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă Sf Spiridon Iaşi, prin reprezentanţii săi legali, sens în care a obligat în solidar inculpaţii A. şi E. la plata către partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă Sf Spiridon Iaşi a sumei de 598,82 RON, reprezentând despăgubiri civile (cheltuieli de transport pentru persoana vătămată F.), la care s-a adăugat dobânda de referinţă practicată de B.N.R. până la achitarea integrală a prejudiciului, conform art. 3 din O.G. nr. 13/2011.
În baza art. 19 din C. proc. pen., art. 20 din C. proc. pen. şi art. 397 din C. proc. pen. cu ref. la art. 1357 din Noul C. civ., art. 1382 din Noul C. civ., 1385 din Noul C. civ. şi art. 313 din Legea nr. 95/2006, s-a admis acţiunea civilă exercitată de către partea civilă Serviciul de Ambulanţă Judeţean Iaşi, prin reprezentanţii săi legali, sens în care a obligat în solidar inculpaţii A. şi E. la plata către partea civilă Serviciul de Ambulanţă Judeţean Iaşi a sumei de 331,50 RON, reprezentând despăgubiri civile (cheltuieli de spitalizare pentru persoana vătămată F.), la care s-a adăugat dobânda de referinţă practicată de B.N.R. până la achitarea integrală a prejudiciului, conform art. 3 din O.G. nr. 13/2011.
În art. 19 din C. proc. pen., art. 20 din C. proc. pen. şi art. 397 din C. proc. pen. cu ref. la art. 1357 din Noul C. civ., art. 1385 din Noul C. civ. şi art. 1391 din Noul C. civ. a admis în parte acţiunea civilă exercitată de către partea civilă minoră C. prin reprezentant legal B., sens în care a obligat inculpatul A. să plătească părţii civile minoră C. prin reprezentant legal B. suma de 20.000 RON, cu titlu de daune morale.
În art. 19 din C. proc. pen., art. 20 din C. proc. pen. şi art. 397 din C. proc. pen. cu ref. la art. 1357 din Noul C. civ., art. 1385 din Noul C. civ. şi art. 1391 din Noul C. civ. a admis în parte acţiunea civilă exercitată de către partea civilă B., sens în care:
- a obligat inculpaţii A. şi E., la plata în solidar a sumei de 7.000 RON cu titlu de daune materiale pentru infracţiunea de "distrugere",
- a obligat inculpatul A. să plătească părţii civile B. suma de 10.000 RON, cu titlu de daune morale.
S-a luat act că persoanele vătămate D., F. şi G. nu s-au constituit părţi civile în cauză.
În baza art. 404 alin. (4), lit. c) din C. proc. pen. rap. la art. 249 din C. proc. pen. s-a dispus luarea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra bunurilor mobile şi imobile, prezente şi viitoare ale inculpatului A. din prezenta cauză până la concurenţa sumei totale la care a fost obligat potrivit prezentei hotărâri, în vederea reparării prejudiciilor cauzate părţilor civile şi executării cheltuielilor judiciare avansate de stat.
În baza art. 398 din C. proc. pen. rap. la art. 274 alin. (1) şi alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. să plătească statului suma de 9.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, atât în faza de urmărire penală, cât şi în cursul judecăţii şi inculpatul E. să plătească statului suma de 6.000, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, atât în faza de urmărire penală, cât şi în cursul judecăţii.
În baza art. 398 din C. proc. pen. rap. la art. 272 din C. proc. pen. cu referire la art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., s-a dispus plata onorariului avocatului desemnat din oficiu pentru persoana vătămată minoră C. (delegaţie nr. x/14.01.2022, av. H.) în procedura de cameră preliminară, cât şi în cursul judecăţii, în valoare de 470 RON, din fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei, în final aceste cheltuieli rămânând în sarcina statului.
În baza art. 272 din C. proc. pen. şi art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parţial al apărătorului din oficiu al inculpatului E., în cuantum de 450 RON, conform Delegaţiei nr. x/14.01.2022 emisă de Baroul Iaşi - av. I. - a fost avansat din fondurile Ministerului Justiţiei şi a rămas în sarcina statului.
În baza art. 272 din C. proc. pen. şi art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul apărătorului din oficiu al inculpatului E., în cuantum de 868 RON, conform Delegaţiei nr. x/05.04.2022 emisă de Baroul Iaşi - av. J. - a fost avansat din fondurile Ministerului Justiţiei şi a rămas în sarcina statului.
În baza art. 272 din C. proc. pen. şi art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parţial al apărătorului din oficiu al inculpatului A., în cuantum de 450 RON, conform Delegaţiei nr. x/14.01.2022, emisă de Baroul Iaşi - av. K. a fost avansat din fondurile Ministerului Justiţiei şi a rămas în sarcina statului.
S-a luat act că inculpatul A. a fost asistat de apărător ales, atât în procedura de cameră preliminară, cât şi în cursul judecăţii.
Pentru a pronunţa această sentinţă penală, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi, nr. 775/P/2021 emis la 13.01.2022, înregistrat pe rolul Tribunalului Iaşi la data de 13.01.2022, sub nr. x/2022, au fost trimişi în judecată, în stare de arest preventiv, inculpaţii:
- A., fost "A." , trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de "omor calificat", prev. de art. 32 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 188 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 189 alin. (1), lit. a) şi lit. f) din C. pen., " distrugere", prev. de art. 253 alin. (1) şi alin. (4) din C. pen. şi "ameninţare", prev. de art. 206 alin. (1) din C. pen., toate cu aplic. art. 38 alin. (1) din C. pen., şi
- E., trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de "distrugere", prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 253 alin. (1) şi alin. (4) din C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (1) din C. pen.
În actul de sesizare s-a reţinut, în esenţă, că în noaptea de 23/24.10.2021, în intervalul orar 22:30-23:40, pe fondul unor altercaţii generate de sentimente de gelozie şi răzbunare, inculpatul A. (în vârstă de 39 de ani) însoţit inculpatul E. (în vârstă de 28 de ani) s-a deplasat din municipiul Paşcani în municipiul Iaşi, la domiciliul persoanei vătămate B., situat în Iaşi strada x nr. 23, având asupra sa un recipient de 5 litri cu benzină şi a incendiat în mod intenţionat uşa de acces a apartamentului menţionat, cunoscând faptul că în interior se afla persoana vătămată împreună cu familia sa (părinţii şi fiica sa), împrejurare aptă de producere a morţii acestora în situaţia în care ar fi dormit şi nu acţionau în vederea salvării vieţilor lor.
Anterior episodului infracţional descris mai sus, la data de 23.10.2021 în jurul orelor 14:00, inculpatul A. s-a deplasat la locuinţa familiei B. din mun Iaşi, str. x, parter şi a adresat persoanei vătămate B. ameninţări cu acte de violenţă şi cu moartea, respectiv cu incendierea, ameninţările acestuia fiind de natură să-i creeze o stare de temere.
În ceea ce priveşte poziţia procesuală a inculpaţilor, trebuie precizat că:
- în cursul urmăririi penale, fiind audiat în cauză, inculpatul A. a oferit o depoziţie, prin care a recunoscut parţial faptele imputate, arătând că intenţia sa a fost exclusiv aceea de a o speria pe numita B., în contextul unor discuţii contradictorii care avuseseră loc în aceeaşi zi, în condiţiile în care aceasta refuza să îi restituie suma de 15.000 RON, pe care acesta i-o împrumutase, iar inculpatul E. nu a recunoscut fapta imputată;
- în procedura de cameră preliminară, în temeiul disp. art. 342 din C. proc. pen., inculpaţii A. şi E. nu au formulat cereri şi excepţii cu privire la nelegalitatea sesizării instanţei, administrării probelor şi efectuării actelor de către organele de urmărire penală, şi nici din oficiu, judecătorul de cameră preliminară nu a invocat astfel de cereri şi excepţii;
- în cursul judecăţii: inculpatul A. a dat declaraţii, prin care şi-a păstrat poziţia procesuală din cursul urmăririi penale; inculpatul E. nu a dorit să dea declaraţii în cauză.
În privinţa probelor administrate în cursul procesului penal, trebuie precizate următoarele:
În cursul urmăririi penale, s-au administrat următoarele mijloace de probă: declaraţia persoanei vătămate B., declaraţia persoanei vătămate L., declaraţia persoanei vătămate D. (fil 44- 48, vol), declaraţia persoanei vătămate C., declaraţia persoanei vătămate G., declaraţia persoanei vătămate F., proces-verbal de cercetare la faţa locului şi planşe fotografice;, proces-verbal şi planşe fotografice ce conţin imagini surprinse de camerele de supraveghere amplasate în apropierea imobilului persoanei vătămate, declaraţiile martorei M.(fila x, vol. I), declaraţiile martorului N., declaraţia martorului O., declaraţie martor P., declaraţia martorei Q., copie fişa intervenţia SNUAU 112 din data de 23.10.2021, copie fişa intervenţia SNUAU 112 din data de 24.10.2021, copie proces-verbal de constatare a contravenţiei cu nr. x emis pe numele A., proces-verbal intervenţie ISU Iaşi nr. 1406/23.10.2021, declaraţiile suspectului/inculpatului A., declaraţiile suspectului/inculpatului E., copie proces-verbal de constatare a contravenţiei cu nr. x emis pe numele A., proces-verbal şi planşe fotografice cu redarea conversaţiilor identificate în telefonul pus la dispoziţie de persoana vătămată(fila x, vol. I), proces-verbal conversaţii efectuate cu operatorii 112, proces-verbal vizionare imagini staţie R., adresa constituire parte civilă Spitalul Sf Spiridon, adresa constituire parte civilă Serviciul de Ambulanţă, memorii inculpat A. şi fişe de cazier(f .112; 128 vol I) .
În cursul judecăţii, s-au administrat următoarele mijloace de probă:
- au fost ataşate, din dispoziţia instanţei, fişele de cazier judiciar ale inculpaţilor;
- la termenul de judecată din data de 23.05.2022 a fost audiat inculpatul A., declaraţia sa fiind consemnată şi ataşată la dosarul cauzei, iar la termenul de judecată din data de 20.06.2022 a fost audiată persoana vătămată B. (dosar instanţă);
- la termenul de judecată din data de 05.07.2022 au fost audiaţi martorii: O., P., N.,
- la termenul de judecată din data de 19.09.2022 au fost audiaţi martorii: M. şi Q. .
La termenul de judecată din data de 05.07.2022 procurorul de şedinţă s-a sesizat din oficiu cu privire la comiterea infracţiunii de mărturie mincinoasă de către martora P..
În cursul urmăririi penale, Serviciul de Ambulanţă Judeţean Iaşi s-a constituit parte civilă cu suma de 598,82 RON, reprezentând despăgubiri civile (cheltuieli de transport pentru persoana vătămată F.), la care se adaugă dobânda de referinţă practicată de B.N.R. până la achitarea integrală a prejudiciului, conform art. 3 din O.G. nr. 13/2011 ( p. 84 - 87, vol. II, dosar urm.pen.), iar Spitalul Clinic de Urgenţă Sf Spiridon Iaşi, prin reprezentanţii săi legali s-a constituit parte civilă cu suma de 331,50 RON, reprezentând despăgubiri civile (cheltuieli de spitalizare pentru persoana vătămată F.), la care ss-a adăugat dobânda de referinţă practicată de B.N.R. până la achitarea integrală a prejudiciului, conform art. 3 din O.G. nr. 13/2011 .
Anterior începerii cercetării judecătoreşti, persoana vătămată B. s-a constituit parte civilă în cauză în nume propriu cu suma de 100.000 RON cu titlu de daune morale, 40.000 RON cu titlu de daune materiale, reprezentând contravaloarea pagubei produse prin distrugere, dar şi în calitate de reprezentant legal pentru fiica sa minoră-persoana vătămată C. cu suma de 30.000 RON cu titlu de daune materiale, reprezentând cheltuieli psiholog, precum şi daune morale (pe care nu le-a precizat). Totodată, persoana vătămată B. a solicitat obligarea inculpaţilor şi la plata daunelor morale către părinţii săi, fără a preciza o sumă anume, arătând că tatăl său a decedat şi că a fost afectat (f. x verso, vol. I, dosar instanţă) .
Persoana vătămată B. nu a depus niciun înscris în susţinerea prezentei cereri .
Cu privire la persoanele vătămate D. şi L., instanţa de judecată a reţinut că acestea s-au constituit parte civilă în cursul urmăririi penale, fără a indica o sumă şi titlu cu care este solicitată, aceştia nefăcând precizări nici în faţa instanţei de judecată, deşi au fost citaţi cu această menţiune. La data de 11.05.2022, în cursul procesului penal de faţă persoana vătămată L. a decedat.
Nu în ultimul rând, instanţa de judecată a reţinut că persoanele vătămate F. şi G. nu s-au constituit părţi civile în prezenta cauză.
Instanţa, analizând în mod echitabil, imparţial, ansamblul materialului probator administrat în cauză, din perspectiva gândirii critice (interpretare, analizare, evaluare, explicare), a reţinut următoarele:
În fapt, instanţa de judecată a reţinut că la data de 24.10.2021, organele de cercetare penală din cadrul I.P.J. Iaşi, secţia 1 Poliţie au fost sesizate prin SNUAU 112 cu privire la faptul că la imobilul situat în mun. Iaşi, str. x, în faţa apartamentului cu nr. x, proprietate a familiei L., s-a produs intenţionat o incendiere.
Din cercetările efectuate a rezultat că persoana vătămată B. locuieşte la adresa din mun. Iaşi, str. x, jud. Iaşi împreună cu părinţii D. şi L. şi cu fiica sa minora, în vârstă de 12 ani, C..
Conform declaraţiei persoanei vătămate B., de aproximativ 6 luni de zile, aceasta are o relaţie de prietenie cu numitul A. din mun. Paşcani, acesta insistând în repetate rânduri că el şi persoana vătămată să înceapă o relaţie amoroasă. În acest timp, inculpatul A. i-a dat acesteia mai multe sume de bani sub formă de împrumut însă numita B. susţine că banii i-au fost daţi, cadou," motiv pentru care consideră că nu are nicio datorie sau obligaţie faţă de inculpat.
În aceste circumstanţe, între cei doi au existat mai multe conflicte, atât verbale, cât şi fizice. În acest context, în noaptea de 22/23.10 2021, în jurul orelor 02:00, inculpatul A. a mers la locuinţa familiei B. din mun. Iaşi, unde a sunat la uşă şi i-a cerut numitei D. să vorbească cu persoana vătămată B.. După o discuţie scurtă cu aceasta, inculpatul a plecat la domiciliul său din municipiul Paşcani. Potrivit susţinerilor persoanei vătămate, în seara zilei de 21.10.2021, inculpatul A. a agresat-o fizic cu pumnii şi a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 1/2 zile îngrijiri medicale, motiv pentru care a sesizat organele de politie din cadrul secţiei 1 Politie Iaşi.
La data de 23.10.2021, în jurul orelor 14:00 inculpatul A. s-a deplasat din nou în municipiul Iaşi împreună cu martorul N., cu autoturismul acestuia din urmă, până în apropierea locuinţei persoanei vătămate B.. Ajuns aici, inculpatul A. a mers la uşa apartamentului acesteia şi a bătut în uşă, cerându-i să deschidă, însă persoana vătămată nu a dat curs solicitării, întrucât îi era frică de inculpat. În continuare, acesta a ieşit din bloc şi s-a deplasat la una din ferestrele apartamentului persoanei vătămate, loc în care i-a cerut, în mod repetat, să îi restituie o sumă de bani, într-un cuantum neprecizat.
Aceste aspecte au fost percepute de martora M., care locuieşte în acelaşi bloc cu persoana vătămată şi care a arătat că la data de 23.10.2021 a observat că un bărbat s-a apropiat de fereastra locuinţei numitei B. şi a strigat de mai multe ori "B., dă-mi banii!". Întrucât persoana vătămată nu deschis geamul, bărbatul s-a dus la uşa apartamentului acesteia, unde a bătut cu pumnii timp de 2-3 minute, strigând de mai multe ori "B., dă-mi banii!".
Inculpatul A. a ieşit din bloc şi s-a deplasat la fereastra locuinţei persoanei vătămate, unde a continuat să ţipe şi să reitereze aceeaşi cerere cu privire la bani după care revenit la uşa locuinţei acesteia, unde a bătut cu pumnii în uşă şi a ţipat. Apoi, bărbatul a ieşit din nou din bloc şi a revenit la fereastră, ocazie cu care a ameninţat-o pe persoana vătămată, spunându-i "O să ai de-a face cu mine dacă nu îmi dai banii! Te fac eu să-mi dai banii!", după care a părăsit zona.
Prezenţa inculpatului A. la blocul persoanei vătămate este confirmată şi de declaraţia minorei C., care a arătat că, la aceeaşi dată, acesta a venit la apartamentul în care locuieşte şi a bătut cu pumnii în uşă, fără ca mama ei să deschidă, motiv pentru care inculpatul s-a deplasat în spatele blocului, la fereastra sufrageriei, unde a strigat către mama ei "B., dă-mi banii!". Întrucât mama ei nu îi răspundea inculpatului, acesta a revenit la uşa apartamentului şi a bătut cu pumnul în uşă de mai multe ori, strigând "B., dă-mi banii!". Ulterior la locuinţă au venit organele de poliţie, care fuseseră chemate de mama ei, timp în care A. nu se mai afla în acel loc.
După plecarea organelor de poliţie, martora C. a arătat că A. a revenit la fereastra apartamentului, ocazie cu care a ţipat, spunând "B., dă-mi banii!", după care a ameninţat-o pe mama ei, folosind următoarea formulă "Lasă, B., că o să vezi tu! Ţi dau foc". După acest moment, A. a plecat din zonă.
Însăşi persoana vătămate B. a confirmat că, în cursul zilei de 23.10.2021, A. a venit de mai multe ori la locuinţa ei, ocazie cu care i-a adresat ameninţări.
Martorul N., împreună cu A. s-au întors în mun. Paşcani la aceeaşi dată, în jurul orei 15:00, după ce anterior inculpatul fusese atenţionat de organele de poliţie să nu se mai apropie de locuinţa familiei B.
La aceeaşi dată de 23.10.2021, în jurul orei 19:00, inculpatul A. l-a sunat pe martorul O. şi l-a rugat să îl ducă cu maşina din oraşul Paşcani în municipiul Iaşi. Cei doi s-au întâlnit în zona gării din mun. Paşcani, în jurul orei 21:00 - 21:30, ocazie cu care martorul a observat că inculpatul A. avea un pet din plastic de 5 L, într-o pungă din plastic după care s-au deplasat la o staţie R., situată pe drumul de ieşire spre Topile.
Prezenţa lui A. la staţia R. este confirmată de înregistrările video realizate de camerele de supraveghere montate la staţia S. S.R.L., care îl surprind pe inculpat în incinta staţiei, ocazie cu care discută cu vânzătorul şi pleacă fără a cumpăra nimic. Apoi, cei doi s-au deplasat cu autoturismul la gara din mun. Paşcani, de unde l-au aşteptat şi luat pe inculpatul E., cu care A. stabilise anterior întâlnirea.
Cei trei s-au deplasat în aceeaşi staţie R. din mun. Paşcani, unde numitul A. a umplut petul cu benzină, pe care l-a aşezat în portbagajul autoturismului şi s-au deplasat în mun. Iaşi.
Ajunşi în capătul cartierului T., cei doi inculpaţi au coborât din autoturism la rondul de tramvai, inculpatul E. având asupra sa sacoşa în care se afla recipientul cu substanţa inflamabilă. Imediat, conducătorul autoturismului a plecat singur înapoi spre Paşcani, alimentând autoturismul în R. amplasat vis a vis de U..
Inculpaţii A. şi E. şi-au continuat deplasarea împreună pe jos, până la blocul x unde locuieşte persoana vătămată B.. Aici, inculpatul E. a rămas în faţa blocului.
Inculpatul A. a pătruns în blocul de locuinţe şi, prin folosirea benzinei din recipient şi a unei surse de aprindere, a incendiat uşa de acces a apartamentului persoanei vătămate, după care a fugit din bloc alergând. Conform declaraţiei acestuia;, Am desfăcut petul şi am turnat circa 1/1,5 litri de benzină pe uşa de acces în apartamentul B. şi cu o brichetă am aprins o bucată de hârtie pe care am aruncat-o pe uşă. A izbucnit o flacără mare iar eu am scăpat bidonul cu benzină din mână".
După ieşirea din scară, inculpatul A. i-a spus inculpatului E. "hai să mergem", ambii plecând în căutarea unui taxi pe care l-au găsit imediat şi au revenit în mun. Paşcani.
Din procesul-verbal de cercetare a locului faptei şi planşa fotografică, coroborate cu declaraţiile persoanelor vătămate, a rezultat că flăcările s-au extins şi la apartamentele vecinilor, fiind cauzate distrugeri persoanelor vătămate L. şi G.. Ca urmare a fumului degajat de incendiu, persoana vătămată F., care locuieşte la etajul 2 al blocului, a fost transportată cu ambulanţa la spital, din cauza intoxicaţiei prin inhalare de fum.
Pentru a reţine această situaţie de fapt, instanţa a avut în vedere analiza coroborată a mijloacelor de probă administrate în cauză în cursul urmăririi penale şi al judecăţii, expuse în cele ce preced, respectiv:
Astfel, procesul-verbal de cercetare la faţa locului, planşele fotografice, procesul-verbal de sesizare a Serviciului 112 cu privire la un incendiu ce a izbucnit în blocul situat în str. x, jud. Iaşi, procesul-verbal de vizionare înregistrări video, procesul-verbal de intervenţie încheiat de ISU Iaşi, declaraţiile persoanelor vătămate menţionate mai sus, declaraţiile martorilor Q., O., M., N., declaraţiile suspecţilor/inculpaţilor A. şi E., conduc neîndoilenic la reţinerea ca veridică a situaţiei de fapt anterior detaliată.
Prin procesul-verbal încheiat la data de 24.10.2021, organele de poliţie au fost sesizate prin intermediul SNUAU 112 cu privire la faptul că în mun. Iaşi, str. x, în jurul orelor 23:45 a izbucnit un incendiu, împrejurare în care la faţa locului a fost mobilizat un echipaj din cadrul ISU Iaşi.
În urma intervenţiei echipajului menţionat mai sus, s-a constatat că incendiul se manifesta "în zona uşii de la intrarea în apartamentul nr. x şi casa scării, aceasta fiind inundată cu fum până la nivelul etajului 4, iar în zona focarului iniţial se simţea miros specific de carburant (benzină)".
De altfel şi din convorbirile telefonice purtate cu operatorii STS aparţinând Centrului Unic pentru Apeluri de Urgenţă 112 Iaşi reiese că incendiu a stârnit panică în rândul locatarilor dar mai ales a membrilor familiei B.
Conversaţia numitului V. cu operatorul 112:
- o luat foc, o luat foc!
- sunt victime acolo?
- da, sunt persoane, nu putem să ieşim pe scară! (...) e fum !
Conversaţia numitului W. cu operatorii 112:
Cu uşa închisă, am fum în casă de nu pot sta!
Aţi deschis uşa?
Nu pot să deschid uşa ca-i fum (...) eu stau la etajul 4, (...) în casă este un fum negru!
De la un apartament de la parter?
La o familie cu două fete şi-s în casă şi strigă, ţipă acolo!
Relevantă este şi conversaţia persoanei vătămate B. care la data de 23.10.2021 ora 13:34 a solicitat serviciului de urgenţă să trimită organele de politie(...) mai ajunge dom-le că trage de uşă, o început să urle prin scară. Înjură, ameninţă! Ţine mâna pe vizor trage de clanţă! (...)
Prin Procesul-verbal de intervenţie nr. x din 23.10.2021, au fost consemnate consecinţele incendiului astfel:
"degradarea a trei uşi metalice aferente apartamentelor de la parter, trei contoare de gaz şi aprox. 10 metri pătraţi de tencuială decorativă. Întreaga suprafaţă a tencuielii şi uşile de acces în apartamente au fost degradate de fum până la nivelul 4. Au ars cabluri electrice de la iluminatul casei scării şi diferite cabluri utilitare de la nivelul parterului". Totodată, numita F., în vârstă de 63 ani a fost preluată de un echipaj de ambulanţă, întrucât prezenta intoxicaţie cu monoxid de carbon. Tot din procesul-verbal de intervenţie reiese faptul că sursa probabilă de aprindere a incendiului a fost "flacăra determinată de folosirea intenţionată a substanţei inflamabile, pentru a genera incendiu".
