Şedinţa publică din data de 8 noiembrie 2023
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată şi precizată iniţial pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României să se dispună:
- repararea prejudiciului cauzat reclamantului prin punerea în aplicare, începând cu data de 1 ianuarie 2022, a dispoziţiilor art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative din data de 17.12.2021, publicată în M. O. nr. 1202/18.12.2021, prin care s-a introdus în Codul fiscal o taxă nouă sub forma contribuţiilor sociale obligatorii constând în asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice care realizează venituri din pensii pentru partea care depăşeşte suma lunară de 4.000 RON, pentru fiecare drept de pensie, respectiv:
- obligarea pârâtului la despăgubiri constând în plata către reclamant a unor sume egale cu sumele reţinute începând cu luna ianuarie 2022 din pensia reclamantului, reţineri făcute cu titlul de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul a contribuţiei de 10% din partea ce depăşeşte suma lunară de 4.000 RON pentru fiecare drept de pensie, despăgubirile urmând a fi calculate începând cu prima reţinere din pensia reclamantului şi până la acoperirea integrală a prejudiciului, indexate cu rata inflaţiei (art. 9 alin. (1)-(5) din Legea nr. 554/2004);
- obligarea pârâtului la despăgubiri constând în plata dobânzilor legale aferente sumelor reţinute cu titlul de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, calculate începând cu data primei reţineri şi până la acoperirea integrală a prejudiciului (art. 6 din O.G. nr. 13/2011);
- obligarea pârâtului să emită un act administrativ prin care să dispună încetarea reţinerilor din pensia reclamantului a contribuţiilor sociale de sănătate de 10% din partea ce depăşeşte suma lunară de 4.000 RON pentru fiecare drept de pensie; începând cu data pronunţării hotărârii (art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004).
În temeiul art. 29 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992 coroborat cu art. 9 alin. (1)-(5) din Legea nr. 554/2004, reclamantul a solicitat a dispune sesizarea Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a art. XXIV din O.U.G. nr. 130/2021. privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative din data de 17.12.2021, publicată în M.O. nr. 1202/13.12.2021, respectiv neconstituţionalitatea acelor prevederi din O.U.G. nr. 130/2021 prin care sau introdus contribuţiile sociale obligatorii constând în asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice care realizează venituri din pensii, pentru partea care depăşeşte suma lunară de 4.000 RON, pentru fiecare drept de pensie (art. XXIV pct. 11-14, 16-20), respectiv art. XXV din aceeaşi Ordonanţă, prevederile fiind neconstituţionale în raport de dispoziţiile art. X ah 3 şi 5, art. 16 alin. (1), art. 44 alin. (1) şi (2), art. 56 alin. (2), art. 61 alin. (1), art. 115 alin. (4) şi (6), art. 124 alin. (3), art. 139 alin. (1), art. 147 alin. (4) din Constituţia României.
Prin sentinţa nr. 322/09.12.2022, Curtea de apel Cluj, a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocate din oficiu şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Curţii de Apel Suceava.
În motivarea soluţiei, instanţa a reţinut că obiectul principal al cererii de chemare în judecată îl reprezintă obligarea la plata de despăgubiri a unei autorităţi publice centrale - Guvernul României - în temeiul art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Cât priveşte competenţa teritorială de soluţionare a acţiunii în contencios administrativ, instanţa a reţinut că art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 dispune că "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său".
Astfel, textul citat cuprinde o normă de protecţie edictată în favoarea subiectelor de drept privat angrenate în litigiile de contencios administrativ, stabilind competenţa teritorială exclusivă a instanţei de la domiciliul sau sediul lor atunci când au calitatea de reclamant. Prin modificările aduse de Legea nr. 212/2018 s-a renunţat la competenţa teritorială alternativă din forma anterioară a art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ.
În aplicarea acestui text legal, instanţa a constatat că domiciliul reclamantului A. este situat în jud. Botoşani, ceea ce atrage competenţa teritorială de soluţionare a cauzei a Curţii de Apel Suceava.
În dosarul acestei din urmă instanţe, reclamantul a formulat precizări şi completări la acţiune, solicitând, cu privire la primul capăt de cerere, introducerea în cauză, alături de pârâtul Guvernul României, a următorilor pârâţi: Statul Român prin Ministerul Finanţelor Bucureşti, ANAF - D.G.R.F.P. Iaşi - A.J.F.P. Botoşani, Casa de Asigurări de Sănătate Botoşani, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate Bucureşti, Casa Judeţeană de Pensii Botoşani şi Casa Naţională de Pensii Publice Bucureşti.
A considerat că repararea prejudiciului cauzat şi obligarea la despăgubiri trebuie dispusă faţă de toţi aceşti pârâţi, aşa cum s-a solicitat prin acţiunea iniţială.
