Şedinţa publică din data de 7 noiembrie 2023
Asupra contestaţiei de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
I.1. Obiectul contestaţiei deduse judecăţii
Prin cererea înregistrată la data de 27 iulie 2023, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, contestatorul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a solicitat:
- anularea Hotărârii nr. 1801 din 27.06.2023 a secţiei pentru judecători, publicată pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii la data de 17.07.2023, prin care s-a dispus eliberarea doamnei A. din funcţia de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Vişeu de Sus şi numirea în funcţia de judecător la Judecătoria Alba Iulia, conform art. 194 din Legea nr. 303/2022;
- suspendarea punerii în executare a hotărârii menţionate până la pronunţarea unei hotărâri pe fondul cauzei, în temeiul dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Cu titlu preliminar, contestatorul a arătat că procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie justifică un interes, în accepţiunea textului art. 29 alin. (6) din Legea nr. 305/2022, în ce priveşte contestarea hotărârii menţionate, întrucât hotărârea atacată vizează un aspect de organizare a parchetelor şi de asigurare a independenţei funcţionale, sens în care dispoziţiile se răsfrâng asupra bunei funcţionări în ansamblu a Ministerului Public şi a procurorilor, care fac parte sub aspect statutar din Ministerul Public.
Invocă în acest sens dispoziţiile art. 131 din Constituţie, art. 66 alin. (1) şi art. 69 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 304/2022, art. 75 alin. (1), (2) şi art. 76 din acelaşi act normativ, art. 14 alin. (1) lit. a) din Regulamentul de ordine interioară al parchetelor, aprobat prin Hotărârea secţiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 947 din 14.11.2019.
În motivarea contestaţiei, contestatorul a susţinut că, deşi au fost parcurse etapele procedurii de numire a procurorilor în funcţia de judecător şi aparent au fost examinate criteriile legale, Hotărârea nr. 1801/2023 a secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii încalcă prevederile art. 196 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 305/2022, nefiind îndeplinite cerinţele/criteriile legale prevăzute de acest text de lege, hotărârea fiind, în egală măsură, neoportună.
Astfel, din chiar considerentele hotărârii atacate se desprinde concluzia că volumul de activitate al Parchetului de pe lângă Judecătoria Vişeu de Sus, de la care provine solicitanta, este de 2028 cauze/procuror, peste media naţională, iar în ce priveşte gradul de ocupare a schemei de personal, se reţine că Parchetul de pe lângă Judecătoria Vişeu de Sus funcţionează efectiv cu 3 procurori.
Totodată, se mai constată că prin Hotărârea nr. 1815/27.06.2023 a secţiei pentru judecători (aceeaşi şedinţă) a fost numită în funcţia de judecător şi doamna procuror B. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Vişeu de Sus, în condiţiile în care avea oricum o schemă de personal redusă raportat la volumul de muncă, unitatea fiind pusă în situaţia de a pierde doi procurori simultan, gradul de ocupare a posturilor de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Vişeu de Sus devenind astfel de 25%, unitatea urmând să funcţioneze cu un singur procuror cu funcţie de execuţie.
Comparativ, din motivarea hotărârii contestate, la Judecătoria Alba Iulia (instanţă la care s-a dispus numirea în funcţia de judecător) sunt prevăzute 16 posturi de judecător, din care 3 posturi vacante (grad de ocupare a schemei de cca. 81%).
Art. 196 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 305/2022 nu acordă preferinţă în ce priveşte aceste două criterii analizate de secţia competentă a Consiliului Superior al Magistraturii între instanţele de judecată şi parchete, legiuitorul urmărind prin instituirea lor să asigure un echilibru, astfel încât prin numirea dintr-o funcţie în alta să nu se genereze disfuncţionalităţi la instanţa/parchetul de provenienţă al magistratului.
Întrucât fac parte dintr-un întreg, secţiile Consiliului Superior al Magistraturii nu pot avea în vedere în procesul decizional doar cariera pe care o deservesc (judecător sau procuror), ci efectele cu caracter general al hotărârilor luate, de vreme ce consiliul apără independenţa justiţiei (deci şi buna ei funcţionare) în ansamblu.
Hotărârea nr. 1801/2023 a secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii încalcă dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 305/2022, raportat la H.G. nr. 436/2022 pentru aprobarea Strategiei de dezvoltare a sistemului judiciar 2022-2025, în dimensiunea Consiliului de a gestiona resursele umane pentru instanţe şi parchete. Potrivit obiectivului strategic 3 din strategia menţionată, politicile de resurse umane din sistemul judiciar trebuie să asigure eficienţă şi eficacitate în funcţionarea componentelor sale. Rezultatele aşteptate corelative acestui obiectiv - în ce priveşte parchetele - constau într-un grad de ocupare de 80-85% a posturilor de procuror. Unul din obiectivele specifice ale obiectivului 3 este acela al echilibrării schemelor de personal.
Prin hotărârea contestată se generează un dezechilibru major în schemele de personal, precum şi în funcţionarea unităţii respective de parchet, lipsind-o de capacitatea de a combate eficient infracţionalitatea, de a furniza un serviciu public de calitate şi într-un termen rezonabil. Parchetul de pe lângă Judecătoria Vişeu de Sus are un istoric îndelungat de neatractivitate pentru ocuparea posturilor de către procurori, funcţionând de-a lungul timpului cu schemă incompletă sau înregistrând fluctuaţie de personal.
A mai arătat contestatorul că alocarea resurselor umane a constituit un obiectiv constant al strategiilor de dezvoltare a sistemului judiciar, fiind şi unul din obiectivele urmărite în cadrul MCV.