La faţa locului, organele de poliţie au identificat un fragment din plastic carbonizat parţial, tip PET, care a fost ridicat şi ambalat în pungă de plastic.
Prin procesul-verbal de vizionare a înregistrărilor video surprinse de camera de supraveghere ridicată de organul de cercetare de la staţia R. S.C. S. S.R.L. din mun. Paşcani s-a consemnat că la data de 23.10.2021 ora reală 21:56:19, inculpatul A. coboară din autoturismul marca x din dreapta faţă şi se deplasează în interiorul magazinului. În interiorul magazinului inculpatul A. este surprins interesat de produse cu efect inflamabil, după care la ora 21:57:27 inculpatul A. iese din magazin, urcă în autoturism şi pleacă.
Ulterior, la ora reală 22:30:51, se observă autoturismul menţionat mai sus, cu nr. de înmatriculare x, din care coboară inculpatul A., acesta se deplasează la pompa de alimentare având asupra sa un recipient de plastic pe care l-a luat de pe bancheta din spatele vehiculului, îl poziţionează pe sol şi îl alimentează cu carburant. Tot din aceste imagini, se constată că în momentul în care termină de alimentat, inculpatul preia un capac din plastic de la o altă persoană aflată pe bancheta din spate. Aceeaşi persoană îi înmânează o sacoşă din plastic, în care inculpatul A. introduce petul cu conţinutul de combustibil, pe care îl aşază în portbagajul autoturismului.
În continuare, inculpatul A. revine în magazin şi achită contravaloarea combustibilului alimentat, după care urcă în autoturism, pe scaunul dreapta faţă şi împreună cu şoferul şi persoana aflată pe bancheta din spate părăsesc staţia R. din mun. Paşcani, str. x, jud. Iaşi.
Din imaginile video surprinse de înregistrările video ale camerelor de supraveghere ridicate de la numitul B.., s-a constatat că la ora 23:39:07 autoturismul marca x condus de O. se deplasa pe strada x cu direcţia către str. x şi ulterior pe str. x.
Imaginile captate de camere de supraveghere ale S.C. Y. S.R.L. au surprins la ora reală 23:41:56 autoturismul numitului O. deplasându-se dinspre str. x spre str. x şi a oprit pe partea dreaptă. La ora reală 23:42:43 s-a observat cum din autoturism au coborât două persoane identificate ca fiind inculpaţii A. şi E., care s-au deplasat în direcţia imobilului situat în str. x, jud. Iaşi. Una dintre persoane are asupra sa o sacoşă de culoare deschisă.
Şi în urma vizionării imaginilor surprinse de camerele de supraveghere montate la sediul S.C. Z. S.R.L. pe de DN 28 a fost observat la data de 24.10.2021, ora 00:06:11 autoturismul marca x cu numărul de înmatriculare x, staţionat la pompa de alimentare, iar de pe scaunul stânga faţă a coborât conducătorul auto O..
Prin Procesul-verbal de intervenţie nr. x/23.10.2021 încheiat de ISU - Iaşi s-au comunicat elementele privind stabilirea cauzei probabile a incendiului: locul focarului: casa scării, sursa probabilă de aprindere: flacăra, mijlocul care putea produce aprinderea: alte mijloace folosite pentru aprindere, primul material care s-a aprins: textile artificiale, împrejurarea determinantă: folosirea intenţionată a sursei de aprindere pentru a genera incendiul, condiţii care au favorizat dezvoltarea şi propagarea incendiului: folosirea de substanţe inflamabile în generarea incendiului.
Din declaraţia persoanei vătămate B. rezultă că aceasta se afla în sufragerie şi se pregătea de culcare împreună cu fiica sa, moment în care aceasta din urmă a atenţionat-o că în holul apartamentului a izbucnit un incendiu. Apropiindu-se de uşă, a observat o flacără mare şi fum, care a pătruns în locuinţă, s-a speriat, a luat-o pe fiica sa şi a dus-o la bucătărie la geam şi a început să ţipe ca să-şi trezească părinţii. Tot în acest timp a mers la bucătărie, a luat un lighean cu apă, de câteva ori şi a început să arunce peste flacără. Imediat după ce arunca, flacăra se extindea şi devenea mai mare.
A intervenit şi tatăl său care a început să care apă, a încercat să deschidă uşa de acces, pentru a intra aer. În casă era foarte mult fum, în acest timp, mama şi fiica sa au reuşit să escaladeze geamul din bucătărie şi să iasă în afara locuinţei.
Crede că a durat circa 10 min până a reuşit să stingă flacăra, după care a început să-l caute pe tatăl său prin casă pentru a-l ajuta să iasă afară pe geam. Nu-l vedea din cauza fumului.
A menţionat că nu a putut ieşi pe uşa principală, întrucât aceasta se înfierbântase foarte tare, iar când a reuşit să deschidă uşa, a observat că pe scara blocului era foarte mult fum, mai mult fum decât în casă.
La scurt timp, au ieşit şi vecinii din apartamente, erau speriaţi, una din vecine a făcut un atac de panică şi a fost dusă la spital.
Atât ea, cât şi fiica şi părinţii săi erau foarte speriaţi şi nu au mai putut dormi în noaptea respectivă. Au venit pompierii, au stins definitiv focul, mai ales că pe scara blocului luase foc două contoare de gaz.
În ceea ce priveşte apartamentul lor, s-au distrus în totalitate uşa de acces şi obiectele de mobilier şi îmbrăcăminte aflate în holul locuinţei.
Minora C. a declarat că la data de 23.10.2021, în jurul orelor 13:00, era într-o sâmbătă, se afla acasă când a auzit nişte bătăi puternice în uşă. S-a uitat pe vizor, l-a văzut pe A. şi a chemat-o pe mama sa. A. striga în faţa uşii "B., deschide! (...) B., dă-mi banii!". A chemat-o pe mama sa care a trimis-o în camera sa.
Uitându-se pe fereastră, minora l-a văzut pe A. venind în spatele blocului, apropiindu-se de geam şi a strigat în continuare "B., dă-mi banii! (...) lasă, B., vei vedea că o să-ţi dau foc!".
La scurt timp, au venit şi organele de poliţie, au discutat cu A., aflat în faţa blocului, apoi au venit şi au discutat cu mama sa, însă nu ştie ce au vorbit. După plecarea organelor de poliţie, A. a revenit la geamul din spate, a mai bătut cu pumnul în geam, după care a plecat.
În timpul nopţii, când bunicii săi dormeau, iar ea se pregătea cu mama sa de culcare, a văzut o flacără mare care s-a ridicat până în tavan. Flacăra a intrat pe sub uşa de acces în locuinţă. Nu-şi aminteşte să fi auzit un zgomot la uşă. I-a spus mamei imediat, iar aceasta s-a îndreptat spre uşă, dar mai întâi a luat-o pe ea şi s-a dus la geamul din bucătărie, pe care l-a deschis. Bunicii săi, în acest timp s-au trezit, întrucât mama sa ţipa. A menţionat că în afară de flacăra descrisă mai sus, în casă era foarte mult fum. Atât mama sa, cât şi bunicii săi au încercat să stingă focul cu lighene cu apă.
De asemenea, mama sa a anunţat şi serviciul de urgenţă 112. Minora a sărit geamul bucătăriei ajutată de vecini, la fel şi bunicii săi şi la sfârşit mama sa.
La rândul său, persoana vătămată L. a susţinut că în jurul orelor 23:30, în timp ce dormea în dormitor, a fost trezit de strigătele fiicei şi nepoatei sale care spuneau "tataie, arde uşa".
S-a dus la uşa de acces în locuinţă, unde a observat "o limbă de flacără" care intra pe sub uşă. Întrucât era un fum dens, a strigat la fiica şi nepoata sa să meargă în bucătărie şi să sară geamul în exteriorul apartamentului. Apoi s-a lăsat pe burtă şi a încercat să ia o pătură ca să stingă focul. La un moment dat a reuşit şi a deschis uşa, însă în acel moment a izbucnit o flacără mai mare.
A observat că pe casa scării, s-au adunat şi alţi vecini care aruncau cu apă.
Din cauza fumului nu a putut să mai rămână în apartament mai ales că toată lumea striga de afară să iasă din locuinţă, astfel că a sărit pe geamul de la bucătărie în curtea blocului.
Imediat la faţa locului au sosit două vehicule ale serviciului de pompieri şi două salvări, care au stins focul şi au acordat îngrijiri medicale.
În urma acestui eveniment i-a fost distrusă în totalitate uşa de acces în apartament, covorul din hol, obiecte vestimentare care se aflau într-un şifonier în hol.
Persoana vătămată D. a confirmat, la rândul ei, că în timpul zilei de 23.10.2021, în jurul orelor 13:00 - 14:00, A. a venit la uşa locuinţei lor şi a început să facă scandal, strigând "B., dă-mi banii!". A întrebat-o pe fiica sa dacă are vreo sumă de bani datorie, aceasta a negat, afirmând că A. este "un psihopat care se ţine de ea, o iubeşte". A mai auzit când A. îi spunea fiicei sale "că nu-i prostul ei", iar la un moment dat l-a auzit spunând "dacă nu-mi dai banii, îţi dau foc". A menţionat că în urma discuţiilor pe care fiica sa le-a avut în timpul dimineţii cu A., s-a înfricoşat şi a mers la secţia 1 Poliţie. Poliţiştii i-au spus să revină acasă şi când o să ajungă la uşă să-i anunţe. În aceste condiţii, în timp ce A. striga la uşă, fiica sa a sunat din nou la organele de poliţie. Aceştia au venit şi au stat de vorbă cu A. şi cu fiica sa. A observat că fiica sa era panicată.
În jurul orelor 23:30 în timp ce dormea, s-a trezit din cauza unui zgomot şi a observat că uşa de acces în apartament ardea în flăcări. În apartament începuse să se facă fum. A încercat să stingă focul cu apă, iar fiica sa şi soţul său au tras de uşa de acces în apartament, imediat, flacăra a reizbucnit şi s-a făcut mai mare.
Întrucât nu a reuşit să stingă focul, a sărit pe geamul de la bucătărie, ajutată de vecini, odată cu ea a sărit nepoata sa, fiica şi soţul său. La faţa locului au venit pompierii şi apoi şi salvarea, care au stins focul şi au acordat ajutor medical.
A precizat că sunt foarte speriaţi, tremură şi acum când îşi aduc aminte, nepoata sa a fost afectată, iar soţul său o întreabă permanent dacă a încuiat uşa. Toţi au rămas cu un şoc.
În incendiu au fost distruse uşa de acces, covorul, mobila de pe hol, motiv pentru care au fost nevoiţi să facă credit în bancă, pentru a face curăţenie.
În ceea ce priveşte persoana vătămată G., acesta a declarat că la data de 23.10.2021, în jurul orelor 23:50, în timp ce se afla în apartamentul situat în str. x, parter şi se uita la televizor a auzit-o pe vecina sa, B. care ţipa zicând "mi-a dat foc, mi-a dat foc".
În aceste condiţii, persoana vătămată susţine că a deschis uşa de acces în locuinţa sa şi a constatat că pe casa scării era un fum negru. A închis imediat uşa, întrucât o cantitate mare de fum, pătrunsese şi în apartamentul său şi s-a deplasat în dormitorul părinţilor săi, pe care i-a trezit, după care s-au refugiat în balconul locuinţei, pe care l-au escaladat şi au ieşit afară. La scurt timp au sosit echipajele de pompieri, care au procedat la lichidarea incendiului, ocazie cu care uşa de acces în apartamentul său a fost distrusă în proporţie de 60 - 70%.
Aceeaşi împrejurare a fost confirmată şi de persoana vătămată F., care locuieşte la etajul doi al imobilului menţionat şi care a susţinut că la data de 23.10.2021, în jurul orei 23:50, vorbea la telefon cu fiica sa, timp în care a auzit un zgomot puternic ce provenea de pe casa scării. A deschis uşa de la intrare, moment în care a fost lovită de un val de căldură şi fum, după care şi-a pierdut cunoştinţa şi a leşinat. În aceste condiţii, i-au fost acordate ajutor de specialitate de către cadrele medicale şi transportată la Spitalul Sf. Spiridon.
Din declaraţiile martorului O., rezultă că la data de 23.10.2021, în jurul orelor 19:00 a fost contactat telefonic de către A., care l-a rugat să-l ducă cu maşina sa în mun. Iaşi.
În aceste condiţii, s-a întâlnit cu inculpatul A. în zona gării din mun. Paşcani în jurul orelor 21:00, ocazie cu care a observat că acesta avea asupra sa un pet de 5 litri gol, aflat într-o sacoşă din plastic.
Totodată, inculpatul A. i-a solicitat martorului să meargă la o staţie R., aflată pe drumul de ieşire din Paşcani spre loc. Topile. Ajunşi aici inculpatul a intrat în incinta staţiei R., însă a ieşit în scurt timp şi s-au deplasat din nou la gară, unde s-au întâlnit cu inculpatul E..
Martorul a relatat că crede că inculpatul A. vorbise cu inculpatul E. înainte pentru că l-a văzut scriind mesaje, iar el l-a luat pe acesta din urmă, din locul indicat de A.. Cu toţii s-au întors din nou la R., A. a coborât din autoturism şi i-a spus să se apropie de pompa de benzină. Pe bancheta din spate a autoturismului, se afla E.. A. a deschis portiera dreapta spate şi a lăsat-o deschisă, ulterior fiind închisă de E., după care a pus benzină în petul din pungă şi l-a aşezat în portbagaj." În tot acest timp martorul susţine că a vorbit la telefon şi nu a purtat nicio conversaţie cu cei doi inculpaţi. Ulterior, s-a deplasat în mun. Iaşi, iar când au ajuns pe str. x, inculpaţii au coborât din autoturism, respectiv inculpatul E. a luat din portbagaj punga cu petul ce conţine benzină, după care s-au îndepărtat.
Martorul a plecat spre loc. Paşcani, oprind la o staţie de alimentare din dreptul magazinului U.- Iaşi.
Din declaraţiile martorei M. rezultă că la data de 23.10.2021, în jurul orelor 14:30, în timp ce se afla în locuinţa din str. x, a văzut o persoană de sex masculin care striga la fereastra persoanei vătămate B., solicitând-i acesteia să-i restituie banii. De asemenea, persoana respectivă bătea insistent cu pumnii în uşa fam. B., iar la un moment dat i-a spus "o să ai de-a face cu mine dacă nu-mi dai banii, te fac eu să-mi dai banii!."
În jurul orelor 23:00, în aceeaşi zi martora a constatat că holul locuinţei sale era "inundat" cu un fum înecăcios, împrejurare în care a deschis uşa apartamentului şi a observat că întregul imobil era afectat de fum. La scurt timp, a intervenit un echipaj din cadrul ISU Iaşi care a procedat la evacuarea locatarilor din bloc, ocazie cu care martora a observat că uşa apartamentului fam. B. era arsă în totalitate.
Audiată fiind în faţa instanţei, martora şi-a menţinut declaraţia data în faţa organelor de poliţie, arătând ca este vecină cu persoana vătămată B., ea locuind la etajul 1, iar B. la parter. Ştie că locuia la acel moment cu mama, tatăl şi fetiţa sa.
A arătat ca nu îşi mai aduce aminte când s-a întamplat dar a fost fix când a dat declaraţia la poliţie, era în timpul zilei, stătea la geam, fuma o ţigară şi a văzut un bărbat care se plimba de acolo în acolo, în afara blocului şi striga numele persoanei vătămate B., cerându-i să-i dea banii.
La interpelarea instanţei dacă inculpatul A. a ameninţat-o pe persoana vătămată, martora a arătat că l-a auzit la un moment dat spunând: Te fac să îmi dai banii.
Martora a declarat că nu cunoaşte dacă în cursul zilei respective au venit organele de poliţie să discute cu cei doi. Seara îşi aduce aminte că a ieşit din apartament întrucât ieşea fum, văzând pe persoana vătămată B. şi pe fiica acesteia speriate şi pline de fum.
Aceleaşi aspecte au fost descrise şi de către martora Q..
Reaudiat în faţa instanţei, martorul O. a reiterat în esenţă, aceleaşi aspecte, arătând că la solicitarea inculpatului A., s-a deplasat împreună cu acesta şi cu inculpatul E. în mun. Iaşi, în zona rond T., i-a lăsat acolo după care a plecat spre mun. Paşcani. A arătat că înainte de a ajunge în mun. Iaşi, inculpatul A., i-a cerut să oprească la o staţie R. unde a alimentat, respectiv a umplut un bidon de 5 l cu benzină, de la o staţie R., după care s-au deplasat la gară, de unde l-a luat pe inculpatul E..
L-a întrebat pe inculpatul A. care este motivul pentru care alimentează bidonul cu benzină, dar acesta nu a vrut sa îi spună, iar pe timpul deplasării dintre Paşcani şi Iaşi, cei doi inculpaţi nu au vorbit despre ce urmau sa facă în mun. Iaşi, dar l-a văzut pe inculpatul A. că era supărat şi posomorât şi că purta conversaţii prin mesaje cu inculpatul E.. A. stătea în faţa, în partea dreaptă lângă martor, iar inculpatul E. pe bancheta din spate. Nu a reuşit să citească mesajele, întrucât era atent la trafic, conducea.
Martorul a mai arătat că în momentul în care inculpatul A. a alimentat cu benzină, şi-a pus mănuşi pe care le avea el, nu erau din staţia R. şi că inculpatul A. este cel care a luat pet-ul din portbagajul autoturismului şi a plecat împreună cu inculpatul E., spre o zonă cu blocuri.
Mai mult, martorul a declarat ca a fost sunat, cu aproximaţie, de două ori, cu o lună, două în urmă, de o cunoştinţă, din partea inculpatului A., pe nume AA., care i-a cerut sa îşi schimbe declaraţia şi i-a spus că urmează să vină până în Paşcani, să îl vadă personal. Totodată, a cerut să îi faciliteze să ia legătura cu inculpatul E., martorul acceptând şi creând în acest sens un grup pe BB., cei doi purtând discuţii legate de prezentul dosar.
De asemenea, şi inculpatul E. a încercat să ia legătura cu el, sunându-l în urmă cu trei săptămâni faţă de momentul audierii martorului în instanţă şi i-a spus să se prezinte la termen, cerându-i să se întâlnească, să vorbească, înainte de a se prezenta la instanţă.
Şi din declaraţia martorului N. reiese că la data de 23.10.2021, în jurul orelor 12:00 a fost apelat de către A. care i-a solicitat să facă o cursă în mun. Iaşi, întrucât doreşte să se întâlnească cu B., care trebuie să-i restituie o sumă de bani (15.000 RON). În timpul deplasării, martorul declară că A. îi trimitea mesaje vocale B. şi îi cerea să-i restituie banii.
În jurul orelor 13:40, martorul împreună cu inc. A. au ajuns la locuinţa persoanei vătămate B. unde acesta a sunat la uşă dar nu i s-a răspuns. La un moment dat, a venit o patrulă de poliţie căreia inc. A. i-a explicat de ce se află în locul respectiv, iar aceştia i-au recomandat să se adreseze instanţei de judecată pentru recuperarea datoriei.
Audiat în faţa instanţei, martorul a arătat că îl cunoaşte pe inculpatul A. de circa doi, trei ani, fiind prieteni, iar pe data de 21.10.2021, în jurul orelor 12:00 i-a cerut să efectueze o cursă în mun. Iaşi, la domiciliul persoanei vătămate B., de la care trebuia să recupereze o datorie de 20.000 RON. În legătură cu aceşti bani, ştie că inculpatul A. i-a dat persoanei vătămate B. banii, la solicitarea acesteia, în contextul în care aveau o relaţie de iubire, iar aceasta din urmă se plângea în mod repetat la el şi cerea să o ajute, inculpatul fiind de bună-credinţă, iar persoana vătămată refuzând să îi restituie banii. Aceste detalii le cunoaşte nu doar din cursul zilei de 23 octombrie, ci şi anterior, întrucât l-a mai dus pe inculpatul A. şi cu alte ocazii să se întâlnească cu B..
Revenind la ziua de 23 octombrie, martorul a arătat că în momentul în care a ajuns la domiciliul numitei B. din mun. Iaşi, el a rămas în maşină, inculpatul A. a mers să vorbească cu B., ulterior a venit poliţia, moment în care a ieşit din maşină şi a asistat la discuţia dintre cei doi şi organele de poliţie care a avut loc în scara blocului victimei. A văzut cum A. îi cerea lui B. să îi restituie banii, iar aceasta a adoptat o atitudine sfidătoare, reproşându-i că nu are probe împotriva sa şi nu are decât să vină în instanţă. Ulterior, a plecat împreună cu inculpatul A. în mun. Paşcani, iar el şi-a continuat activitatea de taximetrie, iar spre seară, la solicitarea lui, l-a dus împreună cu inculpatul E. şi cu o fată în satul Heci.
La întrebarea instanţei, martorul a arătat că nu l-a auzit pe inculpatul A. menţionând că ar vrea să se răzbune pe persoana vătămată B., nu a spus în niciun moment ce are de gând să facă sau că are de gând să facă ceva.
Fiind audiat în calitate de inculpat, A. a negat comiterea infracţiunii de ameninţare şi a tentativei la infracţiunea de omor şi a recunoscut comiterea infracţiunii de distrugere, în modalitatea descrisă mai sus.
Acesta a încercat în mod constant să-şi minimalizeze activitatea infracţională, susţinând că nu îi poate fi reţinută tentativa la infracţiunea de omor calificat, ci doar infracţiunea de distrugere chiar dacă, acesta cunoştea faptul că în apartamentul respectiv locuiau în mod curent persoanele vătămate. Acesta a susţinut că intenţia sa a fost exclusiv aceea de a o speria pe numita B., în contextul unor discuţii contradictorii care au avut loc în ziua de 23.10.2021 referitoare la refuzul acesteia de restituire a suma de 15.000 RON împrumutaţi.
Acesta a declarat în faţa instanţei că nu s-a uitat pe geam înainte de a stropi cu benzină uşa, asumându-şi, aşadar posibilitatea ca în interiorul imobilului să se afle persoanele vizate; în plus, este de neînţeles cum a imaginat inculpatul că vă obţine efectul sperierii victimei B. în condiţiile în care, astfel cum a susţinut, şi-a adus aminte că apartamentul ei rămânea gol, aceasta fiind plecată la ţară, iar dacă îi va da foc la uşa apartamentului îi va crea acesteia o stare de temere indirectă, determinând-o să îi restituie banii. De altfel, din poziţia inculpatului, acesta pare că nu a conştientizat implicaţiile conduitei sale, arătând că nu s-a gândit decât că va distruge o uşă metalică dacă o stropeşte cu benzină.
Audiat în calitate de suspect, inculpatul E. a recunoscut faptul că l-a însoţit pe A. până în mun. Iaşi şi l-a aşteptat în faţa blocului persoanei vătămate, susţinând că nu ştia că participă la comiterea unei infracţiuni.
Apărarea inculpatului E. nu poate fi reţinută atâta timp cât acestuia i s-a solicitat de către inculpatul A. să îl însoţească în municipiul Iaşi, fapt neobişnuit, atât în considerarea distanţei mari de parcurs, cât şi a orei târzii la care urmau să plece, respectiv aproximativ ora 22:30, fără a avea un motiv în acest sens. De altfel, inculpatul E. a fost aşteptat în gara Paşcani de către inculpatul A. zis A. care era însoţit de martorul O., conducătorul autoturismului taxi. Nu rezultă din niciun mijloc de probă că inculpatul E. s-ar fi opus vreun moment iniţiativei coinculpatului A., ori ar fi avut vreo minimă îndoială în legătură cu natura activităţilor ce se derulau, implicarea sa în contextul factual analizat fiind una asumată de acesta şi rezultând din complexul tuturor acţiunilor şi inacţiunilor desfăşurate de acesta sau la care acesta doar a asistat.
De altfel, E. a avut cunoştinţă despre faptul că A. a luat un recipient cu benzină, fără a prezenta iniţial un motiv pentru achiziţionarea carburantului şi transportarea lui într-un astfel de recipient, din mun. Paşcani, în municipiul Iaşi.
De asemenea, astfel cum reiese din declaraţia inculpatului E., pe drum, numitul A. i-a spus că intenţionează să sperie pe cineva, fapt care, coroborat cu prezenţa în autoturism a unui recipient cu benzină, arată în mod cert că acesta intenţiona să realizeze o acţiune de incendiere. (declaraţie suspect din 24.10.2021- pe drum, A. ne-a spus că intenţionează să sperie pe cineva fără a oferi alte detalii (...) Mi-a spus să stau liniştit deoarece vrea să sperie pe cineva de-a lui iar eu am rămas apoi în faţa unei scări de bloc iar A. a intrat în scară cu sacoşa în care se afla bidonul cu benzină în mâna".
