Şedinţa publică din data de 1 noiembrie 2023
Asupra conflictului negativ de competenţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin cererea înregistrată la data de 12.10.2022 pe rolul Tribunalului Covasna, secţia civilă sub nr. x/2022, reclamanţii A. - judecător în cadrul Curţii de Apel Galaţi, B. şi C. - judecători în cadrul Tribunalului Galaţi, precum şi reclamanta D. - fost judecător în cadrul Tribunalului Galaţi au chemat în judecată Ministerul Justiţie, Curtea de Apel Galaţi şi Tribunalul Galaţi, solicitând obligarea pârâţilor la reîncadrarea reclamanţilor şi recalcularea indemnizaţiei de încadrare a celorlalte drepturi aferente la nivelul indemnizaţiilor procurorilor D.N.A. şi D.I.I.C.O.T., prin luarea în considerare a coeficienţilor de multiplicare stabiliţi prin Anexa la O.U.G. nr. 27/2006, lit. A) pct. 6 - 13, în raport cu funcţiile deţinute sau cu care sunt asimilaţi, potrivit legii, începând cu data dc 09.04.2015 şi în viitor, pentru reclamaţii A., B. şi C. şi până la data pensionării pentru reclamanta D..
De asemenea, reclamanţii au solicitat obligarea pârâţilor la repararea prejudiciului creat prin neacordarea drepturilor de care ar fi trebuit să beneficieze, respectiv obligarea pârâţilor la calcularea, plata şi alocarea sumelor necesare pentru fiecare lună, până la recunoaşterea efectivă a dreptului, a diferenţei dintre venitul la care sunt îndreptăţiţi şi venitul efectiv plătit, sumă actualizată cu indicele de inflaţie, la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată până la data plăţii efective.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Prin sentinţa civilă nr. 128 din 02.02.2023, Tribunalul Covasna, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei materiale a completului de litigii de muncă şi asigurări sociale şi a declinat soluţionarea cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul Covasna a reţinut, în esenţă, că litigiul pendinte nu este un litigiu clasic de dreptul muncii, ci, prin cererea lor, părţile reclamante au contestat situaţia creată prin actele administrative constând în ordinele de salarizare emise de ministrul justiţie pentru părţile reclamante care au avut şi respectiv au calitate de judecători ai Tribunalului Galaţi şi Curţii de Apel Galaţi. În raport de astfel de aspecte, tribunalul a apreciat că sunt incidente dispoziţiile art. 7 din Capitolul VIII, Anexa V a Legii nr. 153/2017, care prevăd competenţa exclusivă în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
2.2. Prin sentinţa civilă nr. 962 din 29.05.2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis, la rându-i, excepţia necompetenţei sale materiale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Covasna, secţia civilă şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.
Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a reţinut, în esenţă, că, potrivit prevederilor Legii nr. 62/2011, cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi au domiciliul sau locul de muncă reclamanţii, nefiind aplicabilă, în raport de obiectul cauzei, norma specială reglementată de art. 7 din Capitolul VIII, Anexa V a Legii nr. 153/2017, ce este de strictă interpretare şi nu poate fi extinsă prin analogie.
3. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Analizând prezentul conflict negativ de competenţă, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce succedă:
Din perspectiva determinării cadrului analizei deferite soluţionării în prezentul regulator de competenţă, Înalta Curte observă că aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe care şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces (Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal şi Tribunalul Covasna, secţia civilă) îl constituie chestiunea competenţei materiale, privite, în principal, din perspectiva naturii cauzei cu care reclamanţii au înţeles să învestească instanţa, iar, în subsidiar, din perspectiva ariei de reglementare a art. 7 din Capitolul VIII al Anexei V la Legea nr. 153/2017.
Obiectul cauzei îl reprezintă cererea reclamanţilor, judecători sau foşti judecători în cadrul Curţii de Apel Galaţi şi Tribunalului Galaţi, privind obligarea pârâţilor la reîncadrarea reclamanţilor şi la recalcularea indemnizaţiei acestora de încadrare şi a celorlalte drepturi salariale, la nivelul indemnizaţiilor procurorilor D.N.A. şi D.I.I.C.O.T., prin luarea în considerare a coeficienţilor de multiplicare stabiliţi prin Anexa la O.U.G. nr. 27/2006, lit. A) pct. 6 - 13, în raport cu funcţiile deţinute sau cu care sunt asimilaţi, potrivit legii, începând cu data dc 09.04.2015 şi în viitor, pentru reclamaţii A., B. şi C. şi până la data pensionării, pentru reclamanta D..
Conform celor statuate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite din Decizia nr. 46 din 15 decembrie 2008 privind recursul în interesul legii "Magistraţii constituie o categorie specială de personal care îşi desfăşoară activitatea în temeiul unui raport de muncă sui generis. Acest raport juridic are la bază un acord de voinţă, un contract nenumit, de drept public, încheiat cu însuşi statul, reprezentat de Preşedintele României şi de Consiliul Superior al Magistraturii".
Potrivit art. 74 alin. (2) teză finală din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor (aplicabilă cauzei pendinte în raport atât de data învestirii instanţei, dar şi de obiectul cauzei):
"(...) Salarizarea judecătorilor şi procurorilor se stabileşte prin lege specială".
