Hearings: May | | 2024
You are here: Home » Jurisprudence - details

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
The the Administrative and Tax Litigations Chamber

Decizia nr. 5153/2023

Decizia nr. 5153

Şedinţa publică din data de 8 noiembrie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,

Prin cererea adresată Tribunalului Tulcea la data de 23.02.2023 şi înregistrată sub nr. x/2023, Asociaţia Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere din Administraţia Naţională a Penitenciarelor, în numele şi pentru reclamanţii A. şi B. a chemat în judecată pe pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate vătămarea drepturilor şi intereselor legitime în sensul actualizării pensiei, prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, obligarea pârâtei Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne la acordarea drepturilor financiare de pensie legal cuvenite rezultate din punerea în aplicare a prevderilor art. 59 din Legea nr. 223/2015 în forma lor iniţială, nemodificate de art. VII pct. 2 din O.U.G. nr. 59/2017, mai exact obligarea pârâtei ca, pe lângă indexările cu rata medie anuală a inflaţiei aplicate la cuantumul brut al pensiei existent în plată la 31 decembrie al fiecărui an, începând cu 31.12.2017 şi până la 31.12.2019 inclusiv, să se mai adauge şi 50% din creşterea reală a câştigului salarial mediu brut realizat, iar începând cu 31.12.2020 şi până la 31.12.2022 inclusiv să se mai adauge 45% din creşterea reală a câştigului salarial mediu brut realizat pe anul anterior, aşa cum prevede art. 59 din Legea nr. 223/2015, în forma sa iniţială, obligarea pârâtei Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne la acordarea drepturilor financiare de pensie legal cuvenite rezultate din punerea în aplicare a prevederilor art. 60 din Legea nr. 223/2015 în forma lor iniţială, nemodificate de art. VII pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 59/2017 mai exact, obligarea pârâtei ca începând cu 15.09.2017 şi până la zi, să procedeze la actualizarea cuantumului pensiei la nivelul majorărilor soldei de grad/salariul gradului profesional şi/sau solda de funcţie/salariul de funcţie al militarilor/poliţiştilor în activitate, în procentele stabilite la art. 29, 30 şi 108 din Legea nr. 223/2015, aşa cum prevedea art. 60 din Legea nr. 223/2015, în forma sa iniţială, nemodificată de art. VII; pct. 3 din O.U.G. nr. 59/2017, majorări izvorâte din prevederile art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 153/2017, privind salarizarea din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial nr. 492 din 28 iunie 2017, şi al altor acte normative date în acelaşi scop, precum şi obligarea Casei de pensii Sectoriale a Ministerului Afacerilor Interne ca începând cu data de 13.01.2023, să se actualizeze soldele de grad şi reclamanţilor, pensionari militari, în conformitate cu prevederile H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad, publicată în Monitorul Oficial nr. 41/31.01.2023.

De asemenea, s-a solicitat obligarea Casei de Pensii Sectoriale a Ministerului Afacerilor Interne la acordarea de despăgubiri, rezultate din restituirea retroactivă a drepturilor de pensie obţinute în urma aplicării indexărilor/actualizărilor solicitate prin petitele II şi III din acţiune, sume actualizate cu indicele de inflaţie şi cu plata dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

Totodată, reclamanţii au invocat exceptia de neconstitutionalitate în ansamblu a dispoziţiilor O.U.G. nr. 59/04.08.2017, prin care s-au modificat art. 59 şi art. 60 din Legea nr. 223/2015, prin raportare la dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi (5), art. 6 alin. (1)-(2), art. 79 alin. (1), art. 115 alin. (4) şi (6) din Constituţia României.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi (5), ale art. 16 alin. (1)-(2), ale art. 79 alin, 1, ale art. 115 alin. (4) şi (6) din Constituţie; ale art. 30, art. 95 alin. (5) şi (4), art. 192, art. 194 din C. proc. civ., art. 7 alin. (5), art. 9 din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ, art. 29 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1002, Legea nr. 24/2000 privind Normele de tehnică legislativă, Legea nr. 73/1993 privind atribuţiile Consiliului Legislativ, art. 101-102, art. 105 din Legea nr. 223/2015, privind pensiile militare de stat, art. 11 alin. (8) din Legea nr. 152/2017, art. 34 alin. (1) din O.U.G. nr. 114/2018, art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 153/2017, art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 168/2022, Decizia CCR nr. 50/2022, Decizia CCR nr. 848/2019 şi Decizia CCR nr. 656/2018.