Mai mult decât atât, caracterul infracţional al acţiunilor ulterioare ale lui A. este întărit şi de faptul că acesta a purtat pe mâini mănuşi chirurgicale în momentul în care a manipulat recipientul cu benzină în staţia R. din mun. Paşcani, pentru a nu imprima relieful papilar pe acest recipient şi pentru a evita să fie asociat cu comiterea infracţiunii. În măsura în care acesta ar fi fost preocupat de respectarea măsurilor de protecţie în vederea prevenirii răspândirii virusului Sars-Cov2, acesta ar fi purtat şi mască de protecţie, însă în incinta staţiei R. a intrat cu faţa neacoperită.
Or, toate aceste elemente de fapt evidente au fost percepute de E. şi i-au creat în mod cert acestuia reprezentarea faptului că A. urmează să realizeze o acţiune de incendiere şi că prin însoţirea lui până în mun. Iaşi şi, ulterior, până la locuinţa persoanei vătămate, unde l-a aşteptat, realizează un sprijin moral al acestuia din urmă, înlesnindu-i activitatea de incendiere prin supravegherea din exteriorul blocului, a locului comiterii faptei.
Însuşi E. a arătat că a bănuit că A. urmează să incendieze ceva, însă s-a apărat, susţinând că nu a ştiut că acesta voia să incendieze locuinţa persoanei vătămate, crezând că vrea să incendieze un scuter.
Mai mult, martora P. a declarat faptul că în ziua de 23.10.2021, în jurul orelor 22:00, în timp ce se afla cu inculpatul E. acesta i-a comunicat faptul că se va deplasa împreună cu numitul A. în municipiul Iaşi "să-l ajute să dea foc la o uşă" .
Ulterior, martora a fost contactată telefonic, atât de către inculpatul E., cât şi de sora acestuia CC. care i-au comunicat faptul că va fi audiată de către organele de cercetare penală, împrejurare în care să susţină că nu cunoaşte nimic în legătură cu faptele săvârşite la data de 23.10.2021 de către cei doi inculpaţi.
Tot din depoziţia martorei P. reiese că încercarea de determinare să nu dea declaraţii a numitei CC., nu a fost urmată de alte aspecte cu efect intimidant la adresa sa.
În faţa Tribunalului, martora şi-a schimbat declaraţia, invocând aspecte nereale, de natură a susţine o versiune factuală diferită de cea expusă anterior în faza urmăririi penale. Astfel, aceasta nu şi-a mai menţinut declaraţia dată în faţa organelor de politie susţinând că a minţit cu ce a declarat întrucât, în acea seară, se afla cu cei doi inculpaţi la o cafea, iar persoana vătămată B. a văzut-o pe camera web lângă inculpatul A., a crezut că are o relaţie cu acesta şi pentru a se răzbuna pe ea, i-a spus că inculpatul E. cu care ea se afla la acel moment într-o relaţie de iubire, o înşeală şi cu alte fete, respectiv că umblă şi cu alte persoane. Întrucât a vrut să se răzbune pentru ce i-a spus, a declarat în sensul în care a dat declaraţia în faţa organelor de poliţie, arătând la acel moment că E. urma să plece la Iaşi şi să îl ajute pe inculpatul A. să dea foc la o uşă.
La interpelarea instanţei în ce mod a ajuns să creeze o astfel de declaraţie, martora a arătat că s-a inspirat de pe internet, întrucât a văzut că se practică acest lucru, cu datul focului la uşă, că ulterior citirii articolului din presă, pe internet, despre ceea ce s-a întâmplat pe data de 23 octombrie, a vrut să se răzbune pe E. şi să îi facă rău, de aceea a declarat în faţa organelor de poliţie ce a declarat.
La interpelarea instanţei, martora a arătat că în momentul în care a ajuns în sat Heci din mun. Paşcani, s-a deplasat pe jos la domiciliu, însoţită de inculpatul E. şi nu a fost dusă cu maşina lui O.. Totodată, martora a arătat că e adevărat ce a declarat în legătură cu felul în care E. se purta cu ea la acel moment, respectiv ei fiind pe finalul relaţiei dar fiind deci împreună.
La interpelarea instanţei dacă a fost contactată direct sau prin alte persoane, de la momentul la care a dat prima declaraţie şi până la momentul audierii în instanţă, în sensul de a se crea presiuni asupra sa sau constrângeri de a-şi schimba declaraţia, martora a arătat că nu a fost contactată de nimeni, revenind ulterior şi precizând că este adevărat că a fost contactată de sora lui E. care i-a cerut sa îşi schimbe declaraţia.
Martora a arătat că este adevărat că pe data de 24.10.2021, a sunat-o inculpatul E. şi i-a spus că merge la poliţie în legătură cu ce s-a întâmplat, dar că nu a dat alte detalii şi că după câteva zile, inculpatul E. a sunat-o din nou de pe un număr necunoscut cum că merge spre Botoşani, legat de declaraţiile lui A. şi că trebuie să îl scoată A..
Explicaţiile prezentate de martora în justificarea schimbării declaraţiilor sunt neplauzibile şi tind, prin ele însele, să expună şi mai mult încercarea martorei de acoperire a contribuţiei inculpatului E., arătând că a inventat acea poveste, întrucât credea că inculpatul E. îşi bate joc de ea şi o folosea.
Tribunalul a reţinut, aşadar, că probele analizate şi coroborate în cele ce preced dovedesc fără niciun dubiu comiterea infracţiunilor pentru care inculpaţii A. şi E. au fost trimişi în judecată, în modalitatea anterior expusă.
În drept:
1. Fapta inculpatului A., care, în noaptea de 23/24.10.2021, în intervalul orar 22:30 - 23:45, pe fondul unor altercaţii generate de sentimente de gelozie şi răzbunare, s-a deplasat împreună cu coinculpatul E. (28 de ani), din municipiul Paşcani în municipiul Iaşi, la domiciliul persoanei vătămate B. din strada x, nr. 23, având asupra sa un recipient cu 5 litri de benzină şi a incendiat în mod intenţionat uşa de acces a apartamentului menţionat, cunoscând faptul că în interior se afla persoana vătămată împreună cu familia sa (părinţii L. şi D. şi fiica sa C.), împrejurare aptă de producere a morţii acestora în situaţia în care ar fi dormit şi nu acţionau în vederea salvării vieţilor lor, întruneşte elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de "omor calificat", prev. de art. 32 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 188 alin. (1) - art. 189 alin. (1), lit. a) şi lit. f) din C. pen.
2. Fapta inculpatului A. care, în noaptea de 23/24.10.2021, în jurul orelor 23:45, pe fondul unor altercaţii preexitente generate de dorinţa de răzbunare şi inducere a unei stări de frică, a degradat prin incendiere locuinţa persoanei vătămate L. din strada x, nr. 23, jud. Iaşi, totodată, focul propagat a produs urmări prejudiciabile şi faţă de persoanele vătămate G. şi F., întruneşte elementele constitutive al infracţiunii de "distrugere", prev. de art. 253 alin. (1) şi alin. (4) din C. pen.
3. Fapta inculpatului A. care la data de 23.10.2021, în jurul orelor 14:00, s-a deplasat la domiciliul persoanei vătămate B. şi i-a adresat ameninţări cu acte de violenţă şi cu moartea, respectiv cu incendierea, ceea ce i-a creat acesteia o stare de temere, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de "ameninţare", prev. de art. 206 alin. (1) din C. pen.
Infracţiunile care fac obiectul cauzei, săvârşite de inculpatul A. se află în concurs real, motiv pentru care se vor reţine disp. art. 38 alin. (1) din C. pen.
Fapta inculpatului E. care, la data de 23.10.2021, în intervalul orar 22:30 - 23:45, a acordat sprijin moral inculpatului A. la comiterea infracţiunii de distrugere în dauna persoanelor vătămate L., D., B., însoţindu-l pe acesta din municipiul Paşcani în municipiul Iaşi, la blocul situat în strada x, nr. 23 şi i-a înlesnit acestuia activitatea de incendiere a uşii apartamentului cu numărul doi prin supravegherea din exteriorul blocului a comiterii faptei, întruneşte elementele constitutive ale complicităţii la infracţiunea de "distrugere," prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 253 alin. (1) şi alin. (4) din C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (1) din C. pen.
Elementul material al laturii obiective a infracţiunii de omor, rămasă în faza tentativei, este reprezentată de acţiunea inculpatului A. de incendiere a apartamentului în care se aflau persoanele vătămate, acţiune care, în ansamblu, a avut aptitudinea de a produce decesul, având în vedere momentul în care acesta a ales să incendieze imobilul şi anume în timpul nopţii când ştia că respectivele persoane se află în interior şi dorm (astfel posibilitatea de salvare a victimelor era mai redusă decât ar fi fost pe timp de zi).
În privinţa urmării imediate s-a constatat că rezultatul privitor la moartea victimelor nu s-a produs datorită unor împrejurări independente de voinţa inculpatului respectiv, intervenţia rapidă a persoanei vătămate B. care nu dormea şi a vecinilor care i-au ajutat să escaladeze geamul din bucătărie şi să iasă în afara locuinţei.
Fapta de omor sub forma tentativei a fost săvârşită în formă calificată, respectiv premeditată, inculpatul A. văzând că demersurile sale nu au dat rezultatele scontate în urma ameninţărilor anterioare, a efectuat o prealabilă planificare a detaliilor de comitere (a luat decizia de a acţiona la o oră târzie pentru ca persoana vătămată să se afle în casă şi a pregătit un recipient pentru transportarea combustibilului folosit la provocarea incendiului, recipient adus de către ambii inculpaţi din mun Paşcani, unde a fost umplut cu benzină).
De asemenea, a fost săvârşită asupra a patru persoane, inculpatul A. cunoscând faptul că numita B. locuia împreună cu familia sa.
În ceea ce priveşte infracţiunea de "distrugere", elementul material a constat în acţiunea inculpatului A. de a degrada prin incendiere imobilul cu mai multe apartamente din strada x, nr. 23 din municipiul Iaşi, urmare imediată care s-a şi produs, fapta fiind de natură a pune în pericol persoane şi bunuri.
Pentru a fi întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de distrugere, prev. de art. 253 alin. (1) şi alin. (4) din C. pen., nu este necesar ca starea de pericol pentru alte persoane sau bunuri să se şi producă efectiv, fiind suficient ca distrugerea prin incendiere să fie de natură, aptă a pune în pericol alte persoane sau bunuri, condiţie care este întrunită în cauză cu prisosinţă.
Legătura de cauzalitate dintre acţiunea inculpatului şi urmarea imediată rezultă din faptele comise şi din probele administrate în cauză, analizate în cele ce preced.
De asemenea, din punct de vedere al laturii obiective, infracţiunea de ameninţare a persoanei vătămate B. cu acte de violenţă şi cu moartea s-a realizat prin viu grai, ameninţările fiind apte să producă acesteia o stare de temere şi tulburare emoţională (o sa ai de-a face cu mine, îţi dau foc").
Sub aspectul laturii subiective a infracţiunilor menţionate, inculpatul A. a acţionat cu vinovăţie, în modalitatea intenţiei directe, întrucât a prevăzut rezultatul faptelor sale şi a urmărit producerea lui prin săvârşirea acestora, aspect ce rezultă din modalitatea concretă de comitere a activităţii imputabile ce face obiectul cauzei.
În ceea ce-l priveşte pe inculpatul E., deşi nu a săvârşit acte materiale de agresiune asupra persoanelor vătămate a fost de acord să-l însoţească pe inculpatul A. la o oră târzie de noapte, într-un alt oraş, în condiţiile în care acesta se afla în compania prietenei sale şi i-a asigurat paza acestuia în faţa imobilului unde acesta a intrat, pentru a speria pe cineva" aşa cum a susţinut iniţial, împrejurare ce denotă faptul că acţiunea sa a fost de natură să permită coinculpatului desfăşurarea planului infracţional în condiţiile prealabil stabilite.
Din analiza fişei de cazier judiciar rezultă că inculpatul E. este recidivist în urma condamnării sale prin Sentinţa penală nr. 1335/2016 de către Judecătoria Iaşi, la o pedeapsă de 4 ani închisoare, fiind liberat condiţionat la data de 22.02.2017, cu un rest de pedeapsă de 278 zile conform Sentinţei penale nr. 226/17.02.2017 emisă de Judecătoria Botoşani.
Având în vedere toate considerentele enunţate, potrivit art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., instanţa constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că faptele deduse judecăţii există, constituie infracţiuni şi au fost săvârşite de către inculpaţi cu forma de vinovăţie prevăzută de lege, în cauză urmând să opereze răspunderea penală a inculpaţilor pentru infracţiunile comise şi impunându-se, deci, stabilirea unor pedepse.
La individualizarea pedepselor ce urmează a fi aplicate, instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 74 din C. pen., respectiv gravitatea infracţiunilor săvârşite şi periculozitatea infractorilor, care se evaluează în funcţie de împrejurările şi modul de comitere a infracţiunilor, precum şi de mijloacele folosite, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunilor, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, motivul săvârşirii infracţiunilor şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedentele penale ale infractorilor, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal, nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.
Raportat la aceste criterii, instanţa a avut în vedere că inculpatul A. a acţionat cu intenţie premeditată, a săvârşit fapta pe timp de noapte, după o prealabilă şi temeinică pregătire, într-un interval scurt de timp s-au deplasat pe o distanţă mare şi a revenit în localitatea de domiciliu pentru a îngreuna identificarea lui, a folosit un produs petrolier uşor inflamabil şi o sursă de aprindere, creând o stare de pericol grav pentru persoanele şi bunurile care se aflau în imobil şi în vecinătate.
Din modul în care a acţionat se desprinde concluzia că intenţia inculpatului A. nu a fost doar aceea de a avertiza, de a intimida persoanele aflate în imobil, ci acesta a asumat şi riscul producerii unor consecinţe mult mai grave, având în vedere mijloacele folosite şi faptul că s-a acţionat la o oră înaintată a nopţii, când locatarii şi vecinii dormeau, capacitatea lor de reacţie şi de apărare fiind mai redusă. Inculpatul a dat dovadă de un grad ridicat de inconştienţă şi de nepăsare, ignorând urmările grave pe care faptele sale le puteau produce, doar ca urmare a unei prezenţe de spirit a victimelor care au reuşit escaladarea şi trecerea în afara imobilului şi a intervenţiei prompte pentru stingerea incendiului pagubele umane şi materiale fiind limitate.
Faptele comise de inculpatul A. sunt de natură să provoace o profundă stare de temere şi de nesiguranţă în rândul societăţii, o tulburare puternică în conştiinţa cetăţenilor, aducând o atingere gravă valorilor sociale ce protejează viaţa persoanei, patrimoniul persoanelor împotriva unor acte de distrugere a bunurilor prin incendiere ori libertatea psihică a persoanei.
În privinţa inculpatului E. s-a reţinut că, deşi acesta nu a săvârşit acte materiale de agresiune asupra persoanelor vătămate, el a fost de acord să-l însoţească pe inculpatul A. la o oră târzie de noapte, într-un alt oraş, în condiţiile în care acesta se afla în compania prietenei sale şi i-a asigurat paza acestuia în faţa imobilului unde acesta a intrat, pentru a speria pe cineva" aşa cum a susţinut iniţial, împrejurare ce denotă faptul că acţiunea sa a fost de natură să permită coinculpatului desfăşurarea planului infracţional în condiţiile prealabil stabilite.
Relativ la circumstanţele personale ale inculpaţilor, inculpatul A. este cunoscut cu multiple antecedente penale, atât în ţară, cât şi în străinătate, care nu atrag însă starea de recidivă, iar pe parcursul procesului penal inculpatul a avut o atitudine nesinceră, a recunoscut nuanţat comiterea faptei şi a încercat să acrediteze o versiune denaturată a evenimentelor, dovedind astfel că nu înţelege pe deplin gravitatea şi consecinţele faptelor sale şi că posibilităţile sale de îndreptare şi de reintegrare socială sunt mai reduse.
Inculpatul E. este şi el cunoscut cu antecedente penale care atrag starea de recidivă postexecutorie. Astfel, după cum s-a arătat mai sus, din analiza fişei de cazier judiciar rezultă că inculpatul E. este recidivist în urma condamnării sale prin Sentinţa penală nr. 1335/2016 de către Judecătoria Iaşi, la o pedeapsă de 4 ani închisoare, fiind liberat condiţionat la data de 22.02.2017, cu un rest de pedeapsă de 278 zile conform Sentinţei penale nr. 226/17.02.2017 emisă de Judecătoria Botoşani.
Este evidentă, aşadar, stăruinţa inculpatului E. în comiterea de infracţiuni de natură diversă, ceea ce dovedeşte că sancţiunea anterior aplicată nu şi-a atins scopul, inculpatul nesocotind în mod flagrant încrederea ce i-a fost acordată de instanţa de judecată. Pe parcursul procesului penal inculpatul a avut o atitudine nesinceră, nu a recunoscut comiterea faptei, dovedind astfel că nu înţelege pe deplin gravitatea şi consecinţele faptei sale şi că posibilităţile sale de îndreptare şi de reintegrare socială sunt mai reduse.
În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepselor aplicate, instanţa a apreciat că scopul sancţiunii nu poate fi atins fără privarea de libertate a inculpaţilor, simpla condamnare a acestora, cu toate că implică pentru aceştia o constrângere, neputând conduce prin ea însăşi la reeducarea inculpaţilor, ţinând seama şi de condamnările anterioare.
În plus, nici nu este posibilă o altă modalitate de executare a pedepselor, având în vedere, pe de-o parte, durata pedepsei stabilite în privinţa inculpatului A., şi, pe de altă parte, circumstanţele personale de individualizare ale inculpatului E. recidivist postexecutoriu, acesta fiind condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, pentru care nu a intervenit reabilitarea. De asemenea, în raport cu persoana inculpatului, cu conduita avută anterior şi ulterior săvârşirii infracţiunii, precum şi cu posibilităţile sale de îndreptare, instanţa a apreciat că aplicarea pedepsei nu este suficientă şi că, fără executarea acesteia, condamnatul va mai comite alte infracţiuni.
Pe cale de consecinţă, în baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., a condamnat inculpatul A., fost "A.", în prezent aflat în stare de arest preventiv în Penitenciarul Iaşi, la:
- o pedeapsă principală de 7 (şapte) ani şi 6 (şase) luni închisoare şi o pedeapsă complementară de 4 (patru) ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1), lit. a), lit. b), lit. n) din C. pen. (în acest din urmă caz individualizată în concret în interzicerea dreptului de a comunica cu/de a se apropia de persoanele vătămate B. - C. şi D., la o distanţă mai mică de 50 m), pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la infracţiunea de "omor calificat", prev. de art. 32 alin. (1) rap. la art. 188 alin. (1) - art. 189 alin. (1), lit. a) şi lit. f) din C. pen.
Apreciind că în urma săvârşirii infracţiunii de tentativă la infracţiunea de "omor calificat", prev. de art. 32 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 188 alin. (1)- art. 189 alin. (1), lit. a) şi lit. f) din C. pen., inculpatul este nedemn pentru exercitarea acestor drepturi, în baza art. 67 alin. (1) din C. pen., art. 66 alin. (1), lit. a), lit. b), lit. n) din C. pen., instanţa a interzis acestuia, cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de 4 (patru) ani, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1), lit. a), lit. b), lit. n) din C. pen., în modalitatea arătată anterior.
În temeiul art. 65 din C. pen., a interzis inculpatului A. exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1), lit. a), lit. b), lit. n) din C. pen., ca pedeapsă accesorie, din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate va fi executată sau considerată ca executată;
- la o pedeapsă principală de 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de "distrugere", prev. de art. 253 alin. (1) şi alin. (4) din C. pen., şi
- la o pedeapsă principală de 9 (nouă) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de "ameninţare", prev. de art. 206 alin. (1) din C. pen.
În temeiul art. 39 alin. (1), lit. b) din C. pen., raportat la art. 38 alin. (1) şi alin. (2) din C. pen., instanţa de judecată a constatat că faptele anterior menţionate, pentru care s-a stabilit pedeapsa închisorii, au fost comise în condiţiile concursului de infracţiuni şi a dispus ca inculpatul A. să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 (şapte) ani şi 6 (şase) luni închisoare, pe lângă care a aplicat un spor de 1 (unu) an şi 3 (trei) luni luni închisoare, de o treime din celelalte pedepse stabilite; total pedeapsă principală rezultantă stabilită pentru inculpatul A.: 8 (opt) ani şi 9 (nouă) luni închisoare.
Potrivit art. 45 alin. (1) din C. pen., pe lângă pedeapsa principală rezultantă, instanţa a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1), lit. a), lit. b) şi lit. n) din C. pen. (în acest din urmă caz individualizată în concret în interzicerea dreptului de a comunica cu/de a se apropia de persoanele vătămate B. - C. şi D., la o distanţă mai mică de 50 m), pe o durată de 4 (patru) ani.
În baza art. 45 alin. (5) din C. pen., raportat la art. 65 alin. (1) şi art. 66 alin. (1), lit. a), b) şi n) din C. pen. a interzis inculpatului A., ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, precum şi dreptul de a comunica cu/de a se apropia de persoanele vătămate B. - C. şi D., la o distanţă mai mică de 50 m.
Instanţa a menţinut măsura arestării preventive apreciind că şi la acest moment lăsarea în libertate a inculpatului A. prezintă în continuare pericol pentru ordinea publică, faţă de modalitatea şi împrejurările concrete în care au fost comise faptele, de natura şi importanţa relaţiilor sociale lezate, precum şi consecinţele unor astfel de fapte. Datele privind motivele concrete care au condus la rezoluţia comiterii faptelor, invocate de apărare pentru inculpat, trebuie evaluate în contextul gravităţii consecinţelor faptelor, condiţii în care ele nu pot constitui argumente pentru punerea în libertate la acest moment, fiind doar proiecţia individuală a motivaţiei proprii a inculpatului. Judecătorul are în vedere şi gradul de insecuritate socială şi de revoltă produs în rândul comunităţii de săvârşirea unor fapte de genul celor de care este acuzat inculpatul; punerea în libertate a inculpatului la acest moment ar crea un sentiment de nesiguranţă, de neîncredere în capacitatea organelor judiciare a reacţiona ferm la astfel de fapte şi de a ocroti societatea de astfel de riscuri.
La acest moment nicio altă măsură nu poate asigura apărarea ordinii publice de pericolul agresivităţii imputate inculpatului decât cea mai restrictivă dintre măsurile preventive.
Instanţa a mai reţinut că prin ordonanţa din data de 24.10.2021, s-a dispus reţinerea inculpatului A. pe o perioadă de 24 ore, respectiv de la data de 24.10.2021, orele 18:45, până pe data de 25.10.2021, orele 18:45, iar prin încheierea penală nr. 289/2021 din data de 25.10.2021 pronunţată în Dosarul nr. x/2021, Judecătoria Iaşi a dispus arestarea preventivă a inculpatului A. pe o durată de 30 de zile, de la data de 25.10.2021 la data de 23.11 2021, inclusiv, măsura fiind prelungită ulterior de judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Iaşi şi menţinută apoi succesiv.
Astfel, în baza disp. art. 399 din C. proc. pen., instanţa de judecată a menţinut starea de arest a inculpatului A., iar în baza disp. art. 72 alin. (1) din C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi arestării preventive de la 24.10.2021 la zi.
În baza disp. art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul A., în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare (S.N.D.G.J.).
Conform art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare a adus la cunoştinţa inculpatului A. că probele biologice care vor fi recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.
Totodată, în baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., instanţa de judecată a condamnat inculpatul E., aflat în prezent sub măsura controlului judiciar, la o pedeapsă principală de 3 (trei) ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de complicitate la "distrugere", prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 253 alin. (1) şi alin. (4) din C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (1) din C. pen. şi art. 43 alin. (5) din C. pen.
În baza art. 399 alin. (1) din C. proc. pen., a menţinut măsura controlului judiciar luată faţă de inculpatul E. prin încheierea penală nr. 15 C. proc. civ. din 28.01.2022 a Curţii de Apel Iaşi.
Raportat la împrejurările comiterii faptei, la gradul de pericol social foarte ridicat al acesteia, la circumstanţele personale ale inculpatului, care nu este la primul contact cu legea penală, fiind recidivist, măsura preventivă este în continuare necesară în scopul prevenirii săvârşirii unei alte infracţiuni şi este proporţională cu gravitatea faptei comise, impunându-se monitorizarea în continuare a inculpatului de către organele de poliţie.