Potrivit art. 8 alin. (2) din cap. VIII al Anexei V la Legea nr. 153/2017:
"Indemnizaţiile de încadrare şi celelalte drepturi ale judecătorilor, procurorilor, magistraţilor-asistenţi, inspectorilor judiciari şi ale personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor şi ale personalului de instruire de la Institutul Naţional al Magistraturii şi Şcoala Naţională de Grefieri se stabilesc, după caz, de ministrul justiţiei, de preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, de preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii, de inspectorul şef al Inspecţiei Judiciare, directorul Institutului Naţional al Magistraturii şi al Şcolii Naţionale de Grefieri sau de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu excepţia cazurilor în care, prin lege specială sau prin prezenta lege, se prevede altfel."
Potrivit art. 131 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară (în vigoare la data învestirii instanţei):
"Bugetul curţilor de apel, al tribunalelor, al tribunalelor specializate şi al judecătoriilor este gestionat de Ministerul Justiţiei, ministrul justiţiei având calitatea de ordonator principal de credite."
De asemenea, se reţine că, potrivit art. 142 alin. (6) din Legea nr. 304/2022 "Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se subrogă de drept în toate drepturile şi obligaţiile Ministerului Justiţiei decurgând din aplicarea prevederilor alin. (2), inclusiv în cele de natură procesuală şi cele care decurg din hotărâri judecătoreşti şi alte titluri executorii", iar potrivit prevederilor art. 142 alin. (2) din Legea nr. 304/2022 "Bugetul curţilor de apel, al tribunalelor, al tribunalelor specializate şi al judecătoriilor aprobat pentru cheltuielile de personal ale acestor instanţe, precum şi cel aprobat pentru alte categorii de cheltuieli intrinsec legate de cheltuielile de personal este cuprins în bugetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi este gestionat de aceasta, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie având calitatea de ordonator principal de credite pentru instanţele judecătoreşti cu privire la aceste categorii de cheltuieli."
Astfel, drepturile salariale ale judecătorilor sunt stabilite prin acte calificate de lege ca fiind acte administrative, calificare ce lăsă fără valoare, din perspectiva stabilirii competenţei instanţei de contencios administrativ, faptul că pretenţiile sunt formulate în cadrul raportului juridic de muncă.
Totodată, se constată că acţiunea nu priveşte o situaţie de fapt particulară privind un raport individual sau colectiv de muncă, ci vizează interpretarea unor norme de lege cu aplicabilitate generală pentru personalul din familia ocupaţională (coeficientul de multiplicare fiind un element al salarizării de bază şi comun personalului din "Justiţie"), instanţele având de dat relevanţă, printre altele, deciziei Curţii Constituţionale nr. 794/2016, care pune în discuţie efectele juridice ale unor hotărâri pronunţate în materia salarizării personalului din aceeaşi familie ocupaţională.
Prin urmare, Înalta Curte reţine că obiectul cauzei este reprezentat de cererea de obligare a pârâţilor la a emite acte administrative cu caracter individual, iar aceste pretenţii intră în competenţa materială de soluţionare a instanţelor de contencios administrativ.
Deşi competenţa aparţine instanţei de contencios administrativ, Înalta Curte reţine că, în cauză, în raport de petitul acţiunii, nu sunt incidente dispoziţiile speciale ale art. 7 din Capitolul VIII al Anexei V la Legea nr. 153/2017, legiuitorul prevăzând competenţa materială şi teritorială exclusivă a Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal doar în cazul litigiilor având ca obiect plângerile formulate de personalul vizat împotriva actelor administrative de stabilire a drepturilor salariale emise ori vreo hotărâre dată în soluţionarea contestaţiilor salariale, aceste prevederi neputând fi extinse prin analogie la orice litigii având ca obiect drepturile salariale ale magistraţilor, întrucât, fiind norme speciale, se aplică strict în ipoteza reglementată de către legiuitor.
Aşa fiind, în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv obligarea unei autorităţi publice centrale la emiterea unor acte administrative cu caracter individual, regulile de determinare a instanţei competente sunt, din punct de vedere material, cele reglementate de art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, prin aplicarea criteriului rangului autorităţii vizate de capătul principal al cererii, iar, din punct de vedere teritorial, cele reglementate de alin. (3) al aceluiaşi text normativ.
Înalta Curte reţine, însă, că, deşi reclamanţii îşi au domiciliul în raza teritorială a judeţului Galaţi, dată fiind calitatea acestora de judecători în cadrul Curţii de Apel Galaţi şi Tribunalului Galaţi, devin incidente prevederile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora va fi sesizată una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.
În cauză, prin aplicarea principiului rangului autorităţii reglementat de art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, se constată că aparţine curţii de apel competenţa de soluţionare a cauzei, iar prin cererea de chemare în judecată, dintre circumscripţiile învecinate, reclamanţii au optat pentru Tribunalul Covasna, care se află în circumscripţia Curţii de Apel Braşov.
Deşi Curtea de Apel Braşov nu a fost una dintre instanţele care şi-au declinat reciproc competenţa, Înalta Curte reaminteşte că, în aplicarea principiului legalităţii, în soluţionarea regulatorului de competenţă îi incumbă obligaţia ca, atunci când constată că niciuna dintre instanţele între care s-a ivit conflictul nu este competentă să judece cauza, să stabilească competenţa în favoarea instanţei terţe căreia legea îi conferă atributul în discuţie (competenţa de a soluţiona cauza).
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii A., D., B., C. şi pe pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Galaţi şi Tribunalul Galaţi, în favoarea Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 1 noiembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.