În ceea ce priveşte capătul de cerere având ca obiect suspendarea punerii în executare a hotărârii menţionate până la pronunţarea unei hotărâri pe fond, contestatorul a susţinut că sunt îndeplinite cele două cerinţe cumulative prevăzute de textul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv existenţa unui caz temeinic justificat şi prevenirea unei pagube iminente.
Astfel, există o îndoială serioasă în legătură cu legalitatea hotărârii indicate, fiind evident că secţia pentru judecători nu a luat în considerare îndeplinirea condiţiei de la art. 196 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 303/2022 în ceea ce priveşte dimensiunea resurselor umane şi volumul de activitate înregistrate la unitatea de parchet la care funcţionează solicitantul.
Cât priveşte cerinţa producerii unei pagube iminente, aceasta constă în perturbarea previzibilă gravă a funcţionării Parchetului de pe lângă Judecătoria Vişeu de Sus prin numirea a 2 procurori de la acest parchet în funcţia de judecător, astfel încât gradul de ocupare a statelor de funcţii şi personal devine 25%, aspect de natură să afecteze însăşi acordarea unui serviciu către cetăţenii din localităţile arondate circumscripţiei respective, în condiţiile în care pot interveni cazuri urgente ori în care să se impună luarea unor măsuri preventive.
Totodată, suspendarea punerii în executare a Hotărârii nr. 1801/2023 a secţiei pentru judecători până la judecarea cauzei pe fond apare ca firească având în vedere potenţiala începere a activităţii în funcţia de judecător a doamnei procuror A. şi efectele pe care le-ar avea anularea hotărârii atacate asupra actelor îndeplinite de aceasta în funcţia de judecător.
I.2. Apărările formulate în cauză
I.2.1. Intimata A. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei ca inadmisibilă, invocând, totodată, excepţia lipsei calităţii procesuale active a contestatorului şi excepţia lipsei de interes.
- Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale active a contestatorului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, intimata a arătat că numai Parchetul de pe lângă Judecătoria Vişeu de Sus are calitate procesuală activă. Este necesară indicarea unei vătămări concrete şi a unui interes propriu pentru a îndeplini condiţia de persoană interesată. Or, nu se poate susţine că Ministerul Public are calitate procesuală activă faţă de orice procuror şi faţă de orice fel de act în legătură cu cariera acestuia.
- Cu privire la excepţia excepţia lipsei de interes a contestatorului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, intimata arată că, potrivit art. 194 alin. (1) din Legea nr. 303/2022 în procedura numirii procurorilor în funcţia de judecător este necesar avizul conducătorului parchetului din care provine procurorul solicitant şi avizul preşedintelui instanţei unde se solicită numirii, iar în cauză există avizul pozitiv atât al Parchetului de pe lângă Judecătoria Vişeu de Sus cât şi avizul Judecătoriei Alba Iulia. Astfel, nu există un interes legitim clin partea contestatorului în formularea prezentului demers judiciar. Numai Parchetul de pe lângă Judecătoria Vişeu de Sus sau Judecătoria Alba Iulia, în cazul exprimării unui aviz negativ, justificau un interes legitim în ceea ce priveşte atacarea Hotărârii CSM, secţia pentru Judecători nr 1801/27.06.2023.
Ministerul Public nu este implicat în procedura numirii procurorilor în funcţia de judecător şi argumentul subordonării ierarhice nu poate fi validat în această procedură de numire. De asemenea nici argumentul organizării parchetelor şi al independenţei funcţionale a acestor unităţi nu poate fi reţinut, faţă de competenţele explicite ale Consiliului Superior al Magistraturii în ce priveşte cariera magistraţilor şi managementul resursei umane din sistemul judiciar.
- Referitor la cererea de suspendare, intimata arată că motivele invocate nu se pot circumscrie cazului bine justificat şi această condiţie nu este îndeplinită.
Referitor la paguba iminentă, reprezentată de disfuncţionalităţi la nivelul unităţii de parchet, determinate de lipsa de personal, nu se poate reţine nici această condiţie, de vreme ce intimata îşi desfăşoară activitatea în continuare la Parchetul de pe lângă Judecătoria Vişeu de Sus, în condiţiile în care nu a fost semnat Decretul Preşedintelui României de numire în funcţia de judecător, deşi Hotărârea CSM nr. 1801/2023 este executorie.
- Referitor la cererea de anulare, intimata susţine neîntemeinicia contestaţiei, nefiind indicate veritabile motive de nelegalitate ale actului atacat. Se critică marja de apreciere a emitentului actului, respectiv oportunitatea emiterii actului şi nicidecum nelegalitatea acestuia.
În acest fel instanţa ajunge să se substituie autorităţii emitente, aspect care nu poate fi primit. Gestionarea resursei umane, privitoare la numirea procurilor în funcţia de judecător este atributul Consiliului Superior al Magistraturii (art. 194, art. 195 din Legea nr 303/2022). Or, aspectele criticate se circumscriu oportunităţii emiterii actului, adică marjei de apreciere a autorităţii care are competenţa gestionării resursei umane din cadrul sistemului judiciar.
Măsura numirii a fost una justificată în mod obiectiv, în limitele marjei de apreciere a autorităţii emitente a actului atacat şi respectiv a fost motivată într-o manieră amplă şi justificată statistic. Nu în ultimul rând trebuie observat şi interesul privat al solicitantului - parte a dimensiunii dreptului la carieră al magistratului în cauză.