Prin sentinţa civilă nr. 52 din 25 aprilie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei, invocată din oficiu, şi, în consecinţă, a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României şi Ministerul Finanţelor Publice - cu cerere de intervenţie, în favoarea Tribunalului Botoşani, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Suceava a reţinut că, în cauză, fiind vorba despre un litigiu relativ la contribuţii şi accesorii ale acestora sub pragul valoric care atrage competenţa curţii de apel, apreciind că prezenta cauza este de competenţa în primă instanţă a tribunalului.
A mai subliniat instanţa că, atât timp cât sumele ce sunt avute în vedere corespund unuia din tipuri de impuneri la care face referire art. 10 din Legea nr. 554/2004, criteriul valoric este cel care se impune a fi reţinut pentru determinare competenţei, iar nu criteriul rangului autorităţii, care ar opera numai în condiţiile în care prejudiciul vizat nu ar corespunde uneia din categoriile vizate de textul legal.
La tribunalul Botoşani, secţia de contencios administrativ şi fiscal, dosarul a fost înregistrat sub numărul x/2022,la data de 17 mai 2023.
Prin sentinţa civilă nr. 296 din 29 septembrie 2023 pronunţată de tribunalul Botoşani, secţia de contencios administrativ şi fiscal,s-a admis excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Botoşani şi declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
S-a constatat ivit conflict negativ de competenţă şi s-a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curţe de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.
În considerentele hotărârii s-a reţinut că, verificarea competenţei, cu respectarea tuturor exigenţelor art. 131 alin. (1) C. proc. civ., nu s-au produs în termen legal, ci la cel de al doilea termen de judecată, după o iniţială constatare a propriei competenţe, situaţie în care competenţa de soluţionare a cauzei a rămas câştigată Curţii de Apel Suceava.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Cu titlu prealabil este de menţionat că potrivit principiului disponibilităţii, care guvernează procesul civil, reglementat de dispoziţiile art. 9 alin. (2) C. proc. civ., obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor.
Conform art. 131 C. proc. civ., "(1) La primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu.
(2) În mod excepţional, în cazul în care pentru stabilirea competenţei sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuţia părţilor şi va acorda un singur termen în acest scop".
Faţă de prevederile legale mai sus citate, Înalta Curte reţine că, în cauză, primul termen de judecată la care care părţile au fost legal citate a fost termenul de judecată din data de de 25 aprilie 2023 când, instanţa, raportat la capetele de cerere formulate de reclamant şi cele precizatoare depuse la termenul de judecată din data de 14 februarie 2023, a invocat din oficiu excepţia necomtenţei materiale a Curţii de Apel Suceava, astfel că nu pot fi reţine statuările tribunalului în raport de situaţia de fapt şi de drept prezentată în considerentele sentinţei pronunţate de către acesta.
Trecând mai departe, aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între instanţele sesizate îl constituie problema instanţei competente material să soluţioneze cauza, în raport cu obiectul dedus judecăţii şi prevederile legale incidente în materie.
Înalta Curte reţine că obiectul cererii introductive îl reprezintă acordarea de despăgubiri în temeiul dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 554/2004, indicat în mod expres de către reclamat în cuprinsul acţiunii, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. VII, pct. 2 şi 3 din O.U.G nr. 59/2017, reclamantul fiind nemulţumit că, în contextul emiterii O.U.G. nr. 59/2017, s-a modificat dreptul la actualizarea pensiei de serviciu a cărui beneficiar este, astfel cum era reglementat de dispoziţiile art. 59 şi art. 60 din Legea nr. 223/2015.
Raportat la scopul urmărit de către reclamant prin introducerea acestei acţiuni pe rolul instanţei de judecată, respectiv la obiectul acţiunii, constând în obligarea autorităţilor pârâte la plata de despăgubiri şi la emiterea unui act administrativ prin care să dispună încetarea vătămării, competenţa materială şi teritorială de soluţionare a cauzei se stabileşte în conformitate cu dispoziţiile art. 9 alin. (5), coroborat cu art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004.
Prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, stabilesc două criterii pentru determinarea instanţei de contencios administrativ, respectiv pozitionarea autorităţii publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală/locală) şi valoarea impozitului, taxei, contribuţiei care face obiectul actului administrativ.
În această situaţie, în speţă, este determinant criteriul rangului central al autorităţiilor publice pârâte faţă de care reclamantul a solicitat acordarea de despăgubiri şi obligarea la emiterea unui act administrativ prin care să dispună încetarea vătămării, competenţa materială de soluţionare revenind secţiei de contencios administrativ a curţilor de apel, argumente care concordă cu minuta sedinţei judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din 16 octombrie 2023.
În raport şi de dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, care prevăd că reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său, Înalta Curte constată potrivit dovezilor de la dosar că reclamanţii au domiciliul în circumscripţia teritorială a Curţii de Apel Suceava motiv pentru care reţine că instanţa competentă material şi teritorial să soluţioneze cauza în prima instanţă este Curtea de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pe pârâtul Guvernul României în favoarea Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, astăzi, 8 noiembrie 2023.