Instanţa a mai reţinut că prin ordonanţa din data de 24.10.2021, s-a dispus reţinerea inculpatului E. pe o perioadă de 24 ore, respectiv de la data de 24.10.2021, orele 20:25, până pe data de 25.10.2021, orele 20:25, iar prin încheierea penală nr. 289/2021 din data de 25.10.2021 pronunţată în Dosarul nr. x/2021, Judecătoria Iaşi a dispus arestarea preventivă a inculpatului E. pe o durată de 30 de zile, de la data de 25.10.2021 la data de 23.11 2021, inclusiv, măsura fiind prelungită ulterior de judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Iaşi şi menţinută apoi succesiv până la data de 28.01.2022, când măsura arestului preventiv a fost înlocuită cu măsura preventivă a controlului judiciar .
În consecinţă, în baza art. 72 alin. (1) din C. pen.,instanţa de judecată a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului E., durata reţinerii şi a arestării preventive de la data de 24.10.2021 până la data de 28.01.2022 .
În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, instanţa de judecată a reţinut următoarele:
În cursul urmăririi penale, Serviciul de Ambulanţă Judeţean Iaşi s-a constituit parte civilă cu suma de 598,82 RON, reprezentând despăgubiri civile (cheltuieli de transport pentru persoana vătămată F.), la care s-a adăugat dobânda de referinţă practicată de B.N.R. până la achitarea integrală a prejudiciului, conform art. 3 din O.G. nr. 13/2011, iar Spitalul Clinic de Urgenţă Sf. Spiridon Iaşi, prin reprezentanţii săi legali s-a constituit parte civilă cu suma de 331,50 RON, reprezentând despăgubiri civile (cheltuieli de spitalizare pentru persoana vătămată F.), la care s-a adăugat dobânda de referinţă practicată de B.N.R. până la achitarea integrală a prejudiciului, conform art. 3 din O.G. nr. 13/2011.
Astfel, constatând îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, atât sub aspect formal (constituirea procedurală de parte civilă), cât şi sub aspect material (temeinicia pretenţiilor formulate, prin prisma deconturilor de cheltuieli depuse la dosar), în baza art. 19 din C. proc. pen., art. 20 din C. proc. pen. şi art. 397 din C. proc. pen. cu ref. la art. 1357 din Noul C. civ., art. 1382 din Noul C. civ., 1385 din Noul C. civ. şi art. 313 din Legea nr. 95/2006, instanţa de judecată a admis acţiunea civilă exercitată de către partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă Sf Spiridon Iaşi, prin reprezentanţii săi legali, sens în care a obligat în solidar inculpaţii A. şi E. la plata către partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă Sf Spiridon Iaşi a sumei de 598,82 RON, reprezentând despăgubiri civile (cheltuieli de transport pentru persoana vătămată F.), la care s-a adăugat dobânda de referinţă practicată de B.N.R. până la achitarea integrală a prejudiciului, conform art. 3 din O.G. nr. 13/2011.
Totodată, în baza art. 19 din C. proc. pen., art. 20 din C. proc. pen. şi art. 397 din C. proc. pen. cu ref. la art. 1357 din Noul C. civ., art. 1382 din Noul C. civ., 1385 din Noul C. civ. şi art. 313 din Legea nr. 95/2006, instanţa de judecată a admis acţiunea civilă exercitată de către partea civilă Serviciul de Ambulanţă Judeţean Iaşi, prin reprezentanţii săi legali, sens în care a obligat în solidar inculpaţii A. şi E. la plata către partea civilă Serviciul de Ambulanţă Judeţean Iaşi a sumei de 331,50 RON, reprezentând despăgubiri civile (cheltuieli de spitalizare pentru persoana vătămată F.), la care s-a adăugat dobânda de referinţă practicată de B.N.R. până la achitarea integrală a prejudiciului, conform art. 3 din O.G. nr. 13/2011.
Pe de altă parte, instanţa de judecată a reţinut că, anterior începerii cercetării judecătoreşti, persoana vătămată B. s-a constituit parte civilă în cauză în nume propriu cu suma de 100.000 RON cu titlu de daune morale, 40.000 RON cu titlu de daune materiale, reprezentând contravaloarea pagubei produse prin distrugere, dar şi în calitate de reprezentant legal pentru fiica sa minoră-persoana vătămată C. cu suma de 30.000 RON cu titlu de daune materiale, reprezentând cheltuieli psiholog, precum şi daune morale (pe care nu le-a precizat). Totodată, persoana vătămată B. a solicitat obligarea inculpaţilor şi la plata daunelor morale către părinţii săi, fără a preciza o sumă anume, arătând că tatăl său a decedat şi că a fost afectat (f. x verso, vol. I, dosar instanţă) .
Persoana vătămată B. nu a depus niciun înscris în susţinerea prezentei cereri .
În ceea ce priveşte suma de bani solicitată cu titlu de daune materiale, în cuantum de 40.000 RON, reprezentând contravaloarea pagubei produse prin distrugere, instanţa de judecată a apreciat că aceasta este fondată în parte. Astfel, deşi la dosarul cauzei nu s-au administrat probe certe cu privire la cuantumul prejudiciului produs prin incendierea apartamentului persoanei vătămate B., existenţa prejudiciului este una certă însă, astfel cum rezultă nu doar din planşele foto depuse la dosarul de urmărire penală, dar şi din procesele-verbale de cercetare la faţa locului, care atestă fără echivoc existenţa unor degradări aduse imobilului în care locuia persoana vătămată împreună cu fiica sa minoră şi cu părinţii acesteia (uşa apartamentului, pereţii de pe holul de la intrare). Pe de altă parte, instanţa a reţinut că în cauză nu s-a efectuat în cursul urmăririi penale o evaluare a costului de reparaţie şi nici persoana vătămată nu le-a indicat, însă statuând în echitate, instanţa a apreciat că un cuantum echitabil al prejudiciului solicitat cu acest titlu s-ar ridica la suma de 7.000 RON, sumă la plata cărora au fost obligaţi ambii inculpaţi în solidar, în raport cu infracţiunea de "distrugere".
Referitor la suma de 30.000 RON solicitată de către persoana vătămată B., în numele fiicei sale C., reprezentând cheltuieli efectuate cu psiholog, instanţa a constatat că acestea nu au fost dovedite ca fiind efectuate şi nici nu se poate statua în echitate în stabilirea unor astfel de cheltuieli, având în vedere că nu a fost nici măcar dovedit un prejudiciu de ordin psihologic în persoana minorei. Într-adevăr nu se poate susţine că minora nu a suferit în urma acestui incident, dar, suferinţele sale morale vor fi cuantificate cu ocazia analizării daunelor morale pe care le-a solicitat. În consecinţă, instanţa de judecată a respins acest capăt de cerere al laturii civile, ca nefondat.
Referitor la sumele de bani solicitate de către persoana vătămată B., în nume propriu, dar şi în calitate de reprezentant legal al minorei C., instanţa de judecată a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 19 alin. (5) din C. proc. pen., repararea prejudiciului material şi moral, în cazul exercitării acţiunii civile în cadrul procesul penal, se face potrivit dispoziţiilor legii civile (art. 1349 din C. civ., art. 1357 din C. civ. şi art. 1385 din C. civ.), conform cărora cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să-l repare. Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă, iar repararea trebuie să fie integrală .
Din prevederile legale menţionate a rezultat că, pentru angajarea răspunderii civile delictuale, trebuie să fie întrunite anumite condiţii prevăzute de lege şi anume: existenţa unei fapte ilicite imputabilă inculpatului, existenţa prejudiciului, a raportului de cauzalitate dintre fapta săvârşită şi prejudiciul cauzat, precum şi a vinovăţiei celui care a cauzat prejudiciul.
Instanţa a constatat îndeplinite condiţiile răspunderii civile, în ceea ce priveşte existenţa unei fapte ilicite şi a vinovăţiei inculpatului, având în vedere că, în ceea ce priveşte soluţionarea acţiunii penale, instanţa a constatat că există o faptă ilicită ce formează obiectul prezentei cauze penale, faptă ce a fost săvârşită de către inculpat cu forma de vinovăţie prevăzută de lege.
În ceea ce priveşte prejudiciul, se cer a fi îndeplinite două condiţii cumulative: prejudiciul să fie cert şi să nu fi fost reparat.
A reţinut instanţa, că prejudiciul moral este rezultatul lezării unui drept nepatrimonial şi, deşi s-a considerat că este imposibilă o reparare pecuniară a acestuia, invocându-se caracterul arbitrar al acestei reparaţii, neputându-se stabili niciun fel de echivalenţă între durerea morală şi o anumită sumă de bani, totuşi prezenţa acestuia ca parte componentă a prejudiciului în ansamblu, potrivit dispoziţiilor ale art. 1357 din C. civ. şi-a găsit o aplicare constantă în practica judiciară.
Despăgubirile acordate pentru prejudicii izvorâte din fapte ilicite trebuie să reprezinte întotdeauna o acoperire integrală şi nu se stabilesc în raport cu posibilităţile materiale ale inculpatului sau ale victimei. Esenţială este stabilirea concordanţei dintre întinderea prejudiciului moral şi cuantumul despăgubirii, nefiind admisă nicio diferenţă în plus şi nicio diferenţă în minus.
În cazul lezării relaţiilor sociale referitoare la viaţa persoanei, pentru cuantificarea prejudiciului moral nu se poate apela la probe materiale, judecătorul fiind singurul care, în raport cu consecinţele, pe oricare plan, suferite de partea civilă, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală, care să compenseze suferinţele trăite.
Pe cale de consecinţă, statuând în echitate în privinţa daunelor morale solicitate, instanţa a apreciat că un cuantum de 20.000 RON pentru persoană vătămată minoră C., respectiv 10.000 RON pentru persoana vătămată B. reprezintă o justă despăgubire pentru prejudiciul suferit prin acţiunile inculpatului A., având în vedere că daunele morale trebuie să aibă efecte compensatorii şi nu să constituie amenzi excesive pentru autorii prejudiciilor sau venituri nejustificate pentru victimele accidentelor.
Cu privire la persoanele vătămate D. şi L., instanţa de judecată a reţinut că acestea s-au constituit parte civilă în cursul urmăririi penale, fără a indica o sumă şi titlu cu care este solicitată, aceştia nefăcând precizări nici în faţa instanţei de judecată, deşi au fost citaţi cu această menţiune. La data de 11.05.2022, în cursul procesului penal de faţă persoana vătămată L. a decedat.
Instanţa de judecată a apreciat că nu se poate da eficienţă cererii formulate de B. în numele părinţilor săi, în condiţiile în care aceştia aveau (pentru că L. a decedat în cursul procesului penal) capacitate de exerciţiu deplină şi nu s-a depus la dosar nicio împuternicire prin care aceştia să o fi mandatat pe fiica lor să susţină în instanţă astfel de cereri pe latură civilă. Or, în acest caz instanţa de judecată a apreciat că cele două persoane vătămate nu s-au constituit părţi civile, deşi au fost citaţi personal cu această menţiune, de a indica dacă se constituie, suma solicitată, inclusiv să facă dovada celor solicitate, demers pe care aceştia nu au înţeles să îl întreprindă.
Nu în ultimul rând, instanţa de judecată a reţinut că persoanele vătămate F. şi G. nu s-au constituit părţi civile în prezenta cauză.
Faţă de aceste împrejurări instanţa de judecată a luat act că persoanele vătămate D., F. şi G. nu s-au constituit părţi civile în cauză.
Văzând că inculpatul A. a fost obligat la plata de despăgubiri civile către persoana vătămată minoră C., raportat şi la vârsta părţii civile (lipsită de capacitate de exerciţiu) pentru a se garanta plata despăgubirilor civile, dar şi a executării cheltuielilor judiciare, instanţa, în temeiul dispoziţiilor, în baza art. 404 alin. (4), lit. c) din C. proc. pen. rap. la art. 249 din C. proc. pen. a dispus luarea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra bunurilor mobile şi imobile, prezente şi viitoare ale inculpatului A. din prezenta cauză până la concurenţa sumei totale la care a fost obligat potrivit prezentei hotărâri, în vederea reparării prejudiciilor cauzate părţilor civile şi executării cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Cheltuielile judiciare
Reţinând o culpă procesuală în sarcina celor doi inculpaţi, faţă de soluţiile de condamnare dispuse în cauză, în temeiul dispoziţiilor art. 398 din C. proc. pen., raportat la art. 274 alin. (1) şi alin. (2) din C. proc. pen., a obligat inculpatul A. să plătească statului suma de 9.000 RON şi pe inculpatul E. să plătească statului suma de 6.000 cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Instanţa a avut în vedere, atât cheltuielile judiciare din faza de urmărire penală, cât şi cele din faza de judecată, precum şi faptul că s-a făcut o diferenţiere a acestora, în funcţie de numărul de infracţiuni imputate fiecărui dintre inculpaţi şi de măsura în care aceste cheltuieli au fost determinate.
În privinţa cheltuielilor judiciare avansate de stat, în baza art. 398 din C. proc. pen. rap. la art. 272 din C. proc. pen. cu referire la art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., instanţa a dispus plata onorariului avocatului desemnat din oficiu pentru persoana vătămată minoră C. (Delegaţie nr. x/14.01.2022, av. H.) în procedura de cameră preliminară, cât şi în cursul judecăţii, în valoare de 470 RON, din fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei, în final aceste cheltuieli rămânând în sarcina statului.
În baza art. 272 din C. proc. pen. şi art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parţial al apărătorului din oficiu al inculpatului E., în cuantum de 450 RON, conform Delegaţiei nr. x/14.01.2022 emisă de Baroul Iaşi - av. I. - a fost avansat din fondurile Ministerului Justiţiei şi a rămas în sarcina statului.
În baza art. 272 din C. proc. pen. şi art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul apărătorului din oficiu al inculpatului E., în cuantum de 868 RON, conform Delegaţiei nr. x/05.04.2022, emisă de Baroul Iaşi - av. J. - a fost avansat din fondurile Ministerului Justiţiei şi a rămas în sarcina statului.
Totodată, în baza art. 272 din C. proc. pen. şi art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parţial al apărătorului din oficiu al inculpatului A., în cuantum de 450 RON, conform Delegaţiei nr. x/14.01.202, emisă de Baroul Iaşi - av. K. a fost avansat din fondurile Ministerului Justiţiei şi a rămas în sarcina statului.
Instanţa de judecată a luat act că inculpatul A. a fost asistat de apărător ales, atât în procedura de cameră preliminară, cât şi în cursul judecăţii."
II. Hotărârea instanţei de apel
Împotriva Sentinţei penale nr. 467 din data de 26.10.2022, pronunţată de Tribunalul Iaşi în Dosarul nr. x/2022 au formulat apel, cu respectarea termenului prev. de art. 410 alin. (1) din C. proc. pen., inculpatul E., inculpatul A. şi partea civilă C..
1. Inculpatul E., prin apărător ales, av. DD., a invocat nelegalitatea şi netemeinicia sentinţei penale apelate, solicitând, în principal, achitarea pentru infracţiunea de complicitate la distrugere, prev. de art. 48 alin. (1) rap. la art. 253 alin. (1) şi alin. (4) din C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (1) din C. pen., apreciind că sunt incidente dispoziţiile art. 16 alin. (1), lit. c) din C. proc. pen. - nu există probe că o persoană a săvârşit infracţiunea, iar în subsidiar, reindividualizarea pedepsei aplicate de prima instanţă în sensul reducerii acesteia.
În sprijinul solicitărilor formulate a arătat că nu a fost dovedit ajutorul dat inculpatului A., autorul infracţiunilor ce fac obiectul prezentei cauze. A arătat că, deşi există anumite probe în acuzarea sa, acestea nu sunt suficient de convingătoare şi, prin urmare, instanţa de fond ar fi trebuit să aplice principiul fundamental de drept procesual in dubio pro reo. A considerat că nu a fost dovedit dincolo de orice dubiu legătura subiectivă ce ar trebui să existe între autor şi complice şi ajutorul determinant dat de acesta. În fapt, doar l-a însoţit pe inculpatul A. la apartamentul persoanei vătămate, aşteptându-l în afara clădirii. Acest aspect nu a fost în măsură să îl determine pe E. să conştientizeze ceea ce numitul A. avea intenţia să săvârşească din faptul că îl văzuse anterior umplând un pet cu benzină într-o staţie R. şi purtând mănuşi chirurgicale în timp ce manipula respectivul pet.
În subsidiar, în situaţia în care instanţa de control judiciar nu va stabili nevinovăţia sa, a solicitat reindividualizarea pedepsei, în sensul reducerii acesteia spre minimul special, respectiv 2 ani închisoare. A arătat că vârsta tânără, integrarea în societate, locul de muncă stabil în străinătate sunt elemente care justifică reaprecierea pedepsei prin orientarea spre limita minimă de 2 ani închisoare.
A susţinut că pentru a-şi îndeplini funcţiile ce îi sunt atribuite în vederea realizării scopului prevăzut de lege, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii şi duratei, atât cu gravitatea faptei şi potenţialul de pericol social pe care îl prezintă persoana infractorului, cât şi cu aptitudinea acestuia de a se îndrepta sub influenţa pedepsei. A arătat că funcţiile de constrângere şi reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancţiunii, care să ţină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condiţiile socio-etice impuse de societate.
Pentru toate aceste motive, a considerat sentinţa penală atacată nelegală şi netemeinică şi a solicitat admiterea apelului.
2. Inculpatul A., prin apărător ales, av. EE., a invocat nelegalitatea şi netemeinicia sentinţei apelate, solicitând achitarea cu privire la infracţiunile de tentativă de omor calificat, prev. de art. 32 alin. (1) rap. la art. 188 alin. (1) - art. 189 alin. (1), lit. a) şi lit. f) din C. pen., în temeiul art. 16 alin. (1), lit. b) teza II din C. proc. pen. - fapta nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege, şi ameninţare, prev. de art. 206 alin. (1) din C. pen. - în temeiul art. 16 alin. (1), lit. a) din C. proc. pen. - fapta nu există.
În motivarea solicitărilor, a susţinut că instanţa de fond a realizat o greşită interpretare a probatoriului, respectiv a declaraţiilor martorilor, iar modalitatea concretă de producere a faptei nu satisface condiţia standardului de probă care să formeze convingerea că inculpatul a săvârşit infracţiunea de tentativă de omor calificat. În acest sens, a arătat că inculpatul nu a avut intenţia şi nu a acceptat producerea rezultatului, în raport cu aspectele cunoscute de acesta în acel moment, respectiv faptul că parte civilă B. şi familia acesteia se aflau în altă localitate. A arătat că a cunoscut această împrejurare datorită conversaţiilor purtate cu partea civilă B. şi a numiţilor FF., GG. şi HH., persoane cu privire la care a solicitat audierea în calitate de martori.
Şi în situaţia în care ar fi cunoscut împrejurarea că partea civilă B. se află în apartament, raportat la circumstanţele comiterii faptei, rezultă că intenţia a fost aceea de a o speria pe partea-civilă şi nu a prevăzut sau acceptat producerea decesului vreunei persoane, considerând în mod temeinic că nu este posibilă survenirea acesteia. În acest sens, a evidenţiat aspectele care relevă lipsa intenţiei directe sau indirecte, respectiv: uşa a fost incendiată pe exterior, apartamentul se afla la parterul blocului, ceea ce ar fi permis părăsirea acestuia şi pe alte căi, ora la care a fost săvârşită fapta nu a fost una târzie, imobilul se afla într-un bloc cu mai multe apartamente, motiv pentru care posibilitatea extinderii flăcărilor a fost extrem de redusă, având în vedere că focul şi fumul degajat putea fi observat de oricine. Pentru aceste motive, a arătat că şi în situaţia în care ar fi avut cunoştinţă despre faptul că partea civilă şi familia acesteia se află în apartament, nu a acceptat şi nici nu a prevăzut producerea decesului vreunei persoane. Din contră, a susţinut că rezultatul prevăzut şi acceptat a fost acela de afectare a sănătăţii diferitelor persoane din imobilele blocului, ca urmare a inhalării fumului creat de foc.
Concluzionând, a arătat că singurele rezultate acceptate au fost distrugerea apartamentului părţii civile şi posibilitatea inhalării fumului de către localnicii blocului.
De asemenea, a mai invocat lipsa cercetării judecătoreşti în primă instanţă şi nemotivarea sentinţei penale apelate, solicitând şi schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tentativă de omor calificat, prev. de art. 32 alin. (1) rap. la art. 188 alin. (1) - art. 189 alin. (1), lit. a) şi lit. f) din C. pen., în infracţiunea de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 193 alin. (2) din C. pen.
Aceste motive de apel şi cererea de schimbare a încadrării juridice au fost puse în discuţie cu prioritate şi instanţa de control judiciar s-a pronunţat asupra acestora prin încheierea de şedinţă de la termenul din data de 26.01.2023, filele x ds. apel, motiv pentru care nu vor fi reluate în analiza fondului apelului.
3. Partea civilă minoră C., prin reprezentant legal şi prin apărătorul desemnat din oficiu, av. II., a criticat sentinţa penală cu privire la cuantumul daunelor morale acordate.
A considerat că suma acordată cu titlu de daune morale este mult prea mică în raport cu experienţa traumatizantă trăită din cauza inculpatului A. şi insuficientă pentru a repara situaţia morală creată prin fapta săvârşită, banii fiindu-i necesari pentru continuarea studiilor, pentru a urma şedinţe de terapie şi pentru a-şi procura minimul necesar.
A susţinut că părţii civile i se cuvin sumele de bani solicitate având în vedere starea de pericol şi groază provocată intenţionat şi nejustificat de către inculpatul A..
În acest sens, a solicitat admiterea apelului şi acordarea sumei de 30.000 RON cu titlu de daune morale.
Partea-civilă C., prin apărător desemnat din oficiu, a depus la dosarul cauzei concluzii scrise, prin care, în esenţă, a reiterat cele arătate în motivele de apel şi a solicitat admiterea apelului şi acordarea daunelor morale astfel cum au fost solicitate.
Inculpatul apelant E., aflat iniţial sub măsura preventivă a controlului judiciar, a fost legal citat, dar nu s-a prezentat la niciun termen de judecată în faţa instanţei de apel, sustrăgându-se de la judecată.
Pe tot parcursul fazei de judecată în apel asistenţa juridică i-a fost asigurată de un apărător desemnat din oficiu, av. JJ., conform Delegaţiei nr. x/29.11.2022, fila x. ds. x.
Prin încheierea din data de 11.01.2023 pronunţată în Dosarul nr. x/2022, definitivă, Curtea a înlocuit măsura controlului judiciar cu măsura arestării preventive, în lipsă, pentru o durată de 30 de zile, începând cu data punerii în executare a Mandatului de arestare preventivă nr. 1/J/11.01.2023.
Deşi a fost dat în urmărire naţională şi internaţională, şi a fost emis pe numele său un mandat european de arestare la data de 20.01.2023, potrivit datelor comunicate de Tribunalul Iaşi, fila x ds. apel, până la data pronunţării deciziei penale de faţă inculpatul nu a fost găsit, iar durata măsurii preventive nu a început să curgă, Mandatul de arestare preventivă nr. 1/J/11.01.2023 nefiind pus în executare până în prezent.
Inculpatul apelant A. a fost legal citat şi s-a prezentat la fiecare termen de judecată în faţa instanţei de control judiciar, aflându-se în stare de arest preventiv în cauză.
Inculpatului apelant A. i-a fost acordată asistenţă juridică iniţial de către un apărător desemnat din oficiu, av. KK., conform Delegaţiei nr. 28.034/29.11.2022, fila x ds. nr. 374/99/2022/a7, la prima verificarea a legalităţii şi temeiniciei măsurii preventive, iar apoi de un apărător ales, av. EE., conform împuternicirii avocaţiale de la fila x ds. apel.
Inculpatul apelant A. nu a dorit să dea declaraţie în faţa instanţei de apel, uzând de dreptul la tăcere, prezentându-şi poziţia procesuală doar în cadrul ultimului cuvânt.
Partea civilă minoră apelantă C. a participat la judecata în apel prin reprezentantul legal, directorul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Iaşi (stabilit prin Sentinţa civilă nr. 1716/29.06.2022, pronunţată de Tribunalul Iaşi în Dosarul nr. x/2022, filele x ds. apel), fiind prezentă şi personal la termenul din data de 23.02.2023.
Părţii civile minore apelante C. i-a fost acordată asistenţă juridică pe tot parcursul fazei de judecată în apel de către un apărător desemnat din oficiu, av. II., conform Delegaţiei nr. 28.035/29.11.2022, fila x ds. apel.