De asemenea, conform evidenţelor Direcţiei resurse umane şi organizare, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Vişeu de Sus, unitatea de parchet la care funcţionează, dintre cele 4 posturi de procuror prevăzute în schemă (1 post de conducere şi 3 posturi de execuţie) sunt ocupate cele 3 posturi de execuţie, fiind vacant postul de conducere.
Suplimentar, arată că cele două posturi de execuţie au fost indisponibilizate pentru concursul de admitere în magistratură, concurs aflat în derulare, care se va finaliza la data de 06.03.2024, existând aşadar premisele ocupării celor două posturi în viitorul apropiat.
Mai mult, postul de conducere vacant la unitatea de parchet la care activează este ocupat, prin delegare de către un procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureş (începând din iulie 2021 până în prezent), căruia i s-a prelungit delegarea până la data de 15 aprilie 2024 (aşa cum reiese din Ordinea de zi soluţionată a secţiei pentru procurori din data de 19.09.2023). Prin urmare, în urma numirii sa şi a colegei sale în funcţia de judecător, unitatea de parchet ar funcţiona cu doi procurori, până la finalizarea concursului de admitere în magistratură.
În temeiul dispoziţiilor art. 194 alin. (1) din Legea nr. 303/2022, Judecătoria Alba Iulia a acordat un aviz favorabil cererii, motivat de deficitul de personal cu care se confruntă această instanţă, unde funcţionează efectiv doar 11 judecători, în condiţiile în care schema prevede 16 posturi. În temeiul aceloraşi dispoziţii legale, Parchetul de pe lângă Judecătoria Vişeu de Sus a avizat favorabil cererea intimatei, având în vedere motivele de ordin personal invocate.
I.2.2. Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a contestatorului şi a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată având ca obiect anularea, respectiv suspendarea executării Hotărârii nr. 1801/27.06.2023 emise de secţia pentru judecători prin care s-a propus Preşedintelui României eliberarea doamnei A. din funcţia de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Vişeu de Sus şi numirea în funcţia de judecător la Judecătoria Alba Iulia, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale active a contestatorului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, intimatul a arătat că, prin raportare la obiectul cererii de chemare în judecată, reclamantul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu justifică legitimarea sa procesuală activă.
Astfel, actul administrativ individual atacat a fost emis de Consiliul Superior al Magistraturii în conformitate cu dispoziţiile art. 194 şi următoarele din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, dispoziţii care recunosc atributul Consiliului Superior al Magistraturii de a gestiona resursele umane în sistemul judiciar, având în vedere că numirea unui procuror în funcţia de judecător se dispune cu observarea intereselor unităţii de parchet şi instanţelor judecătoreşti implicate.
Or, în speţă, actul administrativ contestat vizează cariera unui procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Vişeul de Sus, fără a fi afectată în vreun fel activitatea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Noţiunea de "orice persoană interesată" în sensul dispoziţiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 305/2022 se raportează la măsura dispusă prin actul administrativ contestat, iar în speţă reclamantul nu are calitatea de persoană interesată atâta vreme cât numirea unui procuror din cadrul unei alte unităţi de parchet în funcţia de judecător nu afectează în niciun fel activitatea acestuia, iar aceasta cu atât mai mult cu cât Parchetul de pe lângă Judecătoria Vişeu de Sus nu a contestat actul administrativ în discuţie, ci mai mult, a acordat aviz favorabil solicitării formulate de doamna A., conducătorul acestei unităţi de parchet fiind singurul în măsură să aprecieze dacă actul administrativ contestat ar afecta în mod grav interesele instituţiei.
Orice altă interpretare ar conduce la situaţia în care Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ar putea contesta actele ce vizează cariera oricărui procuror (de exemplu promovare, delegare, transfer, numiri în funcţii de conducere), chiar dacă prin acestea nu s-ar aduce nicio atingere concretă activităţii sale, ceea ce nu poate fi primit.
Totodată, subliniază că dispoziţiile legale şi regulamentare invocate de contestator în cuprinsul acţiunii au un caracter general şi nu justifică legitimarea procesuală activă a acestuia, în lipsa unei vătămări concrete într-un drept sau interes legitim propriu.
Mai mult, potrivit dispoziţiilor art. 194 alin. (1) din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, procedura numirii procurorilor în funcţia de judecător se realizează cu avizul conducătorului parchetului de la care provine şi al preşedintelui instanţei la care urmează să activeze, fără ca Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să fie implicat în această procedură.
Cu privire la criticile reclamantului formulate împotriva Hotărârii secţiei pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1801 din data de 27.06.2023, intimatul a arătat că din interpretarea tuturor dispoziţiilor legale privitoare la numirea procurorilor în funcţia de judecător rezultă că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar reprezintă atributul Consiliului Superior al Magistraturii, astfel încât ocuparea posturilor vacante trebuie să se raporteze la raţiunile şi necesităţile sistemului judiciar, însă şi cu observarea interesului privat al solicitantului, în dimensiunea sa privind dreptul la carieră al magistratului în cauză, hotărârea atacată nefiind emisă cu exces de putere, întrucât numirea doamnei A. în funcţia de judecător la Judecătoria Alba Iulia, a fost adoptată în limitele competenţelor legale şi cu respectarea dispoziţiilor prevăzute la art. 194 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor.
Volumul de activitate şi situaţia de personal de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Vişeu de Sus au fost avute în vedere de secţia pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, atunci când a fost analizată cererea de numire formulată de doamna procuror A., însă aceste criterii nu trebuie absolutizate, ci trebuie coroborate şi cu celelalte criterii stabilite de lege, în contextul în care evaluarea unor astfel de cereri presupune o analiză complexă în raport de elementele particulare ale fiecărui caz, în aşa fel încât să se stabilească o imagine de ansamblu a situaţiei unităţilor implicate în procedura numirii în funcţia de judecător, iar soluţia să susţină raţiunile şi necesităţile sistemului judiciar.
