Hearings: May | | 2024
You are here: Home » Jurisprudence - details

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
The the Administrative and Tax Litigations Chamber

Decizia nr. 5154/2023

Decizia nr. 5154

Şedinţa publică din data de 8 noiembrie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea sub nr. x/2022, reclamantul A. a chemat în judecată pârâţii Guvernul României şi Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, solicitând următoarele:

- repararea prejudiciului cauzat prin punerea în aplicare, începând cu data de 1 ianuarie 2022 a dispoziţiilor art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021, privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în M.O. nr. 1202/18.12.2021, prin care s-a introdus în Codul fiscal o nouă taxă sub forma contribuţiilor sociale obligatorii constând în asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice care realizează venituri din pensii pentru partea care depăşeşte suma lunară de 4.000 RON, pentru fiecare drept de pensie, respectiv:

- obligarea pârâţilor la despăgubiri constând în plata către reclamant a unor sume egale cu sumele reţinute începând cu luna ianuarie 2022 din pensia acestuia, reţineri făcute cu titlu de contribuţii sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul a contribuţiei de 10% din partea ce depăşeşte suma lunară de 4.000 RON, pentru fiecare drept de pensie, despăgubirile urmând a fi calculate începând cu prima reţinere din pensia reclamantului şi până la acoperirea integrală a prejudiciului, indexate cu rata inflaţiei.

- oligarea pârâţilor la despăgubiri constând în plata dobânzilor legale penalizatoare aferente sumelor reţinute cu titlu de contribuţii la asigurările de sănătate, calculate începând cu data primei reţineri din pensia reclamantului şi până la acoperirea integrală a prejudiciului.

-obligarea pârâţilor să emită un act administrativ prin care să dispună încetarea reţinerii din pensia reclamantului a contribuţiilor sociale de sănătate, de 10% din partea ce depăşeşte suma lunară de 4.000 RON, pentru fiecare drept de pensie, începând cu data pronunţării.

- obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces, conform art. 453 C. proc. civ.

- în temeiul art. 29, alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992, coroborat cu art. 9, alin. (1)-(5) din Legea nr. 554/2004, reclamantul a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a art. XXIV din O.U.G. nr. 130/2021, privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în M.O. nr. 1202/18.12.2021, respectiv neconstituţionalitatea acelor prevederi din O.U.G. nr. 130/2021 prin care care s-au introdus contribuţiilor sociale obligatorii constând în asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice care realizează venituri din pensii pentru partea care depăşeşte suma lunară de 4.000 RON, pentru fiecare drept de pensie (art. XXIV, pct. 11-14, 16-20), respectiv art. XXV din aceeaşi Ordonanţă, prevederile fiind neconstituţionale în raport cu dispoziţiile art. 1, alin. (3) şi (5), art. 16, alin. (1), art. 44, alin. (1) şi (2), art. 56, alin. (2), art. 61, alin. (1), art. 115, alin. (4) şi (6), art. 124, alin. (3), art. 139, alin. (1) şi art. 147, alin. (4) din Constituţia României. Prin întâmpinare, pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne a invocat excepţia de necompetenţă materială a Curţii de Apel Oradea.

- obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces, conform art. 453 C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 84/CA/30.03.2023, Curtea de Apel Oradea, a admis excepţia de necompetenţă materială, invocate de către pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne şi, pe cale de consecinţă, a declinat competenţa de soluţioare a cauzei în favoarea tribunalului Bihor, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.

Reţinând că reclamantul este pensionar şi raportat la cuantumul pensiei i s-a reţinut lunar contribuţia de asigurări de sănătate, astfel cum rezultă din înscrisurile de la dosar iar valoarea obiectului litigiului este sub pragul de 3.000.000 RON stabilit prin prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, astfel cum rezultă din însumarea cuantumului contribuţiei lunare la asigurări sociale de sănătate raportat la valoarea pensiei relevate prin actele depuse la dosar, competenţa materială de soluţionare a prezentei cauze aparţine tribunalului.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Bihor sub acelaşi număr la data de 20.04.2023, primul termen fiind stabilit în cauză la data de 09.06.2023, când instanţa a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bihor şi a rămas în pronunţare asupra acestei excepţii, amânând pronunţarea la data de 16.06.2023, dată la care s-a constatat că, la data de 06.06.2023, fusese înaintat la prezentul dosar dosarul cu nr. x/2022, în care, potrivit încheierii de şedinţă nr. 491/LM/2023, din data de 17.05.2023, s-a admis excepţia litispendenţei cu prezentul dosar şi s-a dispus reunirea dosarului la prezentul dosar.

