Şedinţa publică din data de 22 august 2023
Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 326/C din data de 30.03.2023 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I Penală, în dosarul nr. x/2023, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bucureşti, secţia I Penală, invocată din oficiu.
În temeiul art. 50 raportat la art. 587 alin. (3) din C. proc. pen., s-a declinat judecarea cauzei, având ca obiect contestaţia formulată de către persoana condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 543 din data de 24.02.2023, pronunţate de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, în dosarul nr. x/2023, în favoarea Tribunalului Braşov.
În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului din oficiu, în cuantum de 340 de RON, va rămâne în sarcina statului.
Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că prin sentinţa penală nr. 543 din data de 24.02.2023, pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, în dosarul nr. x/2023, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de liberare condiţionată formulată de petentul condamnat A..
S-a fixat termen după expirarea căruia propunerea sau cererea de liberare condiţionată pot fi reînnoite la data de 24.06.2023.
În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligat petentul la plata sumei de 100 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare. Onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 340 RON s-a dispus a se avansa din fondurile Ministerului Justiţiei.
Prima instanţă a reţinut că la data de 02.02.2023 a fost înregistrată pe rolul instanţei sub nr. x/2023, procesul-verbal al comisiei de liberare condiţionată privind pe petentul A..
În cauză, prima instanţă a administrat proba cu înscrisuri în cadrul căreia s-au ataşat la dosar: procesul-verbal nr. x/26.01.2023 al comisiei de liberare condiţionată.
Analizând actele şi lucrărilor dosarului, prima instanţă a reţinut că persoana condamnată A. se află în executarea unei pedepse de 3 ani, 1 lună şi 20 zile închisoare stabilite prin sentinţa penală nr. 1752/2020 pronunţată de Judecătoria Braşov, definitivă.
Executarea pedepsei a început la data de 22.12.2020.
În raport cu actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond a constatat că nu sunt îndeplinite toate condiţiile cumulative prevăzute de art. 100 din C. pen. pentru a se dispune liberarea condiţionată a petentului condamnat.
Mai întâi, în ceea ce priveşte condiţia să fie executată fracţia de pedeapsă prevăzută de lege, potrivit art. 100 alin. (1) lit. a) din C. pen., liberarea condiţionată în cazul închisorii poate fi dispusă dacă cel condamnat a executat cel puţin două treimi din durata pedepsei, în cazul închisorii care nu depăşeşte 10 ani.
În concret, prima instanţa a constatat că, până la data de 26.01.2023, petentul a executat 767 zile din totalul celor 1146 zile pe care le avea de executat, iar pentru a putea fi liberat condiţionat trebuia să execute cel puţin 2/3 din pedeapsă, reprezentând 764 zile.
În consecinţă, prima instanţă a reţinut că petentul a executat fracţiunea corespunzătoare din pedeapsă pentru a putea beneficia de liberarea condiţionată, acesta executând fracţia de 2/3 din pedeapsă, prima condiţie a liberării condiţionate fiind îndeplinită.
Privitor la condiţia stipulată de art. 100 alin. (1) lit. b) din C. pen., instanţa de fond a constatat că petentul execută pedeapsa în regim semideschis, astfel cum rezultă din cuprinsul procesului-verbal nr. x/26.01.2023 întocmit de Comisia pentru liberare condiţionată.
Referitor la îndeplinirea obligaţiilor civile, prima instanţă a reţinut că, în cauza care a determinat pronunţarea pedepsei ce se execută, împotriva inculpatului nu s-a exercitat acţiune civilă.
Cu privire la ultima cerinţă ce se impune a fi realizată, prima instanţă a apreciat că, din analiza coroborată a situaţiei personale a petentului, nu şi-a format convingerea că acesta s-a îndreptat şi se poate reintegra în societate. Cu titlu preliminar, s-a precizat că liberarea condiţionată nu este un drept al condamnatului, ci o vocaţie a acestuia, având un caracter facultativ, dat de posibilitatea analizării periodice a condiţiilor legale, până la îndeplinirea lor. Se impune, astfel, ca instanţa de judecată să aibă convingerea că cel condamnat prezintă încredere, că în termenul de supraveghere şi apoi, în condiţiile libertăţii, nu va mai săvârşi infracţiuni. Acordarea liberării condiţionate urmează un parcurs individual al pedepsei privative de libertate, presupunând analiza întregii conduite, comportări şi atitudini a inculpatului faţă de pedeapsă, victimă, activitatea de resocializare ori starea de recidivă.
În cauză, s-a reţinut că petentul a avut o conduită normală pe perioada executării pedepsei, nu a fost sancţionat disciplinar şi a fost recompensat o singură dată.
Instanţa de fond a mai reţinut că petentul nu a participat la activităţi lucrative, neavând zile câştigate astfel.
