Şedinţa publică din data de 9 noiembrie 2023
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 30.09.2021, sub nr. x/2021, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Vârvoru de Jos a solicitat instanţei ca, prin sentinţa ce o va pronunţa în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale-Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, să dispună anularea Deciziei nr. 9647/26.07.2021 reprezentând răspuns la plângerea prealabilă; precum şi anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor nr. x/07.06.2021 privind proiectul Sistem alimentare cu apă (amenajare, captări în vederea alimentării cu apă a comunităţii locale, staţie de tratare a apei, reţele alimentare cu apă), construcţie nouă şi sistem canalizare menajeră (reţea canalizare şi staţie epurare), construcţie nouă în comuna Vârvoru de Jos, sat Dobromira, judeţul Dolj, finanţat din fonduri FEADR în baza contractului nr. x/29.09.2016 încheiat prin PNDR 2014-2020.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa nr. 660 din 29 martie 2022 pronunţată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Vârvoru de Jos, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale-Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, ca neîntemeiată.
3. Recursul exercitat în cauză
Împotriva sentinţei nr. 660 din 29 martie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti a declarat recurs reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Vârvoru de Jos.
În dezvoltarea recursului, întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurenta-reclamantă susţine că s-a reţinut în mod greşit incidenţa dispoziţiilor Anexei I Prevederi Generale art. 1 alin. (3) teza a II-a din contractul de finanţare, instanţa de fond a înlăturat nelegal susţinerile referitoare la subcontractarea lucrărilor prin faptul că se puteau efectua minime diligenţe, astfel încât să se constatate că acestea au fost subcontractante, de asemenea, nu sunt îndeplinite prevederile art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2001 referitoare la definiţia abaterii şi a fost încălcat principiul proporţionalităţii măsuri aplicate.
Recurenta-reclamantă consideră că fapta imputată nu a fost o deficienţă tehnică propriu-zisă privind implementarea contractului, ci doar că nu s-a manifestat suficientă diligenţă în ceea ce priveşte împrejurarea subcontractării lucrărilor.
Recurenta-reclamantă susţine că prima instanţă nu a analizat modalitatea în care subcontractarea s-a produs în condiţiile în care însăşi intimata stabileşte că reclamanta nu a avut cunoştinţă de acest aspect şi nu se verifică dacă obiecţiunea a influenţat decisiv implementarea contractului de finanţare.
Interpretarea instanţei de fond cu privire la noţiunea de neregulă este eronată, deoarece încălcarea Anexei I Prevederi Generale se referă la subcontractarea proiectului, adică a contractului de finanţare şi nu la modalitatea în care este implementat contractul.
Dispoziţia legală prevăzută de art. 8 din H.G. nr. 226/2015 nu a fost încălcată, chiar instanţa de fond reţine că ipoteza invocată de AFIR nu este incidentă, câtă vreme obligaţia de a furniza toate informaţiile legate de contractori şi subcontractori ia naştere în momentul în care intimata formulează o solicitare, ceea ce în speţă nu s-a întâmplat.
Instanţa de fond nu a examinat în ce măsură subcontractarea lucrărilor a dus la o modificare substanţială a contractului încheiat.
Proiectul a fost implementat, iar instanţa de fond nu a verificat disp. art. 8 alin. (6) din contract în raport cu disp. art. 2 alin. (1) lit. a) - neregula, respectiv art. 2 alin. (1) lit. n) din O.U.G. nr. 66/2011 - proporţionalitatea.
Dispoziţiile art. 8 alin. (6) din contract au în vedere trei situaţii în care autoritatea dispune recuperarea întregii finanţări, cazuri neîndeplinite în dosar.
De asemenea, recurenta-reclamantă susţine că prima instanţă nu a reţinut cauzarea unui prejudiciu concret, ci doar că abaterea ar putea prejudicia interesele financiare ale Uniunii Europene, fără să se dezvolte însă raţionamentul.
Nelegalitatea cheltuielilor intervine în măsura în care se încalcă prevederile contractului de finanţare, or, în speţă, nu s-au modificat condiţiile contractuale.
În ceea ce priveşte încălcarea principiului proporţionalităţii, instanţa de fond se raportează numai la aspecte de ordin teoretic, nu se lămureşte motivul pentru care documentele anexate cererilor de plată sunt incorecte, deşi acestea au fost supuse verificării CRFIR.
Recurenta-reclamantă invocă şi încălcarea Anexei I din O.U.G. nr. 66/2011, întrucât cele patru abateri reglementate de aceasta nu sunt incidente în cauză.
4. Apărările formulate în cauză
Prin întâmpinarea formulată la data de 17.01.2023, intimatul-pârât a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea hotărârii atacate ca temeinică şi legală. În esenţă, a susţinut că instanţa de fond a dat o corectă dezlegare pricinii deduse judecăţii, analizând în concret motivele invocate de reclamantă, prin raportare la probele administrate în cauză şi la legislaţia aplicabilă.
La data de 07.11.2023 recurenta-reclamantă a depus concluzii scrise prin intermediul cărora a sintetizat criticile dezvoltate pe larg în cererea de recurs şi a solicitat înlăturarea apărărilor invocate de intimatul-pârât în întâmpinarea formulată.