Susţinerea reclamantului în sensul că secţia pentru judecători, la momentul emiterii hotărârii contestate, a ignorat aspectul că la Parchetul de pe lângă Judecătoria Vişeu de Sus exista o situaţie de personal dificilă, este contrazisă de considerentele hotărârii respective, precum şi de datele comunicate de direcţia de resort din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, reiterate de altfel în hotărâre, din care rezulta că la nivelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Vişeu de Sus figurau 3 posturi de execuţie în schema şi toate erau ocupate, iar postul de conducere era ocupat prin delegare de către un procuror de la altă unitate de parchet.
Prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Vişeu de Sus a avizat favorabil solicitarea formulată de doamna procuror A., împrejurare ce invalidează susţinerile reclamantului în sensul că situaţia particulară de la acea unitate de parchet nu permitea o soluţionare favorabilă a cererii doamnei procuror A..
Pe de altă parte, la Judecătoria Alba Iulia exista deficit de personal, în condiţiile în care în schema de personal a instanţei erau prevăzute 16 de posturi de judecător, dar, în concret, doar 11 judecători funcţionau efectiv, aceştia fiind nevoiţi să gestioneze întregul volum de activitate al instanţei, fapt de natură să genereze efecte negative asupra înfăptuirii actului de justiţie.
Referitor la împrejurarea învederată de reclamant în sensul că prin Hotărârea nr. 1815/27.06.2023 a secţiei pentru judecători a fost numită în funcţia de judecător şi doamna procuror B. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Vişeu de Sus, intimatul arată că secţia pentru judecători realizează o analiză individualizată a cererilor întemeiate pe dispoziţiile art. 194 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, având în vedere situaţia particulară ce rezultă in urma aplicării în speţă a criteriilor stabilite de lege,.
Arată intimatul că o componentă importantă a dreptului la carieră al unui magistrat este reprezentată chiar de vocaţia numirii din funcţia de procuror în funcţia de judecător sau viceversa, aceasta reprezentând o manifestare a libertăţii de alegere a evoluţiei traseului profesional, în condiţiile în care persoana în discuţie a dovedit pe de o parte, stabilitate în exercitarea funcţiei pentru o perioadă suficientă de timp (în cazul doamnei procuror A., 3 ani şi 5 luni), iar pe de altă parte motivaţia şi aptitudinile necesare pentru a accede la o altă funcţie în cadrul profesiei de magistrat. Or, dacă ar fi acceptată teza reclamantului ar însemna că un procuror care provine de la o unitate de parchet neatractivă, cu un volum de activitate crescut, din motive independente de persoana acestuia, niciodată nu ar putea accede la profesia de judecător, deşi acesta manifestă aptitudini deosebite specifice acestei din urmă profesii.
Cu privire la cererea de suspendare a executării hotărârii contestate, arată următoarele:
Prealabil, arată că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, indicate în cuprinsul acţiunii, întrucât acestea vizează ipoteza suspendării executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond, prin cerere formulată după introducerea plângerii prealabile, dar înainte de introducerea acţiunii în anulare pe rolul instanţei.
Nu aceeaşi este situaţia în speţa de faţă, unde reclamantul a invocat în sprijinul cazului bine justificat aspecte ce ţin de însăşi oportunitatea emiterii actului administrativ atacat, critici care vizează fondul cauzei şi care pot fi analizate numai în cadrul capătului de cerere având ca obiect anularea actului administrativ.
Sub acest aspect, reclamantul nu a invocat, în concret, în susţinerea acestei cerinţe nicio pagubă proprie şi directă în desfăşurarea activităţii specifice ce ar putea rezulta din numirea doamnei procuror A. în funcţia de judecător. Astfel, arată că numai Parchetul de pe lângă Judecătoria Vişeu de Sus ar fi în măsură să invoce o eventuală vătămare constând în perturbarea activităţii sale, fiind singurul subiect de drept care justifică un interes din această perspectivă.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei
Examinând Hotărârea nr. 1801 din 27.06.2023 a secţiei pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, publicată pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii la data de 17.07.2023, prin prisma criticilor formulate de contestator, a apărărilor intimatulelor şi faţă de prevederile legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte apreciază că prezenta contestaţie formulată este neîntemeiată.
II.1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Înalta Curte constată că a fost învestită în temeiul art. 29 alin. (5) - (7) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu o contestaţie ce are ca obiect anularea şi suspendarea Hotărârii nr. 1801 din 27.06.2023 a secţiei pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, prin care s-a dispus eliberarea doamnei A. din funcţia de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Vişeu de Sus şi numirea în funcţia de judecător la Judecătoria Alba Iulia, conform art. 194 din Legea nr. 303/2022.
Potrivit art. 194 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor: "(1) La cererea lor motivată, judecătorii pot fi numiţi în funcţia de procuror la parchetele de pe lângă judecătorii, iar procurorii pot fi numiţi în funcţia de judecător la judecătorii, prin decret al Preşedintelui României, la propunerea secţiei Consiliului Superior al Magistraturii corespunzătoare funcţiei pe care va fi numit, cu respectarea condiţiilor prevăzute în prezenta lege. Propunerea de numire în funcţia de judecător se formulează de către secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, cu avizul conducătorului parchetului de la care provine şi al preşedintelui instanţei la care urmează să activeze, iar propunerea de numire a judecătorilor în funcţia de procuror se formulează de către secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, cu avizul preşedintelui instanţei în care îşi desfăşoară activitatea şi al conducătorului parchetului la care urmează să activeze. (...)
