Şedinţa publică din data de 8 noiembrie 2023
Asupra recursului de faţă, prin raportare la dispoziţiile art. 499 C. proc. civ., constată următoarele:
1. Obiectul cererii de chemare în judecată:
Prin cererea înregistrată la data 15.06.2022 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2022, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta Direcţia Naţională Anticorupţie solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei Direcţia Naţionale Anticorupţie - Structură centrală la:
-anularea în parte a Ordinului nr. 547 din 08.12.2021 emis de procurorul şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Structură centrală,
-emiterea unui nou ordin de salarizare a procurorilor din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Structură centrală, prin care să se dispună:
- majorarea VRS-ului în cuantum de 605,225 Iei începând cu data de 01 august 2016 (şi nu cu 01.01.2018 cum greşit s-a dispus) şi în continuare;
- constatarea incidenţei în cauză a prevederilor art. 2.537 pct. 1 coroborate cu cele prev. de art. 2.541 alin. (2) C. civ. referitoare Ia întreruperea termenului şi începerea unui nou termen de prescripţie, precum şi a prevederilor art. 2.506 alin. (4) C. civ., conform cărora "Recunoaşterea dreptului, făcută printr-un act scris, precum şi constituirea unei garanţii în folosul titularului dreptului a cărui acţiune este prescriptibilă sunt valabile, chiar dacă cel care le-a făcut nu ştia că termenul de prescripţie era împlinit, în aceste cazuri sunt aplicabile regulile de la renunţarea la prescripţie" (dispoziţii prin care legiuitorul a instituit un regim juridic aparte recunoaşterii dreptului făcută prin act scris, fiind aplicabile regulile de la renunţarea la prescripţie, dispoziţiile art. 2507 C. civ. permiţând în mod expres renunţarea la prescripţia împlinită);
- aplicarea noului VRS necondiţionată de dispoziţiile prevăzute de art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017 întrucât valoarea salariilor stabilite prin Legea 153/2017 a avut în vedere o raportare greşită a angajatorilor, respectiv un VRS pe care instanţele l-au apreciat nelegal şi faţă de care s-a dispus prin hotărâri definitive şi executorii a fi majorat. In acest sens, dispoziţiile art. I alin 3 şi art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153 din 2017 trebuie interpretate în sensul că aceste dispoziţii nu se aplică în cazul majorărilor salariale stabilite prin hotărâri judecătoreşti.
- actualizarea cu indicele de inflaţie
- acordarea dobânzii legale cât şi cea penalizatoare la drepturile salariale restante pentru perioada anterioară emiterii ordinelor de acordare a drepturilor salariale, respectiv diferenţa dintre dobânda penalizatoare şi cea remuneratorie, pentru perioada ulterioară emiterii aceloraşi ordine sau decizii, conform dispoziţiilor ICCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, astfel cum s-a dispus prin Decizia nr. 75/2020 în dosarul nr. x/2020.
- emiterea şi comunicarea unei noi adeverinţe pentru actualizarea pensiei de serviciu conform prev. art. 85 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 în raport de noua bază de calcul rezultată prin aplicarea VRS - ului de 605,225 RON fără reţinerea plafonării prev. de art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017, actualizare ce urmează să opereze începând cu data de 1.08.2016 şi nu cu 8.12.2018, astfel cum s-a dispus prin ordinul contestat.
2. Hotărârea instanţei de fond:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţ nr. 821 din 125 din 26 ianuarie 2023, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active şi, pe cale de consecinţă, a respins cererea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Direcţia Naţională Anticorupţie, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
3. Cererea de recurs:
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta A. solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe, invocând incidenţa dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
În motivarea recursului, reclamanta a susţinut că hotărârea instanţei de fond încalcă normele dreptului material aplicabile în materia drepturilor salariale ale magistraţilor pensionaţi, întrucât, printr-o interpretare greşită, a înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004, care prevăd că orice persoană, fizică, dacă îndeplineşte condiţia de a se considera vătămată într-un drept ori într-un interes legitim, printr-un act administrativ, tipic sau asimilat, adresat ei înseşi sau altui subiect de drept, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât şi public.(...).