Partea civilă intimată B. a fost legal citată, prezentându-se doar la termenele de judecată din data de 11.01.2023 şi 08.02.2023, prin videoconferinţă de la Penitenciarul Gherla, unde se află încarcerată din data de 27/28.04.2022. La termenul de judecată din data de 08.02.2023 a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Persoana vătămată D. a fost legal citată şi s-a prezentat în faţa instanţei de judecată doar la termenul din data de 23 februarie 2023, când a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Părţile civile Serviciul de Ambulanţă Judeţean Iaşi şi Spitalul Clinic de Urgenţă "Sf. Spiridon" Iaşi şi persoanele vătămate F. şi G. au fost legal citate şi nu s-au prezentat în faţa instanţei de control judiciar la niciun termen de judecată, prin reprezentant legal.
La termenul de judecată din data de 26.01.2023, după punerea în discuţia contradictorie a părţilor, Curtea a respins, ca neîntemeiate, motivele de apel formulate de inculpatul A. puse în discuţie cu prioritate, respectiv lipsa cercetării judecătoreşti în primă instanţă şi nemotivarea sentinţei penale apelate.
De asemenea, prin aceeaşi încheiere a fost respinsă cererea inculpatului A. de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de tentativă de omor calificat, prev. de art. 32 alin. (1) rap. la art. 188 alin. (1) - art. 189 alin. (1) lit. a) şi lit. f) din C. pen., în infracţiunea de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 193 alin. (2) din C. pen. (încheierea de şedinţă de la termenul din data de 26.01.2023, filele x ds. apel).
Conform art. 420 alin. (5) din C. proc. pen., în apel au fost administrate următoarele mijloace de probă: declaraţia părţii civile B., declaraţia persoanei vătămate D. şi declaraţiile martorilor FF., HH. şi GG. .
Prin Decizia penală nr. 679 din data de 30 iunie 2023 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., au fost respinse, ca nefondate, apelurile formulate de inculpaţii A., aflat în Penitenciarul Iaşi şi E., arestat preventiv în lipsă, şi de partea civilă minoră C., prin reprezentant legal, împotriva Sentinţei penale nr. 467 din data de 26.10.2022, pronunţată de Tribunalul Iaşi în Dosarul nr. x/2022, pe care a menţinut-o.
În temeiul art. 424 alin. (3) din C. proc. pen., s-a dedus, în continuare, din durata pedepsei de executat de către inculpatul A. durata măsurii arestării preventive de la data de 26.10.2022 la zi.
S-a constatat că măsura arestării preventive, dispusă în lipsă, pentru o durată de 30 de zile, faţă de inculpatul E. prin încheierea din data de 11.01.2023 pronunţată în Dosarul nr. x/2022, definitivă, nu a început să curgă, Mandatul de arestare preventivă nr. 1/J/11.01.2023 nefiind pus în executare.
Au fost retrase Mandatul de arestare preventivă nr. 1/J/11.01.2023 şi formalităţile subsidiare de executare.
În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul apelant A. la plata sumei 2.000 RON, reprezentând cheltuieli judiciare către stat din calea de atac.
În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul apelant E. la plata sumei de 1.000 RON, reprezentând cheltuieli judiciare către stat din calea de atac.
În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligată partea civilă apelantă, prin reprezentant legal, la plata sumei de 200 RON, reprezentând cheltuieli judiciare către stat din calea de atac.
În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., suma de 942 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul apelant E., conform Delegaţiei nr. 28.033/29.11.2022, suma de 250 RON reprezentând onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul apelant A., conform Delegaţiei nr. 28.034/29.11.2022, şi suma de 510 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru partea civilă minoră apelantă C., av. II., conform Delegaţiei nr. 28.035/29.11.2022, au rămas în sarcina statului şi s-au avansat Baroului Iaşi din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel, analizând legalitatea şi temeinicia sentinţei penale apelate, în raport cu criticile formulate de apelanţi, dar şi din oficiu, în baza efectului devolutiv al apelului şi al limitelor sale, în conformitate cu dispoziţiile art. 417 şi art. 420 din C. proc. pen., a constatat următoarele:
1. Cu privire la motivele de apel invocate de inculpatul E.
Inculpatul E. a fost trimis în judecată pentru infracţiunea de complicitate la distrugere, prev. de art. 48 alin. (1) rap. la art. 253 alin. (1) şi alin. (4) din C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (1) din C. pen., constând în aceea că, la data de 23.10.2021, în intervalul orar 22:30 - 23:45, a acordat sprijin moral inculpatului A. la săvârşirea infracţiunii de distrugere în dauna persoanelor vătămate L., D., B., însoţindu-l pe acesta din municipiul Paşcani în municipiul Iaşi, la blocul situat în strada x, nr. 23, şi i-a înlesnit acestuia activitatea de incendiere a uşii apartamentului cu numărul doi prin supravegherea din exteriorul blocului a comiterii faptei, prima instanţă dispunând condamnarea acestuia la pedeapsa de 3 ani închisoare, cu executarea pedepsei în regim de detenţie, inculpatul fiind recidivist.
Acesta a criticat soluţia primei instanţei, susţinând, în esenţă, că nu sunt probe care să demonstreze fără dubiu că se face vinovat se săvârşirea acestei fapte, nefiind probat ajutorul pe cale i l-ar fi dat inculpatului A. la incendierea uşii apartamentului persoanelor vătămate B., motiv pentru care a apreciat că se impune achitarea sa conform dispoziţiilor art. 16 alin. (1), lit. c) din C. proc. pen.
Curtea nu a putut primi ca fondată critica inculpatului apelant E., constatând că probatoriul administrat în cauză demonstrează cu certitudine faptul că a cunoscut motivul pentru care s-a deplasat împreună cu inculpatul A. de la Paşcani la Iaşi, precum şi ce anume urma să facă acesta din urmă cu benzina cumpărată, acordându-i sprijin moral în săvârşirea infracţiunii de distrugere, prima instanţă efectuând o analiză corectă şi amănunţită a întregului probatoriu administrat, nefiind sesizată nicio sincopă în raţionamentul juridic prezentat de instanţa de fond în justificarea soluţiei de condamnare a inculpatului, argumentele prezentate urmând a fi însuşite de instanţa de control judiciar.
Instanţa de control judiciar urmează a face doar câteva sublinieri cu privire la probele pe care s-a fundamentat soluţia de condamnare a inculpatului.
Astfel, încă de la momentul primei sale audieri în calitate de suspect, în data de 24.10.2021, şi apoi de inculpat (declaraţia de suspect din data de 24.10.2021, filele x ds.u.p., menţinută prin declaraţia din 25.10.2021 în calitate de inculpat, fila x ds.u.p., ambele declaraţii fiind date în prezenţa unui apărător din oficiu, av. LL., şi nu au fost formulate obiecţiuni), inculpatul E. a arătat că pe drumul de la Paşcani spre Iaşi, în timp ce se aflau în taxiul cu care se deplasau împreună, inculpatul A., zis A., a spus că intenţionează să sperie pe cineva, fără a oferi detalii despre cum anume va proceda şi pe cine anume doreşte să sperie.
Faptul că inculpatul A. a cumpărat de la R. benzină, transportată într-un recipient de 5 litri, şi aflată pe bancheta din spate a taxiului, chiar lângă inculpatul E., este un fapt necontestat de niciunul dintre inculpaţi.
A mai susţinut, de asemenea, că la coborârea din taxi, el a luat sacoşa în care se afla bidonul de 5 litri cu benzină şi i-a dat-o inculpatului A., iar pe drum spre blocul în care a produs incendiul, acelaşi inculpat i-a spus să stea liniştit, deoarece vrea doar să sperie pe cineva de-a lui, şi a intrat în scara unui bloc având în mână sacoşa în care se afla recipientul cu benzină.
Acesta este unul dintre momentele în care inculpatul E. a cunoscut, fără dubiu, intenţia inculpatului A. de a provoca un incendiu, atitudinea subiectivă a inculpatului E. de sprijinire, de ajutare la săvârşirea infracţiunii de distrugere prin incendiere conturându-se încă din momentul în care inculpatul A. i-a comunicat intenţia sa de a speria pe cineva cu un recipient cu benzină, moment din care l-a sprijinit moral tacit în acţiunea infracţională, fără a încerca să-l oprească din demersul său, ba mai mult, i-a asigurat paza în faţa blocului în timp ce acesta a provocat incendiul, în condiţiile stabilite în cauză.
Este imposibil de acceptat că o persoană majoră, cu capacitate de înţelegere normală nu realizează că atunci când cineva doreşte să sperie o altă persoană, iar pentru aceasta se dotează cu o substanţă extrem de inflamabilă cum este benzina, intenţia acesteia este neechivocă în sensul provocării unui incendiu.
Or, inculpatul E. a cunoscut toate aceste aspecte de fapt anterior săvârşirii infracţiunii de distrugere prin incendiere de către autorul faptei, a achiesat la această rezoluţie infracţională oferindu-i sprijin moral autorului, ceea ce conduce la concluzia certă de realizare a complicităţii la infracţiunea menţionată, în forma intenţiei indirecte, prevăzând şi acceptând producerea rezultatului, chiar dacă nu a urmărit acest lucru (art. 16 alin. (3), lit. b) din C. pen.).
Faptul că ulterior, pe parcursul urmăririi penale (cu observaţia că în faţa primei instanţe inculpatul nu a dorit să dea declaraţie, iar în faţa instanţei de apel nici nu s-a prezentat la vreun termen de judecată), inculpatul E. şi-a nuanţat depoziţia, fără a prezenta o justificare serioasă şi credibilă, pretinzând că, de fapt, nu a cunoscut ce anume urmărea inculpatul A. să facă, ori că a venit la Iaşi tocmai de la Paşcani, împreună cu inculpatul A. pentru ca acesta să-i aducă un bidon cu benzină, la miezul nopţii, tatălui persoanei vătămate B., căruia nu-i pornea maşina, aşa cum au pretins cei doi inculpaţi, în conivenţă, în cadrul audierii de către judecătorul de drepturi şi libertăţi cu ocazia soluţionării propunerii de luare a măsurii arestării preventive faţă de cei doi (declaraţia inculpatului E. fiind luată de judecător în prezenţa apărătorului ales, av. MM., fila x ds.u.p.; declaraţia inculpatului A., filele x ds.u.p.), nu conduce la concluzia că nu există probe asupra complicităţii morale a acestuia în raport cu autorul infracţiunii.
Cunoaşterea de către inculpatul E. a motivului pentru care inculpatul A. s-a deplasat la Iaşi, în noaptea de 23.10.2021, şi acceptarea să-l susţină moral pe acesta din urmă în demersul său, rezultă, dincolo de orice îndoială, din declaraţia martorei P. din faza de urmărire penală, filele x ds.u.p., cu care inculpatul E. avea, la acea dată, o relaţie sentimentală. Aşa cum a reţinut şi prima instanţă, martora a arătat contextul în care, chiar în seara zilei de 23.10.2021, în timp ce se deplasau de la Heci la Paşcani cu trenul, inculpatul E. i-a relatat, deşi iniţial nu a dorit să-i spună martorei, că A. (inculpatul A.) i-a propus să meargă cu el în municipiul Iaşi, la prietena sa, să îl ajute să dea foc la o uşă. De altfel, la sosirea în Paşcani, inculpatul A. îl aştepta deja pe inculpatul E., spunându-i "Hai să mergem!". Martora a declarat textual:
"Menţionez că E. mi-a spus foarte clar că merge cu A. să dea foc la o uşă. Acest lucru mi l-a spus când veneam dinspre Heci la Paşcani."
Revenirea asupra susţinerilor din faza de urmărire penală, făcută de martoră în faţa primei instanţe, la termenul din data de 05.07.2022, filele x ds. fond, fără a oferi o justificare serioasă şi credibilă, care să convingă instanţa asupra adevărului celor afirmate, nu are aptitudinea de a demonstra inexistenţa ajutorului moral acordat autorului infracţiunii de distrugere prin incendiere, fiind apreciată şi de instanţa de control judiciar ca fiind o atitudine nesinceră, mai ales în condiţiile în care chiar martora a afirmat în faza de urmărire penală că îi este frică de inculpatul E. care în toate apelurile îi cerea să nu spună nimic organelor de poliţie despre cele petrecute în noaptea de 23.10.2021, aceeaşi solicitare primind-o şi de la sora inculpatului, CC., astfel încât inculpatul să poată ieşi din puşcărie.
Având în vedere probatoriului prezentat, Curtea a apreciat că este dovedit cu putere de certitudine faptul că inculpatul E., cu intenţie, a acordat sprijin moral inculpatului A. în săvârşirea infracţiunii de distrugere prin incendiere din noaptea de 23.10.2021, activitatea sa întrunind condiţiile complicităţii ca formă a participaţiei penale, conform art. 48 alin. (1) din C. pen., solicitarea inculpatului de a se dispune achitarea pentru lipsa probelor care să dovedească săvârşirea infracţiunii (art. 16 alin. (1), lit. c) din C. proc. pen.) fiind nefondată.
Cât priveşte motivul subsidiar de apel, Curtea a reţinut că inculpatul E. a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate de prima instanţă în sensul reducerii acesteia la 2 ani închisoare motivat de vârsta tânără, integrarea în societate, locul de muncă stabil în străinătate.
Instanţa de control judiciar a apreciat că nici acest motiv de apel nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru următoarele argumente:
Prima instanţă a aplicat inculpatului E. o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru infracţiunea de complicitate la distrugere, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 253 alin. (1) şi alin. (4) din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) şi art. 43 alin. (5) din C. pen., săvârşită în stare de recidivă postexecutorie, în raport, cu condamnarea suferită anterior prin sentinţa penală nr. 1335/06.05.2016, pronunţată de Judecătoria Iaşi în Dosarul nr. x/2017, definitivă prin Decizia penală nr. 326 CJ/19.10.2016 pronunţată de Tribunalul Iaşi, la o pedeapsă de 4 ani închisoare, fiind liberat condiţionat la data de 22.02.2017, cu un rest de pedeapsă de 278 zile conform Sentinţei penale nr. 226/17.02.2017 emisă de Judecătoria Botoşani (copia fişei de cazier judiciar, filele x ds. fond).
În aceste condiţii, limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită sunt cuprinse între 3 şi 10 ani şi 6 luni închisoare (limitele de pedeapsă prev. de alin. (4) al art. 253 din C. pen. de la 2 la 7 ani închisoare fiind majorate cu jumătate, conform art. 43 alin. (5) din C. pen., rezultând astfel limitele speciale cuprinse între 3 ani şi 10 ani şi 6 luni închisoare).
Se poate lesne observa că prima instanţă a aplicat inculpatului E. o pedeapsă cu închisoarea egală cu minimul special de pedeapsă prevăzut de lege, care este de 3 ani închisoare. Prin urmare, solicitarea inculpatului apelant de reducere a pedepsei la 2 ani închisoare, adică sub minimul special de pedeapsă, este total nefondată, neexistând vreo stare, împrejurare care să constituie circumstanţe atenuante legale în sensul art. 75 alin. (2) din C. pen. şi să permită o astfel de reducere a pedepsei. De altfel, inculpatul, prin apărător, nu a invocat vreo astfel de circumstanţă.
Dimpotrivă, Curtea a remarcat trecutul infracţional bogat al inculpatului E., acesta suferind numeroase condamnări penale, atât în ţară, cât şi în străinătate, aşa cum rezultă din copia de pe cazierul judiciar al acestuia, ceea ce demonstrează apetenţa acestuia pentru încălcarea legii penale. În plus, nu poate fi ignorat faptul că inculpatul nu a respectat măsura controlului judiciar sub care s-a aflat în prezenta cauză, instanţa de apel înlocuind această măsură cu arestarea preventivă, s-a sustras de la executarea acestei măsuri, nici până în prezent nereuşindu-se a fi localizat şi pusă în executare măsura preventivă, deşi a fost dat în urmărire naţională şi internaţională şi pe numele său a fost emis un mandat european de arestare, aspect care demonstrează dispreţul fundamental pe care inculpatul îl nutreşte faţă de lege şi de actul de justiţie.
2. Cu privire la motivele de apel invocate de inculpatul A.
Inculpatul A., prin apărător ales, av. EE. a invocat nelegalitatea şi neteminicia sentinţei apelate, solicitând achitarea cu privire la infracţiunile de tentativă de omor calificat, prev. de art. 32 alin. (1) rap. la art. 188 alin. (1) - art. 189 alin. (1), lit. a) şi lit. f) din C. pen., în temeiul art. 16 alin. (1), lit. b) teza II din C. proc. pen. - fapta nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege, şi ameninţare, prev. de art. 206 alin. (1) din C. pen. - în temeiul art. 16 alin. (1), lit. a) din C. proc. pen. - fapta nu există.
În esenţă, acesta a susţinut, cu privire la acuzaţia de tentativă de omor calificat, că nu a avut intenţia de a ucide persoanele vătămate B., C., L. şi D. şi nu a acceptat producerea unui astfel de rezultat, în raport cu aspectele cunoscute în acel moment, respectiv că B. şi familia acesteia se aflau în altă localitate, afirmând că intenţia a fost aceea de a o speria pe B. şi nu a prevăzut sau acceptat producerea decesului vreunei persoane, considerând în mod temeinic că nu este posibilă survenirea acesteia.
A arătat că a cunoscut această împrejurare din conversaţiile purtate cu persoana vătămată/parte civilă B. şi cu martorii FF., GG. şi HH..
Verificând apărările inculpatului A. prin prisma probatoriului administrat în apel, dar şi a probatoriului administrat în fazele procesuale anterioare, cu privire la aspectul esenţial al acuzaţiei, respectiv cunoaşterea de către inculpat a faptului că persoanele vătămate nu se aflau în interiorul apartamentului situat la adresa din municipiul Iaşi, strada x nr. 23, apartamentul nr. x, judeţul Iaşi, în noaptea de 23.10.2021, Curtea a constatat că acestea nu se confirmă pentru următoarele argumente:
În primul rând, analizând declaraţiile succesive date de inculpatul A. pe parcursul procesului penal, instanţa de control judiciar a constatat că însuşi inculpatul îşi contrazice flagrant apărarea.
Astfel, se observă că audiat fiind pentru prima dată, în calitate de inculpat (în calitate de suspect a uzat de dreptul la tăcere, fila x ds.u.p.), în data de 25.10.2021, inculpatul A. nu a făcut nicio menţiune despre faptul că ar fi ştiut că persoanele vătămate B., C., L. şi D. ar fi plecate din locuinţă, afirmând doar că a luat hotărârea de a o speria puţin pe B., dându-i foc la uşă, după ce pe parcursul zilei de 23.10.2021 a venit la Iaşi de la Paşcani, cu un taxi, pentru a lămuri situaţia dintre ei, iar în jurul orelor 13:00 - 14.00 s-a aflat la locuinţa persoanei vătămate B., a discutat cu aceasta, de faţă fiind şi un echipaj de poliţie. Nemulţumit de evoluţia discuţiilor aprinse din ziua respectivă, inculpatul a hotărât să vină din nou la Iaşi de la Paşcani, cu un taxi, la locuinţa persoanei vătămate B., unde în jurul orei 24:00, a incendiat uşa apartamentului acesteia, detaliind modul concret în care a procedat, aspecte necontestate pe parcursul procesului penal. A reiterat susţinerea că nu a intenţionat să-i facă rău B., ci a dorit doar să o sperie puţin (declaraţie de inculpat, filele x ds.u.p.).
Declaraţia a fost dată în prezenţa unui avocat desemnat din oficiu să-i acorde asistenţă juridică, av. NN., nefiind formulate obiecţiuni.
Ulterior, după extinderea urmăririi penale sub aspectul acuzaţiei de tentativă de omor calificat, la data de 11.11.2021, A. a dat declaraţie în calitate de suspect, ocazie cu care a reiterat aceleaşi aspecte declarate iniţial în data de 25.10.2021. Ba mai mult, a susţinut că a luat hotărârea de a reveni la Iaşi în aceiaşi dată de 23.10.2021, la ora 19:00, la B. pentru că avea sentimente diverse. A mai adăugat faptul că, ajuns la locuinţa persoanei vătămate B., a văzut lumină în camera unde doarme aceasta cu fiica ei, şi a incendiat uşa apartamentului în modalitatea cunoscută, precizând că nu a urmărit să omoare persoanele care erau în interior, dar a realizat faptul că acestea puteau să moară, dorind doar să o sperie pe B. (declaraţie suspect, filele x ds.u.p.).
Şi de această dată declaraţia a fost dată în prezenţa unui apărător din oficiu, av. OO., şi nu au existat obiecţiuni.
După ce a fost pusă în mişcare acţiunea penală împotriva sa pentru infracţiunea de tentativă de omor calificat, inculpatul A. a dat declaraţie, în data de 11.11.2021, arătând că îşi menţine declaraţiile date anterior şi accentuând că nu a dorit să o omoare pe persoana vătămată B., ci doar să o sperie. (declaraţie inculpat, fila x ds.u.p.).
De asemenea, declaraţia a fost dată în prezenţa aceluiaşi apărător, şi nu au existat obiecţiuni.
În plus, cu ocazia judecării propunerii de luare a măsurii arestării preventive formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi, audiat fiind de judecătorul de drepturi şi libertăţi, în prezenţa apărătorului din oficiu, av. PP., inculpatul A. a susţinut că a văzut aprinsă lumina televizorului în interiorul apartamentului persoanei vătămate şi astfel a ştiut că aceasta este acasă, iar după ce a incendiat uşa apartamentului a decis să fugă pentru a nu fi recunoscut de persoana vătămată. (declaraţie inculpat, filele x d.u.p.).
Abia în faţa primei instanţe, audiat fiind la termenul din data de 23.05.2022 (declaraţie, filele x ds. fond), asistat fiind de un apărător ales, av. QQ., inculpatul A. a prezentat, la distanţă în timp de şapte luni de zile de la săvârşirea faptei, varianta potrivit căreia ştia, la momentul la care a incendiat uşa apartamentului în care locuia persoana vătămată B., că aceasta, împreună cu familia sa, nu s-ar afla în locuinţă, fiind plecaţi la ţară.
Cu această ocazie a susţinut că ştia de la persoana vătămată B., din mesajele schimbate cu aceasta în seara zilei de 22.10.2021, că urma să plece a doua zi la ţară, la cules porumb, pentru circa o săptămână, profitând de faptul că fiica sa era în vacanţă, iar despre acest fapt şi-ar fi adus aminte în seara zilei de 23.10.202, în timp ce se afla la Paşcani, acasă, şi consuma whiskey. Astfel, a considerat că îi va crea persoanei vătămate o stare de temere indirectă dacă îi va da foc la uşa apartamentului.
Or, aşa cum rezultă indubitabil din declaraţiile date în faza de urmărire penală, inclusiv în faţa judecătorului de drepturi şi libertăţi, inculpatul îşi contrazice propriile susţineri, făcute în mod liber în faţa organelor judiciare şi în prezenţa avocaţilor, fără a furniza o justificare plauzibilă pentru care şi-a schimbat subit declaraţiile, motiv pentru care nu pot fi avute în vedere de instanţa de control judiciar ca reprezentând adevărul.
Prin această atitudine nesinceră inculpatul demonstrează faptul că a conştientizat gravitatea faptei săvârşite şi a încercat să scape de răspunderea penală folosind acest tertip al necunoaşterii prezenţei persoanelor vătămate în interiorul apartamentului, element esenţial al conţinutului constitutiv al infracţiunii contra vieţii.
Nici probatoriul administrat în faza de judecată în apel, la solicitarea inculpatului A., nu este în măsură să probeze teza prezentată în apărare de către inculpat.
În acest sens, instanţa de control judiciar a constatat că, deşi au fost depuse la dosar de către inculpat capturi de ecran din care rezultă existenţa unor discuţii prin mesaje între inculpat şi persoana vătămată B., purtate în seara zilei de 22.10.2021 (o zi de vineri), filele x ds. apel, din care rezultă că aceasta din urmă îi spune că va pleca la ţară, la cules porumb, şi că se va întoarce luni la proces (n.n. la acea dată persoana vătămată era judecată pentru infracţiunea de trafic de minori, fiind ulterior condamnată de definitiv şi încarcerată în Penitenciarul Gherla), confirmând astfel aserţiunile inculpatului, totuşi acest aspect nu probează, nici măcar la nivel de dubiu, faptul dorit a fi probat de către inculpat în apărarea sa. Şi aceasta, deoarece s-a stabilit cu certitudine că inculpatul a fost la domiciliul persoanei vătămate B. în după-amiaza zilei de 23.10.2021, sâmbătă, a discutat cu aceasta, chiar şi în prezenţa organelor de poliţie chemate să intervină de către persoana vătămată, a cunoscut şi prezenţa mamei şi a fiicei persoanei vătămate în locuinţă, neexistând, astfel nicio îndoială asupra faptului că persoana vătămată era la domiciliu şi nu plecase din localitate, la ţară, aşa cum discutaseră cei doi cu o seară înainte.
