Şedinţa publică din data de 1 noiembrie 2023
Asupra conflictului negativ de competenţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
1.1. Prin cererea înregistrată la data de 9 ianuarie 2023 pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2023, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q. şi R. au solicitat obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei să emită ordin de ministru prin care să rectifice OMJ nr. 28/2020 în sensul stabilirii valorii de referinţă sectorială în sumă de 605,225 RON pentru personalul de probaţiune în intervalul de referinţă 01.08.2016 - 31.12.2017, precum şi în continuare, cu toate consecinţele juridice ce decurg din aplicarea noii valori şi obligarea pârâtei DNP să execute întocmai şi cu celeritate atribuţiile ce-i revin ca ordonator terţiar de credite, ca urmare a stabilirii noii valori de referinţă sectorială.
1.2. Prin răspunsul la întâmpinare depus în cauză, reclamanţii au precizat obiectul acţiunii, în sensul că solicită obligarea Ministerului Justiţiei la emiterea unui ordin de ministru prin care să se acorde personalului de probaţiune valoarea de referinţă sectorială de 605,225 RON pentru perioada 09.12.2016-31.12.2017 şi în continuare, precum şi obligarea Direcţiei Naţionale de Probaţiune, conform celor solicitate deja, prin cererea introductivă.
2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă
2.1. Prin sentinţa civilă nr. 97 din data de 13 aprilie 2023, Curtea de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale exclusive, invocată din oficiu, şi a declinat soluţionarea cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal,
Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Oradea a reţinut, în esenţă, că obiectul cauzei se circumscrie prevederilor art. 7 alin. (1) şi (2) din Cap. VIII al Anexei V la Legea nr. 153/2017, prin care legiuitorul a reglementat o competenţă teritorială exclusivă în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
2.2. Prin sentinţa civilă nr. 1014 din data de 16 iunie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis, la rându-i, excepţia necompetenţei sale teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.
În motivarea soluţiei astfel dispuse, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut, în esenţă, că reclamanţii nu au formulat plângere, nu au produs argumente legate de procedura contestaţiei împotriva actelor administrative ale ordonatorului de credite şi nu au atacat un anume act al ordonatorului de credite de stabilire a drepturilor lor salariale, ci au solicitat obligarea acestuia la emiterea unui ordin prin care să le recunoască drepturile pretinse, motiv pentru care prevederile art. 7, Cap. VIII din Anexa V la Legea nr. 153/2017 nu sunt incidente în cauză.
De asemenea, Curtea de Apel Bucureşti a argumentat şi în sensul că, tot prin raportare la obiectul dedus judecăţii, nu există alte dispoziţii speciale prin care să fie instituită competenţa exclusivă a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ într-o ipoteză precum aceea din speţă, devenind, aşadar, incidente regulile generale prevăzute de Legea nr. 554/2004, mai precis art. 10 alin. (1) şi (3) din aceasta, în raport de care, faţă de rangul autorităţii al cărei refuz pretins nejustificat este dedus cenzurii instanţei şi faţă de domiciliile reclamanţilor, competenţa soluţionării pricinii revine Curţii de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
3. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Analizând prezentul conflict negativ de competenţă, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Curtea de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce succedă:
Din perspectiva determinării cadrului analizei deferite soluţionării în prezentul regulator de competenţă, Înalta Curte observă că aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe care şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces (Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi Curtea de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal) îl constituie problema încadrării sau nu a obiectului cauzei în sfera de reglementare a art. 7, Cap. VIII din Anexa V la Legea nr. 153/2017.
Înalta Curte reţine că ipoteza legală de incidenţă a antereferitelor prevederi normative impune învestirea instanţei cu o acţiune privind contestarea unui act administrativ de stabilire a drepturilor salariale în modalităţile reglementate de dispoziţiile Legii nr. 153/2017 ori a unui act administrativ dat în soluţionarea contestaţiilor salariale.
Or o atare ipoteză nu este incidentă în cauză, câtă vreme, prin cererea de chemare în judecată, reclamanţii, ce deţin calitatea de consilieri de probaţiune în cadrul Serviciului de Probaţiune Bihor, având statutul profesional reglementat de Legea nr. 123/2006, au solicitat, în esenţă şi în principal, obligarea pârâţilor la emiterea actelor administrative cu caracter individual (ordine) privind încadrarea şi stabilirea drepturilor salariale în raport de valoarea de referinţă sectorială de 605,225 RON.
Dispoziţiile normative cuprinse în art. 7, Cap. VIII din Anexa V la Legea nr. 153/2017 sunt de strictă interpretare şi aplicare, neputând fi extinse la alte situaţii decât cele prevăzute în mod expres de legiuitor, competenţa exclusivă a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal fiind reglementată pentru un caz singular, clar definit.
În raport de astfel de aspecte, în ipoteza unei acţiuni având un petit precum cel exhibat de reclamanţi, regulile de determinare a instanţei competente sunt, din punct de vedere material, cele reglementate de art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, prin aplicarea criteriului rangului autorităţii vizate de capătul principal al cererii, iar, din punct de vedere teritorial, cele reglementate de alin. (3) al aceluiaşi text normativ.
Cum din cererea de chemare în judecată rezultă că reclamanţii au domiciliul pe raza judeţului Bihor iar petitul principal este îndreptat împotriva unei autorităţi publice centrale, în condiţiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) şi alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze prezenta cauză este Curtea de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q. şi R. şi pe pârâţii Direcţia Naţională de Probaţiune şi Ministerul Justiţiei, în favoarea Curţii de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 1 noiembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.