Art. 195 din acelaşi act normativ prevede procedura unui astfel de tip de transfer, care include întocmirea, de către compartimentul de specialitate, a unui referat care cuprinde: datele relevante privind cariera judecătorului sau a procurorului, situaţia posturilor ocupate, a posturilor vacante, a celor care urmează a se vacanta şi a posturilor temporar vacante la instanţa sau la parchetul la care funcţionează judecătorul sau procurorul în cauză şi la instanţa ori parchetul la care se solicită numirea, datele privind procedurile aflate în curs de derulare pentru numirea sau promovarea în funcţiile de judecător ori de procuror, numărul cererilor de transfer formulate pentru instanţa sau parchetul la care se propune ocuparea funcţiei în condiţiile prezentului articol, precum şi volumul de activitate şi încărcătura pe judecător ori procuror la instanţele sau parchetele implicate în procedura de ocupare a funcţiei în condiţiile prezentului articol. În cuprinsul referatului vor fi inserate precizări vizând dificultăţile de ocupare a posturilor vacante la instanţa sau la parchetul la care funcţionează judecătorul sau procurorul în cauză şi la parchetul ori instanţa la care se solicită numirea şi durata vacantării posturilor la instanţa ori parchetul în cauză.
Art. 196 din acelaşi act normativ reglementează criteriile avute în vedere de secţia Consiliului Superior al Magistraturii la interviul susţinut (alin. (2) şi criteriile pentru admiterea cererii de transfer (alin. (3):
"(2) În cadrul interviului, secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii va avea în vedere următoarele:
a) motivaţia de a accede în profesia de judecător, respectiv de procuror;
b) activitatea şi experienţa profesională anterioară care vor fi prezentate din perspectiva modului în care se vor reflecta în activitatea specifică funcţiei pe care va fi numit;
c) existenţa aptitudinilor specifice profesiei de judecător, respectiv de procuror;
d) elemente de etică specifice profesiei, urmărindu-se modul în care candidatul se raportează la valori precum independenţa justiţiei, imparţialitatea judecătorilor şi procurorilor, integritatea şi responsabilitatea.
(3) La soluţionarea cererilor, precum şi în situaţia în care sunt mai multe solicitări pentru un singur post, se au în vedere următoarele criterii:
a) volumul de activitate al instanţei sau parchetului de la care provine solicitantul şi la care se solicită numirea, numărul posturilor vacante la instanţele sau parchetele implicate şi dificultăţile de ocupare a acestora;
b) vechimea efectivă în funcţia de judecător sau procuror;
c) vechimea la instanţa sau parchetul de la care provine solicitantul;
d) orice date relevante cuprinse în referatul compartimentului de specialitate al Consiliului Superior al Magistraturii sau în mapa profesională a judecătorului sau procurorului."
II.2. Analizând cu prioritate, aşa cum cer dispoziţiile art. 248 C. proc. civ., excepţia lipsei calităţii procesuale active a contestatorului, invocată de intimaţii Consiliul Superior al Magistraturii şi A., respectiv excepţiile lipsei de interes şi a inadmisibilităţii contestaţiei, invocate de intimata A., Înalta Curte constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a fi respinse.
Potrivit art. 29 alin. (6) din Legea nr. 305/2022: "Hotărârile prevăzute la alin. (5) pot fi atacate cu contestaţie de orice persoană interesată, în termen de 15 zile de la comunicare sau de la publicare, la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie."
Prin urmare, calitatea procesuală activă nu este rezervată de legiuitor doar magistratului vizat de respectiva hotărâri, ci oricărei persoane interesate, terminologie ce nu poate fi nejustificat îngrădită.
Or, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a arătat că justifică un interes, în accepţiunea textului art. 29 alin. (6) din Legea nr. 305/2022, în ce priveşte contestarea hotărârii menţionate, întrucât hotărârea atacată vizează un aspect de organizare a parchetelor şi de asigurare a independenţei funcţionale, sens în care dispoziţiile se răsfrâng asupra bunei funcţionări în ansamblu a Ministerului Public şi a procurorilor, care fac parte sub aspect statutar din Ministerul Public.
Înalta Curte confirmă acest punct de vedere, ţinând seama de dispoziţiile art. 75 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 304/2022, potrivit cărora Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, condus de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ajutat de un prim-adjunct şi un adjunct, coordonează activitatea parchetelor din subordine, îndeplineşte atribuţiile prevăzute de lege, are personalitate juridică şi gestionează bugetul Ministerului Public şi de cele ale art. 76 din acelaşi act normativ, potrivit cărora Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reprezintă Ministerul Public în relaţiile cu celelalte autorităţi publice.
Hotărârea prin care se aprobă transferul unui procuror ca judecător nu este doar o hotărâre care vizează cariera magistratului, ci, în egală măsură, una care produce consecinţe cu privire la organizarea şi funcţionarea parchetului de la care se dispune transferul, astfel încât nu s-ar putea susţine că autoritatea căreia îi revin atribuţii prevăzute de lege cu privire la organizarea acestei activităţi, în speţă Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu are calitatea procesuală activă pentru a ataca această hotărâre, acesta fiind o persoană interesată tocmai din perspectiva interesului pe care îl justifică în buna organizare a activităţii parchetelor din subordine din perspectiva bunei gestionări a resurselor umane, în temeiul atribuţiilor sale de organizare şi control.