Mai mult, inculpatul A. a susţinut constant în faza de urmărire penală faptul că a cunoscut că persoana vătămată B. se afla în apartament atunci când a incendiat uşa apartamentului, respectiv: a văzut lumină în camera unde doarme aceasta cu fiica ei, precizând că nu a urmărit să omoare persoanele care erau în interior, dar a realizat faptul că acestea puteau să moară, dorind doar să o sperie pe B. (declaraţie suspect, filele x ds.u.p.); a văzut aprinsă lumina televizorului în interiorul apartamentului persoanei vătămate şi astfel a ştiut că aceasta este acasă, iar după ce a incendiat uşa apartamentului a decis să fugă pentru a nu fi recunoscut de persoana vătămată. (declaraţie inculpat, filele x ds.u.p.).
Cât priveşte martorii audiaţi în faţa instanţei de apel, respectiv FF., HH. şi GG., Curtea a constatat că nici depoziţiile acestora nu au fost în măsură să susţină varianta inculpatului A. invocată în apărare, tocmai urmare celor reţinute mai sus.
Astfel, martora FF., care a arătat că se află într-o relaţie de prietenie cu inculpatul, a afirmat doar că, la solicitarea acestuia de a interveni pe lângă persoana vătămată B. să o roage, din partea lui, să-i deblocheze numărul de telefon pentru că doreşte să îşi ceară scuze de la ea, a contactat-o pe aceasta, însă nu a fost de acord să-i deblocheze numărul de telefon, solicitându-i să-i transmită inculpatului să o lase în pace şi să nu o mai caute, precizând că împreună cu familia sa este plecată din localitate. Nu a putut preciza data exactă când a purtat această discuţie cu B., însă a aproximat că, la două - trei zile de la această discuţie, a văzut pe internet articole legate de incendierea locuinţei persoanei vătămate.
Şi declaraţia martorei HH., care a arătat că a fost, pentru o scurtă perioadă de timp, prietenă cu persoana vătămată B., este în acelaşi sens, martora relatând, de asemenea, solicitarea provenită de la inculpat, pe RR., de a lua legătura cu B. şi de a-i cere să comunice cu el, precum şi răspunsul acesteia de a-i comunica că este plecată la ţară. Martora a mai arătat că aceste discuţii s-au purtat cu 4-5 zile înainte de incidentul privind incendierea locuinţei persoanei vătămate.
În fine, martorul GG., care a susţinut că este prietenul inculpatului de 2 - 3 ani de zile, a arătat că ar fi asistat la o discuţie între cei doi, purtată în maşina sa, în care persoana vătămată B. îi spunea inculpatului că în următoarele zile pleacă la ţară, plasând evenimentul incendierii uşii apartamentului în urmă cu un an, un an şi ceva, în sezon de vară.
Evaluând aceste declaraţii, Curtea a constatat că, dincolo de faptul că martorii FF. şi HH. au oferit informaţii aproximative despre împrejurările în care persoana vătămată i-ar fi comunicat inculpatului, indirect, faptul că pleacă din localitate în apropierea datei de 23.10.2021, iar martorul GG. nici nu localizează în timp acest moment, relatări care demonstrează că persoana vătămată B. nu mai dorea să comunice cu inculpatul A., pretinzând că nu s-ar afla în localitate, depoziţiile acestor martori nu au puterea probatorie, prin conţinutul lor concret, de a înlătura celelalte probe indubitabile care demonstrează, aşa cum a prezentat Curtea mai sus, că inculpatul cunoştea fără dubiu că persoana vătămată se afla în locuinţă în noaptea în care a incendiat uşa apartamentului.
Concluzionând, Curtea a constatat că din succesiunea declaraţiilor date de inculpat cu privire la poziţia subiectivă a acestuia faţă de acuzaţia de tentativă de omor calificat, rezultă fără urmă de îndoială că acesta a cunoscut, în momentul în care a incendiat uşa apartamentului, că în apartament se aflau persoana vătămată B. şi membrii familiei acesteia, prevăzând şi acceptând posibilitatea producerii rezultatului suprimării vieţii acestora, cel puţin prin intoxicaţia cu fum, chiar dacă nu a urmărit acest scop (neexistând probe că a urmărit în mod în mod expres acest scop).
Infracţiunea de tentativă de omor calificat, prev. de art. 32 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 188 alin. (1) - art. 189 alin. (1), lit. a) şi lit. f) din C. pen., a fost săvârşită de inculpatul A. cu forma de vinovăţie a intenţiei indirecte, prev. de art. 16 alin. (3), lit. b) din C. pen.
Cu privire la infracţiunea de ameninţare, prev. de art. 206 alin. (1) din C. pen., constând în aceea că, la data de 23.10.2021, în jurul orelor 14:00, inculpatul s-a deplasat la domiciliul persoanei vătămate B. şi i-a adresat ameninţări cu acte de violenţă, cu moartea şi cu incendierea, creând acesteia o stare de temere, inculpatul A. a solicitat achitarea raportat la art. 16 alin. (1), lit. a) din C. proc. pen. - fapta nu există sau, în subsidiar, reducerea pedepsei la minimul pedepsei.
În susţinerea acestei solicitări a afirmat că din declaraţiile celor doi martori audiaţi, respectiv M. şi Q., rezultă că nu au auzit nicio ameninţare la adresa persoanei vătămate B., şi că doar aceasta din urmă a susţinut că a fost ameninţată şi a influenţat-o şi pe mama sa, D., să declare astfel.
Efectuând propria analiză a probatoriului administrat cu privire la această acuzaţie, Curtea a constatat că, dimpotrivă, săvârşirea infracţiunii de ameninţare este dovedită prin declaraţia persoanei vătămate minore C., declaraţia persoanei vătămate D. (ultimele două persoane aflându-se în interiorul apartamentului atunci când au avut loc acţiunile de ameninţare, percepându-le în mod direct) care se coroborează cu declaraţiile persoanei vătămate B., dar şi cu declaraţia martorei M., atât din faza de urmărire penală, cât şi din faţa primei instanţe, fila x ds. fond, şi indirect cu declaraţia martorei Q., din ambele faze procesuale, care au perceput secvenţe din derularea evenimentelor din miezul zilei de 23.10.2021, prima instanţă efectuând o analiză corectă şi completă a acestora în cuprinsul sentinţei penale apelate, argumente pe care instanţa de control judiciar şi le însuşeşte, neimpunându-se reluarea acestora.
În plus, existenţa faptei de ameninţare din data de 23.10.2021 este dovedită şi cu solicitările insistente, multiple, formulate de persoana vătămată B. la serviciul de urgenţă 112, în mod succesiv, la orele 12:17, 13:29, 13:34, 13:38, 14:04, filele x ds.u.p., dar, indirect, şi cu procesul-verbal nr. x din 23.10.2021, întocmit de organele de poliţie la ora 14:12, din care rezultă că inculpatul A. a provocat scandal public adresând cuvinte şi expresii jignitoare persoanei vătămate chiar în prezenţa organelor de poliţie, fila x ds.u.p.
Contrar opiniei apărării, infracţiunea de ameninţare nu se reduce la adresarea unor "expresii", ci sfera de cuprindere a elementului material al infracţiunii este mult mai vast, în cauza de faţă fiind vorba despre bătăii repetate cu pumnii în uşă, în condiţiile în care inculpatul A. cunoştea că în apartament se află un copil minor care s-ar putea speria de un astfel de comportament, solicitări repetate strigate pe un ton ridicat ("B., dă-mi banii !!", "Lasă B., o să vezi tu, îţi dau foc!", "Te fac să îmi dai banii!") formulate, atât la uşa apartamentului, cât şi la geam, toate acestea încununate cu punerea concretă în practică a ameninţării cu incendierea produsă chiar în aceeaşi dată, la miezul nopţii.
A mai reţinut Curtea şi faptul că persoana vătămată B. a avut o atitudine procesuală constantă, relatând coerent derularea evenimentelor din ziua de 23.10.2021, declaraţia dată în faţa instanţei de apel (audiată fiind la solicitarea inculpatului) fiind lămuritoare şi în concordanţă, atât cu declaraţiile acestea din fazele procesuale anterioare, cât şi cu probatoriul menţionat mai sus.
Aceasta a arătat că, în data de 23.10.2021, în prima parte a zilei, a fost sunată pe RR., pe video, de inculpatul A., iar când i-a răspuns, acesta a început să o ameninţe, în sensul că nu îşi dă seama cu cine s-a pus că îşi ia o maşină şi vine la Iaşi, că el nu este prost, cerându-i să îi restituie suma de bani pe care el i-a dat-o.
Persoana vătămată i-a comunicat inculpatului că se duce la poliţie să-l reclame - "în secunda respectivă mă încalţ şi mă duc să anunţ poliţia" - procedând în consecinţă. În timp ce se afla la secţia I Poliţie, de care aparţine, şi prezenta situaţia unui poliţist, inculpatul o suna în continuare pe facekook, fiind îndrumată de organul de poliţie să nu-i răspundă şi să meargă acasă, iar dacă inculpatul va ajunge la locuinţa sa să sune imediat la 112 şi organele de poliţie vor veni.
A relatat apoi că în aproximativ o oră din momentul în care s-a întors de la poliţie, a ajuns inculpatul A. la ea acasă, în locuinţă aflându-se în acest timp şi fiica sa, C., precum şi mama mea, D.. A intrat în scara blocului, a bătut la uşă, a început să zbiere, să ceară să îi dea banii. Persoana vătămată nu i-a răspuns la uşă şi nici nu a purtat vreo discuţie cu acesta din interiorul locuinţei. Apoi inculpatul a ieşit din scară şi a mers în spatele blocului unde se află geamul de la cameră şi a început să zbiere, să îi ceară bani, să o întrebe dacă îşi dă seama ce se poate întâmpla, spunându-i că o să îi dea foc. Manifestările inculpatului au durat cam 10 minute în dreptul geamului, timp în care persoana vătămată B. a sunat la 112 şi vorbea cu poliţia, iar fiica sa plângea.
Cam în 5 minute de la apel a venit poliţia şi l-a găsit pe inculpat în faţa blocului, cu el fiind şi şoferul de taxi cu care venise inculpatul de la Paşcani, şofer de taxi cu care se deplasa mereu inculpatul şi care este martor în cauză (n.n. martorul N.).
În acest moment persoana vătămată a ieşit din apartament, de faţă cu poliţia inculpatul A. fiind recalcitrant şi continuând să îi ceară să îi dea banii, spunând că el nu este fraierul ei, fără a o ameninţa în prezenţa poliţiştilor.
După acest episod, persoana vătămată a intrat în casă, iar inculpatul împreună cu acel şofer de taxi au plecat, şi după plecarea acestora a plecat şi poliţia. Însă, după 5-10 minute, inculpatul A. s-a întors la geamul apartamentului în care locuia persoana vătămată, în spatele blocului, şi a strigat din nou la geam să nu creadă că el este prost şi că o să vadă ce o să păţească. Persoana vătămată a sunat din nou la 112, cam în 5 - 10 minute a venit din nou poliţia, dar de această dată nu l-au mai găsit pe inculpat, deşi au făcut rondul blocului. Atunci persoana vătămată le-a spus poliţiştilor că îi este frică pentru că ştia care este anturajul inculpatului ("umblă cu persoane interlope"), fiind sfătuită de aceştia să apeleze iar la 112 dacă inculpatul va reveni, însă acesta nu a mai revenit pe timpul zilei, ci doar în noaptea de 23/24.10.2021, când a incendiat uşa apartamentului.
În opinia instanţei de control judiciar, rezultă fără dubiu starea de temere în care s-a aflat persoana vătămată B. pe parcursul zilei de 23.10.2021, stare care a şi determinat-o să meargă o dată la poliţie pentru a reclama ameninţările inculpatului, iar apoi să solicite de două ori ajutorul poliţiei la numărul de urgenţă 112, şi toate acestea într-un interval de aproximativ două ore.
Chiar dacă în faţa instanţei de apel persoana vătămată D., în vârstă de aproape 68 de ani, mama persoanei vătămate B., a susţinut că a perceput în mod direct derularea evenimentelor de mai sus (declaraţie, fila x ds. apel), după ce în declaraţia dată în faţa organelor de poliţie, în anul 2021, a susţinut că ar fi aflat de la fiica sa, abia după incendiu, despre faptul că inculpatul A. a ameninţat-o în ziua de 23.10.2021, precizând că această schimbare a susţinerilor o pune pe seama stării de şoc în care se afla, din cauza incendiului, atunci când a fost audiată prima dată, acest aspect nu este de natură să confirme apărarea inculpatului în sensul că nu ar fi ameninţat-o pe persoana vătămată B., în împrejurările reţinute mai sus. Caracterul de sursă directă sau indirectă a perceperii ameninţărilor adresate fiicei sale în data de 23.10.2021 determină doar atribuirea de către organul judiciar a unei forţe probatorii indirectă a declaraţiilor acestei persoane, fondul acuzaţiei de ameninţare subzistând şi fiind probat prin celelalte mijloace de probă menţionate deja mai sus.
În stabilirea stării de temere în care se află o persoană în accepţiunea art. 206 alin. (1) din C. pen. este esenţială evaluarea susţinerilor acelei persoane, pentru a se stabili, a se lămuri trăirile acesteia, perceperea acestei stări fiind una strict legată de structura de personalitate şi de gradul de dezvoltarea psiho-emoţională a persoanei în cauză. Funcţie de aceste aspecte organul judiciar evaluează în ce măsură declaraţiile acestei persoane sunt credibile, corespund adevărului faptic, şi în cele din urmă, în ce măsură se coroborează cu alte probe administrate în cauză.
În speţa dedusă judecăţii, Curtea a apreciat că declaraţiile persoanei vătămate B. sunt credibile şi corespund adevărului, aceasta fiind coerentă şi constantă în relatările sale pe toată durata procesului penal şi, în plus, aspectele declarate sunt confirmate printr-o serie de alte mijloace de probă, menţionate mai sus, care consolidează concluzia instanţei cu privire la existenţa infracţiunii de ameninţare şi săvârşirea acesteia cu vinovăţie de către inculpatul A., urmând a fi respins, ca nefondat şi acest motiv de apel al inculpatului.
A mai solicitat inculpatul A. în apel şi reindividualizarea spre minim a pedepsei aplicate de prima instanţă pentru infracţiunea de distrugere raportat la urmările produse, respectiv incendierea uşii, contorul de gaz şi unele reparaţii care se impun a fi efectuate pe casa scării.
Contrar aprecierii apărării, instanţa de control judiciar a constatat că individualizarea pedepsei pentru această infracţiune a fost efectuată de prima instanţă în mod corect, după analiza fiecărui criteriu prevăzut în acest scop de art. 74 din C. pen., pedeapsa aplicată acestuia de 3 ani închisoare fiind, de altfel, orientată spre minimul special de pedeapsă prevăzut de lege (limitele speciale de pedeapsă pentru infracţiunea prev. de art. 253 alin. (1) şi alin. (4) din C. pen. fiind de la 2 la 7 ani închisoare), nefiind identificate în calea de atac elemente noi care ar permite o reindividualizare a pedepsei în sensul solicitat de inculpat, ci dimpotrivă.
Instanţa de control judiciar a constatat comportamentul inculpatului A. pe parcursul procesului penal, în special în faza de judecată în apel, care demonstrează că acesta nu a înţeles semnificaţia procesului penal şi nici nu a abandonat diversele manifestări ameninţătoare pe care le are faţă de persoana vătămată B., ceea ce ridică mari semne de îndoială cu privire la capacitatea acestuia de a înţelege gravitatea faptelor săvârşite şi disponibilitatea acestuia de a-şi corija comportamentul. A avut în vedere Curtea, în acest sens, scrisorile pe care inculpatul A. i le-a trimis persoanei vătămate pe parcursul procesului penal, în cursul judecăţii în primă instanţă, dar şi în cursul judecăţii în apel, pe care persoana vătămată le-a înaintat la dosarul cauzei, dar le-a trimis în acelaşi timp şi la parchet, demonstrând prin aceasta că starea de temere nu a dispărut în ceea ce o priveşte, dar, şi mai grav, arătându-şi teama pentru viaţa fiicei sale C. şi a mamei sale, solicitând să se ia urgent o decizie, filele x ds. fond, şi filele x ds. apel. Lecturând aceste scrisori trimise de inculpatul A., din Penitenciarul Iaşi, persoanei vătămate B. aflate la Penitenciarul Gherla, se poate lesne constata în primul rând, încercarea acestuia de a o determina să-şi retragă plângerea prealabilă formulată pentru infracţiunea de ameninţare, iar în al doilea rând, limbajul agresiv, voalat ameninţător la adresa acesteia, cu apetenţă pentru "viaţă infracţională" şi indiferenţa faţă de rigorile legii.
În concluzie, faţă de gravitatea faptei săvârşite de inculpat şi de consecinţele produse şi care s-ar fi putut produce - incendierea cu benzină a unei uşi de apartament dintr-un bloc cu mai multe apartamente, amploarea incendiului, distrugerile de bunuri produse, punerea în pericol a vieţii şi sănătăţii celorlalţi locatari, una dintre persoanele mai în vârstă fiind transportată la spital, afectarea locuinţelor celorlalţi locatari din bloc din cauza fumului degajat de incendiu, eforturile pe care aceştia sunt nevoiţi să le facă pentru a înlătura urmele incendiului din propriile locuinţe, disconfortul major suferit de locatari în miez de noapte, riscul de explozie urmare a faptului că incendiul s-a manifestat în apropierea unor contoare de gaz metan, ceea ce ar putut produce o adevărată catastrofă - nu se justifică reducerea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului A. pentru infracţiunea de distrugere prin incendiere, şi acest motiv de apel urmând a fi respins, ca nefondat.
Verificând din oficiu, a constatat Curtea, că prima instanţă a stabilit în mod corect pedeapsa rezultantă de executat de către inculpat, conform dispoziţiilor privind regimul sancţionator al concursului de infracţiuni, prev. de art. 38 alin. (1) rap la art. 39 alin. (1), lit. b) din C. pen.
Apelul părţii civile minore C., prin reprezentant legal.
Partea civilă minoră, prin reprezentant legal şi prin apărătorul desemnat din oficiu, av. II., a criticat sentinţa penală cu privire la cuantumul daunelor morale acordate, solicitând majorarea acestora la suma de 30.000 RON faţă de experienţa traumatizantă trăită din cauza inculpatului A., banii fiindu-i necesari pentru continuarea studiilor, pentru a urma şedinţe de terapie şi pentru a-şi procura minimul necesar.
Curtea a subliniat, cu prioritate, faptul că procurorul a solicitat, în cadrul dezbaterilor în apel, respingerea apelului părţii civile ca fiind tardiv formulat, insistând în această solicitare chiar şi după ce preşedintele completului i-a atras atenţia că problema formulării căii de atac în termen de către partea civilă minoră a fost deja tranşată de la primul termen de judecată în apel.
Aşa cum s-a stabilit deja la termenul de judecată din data de 11.01.2023, partea civilă minoră C. nu a fost legal citată în faţa primei instanţe din momentul în care reprezentantul său legal la acea dată, mama sa, persoana vătămată B., a fost încarcerată, la data de 28.04.2022, pentru executarea unei pedepse cu închisoarea, iar faţă de minoră a fost instituită măsura de protecţie a plasamentului prin Sentinţa civilă nr. 1716/29.06.2022, pronunţată de Tribunalul Iaşi în Dosarul nr. x/2022, prin care s-a stabilit şi faptul că drepturile şi obligaţiile părinteşti cu privire la minoră vor fi exercitate de directorul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţie Copilului Iaşi, acesta având calitatea de reprezentant legal al minorei, filele x ds. apel.
Or, cum partea civilă minoră nu a fost legal citată şi nici nu i-a fost comunicată hotărârea primei instanţe prin reprezentantul legal, pentru ca acesta, în numele şi pentru partea civilă, să hotărască dacă înţelege să formuleze sau nu cale de atac împotriva acestei sentinţe penale, atunci partea civilă minoră se afla în situaţia în care nici nu începuse să curgă termenul de apel în ceea ce o priveşte.
Prin urmare, depunerea declaraţiei de apel la data de 25.01.2023, prin apărătorul desemnat să-i asigure asistenţă juridică obligatorie, nu încalcă dispoziţiile art. 410 alin. (1) din C. proc. pen., solicitarea procurorului de a constata apelul formulat ca tardiv, urmând a fi respinsă, ca nefondată.
Pe fondul motivului de apel, Curtea a apreciat că prima instanţă a analizat corect, judicios şi în echitate cererea părţii civile minore C., stabilind în final că suma de 20.000 RON cu titlu de daune morale este una proporţională cu prejudiciul suferit. Argumentele prezentate în sentinţa apelată fiind complete şi corecte, urmează a fi însuşite de instanţa de control judiciar, nefiind prezentate în apel probe noi care să impună o reevaluare a cuantumului acestor despăgubiri.
Prin urmare, Curtea a respins, ca nefundat, apelul părţii civile minore C., prin reprezentant legal, ca nefondat.
Faţă de considerentele prezentate, Curtea, în temeiul art. 421 alin. (1), pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., a respins, ca nefondate, apelurile formulate de inculpaţii A., E. şi de partea civilă minoră C., prin reprezentant legal, împotriva Sentinţei penale nr. 467 din data de 26.10.2022, pronunţată de Tribunalul Iaşi în Dosarul nr. x/2022, pe care a menţinut-o.
Având în vedere că pe parcursul fazei de judecată în apel inculpatul A. a fost arestat preventiv în cauză, în temeiul art. 424 alin. (3) din C. proc. pen., a dedus, în continuare, din durata pedepsei de executat de către acesta durata măsurii arestării preventive de la data de 26.10.2022 la zi.
A constatat că măsura arestării preventive, dispusă în lipsă, pentru o durată de 30 de zile, faţă de inculpatul E. prin încheierea din data de 11.01.2023 pronunţată în Dosarul nr. x/2022, definitivă la data de 11.01.2023, nu a început să curgă, Mandatul de arestare preventivă nr. 1/J/11.01.2023 nefiind pus în executare, urmând a fi retras acest mandat, precum şi formalităţile de executare subsidiare.
Reţinând culpa procesuală în formularea căilor de atac a respins, ca nefondate, în temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a obligat inculpatul apelant A. la plata sumei 2.000 RON, reprezentând cheltuieli judiciare către stat din calea de atac, inculpatul apelant E. la plata sumei de 1.000 RON, reprezentând cheltuieli judiciare către stat din calea de atac şi partea civilă apelantă, prin reprezentant legal, la plata sumei de 200 RON reprezentând cheltuieli judiciare către stat din calea de atac.
În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., suma de 942 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul apelant E., conform Delegaţiei nr. 28.033/29.11.2022, suma de 250 RON, reprezentând onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul apelant A., conform Delegaţiei nr. 28.034/29.11.2022, şi suma de 510 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru partea civilă minoră apelantă C., av. II., conform Delegaţiei nr. 28.035/29.11.2022, au rămas în sarcina statului şi s-au avansat Baroului Iaşi din fondul Ministerului Justiţiei.
III. Recursul în casaţie.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs în casaţie inculpatul A. prin apărător ales, aflat la dosarul Înaltei Curţi, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei şi achitarea sa cu privire la săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 32 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 188 alin. (1), (18)9 alin. (1) lit. a) şi f) din C. pen., având în vedere cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.
În motivarea recursului în casaţie, inculpatul prin apărător ales a arătat că urmare a relatării unor concluzii rezumative, completul de judecată al Curţii de Apel Iaşi a reţinut că din probele administrate în cauză dincolo de orice îndoială că fapta dedusă judecăţii există, constituie infracţiune şi a fost săvârşiră de către inculpatul A..
Cu toate acestea, astfel cum va arăta în continuare, starea de fapt reţinută şi prezentată în motivarea soluţiei Curţii de Apel Iaşi nu realizează tipicitatea infracţiunii reţinute în sarcina sa, tentativă la omor calificat, fiind condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, fiind întrunite prevederile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.
