Şedinţa publică din data de 17 august 2023
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:
I. Prin rechizitoriul nr. x/2023 din data de 28.04.2023 al Parchetului de pe lângă Î.C.C.J.-D.I.I.C.O.T.-Serviciul Teritorial Ploieşti s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A. pentru săvârşirea săvârşirea infracţiunilor de pornografie infantilă în formă continuată, prevăzută de art. 374 alin. (1), (2) şi 4 din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi şantaj, prevăzută de art. 207 alin. (1) din C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen., persoană vătămată fiind B., cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la data de 02.05.2023.
În fapt, s-a reţinut că, în perioada 02.05.2021-22.03.2023, inculpatul ar fi procurat, stocat şi deţinut în sistemul informatic reprezentat de telefonul mobil marca x fotografii şi înregistrări video cu minore în ipostaze sexuale explicite; în perioada 31.03.2022-03.04.2022 folosind contul de C. " D." şi prezentându-se ca fiind o tânără în vârstă de 23 de ani, prin aplicaţia E. ar fi determinat-o pe persoana vătămată minoră B. să creeze şi să îi distribuie astfel de materiale în ipostaze sexuale explicite; în perioada 02.05.2021- 22.03.2023 ar fi solicitat martorelor minore F., G., H., I., J. şi K. să îi trimită fotografii sau materiale video în care acestea să apară în ipostaze sexuale explicite, fără a primi materialele solicitate. Totodată, s-a reţinut că, în perioada 31.03.2022-03.04.2022, inculpatul ar fi determinat-o pe persoana vătămată B., prin folosirea de ameninţări repetate cu postarea în mediul virtual a unor materiale pornografice obţinute anterior, să îi transmită alte materiale cu caracter pornografic explicit.
Prin încheierea nr. 334 pronunţată la 30.06.2023 în dosarul x/2023, judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Prahova a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Călăraşi, apreciind că ordinea de prioritate stabilită de legiuitor conform dispoziţiilor art. 41 alin. (1) din C. proc. pen. se aplică imperativ la sesizarea de către parchete a instanţelor.
S-a menţionat că, în contextul în care locul unde s-a desfăşurat activitatea infracţională este cunoscut, procurorul este obligat să sesizeze instanţa în circumscripţia căreia se află acel loc, cu toate că este cunoscut şi locul unde s-a produs urmarea activităţii infracţionale, astfel că locul săvârşirii pretinselor fapte în privinţa cărora s-a dispus trimiterea în judecată este municipiul Călăraşi, Jud Călăraşi, judecătorul constatând că respectiva locaţie este repartizată în circumscripţia teritorială a Tribunalului Călăraşi, iar nu în circumscripţia Tribunalului Prahova.
Prin încheierea din 3 august 2023 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Călăraşi, în baza art. 47 alin. (3) din C. proc. pen. rap. la art. 41 alin. (1) lit. a), alin. (2), alin. (3) şi alin. (4) din C. proc. pen. a admis excepţia necompetentei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova.
Totodată, constatând intervenit conflict negativ de competenţă, în temeiul art. 51 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanţa ierarhic superioară comună, pentru regulator de competenţă.
Pentru a pronunţa această soluţie, judecătorul de cameră preliminară a considerat că nu există argumente de text explicite sau care pot fi deduse pe cale de interpretare şi care să permită o ierarhizare a competenţei instanţelor în funcţie de subcriteriile de stabilire a locului săvârşirii infracţiunii indicate în alin. (2) al art. 41 din C. proc. pen., pentru a se considera că legiuitorul ar fi înţeles să acorde prioritate competenţei instanţei/instanţelor în raza căreia/cărora s-a desfăşurat activitatea infracţională faţă de competenţa instanţei/instanţelor în raza căreia/cărora s-au produs urmările faptelor ce fac obiectul sesizării instanţei prin rechizitoriu.
Dimpotrivă, s-a observat că prin dispoziţiile art. 41 alin. (3) din C. proc. pen., legiuitorul a instituit regula că în cazul în care, potrivit alin. (2), o infracţiune a fost săvârşită în circumscripţia mai multor instanţe, oricare dintre acestea este competentă să o judece, fără a face vreo distincţie sau prioritizare a circumstanţelor pe baza cărora se poate stabili locul săvârşirii faptei dintre cele indicate în alineatul precedent.
A menţionat, printre altele, că urmarea imediată a infracţiunii de şantaj, constând într-o stare de pericol creată la adresa libertăţii psihice a victimei B., dacă au existat, s-a produs în circumscripţia teritorială a Tribunalului Prahova, la locul unde se afla victima la momentul săvârşirii faptelor imputate inculpatului, aceasta locuind efectiv la data săvârşirii faptelor în circumscripţia teritorială a Tribunalului Prahova.
II. Fiind învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, în temeiul art. 51 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Prahova.
Potrivit art. 51 alin. (1) din C. proc. pen., când două sau mai multe instanţe se recunosc competente a judeca aceeaşi cauză ori îşi declină competenţa reciproc, conflictul pozitiv sau negativ de competenţă se soluţionează de instanţa ierarhic superioară.
Potrivit art. 51 alin. (2) din C. proc. pen., instanţa ierarhic superioară comună este sesizată, în caz de conflict pozitiv, de către instanţa care s-a declarat cea din urmă competentă, iar în caz de conflict negativ, de către instanţa care şi-a declinat cea din urmă competenţa.