Cu toate acestea, prima instanţă a avut în vedere şi faptul că petentul a mai fost liberat condiţionat anterior, continuând să săvârşească infracţiuni ulterior, ceea ce evidenţiază faptul că detenţia anterioară nu şi-a atins scopul educativ şi preventiv.
De altfel, petentul a mai beneficiat anterior de clemenţa organelor judiciare întrucât s-a dispus iniţial o modalitate de executare blândă a pedepsei, modalitate pe care nu a respectat-o, dispunându-se revocarea suspendării sub supraveghere a pedepsei.
Instanţa de fond nu a fost convinsă de faptul că fiind pus în libertate acesta va conştientiza beneficiul ce i-ar fi acordat, din moment ce în antecedenţa sa a dovedit contrariul, luând în considerare şi perioada pe care o mai are de executat din pedeapsă, fiind de altfel şi la prima analiză a liberării condiţionate.
Prin urmare, s-a arătat că scopul pedepsei nu poate fi atins la acest moment prin liberarea petentului. Pedeapsa trebuie să aibă şi un scop preventiv, prevenţia generală ocupând un loc important. Astfel, raportat la funcţia de exemplaritate a pedepsei, fiecare cetăţean trebuie să fie conştient de consecinţele la care s-ar expune în cazul încălcării legii penale. Eliberarea petentului din pedeapsă, prin simpla împlinire a fracţiei ar fi de natură a avea un efect total opus.
Împotriva acestei sentinţe penale a formulat contestaţie petentul A., fără a indica motive de fapt sau de drept.
La termenul de judecată din data de 30.03.2023, completul de judecată, din oficiu, a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bucureşti şi a pus în discuţie necesitatea declinării cauzei raportat la locul de detenţie actual al persoanei condamnate.
Analizând, cu prioritate, excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bucureşti, invocată din oficiu, instanţa de control judiciar a reţinut următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 587 alin. (3) din C. proc. pen., hotărârea pronunţată de judecătorie în materia liberării condiţionate poate fi atacată cu contestaţie la tribunalul în a cărui circumscripţie se află locul de deţinere, în termen de 3 zile de la comunicare. Astfel, se constată că norma legală anterior menţionată stabileşte, în mod exclusiv, competenţa de judecare a contestaţiei formulate împotriva hotărârii prin care s-a soluţionat cererea de liberare condiţionată în favoarea tribunalului în circumscripţia căruia se află locul de deţinere în care se afla persoana condamnată.
În prezenta cauză, persoana condamnată a formulat contestaţie împotriva sentinţei penale nr. 543 din data de 24.02.2023, pronunţate de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, în dosarul nr. x/2023, la data de 03.03.2023, dată la care i-a fost comunicată copia minutei sentinţei penale, la locul de deţinere.
Din adresa Penitenciarului Codlea din data de 29.03.2023 reiese că persoana condamnată A. a fost externată de la Spitalul Penitenciar Rahova şi a revenit la Penitenciarul Codlea, locul de deţinere unde acesta execută pedeapsa închisorii.
Pe cale de consecinţă, având în vedere faptul că locul de deţinere în care contestatorul execută pedeapsa închisorii nu se află în circumscripţia Tribunalului Bucureşti, ci a Tribunalului Braşov, revine acestei din urmă instanţe competenţa de a soluţiona contestaţia declarată.
Fiind sesizată cu contestaţie la liberare condiţionată formulată de către contestatorul persoană condamnată A., prin decizia penală nr. 230 din 21 iulie 2023, Tribunalul Braşov, secţia Penală, în dosarul nr. x/2023, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Braşov, secţia Penală, invocată din oficiu.
În temeiul art. 50 rap. la art. 587 alin. (3) din C. proc. pen. s-a declinat judecarea cauzei având ca obiect contestaţia formulată de către persoana condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 543 din data de 24.02.2023 pronunţate de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, în dosarul x/2023, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia I Penală.
În temeiul art. 51 din C. proc. pen., s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi, pe cale de consecinţă, a fost sesizată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.
În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului din oficiu, în cuantum de 340 RON, a rămas în sarcina statului.
Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că prin decizia penală nr. 326/C/30.03.2023 a Tribunalului Braşov s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bucureşti, secţia I Penală, invocată din oficiu şi pe cale de consecinţă în temeiul art. 50 raportat la art. 587 alin. (3) din C. proc. pen. s-a declinat judecarea prezentei cauze, având ca obiect contestaţia formulată de către persoana condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 543 din data de 24.02.2023, pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, în dosarul nr. x/2023, în favoarea Tribunalului Braşov.