Prin urmare, sunt nefondate, urmând a fi respinse excepţia lipsei calităţii procesuale active a contestatorului, invocată de intimaţii Consiliul Superior al Magistraturii şi A., respectiv excepţiile lipsei de interes şi a inadmisibilităţii contestaţiei, invocate de intimata A., această din urmă excepţie fiind formulată în considerarea aceloraşi argumente privind lipsa calităţii procesuale active, respectiv interesului.
II.3. Cu privire la criticile reclamantului formulate împotriva Hotărârii secţiei pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1801 din data de 27.06.2023, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate.
Prealabil prezentării, în concret, a argumentelor pe care îşi întemeiază concluzia în sensul netemeiniciei criticilor contestatoarei, Înalta Curte aminteşte, astfel cum a statuat deja în jurisprudenţa sa constantă, că, în exercitarea atribuţiilor lor, Consiliul Superior al Magistraturii, ca de altfel şi entităţile administrative în general, dispun de o marjă de apreciere, astfel că, în situaţia în care nu pot fi identificate motive de nelegalitate formală ori elemente din care să rezulte că emitentul actului administrativ, prin conduita lui, s-a îndepărtat de la scopul legii ori a încălcat principiul proporţionalităţii între interesul public şi cel privat, o evaluare a substanţei măsurilor dispuse, făcută de instanţa de contencios administrativ însăşi, ar constitui o ingerinţă nepermisă în atribuţiile administraţiei publice.
Intimatul are posibilitatea, în funcţie de interesul public al desfăşurării actului de justiţie, să ia în considerare şi alte aspecte relevante în cauză sau invocate de partea interesată. Este important însă ca eventualul refuz al autorităţii să nu se transforme în ceea ce dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ denumesc excesul de putere, respectiv depăşirea limitelor dreptului de apreciere prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, prevăzute de Constituţie sau de lege.
Înalta Curte constată că argumentele de ordin critic privind analiza efectuată de secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la îndeplinirea în cauză a criteriilor prevăzute de Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată sunt neîntemeiate.
Analizând conţinutul actului administrativ atacat în cadrul coordonatelor astfel configurate, Înalta Curte constată că Hotărârea atacată respectă limitele şi scopul prevederilor legale în executarea cărora a fost adoptată, iar măsura adoptată a fost în mod exhaustiv şi adecvat motivată, neexistând elemente pe baza cărora să poată fi decelată o exercitare abuzivă a dreptului de apreciere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.
Astfel, este de remarcat că, în cauză, întreaga procedură s-a desfăşurat cu respectarea prevederilor art. 194- art. 196 din Legea nr. 303/2022, privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată.
Potrivit art. 194 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor: "(1) La cererea lor motivată, judecătorii pot fi numiţi în funcţia de procuror la parchetele de pe lângă judecătorii, iar procurorii pot fi numiţi în funcţia de judecător la judecătorii, prin decret al Preşedintelui României, la propunerea secţiei Consiliului Superior al Magistraturii corespunzătoare funcţiei pe care va fi numit, cu respectarea condiţiilor prevăzute în prezenta lege. Propunerea de numire în funcţia de judecător se formulează de către secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, cu avizul conducătorului parchetului de la care provine şi al preşedintelui instanţei la care urmează să activeze, iar propunerea de numire a judecătorilor în funcţia de procuror se formulează de către secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, cu avizul preşedintelui instanţei în care îşi desfăşoară activitatea şi al conducătorului parchetului la care urmează să activeze. (...)"
Numirea doamnei A. în funcţia de judecător la Judecătoria Alba Iulia a fost adoptată în limitele competenţelor legale şi cu respectarea dispoziţiilor prevăzute la art. 194 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor.
În primul rând, Înalta Curte reţine că prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Vişeu de Sus a avizat favorabil solicitarea formulată de doamna procuror A..
Or, în condiţiile în care contestatorul a justificat legitimarea sa procesuală activă tocmai prin atribuţiile sale de organizare şi control cu privire la parchetele de rang inferior, Înalta Curte reţine că în exercitarea acestor atribuţii contestatorul avea instrumentele de coordonare care să îi permită pe linie administrativ ierarhică să prevină avizarea favorabilă a unor cereri de transfer care ar fi perturbat grav activitatea unui parchet, dacă ar fi considerat că aceasta este situaţia.
Conducătorul unităţii de parchet unde activa solicitanta era cel mai în măsură să evalueze impactul şi riscurile potenţiale ale demersurilor efectuate de doamna procuror asupra modului de desfăşurare a activităţii în unitatea de parchet respectivă.
În măsura în care chiar parchetul a cărui activitate ar fi potenţial astfel preturbată a avizat pozitiv cererea, nu se mai poate susţine că s-ar fi comis un exces de putere de către secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii prin soluţionarea favorabilă a cererii de transfer, avizul parchetului de la care se solicită transferul având tocmai rolul de a preîntâmpina situaţii în care această instituţie ar fi grav afectată printr-o astfel de măsură, iar exprimarea acestui aviz infirmă teza contestatorului că activitatea parchetului ar fi astfel blocată. O eventuală carenţă în managementul resurselor umane ale unei unităţi de parchet nu poate fi acoperită prin invocarea unui exces de putere al secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii care a acţionat în limitele atribuţiilor conferite de lege, solicitând avizul parchetului de la care se cere transferul şi a ţinut seama în hotărârea sa de acest aviz pozitiv.
În ceea ce priveşte analiza criteriilor prevăzute de art. 196 alin. (3) din Legea 303/2022, Înalta Curte reţine că hotărârea atacată cuprinde, contrar celor susţinute de contestator, o analiză efectivă a acestora.
