Şedinţa publică din data de 05 septembrie 2023
Deliberând asupra cererii formulate de contestatorul A., reţine următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 174/PI din data de 05.07.2023 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală în dosarul nr. x/2023 s-a admis excepţia necompetenţei funcţionale a Curţii de Apel Timişoara.
În baza art. 50 alin. (1) din C. proc. pen. raportat la art. 40 alin. (5) din C. proc. pen. şi art. 598 alin. (2) din C. proc. pen. s-a declinat competenţei de soluţionare a contestaţiei la executare formulată de contestatorul A. în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, unde se va trimite dosarul.
Curtea a reţinut că pe rolul Judecătoriei Timişoara a fost înregistrată contestaţia la executare formulată de contestatorul A., prin care s-a solicitat deducerea duratei arestului preventiv şi la domiciliu din perioada 19.01.2015-02.04.2015, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen.
La termenul de judecată din data de 26.04.2023 judecătoria a recalificat, în drept, cererea, drept contestaţie la executare conform art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen. şi în temeiul art. 47 alin. (3) raportat la art. 47 alin. (2) din C. proc. pen., raportat la art. 598 alin. (2) din C. proc. pen. şi art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen., a fost admisă excepţia necompetenţei funcţionale a Judecătoriei Timişoara în soluţionarea dosarului cu nr. x/2023, având ca obiect contestaţie la executare-nelămurire, cu privire la sentinţa penală nr. 61/PI/16.03.2021 a Curţii de Apel Timişoara, pronunţată în dosarul x/2018, definitivă prin decizia penală nr. 106/A/13.03.2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, formulată de contestatorul A., iar în temeiul art. 50 alin. (1) din C. proc. pen., a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Curtea a constatat că contestatorul A. se află în executarea pedepsei rezultante de 4 ani şi 8 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 61/PI din 16.03.2021 a Curţii de Apel Timişoara, pronunţată în dosarul nr. x/2018 modificată prin decizia penală nr. 106/A din 13.03.2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în dosarul nr. x/2021, conform mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 61/PI/2021 din 13.03.2021 emis în dosar nr. x/2018 şi că acesta solicită ca instanţa de executare să constate ca executată perioada în care s-a aflat sub măsura privativă de libertate şi să deducă această perioadă din perioada pe care o are de executat, arătând că, astfel cum rezultă din rechizitoriu, în perioada 19.01.2015 - 02.04.2015 a fost arestat preventiv, respectiv s-a aflat sub arest la domiciliu, însă conform deciziei penale nr. 106/A, nu i-a fost dedusă această perioadă din pedeapsa aplicată.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, Curtea a constatat că în dosarul penal nr. x/2018 s-a procedat la o disjungere, formându-se trei dosare distincte, numitul A. având calitatea de inculpat în dosarul nr. x/2018 şi dosarul nr. x/2018, existând măsuri preventive dispuse separat pentru faptele deduse judecăţii în fiecare dosar disjuns.
A mai reţinut că iniţial în dosarul nr. x/2018 al Curţii de Apel Timişoara inculpatul A. a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, în regim privativ de libertate, iar în temeiul art. 72 din C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului A. perioada reţinerii, arestării preventive şi arestului la domiciliu din data de 19.01.2015 - 02.04.2015, respectiv din data de 01.02.2016 - 16.08.2016, ulterior însă prin decizia penală nr. 270/A din 22.12.2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie inculpatul a fost achitat în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., constatându-se că, a fost reţinut, arestat preventiv şi arestat la domiciliu.
De asemenea, a reţinut că la data pronunţării acestei decizii penale de către Înalta Curţi de Casaţie şi Justiţie, dosarul nr. x/2018, în care inculpatul A. a fost condamnat în primă instanţă la o pedeapsă de 6 ani închisoare, iar în calea de atac al apelului s-a redus pedeapsa la 4 ani şi 8 luni închisoare prin decizia penală nr. 106/A/13.03.2023 în dosarul nr. x/2021, fiind dedusă din pedeapsă perioada reţinerii, arestării preventive şi arestului la domiciliu din data de 01.02.2016 - 16.08.2016, era în calea de atac al apelului, fiind soluţionat la data de 13.03. 2023.
Astfel, Curtea a constată că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., care prevede că, soluţionarea contestaţiei în cazul în care nelămurirea priveşte o dispoziţie dintr-o hotărâre pronunţată în apel sau în recurs în casaţie, competenţa revine, după caz, instanţei de apel sau Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în speţă completului investit cu soluţionarea dosarului nr. x/2021 din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
La termenul de judecată din data de 05 septembrie 2023 reprezentantul parchetului a solicitat să se constate că temeiul de drept al contestaţiei la executare formulate este art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., contestatorul invocând o cauză de micşorare a pedepsei şi nu o nelămurire cu privire la hotărârea care se execută, prin urmare competenţa de a soluţiona cererea formulată de contestator aparţine Curţii de Apel Timişoara, ca instanţă de executare.
Înalta Curte constată că obiectul prezentei contestaţii la executare îl constituie nelămurirea ivită cu privire la hotărârea care se execută, respectiv decizia penală nr. 106/A din data de 13 martie 2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, astfel că, văzând dispoziţiile art. 598 alin. (2) din C. proc. pen. coroborate cu cele ale art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., reţine că pentru situaţia reglementată de art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. competenţa de a soluţiona contestaţia la executare aparţine instanţei care a pronunţat hotărârea ce se execută, iar în cazul în care nelămurirea vizează o dispoziţie dintr-o hotărâre pronunţată în apel, competenţa revine instanţei de apel.