Astfel, la termenul de judecată din data de 05.10.2023, instanţa a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei materiale şi în dosarul nr. x/2022, aflat în litispendenţă cu dosarul nr. x/2022 iar, prin sentinţa nr. 509 din 19 octombrie 2023, a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României cu sediul în Bucureşti şi Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne (ce face obiectul dosarului nr. x/2022), precum şi competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne (cerere ce face obiectul dosarului nr. x/2022), în favoarea Curţii de Apel Oradea.

Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Tribunalul Bihor şi Curtea de Apel Oradea, a dispus suspendarea judecării cauzei şi trimiterea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal - în vederea pronunţării asupra conflictului negativ de competenţă.

Pentru a dispune astfel, în considerentele hotărârii s-a reţinut că litigiile privind actele administrative emise de autorităţile publice centrale (în speţă, ordonanţa de urgenţă a Guvernului constituie, concomitent, un act cu valoare legislativă, dar şi un act administrativ normativ) sunt de competenţa curţile de apel.

De asemenea, instanţa a constatat că nu ne aflăm în prezenţa unui litigiul ce are ca obiect taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, ci a unui litigiu ce priveşte vătămarea provocată printr-un act administrativ cu caracter normativ emis de o autoritate publică centrală, astfel că, excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bihor este întemeiată şi urmează a fi a admisă.

A concluzionat instanţa că, în acelaşi sens s-a stabilit şi în Minuta întâlnirii preşedinţilor secţiilor specializate ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi curţilor de apel dedicate unificării practicii judiciare în domeniul contencios administrativ şi fiscal din Bucureşti, 22-23 mai 2023, prin care s-a reţinut că sunt competente curţile de apel să soluţioneze acţiunile în despăgubiri formulate în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004,

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între instanţele sesizate îl constituie problema instanţei competente material să soluţioneze cauza, în raport cu obiectul dedus judecăţii şi prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reţine că obiectul cererii introductive îl reprezintă acordarea de despăgubiri în temeiul dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 554/2004, indicat în mod expres de către reclamat în cuprinsul acţiunii, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. VII, pct. 2 şi 3 din O.U.G nr. 59/2017, reclamantul fiind nemulţumit că, în contextul emiterii O.U.G. nr. 59/2017, s-a modificat dreptul la actualizarea pensiei de serviciu a cărui beneficiar este, astfel cum era reglementat de dispoziţiile art. 59 şi art. 60 din Legea nr. 223/2015.

Raportat la scopul urmărit de către reclamant prin introducerea acestor acţiuni pe rolul instanţei de judecată, respectiv la obiectul acţiunii, constând în obligarea autorităţilor pârâte la plata de despăgubiri şi la emiterea unui act administrativ prin care să dispună încetarea vătămării, competenţa materială şi teritorială de soluţionare a cauzei se stabileşte în conformitate cu dispoziţiile art. 9 alin. (5), coroborat cu art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004.

Prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, stabilesc două criterii pentru determinarea instanţei de contencios administrativ, respectiv pozitionarea autorităţii publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală/locală) şi valoarea impozitului, taxei, contribuţiei care face obiectul actului administrativ.

În această situaţie, în speţă, este determinant criteriul rangului central al autorităţiilor publice pârâte (Guvernul României, Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne) faţă de care reclamantul a solicitat acordarea de despăgubiri şi obligarea la emiterea unui act administrativ prin care să dispună încetarea vătămării, competenţa materială de soluţionare revenind secţiei de contencios administrativ a curţilor de apel, argumente care concordă cu minuta sedinţei judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din 16 octombrie 2023.

În raport şi de dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, care prevăd că reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său, Înalta Curte constată potrivit dovezilor de la dosar că reclamantul are domiciliul în circumscripţia teritorială a Curţii de Apel Oradea motiv pentru care reţine că instanţa competentă material şi teritorial să soluţioneze cauza în prima instanţă este Curtea de Apel Ordaea, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Oradea, secţia contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pe pârâţii Guvernul României şi Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne în favoarea Curţii de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, astăzi, 8 noiembrie 2023.