Astfel, se reţine prin Hotărârea atacată că din datele furnizate de direcţia de resort din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a rezultat că la Judecătoria Alba Iulia dintre cele 16 de posturi de judecător prevăzute în schemă, erau ocupate 13 posturi, iar pentru 1 post vacant temporar s-a aprobat ocuparea, pe perioadă nedeterminată, în condiţiile art. 147 din Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară, 2 posturi vacante temporar au fost ocupate în condiţiile articolului menţionat, iar 1 judecător era delegat la o altă instanţă.
De asemenea, conducerea Judecătoriei Alba Iulia, în motivarea avizului favorabil exprimat, a evidenţiat împrejurarea că numai 11 judecători funcţionau efectiv la această instanţă, în contextul în care 3 posturi erau ocupate de judecători aflaţi în concediu de creştere a copilului cu vârsta de până la doi ani, iar 1 post era ocupat de un judecător delegat la Judecătoria Sebeş.
Totodată, volumul de activitate şi situaţia de personal de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Vişeu de Sus au fost avute în vedere de secţia pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, din hotărâre rezultând că la nivelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Vişeu de Sus figurau 3 posturi de execuţie în schema şi toate erau ocupate, iar postul de conducere era ocupat prin delegare de către un procuror de la altă unitate de parchet, aceste date fiind însă coroborate şi cu celelalte criterii stabilite de lege, respectiv criteriile privind vechimea acumulată în funcţia de procuror şi datele relevante cuprinse în referatul compartimentului de specialitate al Consiliului Superior al Magistraturii şi în mapa profesională a procurorului, care reprezintă criterii legale conform prevederilor art. 196 alin. (3) din Legea nr. 303/2022, în condiţiile în care legiuitorul nu stabileşte o ordine de prioritate a acestor criterii.
Referitor la împrejurarea învederată de contestator în sensul că prin Hotărârea nr. 1815/27.06.2023 a secţiei pentru judecători a fost numită în funcţia de judecător şi doamna procuror B. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Vişeu de Sus, context în care unitatea respectivă ar putea pierde doi procurori simultan, Înalta Curte reţine că prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Vişeu de Sus a avizat favorabil ambele solicitări, neexprimând niciun fel de rezerve cu privire la imposibilitatea desfăşurării activităţii, pe care o invocă acum contestatorul.
Or, secţia pentru judecători realizează o analiză individualizată a cererilor întemeiate pe dispoziţiile art. 194 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, având în vedere situaţia particulară ce rezultă în urma aplicării în cauză a criteriilor stabilite de lege, iar în speţă a ţinut seama de faptul că ambele cereri aveau aviz pozitiv.
Înalta Curte reţine că vocaţia numirii din funcţia de procuror în funcţia de judecător reprezintă o componentă importantă a dreptului la carieră al unui magistrat, fiind expresia libertăţii de alegere a evoluţiei traseului profesional, în condiţiile în care persoana în discuţie a dovedit stabilitate în exercitarea funcţiei pentru o perioadă suficientă de timp (în cazul doamnei procuror A., 3 ani şi 5 luni), precum şi motivaţia şi aptitudinile necesare pentru a accede la o altă funcţie în cadrul profesiei de magistrat, aspecte verificate în cadrul unui interviu.
Or, această opţiune inerentă statutului magistratului nu poate fi complet îngrădită din motivul exclusiv că un procuror provine de la o unitate de parchet neatractivă, cu un volum de activitate crescut, din motive independente de persoana acestuia.
Dacă s-ar admite o astfel de interpretare, în sensul că volumul de activitate şi situaţia precară a parchetului de la care se solicită transferul constituie fine de neprimire ale cererii de transfer, nu s-ar mai regăsi însuşi scopul susţinerii unui interviu în faţa secţiei pentru judecători, în cadrul căruia se verifică aspecte precum motivaţia de a accede în profesia de judecător, activitatea şi experienţa profesională anterioară care vor fi prezentate din perspectiva modului în care se vor reflecta în activitatea specifică funcţiei de judecător, existenţa aptitudinilor specifice profesiei de judecător, elemente de etică specifice profesiei, urmărindu-se modul în care candidatul se raportează la valori precum independenţa justiţiei, imparţialitatea judecătorilor şi procurorilor, integritatea şi responsabilitatea.
Or, aşa cum rezultă din hotărârea atacată, doamna procuror A. a susţinut interviul prevăzut de art. 196 alin. (1) din Legea nr. 303/2022, în faţa secţiei pentru judecători, în şedinţa din data de 27.06.2023, rezultatul interviului relevând că posedă aptitudinile specifice funcţiei de judecător, că este motivată să abordeze activitatea de judecător cu asumarea tuturor provocărilor ce decurg din această profesie şi deţine o experienţă extinsă în înfăptuirea actului de justiţie, experienţă acumulată din perioada în care a exercitat funcţia de procuror, dar şi anterior când a activat în calitate de avocat şi consilier juridic.
Nu se poate invoca eventuala încălcare a principiului independenţei funcţionale a unităţii de parchet atâta vreme cât secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a acţionat în limitele atribuţiilor conferite de lege, solicitând avizul parchetului de la care se cere transferul, iar acesta a fost unul pozitiv.
În ceea ce priveşte presupusa încălcare a prevederilor H.G. nr. 436/2022 pentru aprobarea Strategiei de dezvoltare a sistemului judiciar 2022 - 2025, Înalta Curte reţine că obiectivul strategic nr. 3 invocat de contestator vizează dezvoltarea politicii de resurse umane la nivelul sistemului judiciar în ansamblul său, respectiv ocuparea posturilor vacante de judecători şi procurori din sistemul judiciar, iar nu numai asigurarea resurselor umane pentru parchete, Strategia putând fi folosită în egală măsură ca argument în favoarea transferului de la procuror la judecător pentru ocuparea schemei instanţei la care operează transferul.