II. Soluţia instanţei de recurs
Analiza motivelor de casare
Înalta Curte reţine că prin actele administrative contestate, s-a reţinut încălcarea de către recurenta-reclamantă a disp. art. 8 din H.G. nr. 226/2015 privind stabilirea cadrului general de implementare a măsurilor programului naţional de dezvoltare rurală cofinanţate din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală şi de la bugetul de stat; art. 3.51 Definitivă, Secţiunea 2, art. 55, art. 60, art. 170, art. 218 - art. 220 din Legea nr. 98/2016 privind achiziţiile publice; art. 150 alin. (1) şi (2) - art. 161 din H.G. nr. 395/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractului de achiziţie publică/acordului-cadru din Legea nr. 98/2015 privind achiziţiile publice; Anexa nr. 1 la contractul de finanţare, respectiv art. 1, art. 2, art. 8 şi Anexa nr. 4 la contractul de finanţare, prin faptul că lucrările de execuţie au fost subcontractate de societatea A. S.R.L. către societatea RESCOMT S.R.L., în proporţie de 93,37%.
Recurenta-reclamantă critică sentinţa primei instanţe din perspectiva greşitei aplicări a disp. art. 8 din H.G. nr. 226/2015, considerând că textul nu este incident în cauză.
Potrivit disp. art. 8 alin. (1) lit. c), alin. (2) şi alin. (3) lit. b) din H.G. nr. 226/2015, cheltuielile necesare pentru implementarea proiectului sunt eligibile dacă sunt efectuate cu respectarea prevederilor contractului de finanţare semnat cu AFIR; la solicitarea AFIR, beneficiarul este obligat să furnizeze toate informaţiile legate de contractori şi subcontractori, potrivit cerinţelor acesteia; în condiţiile art. 48 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 809/2014 rezonabilitatea preţurilor este asigurată, după caz, prin respectarea prevederilor legislaţiei în vigoare în materia achiziţiilor publice.
Recurenta-reclamantă susţine că ipoteza normei nu îi este aplicabilă deoarece intimata nu a formulat nicio solicitare de furnizare a unor informaţii referitoare la contractori şi subcontractori.
Critica este nefondată, avându-se în vedere că prevederea cuprinsă la art. 8 din H.G. nr. 226/2015 se coroborează cu prevederile contractului de finanţare care la Anexa 4 stabileşte obligaţia autorităţii contractante să furnizeze AFIR toate informaţiile legate de subcontractanţii ofertantului declarat câştigător, astfel că deşi nu a existat o solicitare expresă a AFIR în acest sens, subzistă obligaţia de informare referitoare la subcontractanţi.
Recurenta-reclamantă susţine şi că dispoziţiile Anexei I - Prevederi Generale, art. 1 alin. (3) din contractul de finanţare nu se aplică speţei, făcându-se o confuzie între subcontractare-finanţări şi subcontractarea lucrărilor în valoarea implementării proiectului.
Conform disp. art. 1 alin. (3) din Anexa I la contractul de finanţare, beneficiarul este singurul răspunzător în faţa autorităţii contractante pentru implementarea proiectului "Subcontractarea totală sau parţială a proiectului este strict interzisă".
Împrejurarea incidenţei disp. art. 1 alin. (3) din Anexa I la contractul de finanţare a fost lămurită în faţa instanţei de fond, prin aceea că intimata a invocat numai prima teză, referitoare la răspunderea beneficiarului pentru implementarea proiectului şi nu la subcontractarea proiectului, astfel că este nefondată reiterarea acesteia în calea de atac a recursului.
O altă critică adusă sentinţei primei instanţe este aplicarea greşită a disp. part. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, privitoare la definiţia neregulii.
Susţine recurenta-reclamantă că nu există nicio acţiune/inacţiune care să prejudicieze sau care să poată prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaţionali şi/sau fondurile publice naţionale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit.
În cadrul acestei chestiuni, recurenta-reclamantă reiterează problematica neincidenţei în cauză a disp. art. 8 din H.G. nr. 226/2015 şi a Anexei I, art. 1 alin. (3) din contractul de finanţare, aspecte deja analizate de instanţa de recurs şi respinse ca nefondate.
De asemenea, se invocă faptul că instanţa de fond nu a ţinut seama că nu s-a cunoscut existenţa subcontractării şi că au fost efectuate vizite pe teren din partea CRFIR, însă aceste împrejurări nu pot fi subsumate motivului de nelegalitate întemeiat pe disp. art. 488 alin. (12) pct. 8 C. proc. civ., ci se referă la interpretarea şi aprecierea probelor administrate în dosar.
Cu privire la existenţa unei acţiuni/inacţiuni, în sensul disp. art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, se constată că prima instanţă a reţinut în mod corect abaterea de la legalitatea recurentei-reclamante ce a constat în nerespectarea revederilor contractuale de a informa AFIR în privinţa subcontractării, iar prejudiciul, cum arată însăşi reclamanta, dar fără a aduce critici punctuale, a fost analizat din perspectiva potenţialităţii acesteia.
Cu privire la încălcarea principiului proporţionalităţii, avându-se în vedere că lucrările au fost executate în proporţie de 93% de către subcontractant, este just ca intimatul să procedeze la recuperarea integrală a sumelor acordate şi rezilierea contractului de finanţare, recurenta-reclamantă neaducând alte argumente în afara celor prezentate prin acţiunea introductivă şi analizate de judecătorul fondului.
Referitor la critica privind încălcarea prevederilor din Anexa 1 la O.U.G. nr. 66/2011, intitulată "Abateri de la respectarea normelor în materie de achiziţii pentru care se aplică reduceri procentuale/corecţii financiare", se constată că aceasta a fost invocată pentru prima dată în recurs, neputând să fie analizată.
Faţă de acestea, în temeiul disp. art. 496 C. proc. civ., coroborate cu disp. art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială comuna Vârvoru de Jos împotriva sentinţei nr. 660 din 29 martie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 9 noiembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.