Prin sentinţa civilă nr. 874 din 27 iulie 2023 pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia de necompetenţă materială funcţională a tribunalului privind pe Asociaţia Cadrelor Militare în Rezervă şi în retragere din Administraţia Naţională a Penitenciarelor, în contradictoriu cu pârâţii: Guvernul României şi Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Reţinând incidenţa, în speţă, a dispoziţiilor art. 10 din Legea 554/2004 care reglementează criteriile de stabilire a instanţei competente de contencios administrativ şi constatând că litigiile introduse în temeiul art. 9 se circumscriu acestei competenţe, fiind necesar a se releva, prin raţionament juridic, acea interpretare a cazurilor instituite de art. 10 care să includă ipoteza art. 9, pentru stabilirea în concret a primei instanţe competente de contencios administrativ, sub aspectul competenţei materiale, respectiv tribunalul sau curtea de apel, a apreciat ca fiind competentă Curtea de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

La Curtea de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal, dosarul a fost înregistrat sub numărul x/2023,la data de 3 august 2023.

Prin sentinţa civilă nr. 263 din 16 ocrombrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia de necompetenţă materială invocată din oficiu şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată, în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

S-a constatat ivit conflict negativ de competenţă şi s-a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curţe de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

În considerentele hotărârii s-a reţinut că dacă voinţa legiuitorului ar fi fost în sensul ca acţiunile întemeiate pe dispoziţiile art. 9 din legea nr. 554/2004 să fie soluţionate de secţia de contencios administrativ a curţii de apel, în considerarea calităţii procesuale pasive a Guvernului României, ar fi menţionat expres competenţa acestei instanţe.

Conchide instanţa în sensul că, în schimb, art. 9 alin. (1) şi (2) operează cu sintagma "instanţa de contencios administrativ", fără nici o circumstanţiere. Mai mult, art. 9 alin. (4) utilizează sintagma "instanţa de contencios administrativ competentă", ceea ce nu poate trimite, aşadar, decât la dispoziţiile art. 10 alin. (1) şi la criteriile de diferenţiere acolo redate.

În raport de aceste considerente, Curtea a reţinut că nu se pot aplica prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004 pentru stabilirea competenţei, în acest caz, fiind incidente dispoziţiile art. 95 pct. 1 C. proc. civ., care stabilesc competenţa tribunalului ori de câte ori nu este dată prin lege în competenţa altei instanţe.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între instanţele sesizate îl constituie problema instanţei competente material să soluţioneze cauza, în raport cu obiectul dedus judecăţii şi prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reţine că obiectul cererii introductive îl reprezintă acordarea de despăgubiri în temeiul dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 554/2004, indicat în mod expres de către reclamaţi în cuprinsul acţiunii, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. VII, pct. 2 şi 3 din O.U.G nr. 59/2017, reclamantul fiind nemulţumit că, în contextul emiterii O.U.G. nr. 59/2017, s-a modificat dreptul la actualizarea pensiei de serviciu a cărui beneficiar este, astfel cum era reglementat de dispoziţiile art. 59 şi art. 60 din Legea nr. 223/2015.

Raportat la scopul urmărit de către reclamanţi prin introducerea acestei acţiuni pe rolul instanţei de judecată, respectiv la obiectul acţiunii, constând în obligarea autorităţilor pârâte la plata de despăgubiri şi la emiterea unui act administrativ prin care să dispună încetarea vătămării, competenţa materială şi teritorială de soluţionare a cauzei se stabileşte în conformitate cu dispoziţiile art. 9 alin. (5), coroborat cu art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004.

Prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, stabilesc două criterii pentru determinarea instanţei de contencios administrativ, respectiv pozitionarea autorităţii publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală/locală) şi valoarea impozitului, taxei, contribuţiei care face obiectul actului administrativ.

În această situaţie, în speţă, este determinant criteriul rangului central al autorităţiilor publice pârâte (Guvernul României şi Casa de Pensii Sectorială din cadrul Ministerului Apărării Naţionale) faţă de care reclamanţii au solicitat acordarea de despăgubiri şi obligarea la emiterea unui act administrativ prin care să dispună încetarea vătămării, competenţa materială de soluţionare revenind secţiei de contencios administrativ a curţilor de apel, argumente care concordă cu minuta sedinţei judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din 16 octombrie 2023.

În raport şi de dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, care prevăd că reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său, Înalta Curte constată potrivit dovezilor de la dosar că reclamanţii au domiciliul în circumscripţia teritorială a Curţii de Apel Constanţa, motiv pentru care reţine că instanţa competentă material şi teritorial să soluţioneze cauza în prima instanţă este Curtea de Apel Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii A. şi B., ambii prin Asociaţia Cadrelor Militare în Rezervă şi pe pârâţii Guvernul României şi Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, astăzi, 8 noiembrie 2023.