Hearings: May | | 2024
You are here: Home » Jurisprudence - details

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
The the Administrative and Tax Litigations Chamber

Decizia nr. 4966/2023

Decizia nr. 4966

Şedinţa publică din data de 1 noiembrie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 16.06.2022 pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca sub nr. x/2021, reclamanţii Comuna Cristeşti, prin Primar şi Consiliul Local al Comunei Cristeşti, prin Primar au solicitat, în contradictoriu cu pârâta societatea A. S.R.L., constatarea nulităţii absolute a contractului pentru servicii de cercetare, dezvoltare şi implementare a Sistemului Avansat de Administrare a Documentelor, întreţinere resurse logice de tehnologia informaţiei, cod de achiziţie publică CPV 50312510 nr. 1489/10.04.2008, pentru lipsa totală a consimţământului reclamantului Consiliul Local al Comunei Cristeşti, în calitate de beneficiar.

1.2. Prin sentinţa civilă nr. 6323/01.11.2022, Judecătoria Cluj a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, unde cauza a fost înregistrată sub nr. x/2022.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 293 din 20 aprilie 2023, Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale a unei astfel de instanţe şi a declinat soluţionarea cauzei în favoarea Tribunalului Cluj.

Pentru a dispune astfel, Tribunalul Iaşi a reţinut, în esenţă, că, în raport de prevederile art. 286 din O.G. nr. 34/2006, aşa cum acestea erau în vigoare la data de 10.04.2008 (data încheierii contractului) şi de faptul că, prin răspunsul la întâmpinare, reclamanţii au precizat în mod expres că litigiul nu este întemeiat pe dispoziţiile speciale privind materia achiziţiilor publice, ci pe cele ale art. 35 C. proc. civ. referitoare la constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept, competenţa de soluţionarea a cauzei se determină conform condiţiilor generale ale Legii nr. 554/2004.

În aceste condiţii, reţinând incidenţa prevederilor art. 10 ipoteza I teza a II-a din Legea nr. 554/2004, Tribunalul Iaşi a apreciat competent tribunalul în a cărui rază teritorială îşi are sediul pârâtul, respectiv Tribunalul Cluj, învederând, totodată că, o calificare a litigiului ca privind achiziţiile publice, contrar voinţei reclamanţilor ar încălca principiul disponibilităţii.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 1857 din 7 septembrie 2023, Tribunalul Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis, la rându-i, excepţia necompetenţei sale teritoriale, a declinat soluţionarea cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.

În motivarea soluţiei astfel dispuse, Tribunalul Cluj a reţinut că invocarea de către Tribunalul Iaşi a necompetenţei materiale s-a realizat cu încălcarea dispoziţiilor art. 131 C. proc. civ., după primul termen de judecată.

Printr-un alt set de argumente, antereferita instanţă a reţinut că obiectul cauzei constă în anularea unui contract de achiziţii publice, fiind, astfel, incidente prevederile art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, forma în vigoare la momentul înregistrării cererii de chemare în judecată, conform cărora competenţa de a soluţiona cauze precum cea pendinte aparţine tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante sau în circumscripţia în care îşi are sediul social/domiciliul reclamantul, prin completuri specializate în achiziţii publice, prevederile O.U.G. nr. 34/2006 nemaifiind în vigoare la momentul înregistrării cererii de chemare în judecată.

3. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând prezentul conflict negativ de competenţă, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce succedă:

Potrivit art. 131 C. proc. civ. (forma în vigoare la data depunerii cererii de chemare în judecată): (1) La primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu. (2) În mod excepţional, în cazul în care pentru stabilirea competenţei sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuţia părţilor şi va acorda un singur termen în acest scop.

În cauza de faţă, Tribunalul Iaşi a pus în discuţia părţilor excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe după primul termen de judecată la care părţile au fost legal citate în faţa instanţei, în contextul în care, astfel cum rezultă din încheierea de şedinţă din 23.02.2023, la un astfel de termen tribunalul a apreciat ca fiind îndeplinită procedura de citare cu părţile litigante şi, din oficiu, a invocat excepţia de litispendenţă a cauzei cu dosarul nr. x/2022 al Judecătoriei Cluj Napoca.