Determinarea competenţei teritoriale a instanţelor de judecată se realizează în funcţie de criteriile prevăzute de art. 41 alin. (1) din C. proc. pen., text de lege potrivit căruia, pentru infracţiunile săvârşite pe teritoriul României, competenţa după teritoriu este determinată, în ordine, de: locul săvârşirii infracţiuni, astfel cum este acesta definit în alin. (2) al aceluiaşi text de lege; locul în care a fost prins suspectul sau inculpatul; locuinţa suspectului sau inculpatului persoană fizică ori, după caz, sediul inculpatului persoană juridică, la momentul la care a săvârşit fapta şi locuinţa sau, după caz, sediul persoanei vătămate.
Totodată, dispoziţiile art. 41 alin. (2) din C. proc. pen. definesc locul săvârşirii infracţiunii ca fiind "locul unde s-a desfăşurat activitatea infracţională, în tot sau în parte, ori locul unde s-a produs urmarea acesteia", iar prevederile alin. (3) al aceluiaşi articol statuează că, "în cazul în care, potrivit alin. (2), o infracţiune a fost săvârşită în circumscripţia mai multor instanţe, oricare dintre acestea este competentă să judece."
Prin urmare, prin norma de procedură se instituie competenţa egală a tuturor instanţelor judecătoreşti în circumscripţia cărora s-a desfăşurat activitatea infracţională, fără a avea relevanţă juridică, sub acest aspect, dacă în raza instanţei sesizate s-a desfăşurat întreaga activitate obiectivă circumscrisă verbum regens al infracţiunii deduse judecăţii sau, dimpotrivă, s-a produs numai rezultatul acesteia.
În consecinţă, legiuitorul a optat pentru a nu institui un subcriteriu de preferinţă pentru stabilirea competenţei teritoriale, recunoscând, în schimb, competenţa egală a instanţelor, competentă fiind atât instanţa în circumscripţia căreia a fost săvârşită activitatea infracţională cât şi instanţa în circumscripţia căreia s-a produs urmarea imediată a infracţiunii.
Or, ca efect al opţiunii legislative relevate de dispoziţiile art. 41 alin. (1) sau art. 41 alin. (3) din C. proc. pen., sesizarea uneia dintre instanţele deopotrivă competente teritorial potrivit alin. (2) al textului are ca efect încetarea vocaţiei celorlalte la judecarea cauzei, competenţa recunoscută organului judiciar prim sesizat devenind efectivă prin faptul învestirii sale, în condiţiile legii.
În acest context, se reţine că, prin rechizitoriul nr. x/2023 din data de 28.04.2023 al Parchetului de pe lângă Î.C.C.J.-D.I.I.C.O.T.-Serviciul Teritorial Ploieşti s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A. pentru săvârşirea săvârşirea infracţiunilor de pornografie infantilă în formă continuată, prevăzută de art. 374 alin. (1), (2) şi 4 din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi şantaj, prevăzută de art. 207 alin. (1) din C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen., persoană vătămată fiind B..
În fapt, s-a reţinut că, în perioada 02.05.2021-22.03.2023, inculpatul ar fi procurat, stocat şi deţinut în sistemul informatic reprezentat de telefonul mobil marca x fotografii şi înregistrări video cu minore în ipostaze sexuale explicite; în perioada 31.03.2022-03.04.2022 folosind contul de C. " D." şi prezentându-se ca fiind o tânără în vârstă de 23 de ani, prin aplicaţia E. ar fi determinat-o pe persoana vătămată minoră B. să creeze şi să îi distribuie astfel de materiale în ipostaze sexuale explicite; în perioada 02.05.2021- 22.03.2023 ar fi solicitat martorelor minore F., G., H., I., J. şi K. să îi trimită fotografii sau materiale video în care acestea să apară în ipostaze sexuale explicite, fără a primi materialele solicitate. Totodată, s-a reţinut că, în perioada 31.03.2022-03.04.2022, inculpatul ar fi determinat-o pe persoana vătămată B., prin folosirea de ameninţări repetate cu postarea în mediul virtual a unor materiale pornografice obţinute anterior, să îi transmită alte materiale cu caracter pornografic explicit.
Totodată, se reţine că urmarea imediată a infracţiunii de şantaj, constând într-o stare de pericol creată la adresa libertăţii psihice a victimei B., s-a produs în circumscripţia teritorială a Tribunalului Prahova, la locul unde se afla victima la momentul săvârşirii faptelor imputate inculpatului, aceasta locuind efectiv la acel moment în circumscripţia teritorială a Tribunalului Prahova.
În acelaşi timp, Înalta Curte constată că Tribunalul Prahova a fost prima instanţă sesizată cu rechizitoriul nr. x/2023 din data de 28.04.2023 al Parchetului de pe lângă Î.C.C.J.-D.I.I.C.O.T.-Serviciul Teritorial Ploieşti, devenind, astfel, incidente şi dispoziţiile art. 41 alin. (4) teza finală din C. proc. pen. care, în caz de sesizări succesive a mai multor instanţe deopotrivă competente, atribuie instanţei mai întâi sesizate competenţa de judecare a cauzei.
Pentru argumentele expuse, Înalta Curte stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petentul A. în favoarea Tribunalului Prahova, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
În conformitate cu art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru petentul A., în sumă de 340 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petentul A. în favoarea Tribunalului Prahova, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru petentul A., în sumă de 340 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 august 2023.