În motivarea deciziei s-a arătat, în esenţă, că potrivit dispoziţiilor art. 587 alin. (3) din C. proc. pen., hotărârea pronunţată de judecătorie în materia liberării condiţionate poate fi atacată cu contestaţie la tribunalul în a cărui circumscripţie se află locul de deţinere, în termen de 3 zile de la comunicare. Astfel, se constată că norma legală anterior menţionată stabileşte, în mod exclusiv, competenţa de judecare a contestaţiei formulate împotriva hotărârii prin care s-a soluţionat cererea de liberare condiţionată în favoarea tribunalului în circumscripţia căruia se află locul de deţinere în care se afla persoana condamnată.
În prezenta cauză, persoana condamnată a formulat contestaţie împotriva sentinţei penale nr. 543 din data de 24.02.2023, pronunţate de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, în dosarul nr. x/2023, la data de 03.03.2023, dată la care i-a fost comunicată copia minutei sentinţei penale, la locul de deţinere.
Din adresa Penitenciarului Codlea din data de 29.03.2023 a reieşit că persoana condamnată A. a fost externată de la Spitalul Penitenciar Rahova şi a revenit la Penitenciarul Codlea, locul de deţinere unde acesta execută pedeapsa închisorii.
Pe cale de consecinţă, având în vedere faptul că locul de deţinere în care contestatorul execută pedeapsa închisorii nu se află în circumscripţia Tribunalului Bucureşti, ci a Tribunalului Braşov, s-a apreciat că revine acestei din urmă instanţe competenţa de a soluţiona contestaţia declarată.
Analizând contestaţia formulată de A., Tribunalul Braşov a invocat la termenul din data de 20.07.2023 excepţia necompetenţei teritoriale şi a constatat că la data formulării cererii în primă instanţă şi la data declarării contestaţiei acesta se afla încarcerat în Penitenciarul Spital Bucureşti Rahova, fiind transferat la Penitenciarul Codlea, la data de 27.03.2023.
Totodată, Tribunalul Braşov a reţinut în cauză dispoziţiile RIL 15/2018 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, potrivit căruia "Instanţa competentă să soluţioneze cererile formulate de persoanele condamnate în cursul executării pedepsei este instanţa în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere la data formulării cererii, indiferent dacă locul de deţinere este reprezentat de penitenciarul stabilit iniţial sau de penitenciarul stabilit prin transferarea definitivă ori temporară a persoanei condamnate".
Fiind sesizată, în temeiul art. 51 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Bucureşti, pentru următoarele considerente:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, la data de 02.02.2023, sub nr. x/2023, persoana condamnată A. a formulat cerere de liberare condiţionată care s-a respins, ca neîntemeiată, prin sentinţa penală nr. 543 din data de 24.02.2023 . Împotriva acestei sentinţe a formulat contestaţie persoana condamnată A., la data de 03.03.2023 . Din actele dosarului, s-a constatat că la data formulării cererii de liberare condiţionată (02.02.2023, f.3-4, ds. Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti) şi la data declarării contestaţiei (03.03.2023, f3, ds. Tribunal Bucureşti), persoana condamnată s-a aflat încarcerată în Penitenciarul Spital Bucureşti Rahova.
Potrivit art. 587 alin. (3) din C. proc. pen., "Hotărârea judecătoriei poate fi atacată cu contestaţie la tribunalul în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere, în termen de 3 zile de la comunicare".
De asemenea, amintim că, prin Decizia nr. 15/2018 din 17.09.2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 885 din 22.10.2018, s-a stabilit că instanţa competentă să soluţioneze cererile formulate de persoanele condamnate în cursul executării pedepsei este instanţa în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere la data formulării cererii, indiferent dacă locul de deţinere este reprezentat de penitenciarul stabilit iniţial sau de penitenciarul stabilit prin transferarea definitivă ori temporară a persoanei condamnate.
Prin urmare, criteriul de stabilire a competenţei este locul de deţinere, la data formulării cererii.
Din verificările efectuate în sistemul ANP rezultă faptul că persoana condamnată s-a aflat în Penitenciarul Spital Bucureşti Rahova în perioada 17.01.2023 - 27.03.2023, după care a fost transferată la Penitenciarul Codlea.
Astfel, Înalta Curte constată că instanţa competentă a soluţiona cererea de contestaţie la liberare condiţionată este instanţa în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere la data formulării cererii, respectiv Tribunalul Bucureşti.
Pentru aceste considerente, văzând că la momentul formulării cererii contestatorul condamnat se afla încarcerat la Penitenciarul Spital Bucureşti Rahova, în temeiul art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe contestatorul - persoană condamnată A. în favoarea Tribunalului Bucureşti, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
Conform art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană condamnată, în sumă de 340 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe contestatorul - persoană condamnată A. în favoarea Tribunalului Bucureşti, instanţă căreia i se trimite dosarul.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană condamnată, în sumă de 340 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 august 2023.