Susţine recurenta că, prevederile Legii nr. 554/2004, menţionate mai sus, consacră regula contenciosului subiectiv, în sensul că un act administrativ poate fi anulat numai dacă se dovedeşte că a produs reclamantului o vătămare într-un drept ori într-un interes legitim.
Reclamanta arată că vătămarea interesului se apreciază prin raportare la noţiunea de interes legitim privat în cadrul contenciosului subiectiv, deoarece, conform art. 2 alin. (1) lit. p) din Legea nr. 554/2004, prin interes legitim privat se înţelege posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarea realizării unui drept subiectiv viitor şi previzibil, prefigurat.
Totodată, reclamanta a apreciat că este titulara unor drepturi subiective şi interese legitime private [art. 2 alin. (1) lit. a)") din Legea nr. 554/2004] şi, ca atare, poate formula acţiune în contencios administrativ, pornind de la premisa lezării unui interes legitim privat, că a probat vătămarea interesului legitim [art. 8 alin. (1A1) din Legea nr. 554/2004; Decizia Curţii Constituţionale nr. 66 din 15 ianuarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 135 din 4 martie 2009].
Ca atare, în greşit instanţa fondului a respins cererea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Direcţia Naţională Anticorupţie, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
4. Apărările formulate în cauză:
Prin întâmpinare,intimata-pârâtă Direcţia Naţională Anticorupţie solicită respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate ca fiind temeinică şi legală.
În esenţă, a arătat că, în mod temeinic şi legal a reţinut instanţa de fond că recurenta nu are calitate procesuală activă în promovarea acţiunii de anulare a Ordinului nr. 54/08.12.2021, deoarece acesta este un act administrativ care priveşte raporturile juridice dintre magistraţii în funcţie şi ordonatorul principal de credite.
Astfel, apreciază intimata că motivele reţinute de instanţa de fond la pronunţarea sentinţei civile nr. 125/26.01.2023 în dosarul x/2022 au atributele temeiniciei şi legalităţii în raport de obiectul cererii cu care instanţa a fost învestită.
5. Procedura de soluţionare a recursului:
În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.
În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţie s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 1 februarie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză
Examinând hotărârea atacată şi văzând dispoziţiile art. 499 C. proc. civ., Înalta Curte va constata că recursul reclamantei este fondat, având în vedere argumentele care succed:
Aşa cum reiese din actele şi lucrările dosarului, prin promovarea acţiunii în justiţie, reclamanta, în calitate de fost procuror din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie -Structura centrală, a tins, ca finalitate juridică la obligarea pârâtei privind emiterea şi comunicarea unei noi adeverinţe pentru actualizarea pensiei de serviciu conform prev. art. 85 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 în raport de noua bază de calcul rezultată prin aplicarea VRS - ului de 605,225 RON fără reţinerea plafonării prev. de art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017, actualizare ce urmează să opereze începând cu data de 1.08.2016 şi nu cu 8.12.2018, astfel cum s-a dispus prin ordinul contestat.
Prin argumentele expuse în Ordinul nr. 547/08.12.2021 emis de către procurorul şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, s-a decis salarizarea procurorilor, procurorilor militari, personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, ofiţerilor şi agenţilor de poliţie judiciară, specialiştilor având în vedere valoarea de referinţă sectorială de 605,225 RON, astfel cum a fost detaliat la pct. 1-7 din Ordin, în temeiul art. 85 din Legea nr. 304/2005 privind organizarea judiciară, republicată, art. 74 alin. (1) şi (2) şi art. 87 alin 1 din Legea nr. 303/2004, art. 3 alin. (3) şi art. 28 alin. (8) din O.U.G. nr. 48/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, cu modificările şi completările uletrioare.