În ceea ce priveşte criticile de oportunitate formulate de contestator, Înalta Curte reiterează că, din interpretarea tuturor dispoziţiilor legale privitoare la transferul judecătorilor şi procurorilor, inclusiv al transferului de la judecător la procuror sau invers rezultă că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar reprezintă atributul Consiliului Superior al Magistraturii, astfel încât ocuparea posturilor vacante trebuie să se raporteze la raţiunile şi la necesităţile sistemului judiciar, pentru evitarea provocării unor grave disfuncţionalităţi în activitatea parchetelor şi a instanţelor, cu păstrarea unui just echilibru între interesele parchetului/instanţei implicate în procedură şi interesul privat al solicitantului.
Conform jurisprudenţei constante a instanţei supreme, oportunitatea se află în strânsă legătură cu puterea discreţionară a administraţiei publice, existând o marjă de libertate lăsată la libera apreciere a unei autorităţi, astfel că în vederea atingerii scopului indicat de legiuitor să poată recurge la orice mijloc de acţiune, în limitele competenţei sale (spre exemplu, deciziile nr. 4847/20.10.2022 şi nr. 4638/13.10.2022 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ), iar "transferul la o altă instanţă trebuie să corespundă şi nevoilor sistemului judiciar, aspect de oportunitate ce intră în marja de apreciere a Consiliului Superior al Magistraturii" (decizia nr. 29/16.01.2018).
Potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, "autorităţile beneficiază de o anumita marjă de apreciere în a decide dacă şi în ce măsură diferenţele între diversele situaţii justifică un tratament juridic diferit, iar scopul acestei marje variază în funcţie de anumite circumstanţe, de domeniu şi de context". (în acest sens, a se vedea hotărârile din 23 iulie 1968, 16 septembrie 1996 şi 6 iulie 2004, pronunţate în cauzele "Aspecte privind regimul lingvistic în şcolile belgiene" împotriva Belgiei, paragraful 10, Gaygusuz împotriva Austriei, paragraful 42, Bocancea şi alţii împotriva Moldovei, paragraful 24).
În speţă, noţiunea de oportunitate se analizează prin raportare la măsura ce urmează a fi dispusă de organul emitent, în speţă transferul de la procuror la judecător, şi constă în capacitatea acestuia de a alege, dintre mai multe soluţii posibile şi egale în aceeaşi măsură, pe cea care corespunde cel mai bine interesului public care trebuie satisfăcut.
Controlul de legalitate pe care Înalta Curte îl efectuează în temeiul art. 29 alin. (5) - (7) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii implică cenzurarea excesului de putere al autorităţii în exercitarea atribuţiilor prevăzute de lege, astfel cum este acesta definit de art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea 303/2022.
Or, de vreme ce secţia pentru judecători a urmat procedura prevăzută de lege, a ţinut seama de avizul pozitiv al parchetului de la care s-a solicitat transferul şi şi-a întemeiat hotărârea pe criteriile prevăzute de lege, inclusiv pe cel privind volumul de activitate şi schema de personal ale unităţii de parchet de la care s-a solicitat transferul, pe care l-a analizat însă prin coroborare cu alte criterii legale relevante, nu se poate vorbi despre un exces de putere, hotărârea emisă având o bază legală şi fiind fundamentată pe un raţionament obiectiv şi nediscriminatoriu.
În cauză, raportat la raţiunile şi necesităţile sistemului judiciar, analiza cererii de transfer de la procuror la judecător s-a efectuat prin prisma criteriilor prevăzute de lege, tocmai pentru a asigura luarea unei decizii obiective, în condiţii de legalitate şi oportunitate şi în raport de circumstanţele concrete ale solicitării de transfer, cu menţinerea unui echilibru între interesul public pe care Consiliul Superior al Magistraturii are obligaţia să-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenţei justiţiei şi interesul legitim privat.
În consecinţă, în cauză nu se conturează ipoteza excesului de putere la adoptarea hotărârilor contestate, noţiune definită de art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare ca fiind "exercitarea dreptului de apreciere al autorităţilor publice prin încălcarea limitelor competenţei prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor".
În raport de aceste considerente, având în vedere că prezumţia de legalitate şi temeinicie a actului atacat nu a fost răsturnată, Înalta Curte concluzionează că este neîntemeiată contestaţia formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva Hotărârii secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1801 din 27.06.2023, aceasta urmând a fi respinsă.
II.4. Cu privire la cererea de suspendare a executării hotărârii contestate, având în vedere că aceasta viza suspendarea până la soluţionarea contestaţiei, iar contestaţia a fost soluţionată la termenul de astăzi, Înalta Curte o va respinge ca rămasă fără obiect.
III. Temeiul legal al soluţiei adoptate
Pentru considerentele expuse, în baza art. 18 din Legea nr. 554/2004 şi a art. 29 alin. (5) - (7) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, Înalta Curte va respinge contestaţia formulată de contestator, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale active a contestatorului, invocată de intimaţii Consiliul Superior al Magistraturii şi A., ca neîntemeiată.
Respinge excepţiile lipsei de interes şi a inadmisibilităţii contestaţiei, invocate de intimata A., ca neîntemeiate.
Respinge cererea de suspendare, ca rămasă fără obiect.
Respinge contestaţia formulată de contestatorul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva Hotărârii nr. 1801 din 27 iunie 2023 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru Judecători, ca nefondată.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 7 noiembrie 2023.