Se mai reţine că, prin aceeaşi încheiere, fără a invoca şi excepţia necompetenţei sale teritoriale, Tribunalul Iaşi a dispus amânarea cauzei spre a se proceda la citarea părţilor cu menţiunea de a răspunde la excepţia de litispendenţă invocată din oficiu.

În acest context, termen la care se referă prevederile art. 131 C. proc. civ. a fost, în faţa Tribunalului Iaşi, cel din data de 23.02.2023, întrucât părţile au fost legal citate şi, din piesele dosarului rezultă că, la respectivul termen, nu au existat impedimente pentru ca acestea să pună concluzii asupra chestiunii stabilirii competenţei instanţei. Cu toate acestea, aspectul necompetenţei teritoriale a Tribunalului Iaşi a fost pus în discuţia părţilor şi admis abia la termenul de judecată din data de 20.04.2023.

Efectele neinvocării în termen a excepţiei necompetenţei materiale au fost expres statuate în Decizia nr. 31/2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea unui recurs în interesul legii, în sensul că: În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 131 din C. proc. civ., instanţa învestită prin hotărârea de declinare a competenţei poate invoca necompetenţa materială procesuală dacă instanţa care şi-a declinat competenţa în favoarea sa nu a invocat excepţia de necompetenţă în termenul legal, indiferent dacă această din urmă instanţă se declarase sau nu competentă prin încheiere interlocutorie pronunţată potrivit prevederilor art. 131 alin. (1) din C. proc. civ.

Înalta Curte apreciază că, în prezentul regulator de competenţă, sunt relevante următoarele considerente din antereferita decizie interpretativă:

64. Aşadar, efectul neinvocării excepţiei de necompetenţă materială cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate şi pot pune concluzii este acela că instanţa sesizată devine competentă să soluţioneze cauza.

65. Drept urmare, dacă excepţia de necompetenţă nu a fost invocată în condiţiile menţionate mai sus, atunci necompetenţa instanţei sesizate se acoperă definitiv, cu consecinţa pentru instanţa sesizată a definitivării competenţei de soluţionare a cauzei cu care a fost sesizată, în baza dispoziţiilor art. 130 alin. (2) sau (3) din C. proc. civ.

(...)

71. Aşadar, instanţa care primeşte dosarul îşi poate invoca din oficiu, în condiţiile art. 130 alin. (2) şi art. 131 din C. proc. civ., necompetenţa materială procesuală şi poate declina competenţa în favoarea instanţei iniţial învestite, pentru considerentul că aceasta a devenit competentă prin neinvocarea în termen a excepţiei de necompetenţă. Procedând astfel, aceasta nu se transformă într-o instanţă de control judiciar, căci nu are a analiza aspecte privind nelegala compunere, respectarea principiilor dreptului la apărare şi al contradictorialităţii etc., ci doar întrunirea condiţiilor prevăzute expres de regulile de invocare a excepţiei necompetenţei materiale procesuale.

72. Pe de altă parte, instanţa care judecă conflictul de competenţă nu poate ignora faptul că instanţa iniţial învestită a devenit competentă, prin acoperirea necompetenţei sale iniţiale, neinvocate în termen, ci va trebui să îi trimită acesteia dosarul, pentru că ea trebuie să determine competenţa în mod concret, în pricina ce se judecă, iar nu in abstracto, într-o pricină similară."

Concluzionând, invocarea excepţiei necompetenţei materiale după termenul stabilit de art. 131 C. proc. civ. are ca efect consolidarea competenţei de soluţionare a cauzei, motiv pentru care, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a prezentei cauze, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii Comuna Cristeşti, Judeţul Iaşi prin Primar B., Consiliul Local al Comunei Cristeşti, Judeţul Iaşi prin Primar B. şi pe pârâta A. S.R.L. în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 1 noiembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.