Reclamanta a solicitat anularea în parte a acestui act administrativ, respectiv a prevederilor de la art. 4 şi art. 6, şi calcularea/plata drepturilor salariale reprezentând diferenţele rezultate din aplicarea valorii de referiţă sectorială de 605,225 RON, începând cu data de 01.08. 2016, dar şi referitoare la incidenţa disp. art. 38 alin. (6) din legea nr. 153/2017.
Cu privire la motivele de recurs care vizează greşita admitere a excepţiei lipsei calităţii procesuală activă, recurenta-reclamantă a susţinut că, instanţa de fond validând faptul că acesteia i-a încetat calitatea de magistrat prin pensionare, în anul 2011, anterior emiterii Ordinului nr. 547/08.12.2021, contestat în prezenta cauză, aceasta nu justifică calitatea cerută de lege pentru contestarea acestui ordin, astfel că, în mod greşit, s-a respins acţiunea ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
Recurenta- reclamanta, pentru a-şi justifica legitimarea procesuală în contencios administrativ şi, în continuare, justeţea pretenţiilor sale, s-a prevalat şi de dipoziţiile 85 alin. (2) din legea nr. 303/2004 şi H.G. nr. 1275/2005 pentru aprobarea normelor metotologice de aplicare a prevederilor legii nr. 303/2004.
Soluţia de admitere a excepţiei lipsei calităţii procesual active de prima instanţă, nevalidată de instanţa de recurs, s-a întemeiat, în principal, pe faptul că, în baza Legii 303/2004, reclamanta poate pretinde un drept propriu la recalcularea pensiei ocupaţionale, având ca bază de calcul/referinţă indemnizaţia unui magistrat în funcţie, nu are legătură cu aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 153/2017, ci exclusiv cu modul de aplicare a prevederilor art. 84 din Legea nr. 303/2004, în legătură cu raporturi juridice de altă natură decât cele reglementate prin Legea nr. 153/2017.
Atare considerente nu pot fundamenta soluţia întrucât, tocmai de aceea legiutorul a reglementat, prin art. 85 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, instituţia actualizării pensiei de serviciu.
Astfel, potrivit art. 85 alin. (2) din aceeaşi lege "Pensiile de serviciu ale judecătorilor şi procurorilor, precum şi pensiile de urmaş prevăzute la art. 84 se actualizează ori de câte ori se majorează indemnizaţia brută lunară a unui judecător şi procuror în activitate, în condiţii identice de funcţie, vechime şi grad al instanţei sau parchetului, cu luarea în considerare, în procent, a sporurilor intrate în baza de calcul la acordarea pensiei de serviciu, precum şi a sporului de vechime. În urma actualizării rezultă o pensie de serviciu mai mică, judecătorul sau procurorul îşi poate păstra pensia aflată în plată."
Ca atare, având în vedere, pe de o parte, prevederile legii contenciosului administrativ care definesc persoana vătămată, respectiv interesul legitim privat [art. 1 alin. (1) şi art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004], şi, pe de altă parte, dispoziţiile art. 85 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, din interpretarea coroborată a dispoziţiilor legale menţionate, se poate deduce calitatea procesuală activă a reclamantei.
Mai mult decât atât, văzând şi prevederile art. 32 şi urm. din C. proc. civ. este evident că există identitate între persoana reclamantei şi cel care este titular al dreptului, precum şi între persoana pârâtului şi cel despre care se pretinde ca este obligat în raportul juridic suspus judecăţii.
Rezultă că aceste prevederi legale constituie temeiul de drept în raport de care, Înalta Curte constată că reclamanta are calitatea procesuală activă, asumată de către aceasta printr-o manifestarea de voinţă, constând în pornirea acţiunii în justiţie, cu expunerea în cuprinsul cererii de chemare în judecată a elementelor de fapt şi de drept, prin care să justifice atât calitatea sa, cât şi cea a pârâtului.
Raportat considerentelor expuse, în baza art. 488 alin. (1) pct. 8, art. 496 şi art. 497 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că soluţia care se impune este aceea a admiterii recursului şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinţei nr. 821 din 125 din 26 ianuarie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre o nouă judecată la aceeaşi instanţă.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, astăzi, 8 noiembrie 2023.