Prin urmare, în speţă, dat fiind faptul că nelămurirea vizează o hotărâre pronunţată în apel, competenţa în soluţionarea contestaţiei la executare formulată de contestatorul A. aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Analizând contestaţia la executare formulată de contestatorul A., Înalta Curte constată că aceasta este fondată, pentru următoarele considerente:
Contestaţia la executare este un procedeu jurisdicţional de rezolvare a cererilor sau plângerilor ocazionate de punerea în executare a hotărârilor penale. Fiind un mijloc procesual prin care se rezolvă incidentele privind executarea, legea a prevăzut expres şi limitativ cazurile în care poate fi folosită contestaţia la executare, fiind exclusă orice interpretare sau adăugare la lege, legiuitorul urmărind să nu transforme acest mijloc procesual într-o cale prin care să se împiedice procedura normală de punere în executare a hotărârilor definitive.
În conformitate cu dispoziţiile art. 598 alin. (1) din C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:
a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;
b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;
c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;
d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.
Se observă că prin rechizitoriul nr. x/2015 emis la data de 28.02.2018 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, contestatorul A. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu, constituirea unui grup infracţional organizat, luare de mită, instigare la dare de mită, favorizarea infractorului, dosar înregistrat pe rolul Curţii de Apel Timişoara sub nr. x/2018.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că în dosarul penal nr. x/2018 al Curţii de Apel Timişoara s-a procedat la o disjungere, formându-se trei dosare distincte, contestatorul A. având calitatea de inculpat în dosarul nr. x/2018 şi dosarul nr. x/2018, în fiecare din aceste dosare formate existând măsuri preventive dispuse separat pentru faptele deduse judecăţii.
Înalta Curte constată că situaţia dosarului nr. x/2018 este următoarea:
Prin sentinţa penală nr. 166/PI din data de 05 august 2021 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, în regim privativ de libertate şi s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului A. perioada reţinerii, arestării preventive şi arestului la domiciliu din data de 19.01.2015 - 02.04.2015, respectiv din data de 01.02.2016 - 16.08.2016.
Prin decizia penală nr. 270/A din data de 22 decembrie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost achitat inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, constatându-se că inculpatul A. a fost reţinut, arestat preventiv şi în arest la domiciliu din data de 19.01.2015 până la data de 02.04.2015.
În ceea ce priveşte situaţia dosarului nr. x/2018, Înalta Curte constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 61/PI din data de 16 martie 2021 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală inculpatul A. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 6 (şase) ani închisoare, în regim de deţinere, pentru săvârşirea infracţiunilor de luare de mită, instigare la dare de mită, favorizarea făptuitorului şi s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului A. perioada reţinerii, arestului preventiv şi arestului la domiciliu din data de 01.02.2016 până la data de 16.08.2016, inclusiv.
Prin decizia penală nr. 106/A din data de 13 martie 2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa rezultantă de 4 (patru) ani şi 8 (opt) luni închisoare, în regim de deţinere, pentru săvârşirea infracţiunilor de luare de mită, instigare la dare de mită, favorizarea făptuitorului şi s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului A. perioada reţinerii, arestului preventiv şi arestului la domiciliu din data de 01.02.2016 până la data de 16.08.2016, inclusiv.
Aşadar, se constată că ne aflăm în situaţia prevăzută de art. 72 alin. (1) teza a II-a din C. pen., respectiv în situaţia în care condamnatul a fost judecat în acelaşi timp pentru mai multe infracţiuni concurente, fiind condamnat pentru o altă faptă decât cea care a determinat dispunerea măsurilor preventive.
Prin urmare, perioada în care contestatorul A. a fost reţinut, arestat preventiv şi în arest la domiciliu din data de 19.01.2015 până la data de 02.04.2015, în dosarul nr. x/2018 trebuie dedusă din pedeapsa rezultantă stabilită prin decizia penală nr. 106/A din data de 13 martie 2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală în dosarul nr. x/2021, alături de perioada deja dedusă prin decizia penală contestată.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., va admite contestaţia la executare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 106/A din data de 13 martie 2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală în dosarul nr. x/2021 şi, în consecinţă:
În baza art. 72 din C. pen. va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului A. şi perioada reţinerii, arestului preventiv şi arestului la domiciliu din data de 19.01.2015 - 02.04.2015, alături de perioada dedusă prin decizia penală contestată.
Va dispune anularea formelor de executare emise în cauză şi emiterea unor noi forme de executare în baza prezentei sentinţe.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 85 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE:
Admite contestaţia la executare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 106/A din data de 13 martie 2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală în dosarul nr. x/2021 şi, în consecinţă:
În baza art. 72 din C. pen. deduce din pedeapsa aplicată inculpatului A. şi perioada reţinerii, arestului preventiv şi arestului la domiciliu din data de 19.01.2015 - 02.04.2015, alături de perioada dedusă prin decizia penală contestată.
Dispune anularea formelor de executare emise în cauză şi emiterea unor noi forme de executare în baza prezentei sentinţe.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 85 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 05 septembrie 2023.