Recurentul inculpat prin apărător a făcut referiri la situaţia de fapt reţinută de instanţa de apel şi la probele administrate, considerând că instanţa de apel a realizat o greşită încadrare a acesteia în infracţiunea de tentativă la omor calificat, nefiind întrunite elementele de tipicitate ale infracţiunii, fiind incident cazul de casare prev. la art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., fapta nu este prevăzută de legea penală.
S-au făcut menţiuni privind aspecte teoretice ale infracţiunii de omor şi omor calificat prevăzute de art. 188 şi art. 189 din C. pen., în sensul că pentru reţinerea infracţiunii, singurele cerinţe prevăzute de textul de lege sunt elementul intenţiei în producerea morţii unei persoane, acţiunea de ucidere şi rezultatul morţii victimei.
Cu privire la elementul subiectiv, trebuie să existe intenţia de a ucide, intenţie care se deduse din elemente obiecţie (dolux ex re), prezumându-se că agentul a acţionat în lumea materială în conformitate cu propriul element subiectiv, invocând Decizia nr. 227/2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Tipicitatea obiectivă presupune corespondenţa dintre trăsăturile faptei concret săvârşite şi descrierea realizată de legiuitor în norma de incriminare. De asemenea, în structura laturii obiective se regăseşte existenţa elementului material, urmarea imediată, precum şi legătura de cauzalitate.
Analizând fapta săvârşită de către inculpatul A. aşa cum a fost reţinută de către instanţa de apel se poate observa că elementul material constă în acţiunea de incendiere a uşii imobilului în care locuiau persoanele vătămate prin utilizarea unui lichid inflamabil, mai exact, benzină, respectiv a unei surse de aprindere.
Potrivit stării de fapt reţinute de către instanţa de apel, urmarea imediată era reprezentată de posibilitatea suprimării vieţii persoanelor vătămate, ca urmare a intoxicaţiei cu fumul degajat de incendiul provocat, urmare care, neproducându-se, s-a reţinut fapta în formă tentată.
Sub acest aspect, reţinerea infracţiunii în formă tentată, este strâns legată de posibilitatea reală de producere a rezultatului, posibilitate în cadrul căreia trebuie integrate totalitatea circumstanţelor săvârşirii faptei, circumstanţe care, astfel cum va arăta în speţă, relevă imposibilitatea producerii faptei.
În primul rând, uşa imobilului persoanei vătămate a fost incendiată pe exterior, iar nu pe interior (nu s-au utilizat mijloace care să facă posibilă pătrunderea lichidului inflamabil în interior), fumul fiind degajat înspre exteriorul apartamentului, cu posibilităţi minime de pătrundere spre interior.
De altfel, degajarea fumului doar pe exterior este confirmată şi faptic prin declaraţia persoanei vătămate G. (pag. 12, parag. 6 - 7).
În al doilea rând, uşa imobilului era metalică, fapt care împiedică răspândirea accelerată a focului, ceea ce presupune, din nou, o degajare a fumului înspre exteriorul apartamentului, cu posibilităţi minime de pătrundere a fumului spre interior.
În al treilea rând, din starea de fapt reţinută de instanţa de apel rezultă că inculpatul ştia că persoanele vătămate nu dormeau la ora incendierii imobilului, fapt reţinut de instanţa de apel prin trimitere la declaraţiile inculpatului, respectiv reţinerea aspectului că inculpatul a observat aprinsă lumina şi pornit televizorul în camera persoanelor vătămate B., respectiv minora C..
Prin reţinerea acestui aspect în starea de fapt, instanţa de apel a reţinut, implicit faptul că persoanele din interior încă nu dormeau, iar inculpatul cunoştea acest lucru. De altfel, în conformitate cu aceste aspecte, persoanele vătămate C., respectiv B. au sesizat incendierea incendiului şi au încunoştinţat şi persoanele vătămate D., respectiv L.. Aşadar, posibilitatea decesului în urma intoxicaţiei cu fum nu există, fapt certificat de faptul că persoanele aflate în imobil nu au avut nevoie de îngrijiri medicale.
Practic, urmele de fum identificate înspre interiorul apartamentului sunt urmarea faptului că persoana vătămată L. a deschis uşa şi astfel fumul a pătruns înspre interior.
Astfel, se observă cum doar pe casa scării era un fum negru, fum care a reuşit să pătrundă în imobilul persoanelor vătămate (car se află la parter) doar ca urmare a deschiderii uşii de la intrare, ceea ce presupune că persoanele din interiorul apartamentului s-au trezit (fiind imposibilă consumarea infracţiunii de omor).
Această teză este confirmată şi de către persoana vătămată G., în declaraţia de la pag. 12, parag. 6 - 7).
În al patrulea rând, imobilul era situat la parter, astfel încât persoanele vătămate aveau posibilitatea reală de a părăsi cu celeritate imobilul, aspect care denotă într-o posibilitate şi mai redusă de intoxicaţie cu fum, perioada expusă la acesta fiind minimă.
În al cincilea rând, imobilul persoanei vătămate fiind situat într-un bloc cu mai multe apartamente, posibilitatea survenirii decesului ca urmare a intoxicaţiei cu fum era practic imposibilă, având în vedere că izbucnirea focului şi în special fumul degajat înspre exterior apartamentului (pe casa scării) putea fi observată de către oricare locatar al blocului respectiv, care ar fi alarmat ceilalţi locatari, respectiv sesizat de îndată serviciul 112, aspect care s-a şi întâmplat, colocatarii fiind alarmaţi, iar serviciul de urgenţă fiind contactat de o sumedenie de persoane.
Având în vedere aceste aspecte, a rezultat că posibilitatea producerii urmăririi imediate a infracţiunii imputate inculpatului A. de omor calificat, era practic imposibilă.
Aşadar, deşi fapta săvârşită de inculpatul A. a fost încadrară de instanţă în infracţiunea de omor calificat în forma tentativei, prevăzută la art. 189 alin. (1) lit. a) şi lit. f), ţinând cont de tipicitatea obiectivă a infracţiunii de omor calificat, se observă că nu există concordanţă între descrierea realizată de legiuitor în norma de incriminare şi fapta concretă săvârşită, fiind incident astfel cazul de casare prev. în cadrul art. 438 alin. (1), pct. 7 din C. proc. pen.
Conform art. 32 alin. (2) din C. pen. "Nu există tentativă atunci când imposibilitatea de consumare a infracţiunii este consecinţa modului în care a fost concepută executarea."
Or, în speţă, starea de fapt reţinută de instanţa de judecată, respectiv faptul că inculpatul a stropit cu benzină o uşă metalică pe partea din exteriorul apartamentului, cunoscând aspectul că persoana vătămată este în casă şi se uită la televizor, într-un apartament situat la parter jos, are ca şi consecinţă reţinerea imposibilităţii de consumare a infracţiunii (tocmai ca urmare a modului în care a fost reţinut de către instanţă că s-a conceput executarea infracţiunii).
În ceea ce priveşte că fapta nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de legea penală (tipicitate subiectivă) recurentul inculpat A. prin apărător ales a invocat Decizia nr. 29/RC/2020 pronunţată la data de 28 ianuarie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Astfel, deşi reglementarea prevăzută la art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. pare să analizeze doar tipicitatea obiectivă, în fapt, evoluţia jurisprudenţială în materia recursului în casaţie întemeiat pe dispoziţiile antemenţionate a condus la analiza în cadrul acestui text de lege, şi a vinovăţiei, respectiv a laturii subiective, cu toate cerinţele prevăzute de lege. Ca urmare, acest caz de casare se circumscrie, atât situaţiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunţat soluţia definitivă de condamnare nu întruneşte elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare, cât şi tipicitate subiectivă. (În acest sens a statuat şi Î.C.C.J prin Decizia nr. 575/RC/2021).
Recurentul inculpat prin apărător a menţionat că în ceea ce priveşte neconcordanţa între forma intenţiei reţinută de instanţă şi forma calificată a infracţiunii de omor cu premeditare, infracţiunea de omor cu premeditare prevăzută la art. 189 alin. (81) lit. a) presupune:(i) trecerea unui interval de timp din momentul luării hotărârii şi până la momentul săvârşirii faptei; (ii) efectuarea unor acte de pregătire materială pentru a atinge scopul urmărit; (iii) efectuarea unor acte de pregătire morală.
Aşadar, infracţiunea de omor cu premeditare presupune, în plan subiectiv, ca inculpatul să urmărească rezultatul dorit, sens în care, atât acţiunile sale la nivel obiectiv, cât şi chibzuirea asupra acţiunilor viitoare ca atitudine subiectivă, comportă o atentă plănuire, inculpatul urmărind producerea rezultatului. Această atitudine psihică este încadrată de legiuitor sub forma intenţiei directe, prevăzută la art. 16 alin. (3) lit. a) din C. pen.
În speţă, instanţa a reţinut că "Infracţiunea de tentativă de omor calificat, prev. de art. 32 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 188 alin. (1), art. 189 alin. (1) lit. a) şi lit. f) din C. pen. a fost săvârşită de inculpatul A. cu forma de vinovăţie a intenţiei indirect, prev. de art. 16 alin. (3) lit. b) din C. pen.."
Totodată, instanţa a reţinut că "rezultă fără urmă de îndoială că acesta a cunoscut, în momentul în care a incendiat uşa apartamentului, că în apartament s aflau persoana vătămată B., şi membrii familiei acesteia, prevăzând şi acceptând posibilitatea producerii rezultatului suprimării vieţii acestora, cel puţin prin intoxicaţia cu fum, chiar dacă nu a urmărit acest scop (neexistând probe că a urmărit în mod expres acest scop)" (pag. 35, par. 1).
Astfel, există o contradicţie flagrantă între infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului, anume forma calificată a infracţiunii de omor cu premeditare, care implică existenţe unei intenţii directe, calificată prin întreprinderea mai multor activităţi în vederea realizării scopului, şi starea de fapt reţinută de instanţă sub aspectul laturii subiective, potrivit căreia inculpatul doar a prevăzut şi acceptat producerea rezultatului, chiar dacă nu a urmărit acest scop, săvârşind fapta cu intenţie indirectă.
Având în vedere aceste aspecte, a apreciat că, în concordanţă cu starea de fapt reţinută de către instanţa de judecată, fapta nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de legea penală, fiind incident cazul de casare prevăzut în cadrul art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.
De asemenea, recurentul inculpat prin apărător ales a evidenţiat neconcordanţa între reprezentarea subiectivă a inculpatului reţinută de instanţă şi forma intenţiei reţinută.
Potrivit aspectelor reţinute de Curtea de Apel Iaşi în prezentul dosar:"Infracţiunea de tentativă de omor calificat prev. de art. 32 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 188 alin. (1), art. 189 alin. (1) lit. a) şi lit. f) din C. pen., a fost săvârşită de inculpatul A. cu forma de vinovăţie a intenţiei indirecte, prev. de art. 16 alin. (3) lit. b) din C. pen.."
Sub aspectul intenţiei, instanţa a reţinut următoarea stare de fapt:"inculpatul a văzut lumina în camera unde doarme aceasta cu fiica ei, precizând că nu a urmărit să omoare persoanele aflate în interior, dar a realizat faptul că acestea puteau să moară, dorind doar să o sperie pe B. (declaraţia suspect, filele x, ds.u.p.); a văzut aprinsă lumina televizorului în interiorul apartamentului persoanei vătămate şi astfel a ştiut că aceasta este acasă, iar după ce a incendiat uşa apartamentului a decis să fugă pentru a nu fi recunoscut de persoana vătămată (declaraţie inculpat, filele x, ds.u.p.).
Acordând valenţe probatorii conform adevărului acestei declaraţii date de inculpat, practic, instanţa a reţinut că reprezentarea inculpatului a fost în mod cert aceea că persoana vătămată nu doarme şi că l-ar putea surprinde săvârşind fapta, această reţinere fiind în contradicţie cu acceptarea posibilităţii decesului persoanei vătămate, specifică intenţiei indirecte.
Aşadar, din starea de fapt reţinută de către Curtea de Apel Iaşi rezultă că inculpatul a prevăzut, însă nu a dorit şi nu a acceptat producerea rezultatului, această modalitate a săvârşirii faptei fiind specifică culpei cu prevedere, conform dispoziţiilor art. 16 alin. (4) lit. a), şi nu intenţiei indirecte, cum în mod eronat şi în contradicţie cu starea de fapt a reţinut instanţa de apel. Sub acest aspect se impune reţinerea următoarelor concluzii:
În primul rând, producerea rezultatului (moartea persoanelor vătămate) din perspectiva inculpatului, era imposibilă, având în vedere că inculpatul a luat la cunoştinţă de faptul că, conform celor reţinute de instanţa de apel, minora C., respectiv mama sa, B., nu dormeau la ora respectivă, fiind aprinsă lumina în camera acestora şi televizorul se afla în funcţiune. De altfel, persoanele vătămate C., respectiv B. au şi sesizat incendiul izbucnit şi i-au informat şi pe D., respectiv L..
În al doilea rând, inculpatul A. a apreciat că nu exista posibilitatea survenirii decesului persoanelor vătămate raportat la concentraţia deosebit de redusă de fum care s-ar fi putut degaja în interiorul apartamentului.
Acest aspect se explică pe de-o parte prin faptul că inculpatul a incendiat exteriorul uşii imobilului, iar nu interiorul acestuia, iar, pe de altă parte, uşa imobilului era metalică, material care împiedică răspândirea focului, ceea ce presupune o degajare mult mai lentă a fumului şi înspre exteriorul apartamentului.
Acest aspect reiese în mod lesne şi din cadrul declaraţiei pe care A. a dat-o în calitate de inculpat la data de 23.05.2022 în cadrul Dosarului nr. x/2022 Nu s-a gândit decât că va distruge o uşă metalică dacă o stropeşte cu benzină.
În al treilea rând, inculpatul avea cunoştinţă de faptul că imobilul persoanei vătămate este situat într-un bloc cu mai multe apartamente, posibilitatea survenirii decesului ca urmare a intoxicaţiei cu fum fiind practic imposibilă, având în vedere că izbucnirea focului şi în special fumul degajat putea fi observat de către oricare locatar al blocului respectiv, care ar fi alarmat ceilalţi locatari, respectiv sesizat, de îndată serviciul 112, aspect care s-a şi întâmplat, colocatarii fiind alarmaţi, iar serviciul de urgenţă fiind conectat de o sumedenie de persoane.
În al patrulea rând, imobilul era situat la parter, astfel încât în reprezentarea inculpatului, persoanele vătămate aveau posibilitatea reală de a părăsi cu celeritate imobilul, aspect ce presupune imposibilitatea unei intoxicaţii cu fum, perioada expusă la acesta fiind minimă.
Aşadar, raportându-se la starea de fapt reţinută de instanţa de apel şi la reprezentarea pe care o persoană cu un nivel mediu de instruire ar putea să o aibă cu privire la posibilităţile ce rezultă din incendierea unei uşi metalice pe exterior, care nu permite extinderea flăcărilor şi degajarea fumului de aceeaşi manieră precum una confecţionată din alte materiale (spre exemplu din lemn), rezultă că inculpatul A. a prevăzut o posibilitate redusă de intoxicare cu fum, fără să accepte posibilitatea decesului persoanelor vătămate, ş fără să îşi fi dorit acest rezultat, socotind în baza informaţiilor deţinute că este imposibilă producerea acestuia, Din punct de vedere subiectiv această atitudine se încadrează în dispoziţiile art. 16 alin. (4) lit. a) ce reglementează culpa cu prevedere.
Recurentul inculpat prin apărător ales a concluzionat, în raport, cu cele expuse că rezultă în mod cert că inculpatul A. a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, fapta săvârşită de către acesta neîntrunind condiţiile de tipicitate ale infracţiunii de omor calificat în forma tentativei. Faţă de aceste motive cu respect a solicitat să dispuneţi admiterea recursului, casarea Deciziei penale nr. 679, iar subsecvent achitarea inculpatului A. cu privire la săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat, prev. de art. 32 alin. (1) din C. pen., rap. la art. 188 alin. (1), (18)9 alin. (1) lit. a), f) din C. pen., având în vedere că este incident cazul de casare prevăzut la art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., anume, fapta nu este prevăzută de legea penală.
Judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză, în vederea discutării admisibilităţii cererii, în procedura prevăzută de art. 440 din C. proc. pen., până la data de 14 septembrie 2023.
În raportul întocmit aflat la dosarul Înaltei Curţi, filele x, magistratul asistent a concluzionat că cererea de recurs în casaţie a inculpatului A. este formulată în termenul prevăzut de lege şi respectă dispoziţiile art. 434 alin. (1), art. 436, art. 437 lit. a), b) şi d) şi art. 438 din C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind menţionate numele şi prenumele inculpatului, hotărârea care se atacă, precum şi semnătura apărătorului ales al inculpatului care a exercitat calea de atac, în numele acestuia.
Referitor la condiţia prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., inculpatul A. a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., conform căruia, o hotărâre este supusă casării în situaţia în care "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală."
Magistratul asistent raportor a opinat că se circumscriu cazului de recurs în casaţie prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. doar aspectele privind neîntrunirea condiţiilor de tipicitate obiectivă ale infracţiunii pentru care inculpatul a fost condamnat, calea extraordinară de atac formulată de inculpat fiind admisibilă, în principiu, numai sub acest aspect.
Cu referire la susţinerile inculpatului A. vizând tipicitatea de natură subiectivă, acestea nu pot fi valorificate în contextul niciunuia dintre cazurile de casare prevăzute expres şi limitativ reglementate de art. 438 din C. proc. pen.. De asemenea, nici solicitările de reinterpretare a materialului probator administrat în cauză, formulate de inculpat nu pot face obiectul analizei căii extraordinare de atac a recursului în casaţie.
În raport cu cele expuse, magistratul asistent raportor opinează că cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. îndeplineşte cerinţele de admisibilitate.
Prin încheierea de şedinţă din Camera de Consiliu din 14 septembrie 2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, aflată la dosarul Înaltei Curţi, completul, în baza art. 440 alin. (4) din C. proc. pen. a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 679 din data de 30 iunie 2023 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
S-a trimis cauza Completului C10, în vederea judecării cererii de recurs în casaţie formulată de inculpatul A., s-a fixat termen la data de 28 septembrie 2023, pentru când se va cita părţile. Cu încunoştinţarea telefonică a apărătorului ales al recurentului inculpat A..
Pentru a se dispune astfel, completul a reţinut în sinteză ceea ce au reţinut prima instanţă şi instanţa de apel, precum şi aspectele mai sus menţionate din raportul magistratului asistent.
Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casaţie, în conformitate cu prevederile art. 440 din C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 440 alin. (4) din C. proc. pen., în cazul în care instanţa constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 434 - 438, dispune, prin încheiere, admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie şi trimite cauza în vederea judecării recursului în casaţie.
Înalta Curte, judecătorul de filtru, verificând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a cererii de recurs în casaţie formulate de inculpatul A., a constatat că aceasta a fost introdusă în termenul legal prevăzut de art. 435 din C. proc. pen. şi îndeplineşte condiţia de admisibilitate prevăzută de art. 434 din C. proc. pen., hotărârea recurată nefăcând parte din categoria celor care nu pot fi atacate cu recurs în casaţie.
Cererea de recurs în casaţie îndeplineşte şi condiţia prevăzută de art. 436 alin. (1) din C. proc. pen., fiind formulată de o persoană căreia legea îi recunoaşte această vocaţie, respectiv, de inculpatul A. (prin apărător ales).
Totodată, cererea îndeplineşte şi condiţia de admisibilitate prevăzută de dispoziţiile art. 436 alin. (6) din C. proc. pen. potrivit cărora "Decizia instanţei de apel prin care a fost respins apelul nu poate fi atacată cu recurs în casaţie de persoanele care nu au exercitat calea de atac a apelului ori când apelul acestora a fost retras."
De asemenea, îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 437 alin. (1), lit. a), b) şi d) din C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind indicate numele, prenumele şi locul de detenţie al recurentului, dar şi hotărârea care se atacă, deopotrivă, cererea fiind semnată de către apărătorul recurentului.
În ceea ce priveşte condiţia prevăzută de art. 437 alin. (1), lit. c) din C. proc. pen., s-a constatat că recurentul şi-a fundamentat demersul judiciar pe cazul de recurs în casaţie prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.:
"inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".
În motivarea cererii de recurs în casaţie, inculpatul A. a susţinut că, a arătat, în esenţă, cu referire la tipicitatea obiectivă, că presupune corespondenţa dintre trăsăturile faptei concret săvârşite şi descrierea realizată de legiuitor în norma de incriminare. De asemenea, în structura laturii obiective se regăseşte existenţa elementului material, urmarea imediată precum şi legătura de cauzalitate.
Cu referire la fapta săvârşită de către inculpatul A., aşa cum a fost reţinută de către instanţa de apel, a susţinut că elementul material constă în acţiunea de incendiere a uşii imobilului în care locuiau părţile vătămate, prin utilizarea unui lichid inflamabil, mai exact benzină, respectiv a unei surse de aprindere, iar urmarea imediată, e reprezentată de posibilitatea suprimării vieţii persoanelor vătămate, ca urmare a intoxicaţiei cu fumul degajat de incendiul provocat, urmare care, neproducându-se, s-a reţinut fapta în forma tentată.
Sub acest aspect, a susţinut că reţinerea infracţiunii în formă tentată, este strâns legată de posibilitatea reală de producere a rezultatului, posibilitate în cadrul căreia trebuie integrate totalitatea circumstanţelor săvârşirii faptei, circumstanţe care, în speţă, relevă imposibilitatea producerii faptei.
În primul rând, inculpatul A. a susţinut că uşa imobilului persoanei vătămate a fost incendiată pe exterior, iar nu pe interior (nu s-au utilizat mijloace care să facă posibilă pătrunderea lichidului inflamabil în interior), fumul fiind degajat înspre exteriorul apartamentului, cu posibilităţi minime de pătrundere spre interior, degajarea fumului doar pe exterior fiind confirmată şi faptic prin declaraţia persoanei vătămate G., care a relevat că:
"La data de 23.10.2021, în jurul orelor 23:50, în timp ce se afla în apartamentul situat în str. x, parter şi se uita la televizor a auzit-o pe vecina sa, B. care ţipa zicând "mi-a dat foc, mi-a dat foc". În aceste condiţii, persoana vătămată susţine că a deschis uşa de acces. În locuinţa sa şi a constatat că pe casa scării era un fum negru. A închis imediat uşa, întrucât o cantitate mare de fum, pătrunsese şi în apartamentul său şi s-a deplasat în dormitorul părinţilor săi, pe care i-a trezit, după care s-au refugiat în balconul locuinţei, pe care l-au escaladat şi au ieşit afară."(pag. 12, parag. 6 - 7).
În al doilea rând, a arătat că, uşa imobilului era metalică, fapt care împiedică răspândirea accelerată a focului, ceea ce presupune, din nou, o degajare a fumului înspre exteriorul apartamentului, cu posibilităţi minime de pătrundere a fumului spre interior.
În al treilea rând, a arătat că, din starea de fapt reţinută de instanţa de apel a rezultat că inculpatul ştia că persoanele vătămate nu dormeau la ora incendierii imobilului, fapt reţinut de instanţa de apel prin trimitere la declaraţiile inculpatului, respectiv reţinerea aspectului că inculpatul a observat aprinsă lumina şi pornit televizorul în camera persoanelor vătămate B. respectiv minora C..
A mai susţinut că, prin reţinerea acestui aspect în starea de fapt, instanţa de apel a reţinut, implicit, faptul că persoanele din interior încă nu dormeau, iar inculpatul cunoştea acest lucru. De altfel, în conformitate cu aceste aspecte, persoanele vătămate C. şi B. au sesizat începerea incendiului şi au încunoştinţat şi persoanele vătămate D. respectiv L.. Aşadar, posibilitatea decesului în urma intoxicaţiei cu fum nu există, fapt certificat de faptul că persoanele aflate în imobil nu au avut nevoie de îngrijiri medicale.
Practic, urmele de fum identificate înspre interiorul apartamentului sunt urmarea faptului că persoana vătămată L. a deschis uşa şi astfel fumul a pătruns înspre interior.
Astfel, a susţinut că, aşa cum se observă, doar pe casa scării era un fum negru, fum care a reuşit să pătrundă în imobilul persoanelor vătămate (care se află la parter) doar ca urmare a deschiderii uşii de la intrare, ceea ce presupune că persoanele din interiorul apartamentului s-au trezit (fiind imposibilă consumarea infracţiunii de omor).
În continuare, a arătat că această teză este confirmată şi de către persoana vătămată G., care a relevat faptul că:
"La data de 23.10.2021, în jurul orelor 23:50, în timp ce se afla în apartamentul situat în str. x, parter şi se uita la televizor a auzit-o pe vecina sa, B. care ţipa zicând "mi-a dat foc, mi-a dat foc". În aceste condiţii, persoana vătămată susţine că a deschis uşa de acces în locuinţa sa şi a constatat că pe casa scării era un fum negru. A închis imediat uşa, întrucât o cantitate mare de fum, pătrunsese şi în apartamentul său şi s-a deplasat în dormitorul părinţilor săi, pe care i-a trezit, după care s-au refugiat în balconul locuinţei, pe care l-au escaladat şi au ieşit afară. "(pag. 12, parag. 6 - 7)
În al patrulea rând, a susţinut că apartamentul era situat la parter, astfel încât persoanele vătămate aveau posibilitatea reală de a părăsi cu celeritate imobilul, aspect care denotă într-o posibilitate şi mai redusă de intoxicaţie cu fum, perioada expusă la acesta fiind minimă.
În al cincilea rând, imobilul persoanei vătămate fiind situat într-un bloc cu mai multe apartamente, posibilitatea survenirii decesului ca urmare a intoxicaţiei cu fum era practic imposibilă, având în vedere că izbucnirea focului şi, în special, fumul degajat înspre exteriorul apartamentului (pe casa scării) putea fi observată de către oricare locatar al blocului respectiv, care ar fi alarmat ceilalţi locatari, respectiv sesizat de îndată serviciul 112, aspect care s-a şi întâmplat, colocatarii fiind alarmaţi, iar serviciul de urgenţă fiind contactat de o sumedenie de persoane.
Având în vedere aceste aspecte, rezultă că posibilitatea producerii urmării imediate a infracţiunii imputate inculpatului A., de omor calificat, era practic imposibilă.
Aşadar, deşi fapta săvârşită de inculpatul A. a fost încadrată de instanţă în infracţiunea de omor calificat în forma tentativei, prevăzută la art. 189 alin. (1) lit. a) şi lit. f) din C. pen., ţinând cont de tipicitatea obiectivă a infracţiunii de omor calificat, se observă că nu există concordanţă între descrierea realizată de legiuitor în norma de incriminare şi fapta concretă săvârşită, fiind incident astfel cazul de casare prev. în cadrul art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.
În continuarea argumentaţiei a susţinut că, potrivit art. 32 alin. (2) din C. pen., "Nu există tentativă atunci când imposibilitatea de consumare a infracţiunii este consecinţa modului în care a fost concepută executarea."
Or, în speţă, starea de fapt reţinută de instanţa de judecată, respectiv faptul că inculpatul a stropit cu benzină o uşă metalică pe partea din exteriorul apartamentului, cunoscând aspectul că persoana vătămată este în casă şi se uită la televizor, într-un apartament situat la parter jos, are ca şi consecinţă reţinerea imposibilităţii de consumare a infracţiunii, (tocmai ca urmare a modului în care a fost reţinut de către instanţă că s-a conceput executarea infracţiunii).
Al doilea motiv de recurs în casaţie vizează aspectul că fapta nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de legea penală (tipicitate subiectivă).
În argumentarea acestui motiv a invocat Decizia nr. 29/RC/2020 pronunţată la data de 28.01.2020, a instanţei supreme prin care s-a reţinut "Cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., conform căruia o hotărâre este supusă casării în situaţia în care inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală [...]se circumscrie situaţiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunţat soluţia definitivă de condamnare nu întruneşte elementele de tipicitate obiectivă sau subiectivă prevăzute de norma de incriminare."
Astfel, a susţinut că, deşi reglementarea prev. la art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. pare să analizeze doar tipicitatea obiectivă, în fapt, evoluţia jurisprudenţială în materia recursului în casaţie întemeiat pe dispoziţiile antemenţionate a condus la analiza, în cadrul acestui text de lege şi a vinovăţiei, respectiv a laturii subiective, cu toate cerinţele prevăzute de lege. Ca urmare, acest caz de casare se circumscrie, atât situaţiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunţat soluţia definitivă de condamnare nu întruneşte elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare, cât şi tipicitatea subiectivă. (în acest sens a statuat şi I.C.C.J. prin Decizia nr. 575/RC/2021).
Cu referire la neconcordanţa între forma intenţiei reţinută de instanţă şi forma calificată a infracţiunii de omor cu premeditare, a susţinut că infracţiunea de omor cu premeditare prevăzută la art. 189 alin. (1) lit. a) din C. pen. presupune: (i) trecerea unui interval de timp din momentul luării hotărârii şi până la momentul săvârşirii faptei; (ii) efectuarea unor acte de pregătire materială pentru a atinge scopul urmărit; (iii) efectuarea unor acte de pregătire morală.
Aşadar, infracţiunea de omor cu premeditare presupune, în plan subiectiv, ca inculpatul să urmărească rezultatul dorit, sens în care, atât acţiunile sale la nivel obiectiv, cât şi chibzuirea asupra acţiunilor viitoare ca atitudine subiectivă, comportă o atentă plănuire, inculpatul urmărind producerea rezultatului. Această atitudine psihică este încadrată de legiuitor sub forma intenţiei directe, prev. la art. 16 alin. (3) lit. a) din C. pen.
În continuare, inculpatul a susţinut că, în speţă, instanţa a reţinut că "Infracţiunea de tentativă de omor calificat, prev. de art. 32 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 188 alin. (1), art. 189 alin. (1) lit. a), şi lit. f) din C. pen., a fost săvârşită de inculpatul A. cu forma de vinovăţie a intenţiei indirecte, prev. de art. 16 alin. (3) lit. b) din C. pen.."
Totodată, a arătat că instanţa a reţinut că "rezultă fără urmă de îndoială că acesta a cunoscut, în momentul în care a incendiat uşa apartamentului că, în apartament se aflau persoana vătămată B., şi membrii familiei acesteia, prevăzând şi acceptând posibilitatea producerii rezultatului suprimării vieţii acestora, cel puţin prin intoxicaţia cu fum, chiar dacă nu a urmărit acest scop (neexistând probe că a urmărit în mod expres acest scop)" (pag. 35, parag. 1).
Astfel, există o contradicţie flagrantă între infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului, anume forma calificată a infracţiunii de omor cu premeditare, care implică existenţa unei intenţii directe, calificată prin întreprinderea mai multor activităţi în vederea realizării scopului şi starea de fapt reţinută de instanţă sub aspectul laturii subiective, potrivit căreia inculpatul doar a prevăzut şi acceptat producerea rezultatului, chiar dacă nu a urmărit acest scop, săvârşind fapta cu intenţie indirectă.
Având în vedere aceste aspecte, s-a apreciat că, în concordanţă cu starea de fapt reţinută de către instanţa de judecată, fapta nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de legea penală, fiind incident cazul de casare prev. în cadrul art. 338 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.
Cu referire la neconcordanţa între reprezentarea subiectivă a inculpatului reţinută de instanţă şi forma intenţiei reţinută, a arătat că, potrivit aspectelor reţinute de Curtea de Apel Iaşi în prezentul dosar: "Infracţiunea de tentativă de omor calificat, prev. de art. 32 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 188 alin. (1), art. 189 alin. (1) lit. a), şi lit. f) din C. pen., a fost săvârşită de inculpatul A. cu forma de vinovăţie a intenţiei indirecte, prev. de art. 16 alin. (3) lit. b) din C. pen.."
Sub aspectul intenţiei, a susţinut că instanţa a reţinut următoarea stare de fapt: "inculpatul a văzut lumina în camera unde doarme aceasta cu fiica ei, precizând că nu a urmărit să omoare persoanele aflate în interior, dar a realizat faptul că acestea puteau să moară, dorind doar să o sperie pe B. (declaraţie suspect, filele x vol. ds.u.p.); a văzut aprinsă lumina televizorului în interiorul apartamentului persoanei vătămate şi astfel a ştiut că aceasta este acasă, iar după ce a incendiat uşa apartamentului a decis să fugă pentru a nu fi recunoscut de persoana vătămată (declaraţie inculpat, filele x ds.u.p.).
Acordând valenţe probatorii conforme adevărului acestei declaraţii date de inculpat, acesta a susţinut că practic, instanţa a reţinut că reprezentarea inculpatului a fost în mod cert aceea că persoana vătămată nu doarme şi că l-ar putea surprinde săvârşind fapta, această reţinere fiind în contradicţie cu acceptarea posibilităţii decesului persoanei vătămate, specifică intenţiei indirecte.
Aşadar, a apreciat că, din starea de fapt reţinută de către Curtea de Apel Iaşi, rezultă că inculpatul a prevăzut, însă nu a dorit şi nu a acceptat producerea rezultatului, această modalitate a săvârşirii faptei fiind specifică culpei cu prevedere, conform dispoziţiilor art. 16 alin. (4) lit. a) din C. proc. pen., şi nu intenţiei indirecte, cum în mod eronat şi în contradicţie cu starea de fapt a reţinut instanţa de apel. Sub acest aspect se impune reţinerea următoarelor concluzii:
Cu referire la cele anterior expuse, inculpatul a arătat, în primul rând, că producerea rezultatului (moartea persoanelor vătămate) din perspectiva sa, era imposibilă, având în vedere că acesta a luat la cunoştinţă de faptul că, potrivit celor reţinute de instanţa de apel, minora C. şi mama sa, B., nu dormeau la ora respectivă, fiind aprinsă lumina în camera acestora şi televizorul se afla în funcţiune. De altfel, persoanele vătămate C., respectiv B. au şi sesizat incendiul izbucnit şi i-au informat şi pe D. respectiv L..
În al doilea rând, inculpatul A. a apreciat că nu exista posibilitatea survenirii decesului persoanelor vătămate raportat la concentraţia deosebit de redusă de fum care s-ar fi putut degaja în interiorul apartamentului.
Acest aspect se explică, pe de-o parte, prin faptul că inculpatul a incendiat exteriorul uşii imobilului, iar nu interiorul acestuia, iar pe de altă parte, uşa imobilului era metalică, material care împiedică răspândirea focului, ceea ce presupune o degajare mult mai lentă a fumului şi înspre exteriorul apartamentului, aspect ce reiese în mod lesne şi din cadrul declaraţiei pe care A. a dat-o în calitate de inculpat la data de 23.05.2022 în cadrul Dosarului nr. x/2022 "Nu m-am gândit decât că voi distruge o uşă metalică dacă o stropesc cu benzină."
În al treilea rând, inculpatul a arătat că avea cunoştinţă de faptul că imobilul persoanei vătămate este situat într-un bloc cu mai multe apartamente, posibilitatea survenirii decesului ca urmare a intoxicaţiei cu fum fiind practic imposibilă, având în vedere că izbucnirea focului şi în special fumul degajat putea fi observată de către oricare locatar al blocului respectiv, care ar fi alarmat ceilalţi locatari, respectiv sesizat de îndată serviciul 112, aspect care s-a şi întâmplat, colocatarii fiind alarmaţi, iar serviciul de urgenţă fiind contactat de o sumedenie de persoane.
În al patrulea rând, imobilul era situat la parter, astfel încât, în reprezentarea inculpatului, persoanele vătămate aveau posibilitatea reală de a părăsi cu celeritate imobilul, aspect ce presupune imposibilitatea unei intoxicaţii cu fum, perioada expusă la acesta fiind minimă.
Aşadar, raportându-ne la starea de fapt reţinută de instanţa de apel şi la reprezentarea pe care o persoană cu un nivel mediu de instruire ar putea să o aibă cu privire la posibilităţile ce rezultă din incendierea unei uşi metalice pe exterior, care nu permite extinderea flăcărilor şi degajarea fumului de aceeaşi manieră precum una confecţionată din alte materiale (spre exemplu din lemn), rezultă că inculpatul A. a prevăzut o posibilitate redusă de intoxicare cu fum, fără să accepte posibilitatea decesului persoanelor vătămate, şi fără să îşi fi dorit acest rezultat, socotind în baza informaţiilor deţinute că este imposibilă producerea acestuia. Din punct de vedere subiectiv această atitudine se încadrează în dispoziţiile art. 16 alin. (4) lit. a) din C. pen. ce reglementează culpa cu prevedere.
Concluzionând, inculpatul A. a susţinut că a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, fapta săvârşită de către acesta neîntrunind condiţiile de tipicitate ale infracţiunii de omor calificat în forma tentativei. Faţă de aspectele invocate a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate, iar subsecvent achitarea inculpatului A. cu privire la săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat, prev. de art. 32 alin. (1) din C. pen., rap. la art. 188 alin. (1), art. 189 alin. (1) lit. (a), (f) din C. pen., având în vedere că este incident cazul de casare prev. la art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., anume, fapta nu este prevăzută de legea penală.
Examinând îndeplinirea condiţiei supuse analizei, Înalta Curte a reţinut că, printre alte condiţii, admiterea în principiu a recursului în casaţie este condiţionată de constatarea că motivul pe care aceasta se sprijină este dintre cele prevăzute în art. 438 din C. proc. pen.
Prin raportare la cazul de casare invocat şi motivele de recurs în casaţie, astfel cum au fost dezvoltate de recurentul A., judecătorul de filtru din cadrul Înaltei Curţi a apreciat că, dintre argumente invocate de acesta, se circumscriu cazului de recurs în casaţie indicat doar chestiunile privind neîntrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii pentru care a fost condamnat, din perspectiva realizării unei corespondenţe depline între fapta săvârşită şi configurarea legală a tipului respectiv de infracţiune, datorită împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a recurentului inculpat nu întruneşte elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare, recursul în casaţie fiind admisibil în principiu numai sub acest aspect.
Criticile recurentului vizând tipicitatea de natură subiectivă nu pot fi valorificate în contextul niciunuia dintre cazurile de casare prevăzute expres şi limitativ reglementate de art. 438 din C. proc. pen.
În aceeaşi măsură, nu pot fi analizate prin prisma cazului de recurs în casaţie invocat nici conţinutul mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situaţii de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, statuările în fapt ale instanţei a cărei hotărâre a fost atacată neputând fi cenzurate în niciun fel, noua apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situaţii de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, statuările în fapt ale instanţei a cărei hotărâre a fost atacată neputând fi cenzurate în niciun fel.
Pentru argumentele prezentate, constatând că cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. a fost introdusă în termenul prevăzut de lege şi respectă condiţiile prevăzute de art. 434, art. 435, art. 436 alin. (1) şi (6) din C. proc. pen., precum şi pe cele prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b), c) şi d) din C. proc. pen. raportat la art. 438 din C. proc. pen., Înalta Curte, judecătorul de filtru, în temeiul dispoziţiilor art. 440 alin. (4) din C. proc. pen. o va admis-o, în principiu, şi a dispus trimiterea cauzei completului C10, în compunere de 3 judecători.
La termenul de astăzi, în concluziile orale, în dezbateri asupra recursului în casaţie formulat, apărătorul ales al recurentului inculpat A., având cuvântul, a susţinut că recursul în casaţie vizează doar infracţiunea de tentativă la omor calificat dintre cele trei infracţiuni pentru care inculpatul a fost condamnat şi este întemeiat pe dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 cu referire la art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., întrucât inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, în speţă, fiind vorba, atât de lipsa tipicităţii obiective, cât şi de lipsa tipicităţii subiective.
A arătat că instanţa de apel a reţinut că inculpatul a stropit cu benzină uşa de acces într-un imobil, a unui apartament, după care i-a dat foc, în condiţiile în care în apartament era persoana vătămată, că lumina în cameră era aprinsă şi televizorul era funcţional. De asemenea, a reţinut că apartamentul este situat la parterul unui imobil cu patru etaje, iar în urma incendierii uşii metalice a luat foc benzina de pe exterior, s-a degajat fum şi s-a creat panică.
Preşedintele completului a pus în vedere apărătorului ales al recurentului inculpat A. să pună concluzii doar pe elementele de tipicitate obiectivă.
Apărătorul ales al recurentului inculpat A. a susţinut că, din punctul său de vedere, pentru a se reţine infracţiunea de tentativă de omor calificat trebuie să existe o posibilitate reală de producere a rezultatului. În acest sens, a solicitat a se avea în vedere că instanţa de apel a reţinut această posibilitate prin accepţiunea faptului că degajarea de fum ar fi putut suprima viaţa persoanei vătămate, or, atâta timp cât persoana vătămată era în interiorul apartamentului, lumina era aprinsă, se uita la televizor, era imposibilă consumarea infracţiunii.
A precizat că în temeiul art. 32 alin. (2) din C. pen. nu există tentativă atunci când imposibilitatea de consumare a infracţiunii este consecinţa modului în care a fost concepută aceasta. Or, aprinderea unei uşi metalice care nu poate degaja fum decât înspre exterior, nu avea cum să intre fum în interiorul apartamentului. Pe de altă parte, în condiţiile în care persoana vătămată era trează, se uita la televizor, inculpatul avea această reprezentare, nu se putea ajunge la rezultatul care este prevăzut în norma de incriminare, respectiv la deces.
A solicitat a se avea în vedere că instanţa de apel a dispus condamnarea inculpatului pentru infracţiunea de omor calificat care presupune intenţie directă, deşi în considerentele hotărârii menţionează că inculpatul nu a urmărit acest rezultat. În consecinţă, atâta timp cât inculpatul avea reprezentarea faptului că persoanele vătămate sunt în apartament, nu dorm şi el nu a urmărit să survină decesul persoanelor vătămate, este vorba despre o intenţie indirectă, aşa cum a reţinut instanţa de apel.
Din punctul său de vedere, pe latură obiectivă ar trebui reţinut şi aspectul tangenţial, subiectiv, respectiv că inculpatul cunoştea faptul că persoanele vătămate nu dorm, fiind reţinută această informaţie în motivarea curţii de apel, arătându-se inclusiv că inculpatul a încercat să fugă pentru a nu fi recunoscut de persoana vătămată.
Concluziile orale ale apărătorul desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat E., intimatei părţi civile B., ale reprezentantul Ministrului Public, precum şi poziţia din ultimul cuvânta recurentului inculpat A. au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii.
Examinând recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva deciziei instanţei de apel, în raport, cu motivele invocate ce se vor analiza numai prin prisma cazului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., în limitele încheierii de admitere în principiu a recursului în casaţie din data de 14 septembrie 2023, Înalta Curte constată recursul în casaţie declarat de inculpat, ca fiind nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta.
Prealabil analizei recursului în casaţie al inculpatului se impune a fi făcute câteva scurte consideraţii de ordin teoretic cu privire la natura juridică a recursului în casaţie şi referitor la cazul de recurs în casaţie invocat, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.
Astfel, prin C. proc. pen. intrat în vigoare la 1 februarie 2014, recursul în casaţie a devenit o cale de atac extraordinară, având ca scop verificarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
Altfel spus pe calea recursului în casaţie nu se pot remedia o greşită apreciere a faptelor şi a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului printr-o urmărire penală incompletă sau o cercetare judecătorească nesatisfăcătoare, nu se judecă procesul propriu-zis, ci se verifică numai dacă din punct de vedere al dreptului hotărârea atacată este corespunzătoare.
Legiuitorul român a prevăzut în conţinutul art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. că "Hotărârile sunt supuse casării când inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".
Cazul de casare menţionat este aplicabil doar în acele situaţii în care condamnarea inculpatului s-a realizat strict pentru o faptă, care, la data rămânerii definitive a hotărârii instanţei de apel, nu mai era prevăzută ca şi infracţiune. Simpla abrogare a unor texte de lege nu echivalează însă cu dezincriminarea faptelor, întrucât această operaţiune presupune doar ieşirea din vigoare a unei dispoziţii legale. Dezincriminarea intervine însă atunci când, după abrogarea unui text de lege ce sancţionează penal o faptă, aceasta nu îşi mai găseşte corespondent în legea nouă sau nu mai este incriminată printr-o altă dispoziţie legală în vigoare.
De asemenea, s-a statuat în doctrină dar şi pe cale jurisprudenţială că se subsumează noţiunii de neprevedere a faptei în legea penală cazurile în care nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii sub aspect obiectiv, întrucât legea nu mai prevede ca temei distinct de achitare decât lipsa vinovăţiei prevăzute de lege, singurul temei de achitare pentru lipsa laturii obiective neputând fi decât acela prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. b) teza I "fapta nu este prevăzută de legea penală". Acelaşi temei include şi situaţiile referitoare la lipsa situaţiei - premisă a infracţiunii sau neîntrunirea condiţiilor privind subiecţii acesteia.
Totodată, pe calea recursului în casaţie nu se pot reevalua mijloacele de probă administrate şi nici nu se poate avea în vedere schimbarea încadrării juridice stabilite.
Înalta Curte, verificând considerentele deciziei instanţei de apel a constatat că instanţa de apel a stabilit situaţia de fapt în ceea ce priveşte infracţiunea de tentativă la infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 32 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 188 alin. (1) - art. 189 alin. (1) lit. a) şi lit. f) din C. pen. şi există o concordanţă între aceasta şi condiţiile de tipicitate obiectivă ale incriminării menţionate.
Criticile recurentului inculpat prin apărător ales cu privire la condiţia de tipicitate subiectivă a infracţiunii mai sus menţionate, respectiv a unor neconcordanţe între forma intenţiei reţinută de instanţa de apel şi forma calificată a infracţiunii de omor cu premeditare, precum şi reprezentarea subiectivă a inculpatului reţinută de instanţă şi forma intenţiei, care au fost excluse încă din analiza condiţiilor de admisibilitate în principiu prin încheierea din 14 septembrie 2023, dar reiterate în susţinerea motivelor orale nu pot fi examinate prin prisma cazului de recurs în casaţie invocat, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. care vizează, aşa cum s-a arătat de altfel şi în considerentele teoretice expuse numai la condiţiile de tipicitate obiectivă şi nicidecum la cele subiective, care excedează analizei pe calea recursului în casaţie. Deciziile nr. 29/RC/2020 din 28 ianuarie 2020 şi nr. 575/RC/2021 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie invocate de către recurentul inculpat prin apărător ales cu privire la analiza şi a condiţiilor de tipicitate subiectivă reprezintă hotărâri singulare, în raport, cu jurisprudenţa constantă a instanţei supreme referitoare la examinarea numai a condiţiilor de tipicitate obiectivă prin prisma cazului de casare menţionat, aşa încât acestea nu pot fi avute în vedere.
De asemenea, Înalta Curte consideră că aspectele invocate de către recurentul inculpat A. prin apărător ales cu privire la posibilitate reală de producere a rezultatului, prin accepţiunea faptului că degajarea de fum ar fi putut suprima viaţa persoanei vătămate, atâta timp cât persoana vătămată era în interiorul apartamentului, lumina era aprinsă, se uita la televizor, fiind imposibilă consumarea infracţiunii, faţă de modul în care a fost concepută fapta, în sensul, că aprinderea unei uşi metalice care nu poate degaja fum decât înspre exterior, nu avea cum să intre fum în interiorul apartamentului, persoana vătămată era trează, se uita la televizor, nu se putea ajunge la decesul acesteia, sunt fundamentate pe o interpretare care tinde să modifice situaţia de fapt stabilită cu caracter definitiv, ceea ce excedează naturii şi specificului căii extraordinare de atac a recursului în casaţie.
Totodată, pe calea recursului în casaţie nu pot fi reapreciate mijloacele de probă care au o fundamentat situaţia de fapt cu caracter definitiv stabilită în prezenta cauză.
Înaltă Curte constată din considerentele deciziei instanţei de apel că în situaţia de fapt stabilită au fost evidenţiate acţiunea inculpatului de incendiere a uşii apartamentului în care se aflau persoanele vătămate, circumstanţele concrete ale acesteia, ora târzie în noapte, planificarea detaliilor comiterii infracţiunii, respectiv, când persoanele vătămate se aflau în locuinţă, pregătirea recipientului pentru transportarea combustibilului, urmarea imediată neproducându-se datorită intervenţiei rapide a persoanei vătămate B. care nu dormea şi a vecinilor care le-au ajutat să escaladeze geamul din bucătărie şi să iasă în afara locuinţei, împrejurările evidenţiate având o deplină corespondenţă cu cerinţele obiective de tipicitate referitoare la elementul material, urmarea imediată şi legătura de cauzalitate ale infracţiunii prevăzută de art. 32 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 188 alin. (1) - art. 189 alin. (1) lit. a) şi lit. f) din C. pen., tentativă la infracţiunea de omor calificat, aşa încât criticile formulate de recurentul inculpat prin apărător ales nu pot fi avute în vedere şi în consecinţă nu este incident cazul de casare invocat, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 679 din data de 30 iunie 2023 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. se va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen. onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat E., în cuantum de 680 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 679 din data de 30 iunie 2023 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat E., în cuantum de 680 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 28 septembrie 2023.
GGC - NN