Hearings: May | | 2024
You are here: Home » Jurisprudence - details

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
The the Administrative and Tax Litigations Chamber

Decizia nr. 5204/2023

Decizia nr. 5204

Şedinţa publică din data de 9 noiembrie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 23.02.2022, reclamanţii A. şi B. au formulat, în contradictoriu cu pârâta Consiliul Superior al Magistraturii - Inspecţia Judiciară şi intervenientul C., contestaţie împotriva Rezoluţiei nr. C22-192 din 01.02.2022 a Inspectorului şef al Inspecţiei Judiciare, prin care s-a dispus respingerea plângerilor şi menţinerea rezoluţiei atacate, şi împotriva Rezoluţiei nr. 21-3645 din 05.01.2022 prin care s-a dispus clasarea sesizărilor.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 874 din 2 mai 2022, Curtea a respins cererea formulată de reclamanţi, ca neîntemeiată.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva acestei sentinţe, reclamanţii A. şi B. au formulat recurs, circumscris motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate şi, rejudecând în fond, admiterea contestaţiei formulate, desfiinţarea Rezoluţiei nr. C22-192 din 01.02.2022 a Inspectorului şef al Inspecţiei Judiciare şi a Rezoluţiei nr. 21-3645 din 05.01.2022 prin care s-a dispus clasarea sesizărilor formulate şi trimiterea dosarului la Inspecţia Judiciară pentru completarea verificărilor.

Recurenţii-reclamanţi susţin aplicarea greşită a disp. art. 99 alin. (1) lit. b), c), e), f), i), j), n) şi disp. art. 991 din Legea nr. 303/2004, de către prima instanţă, precum şi faptul că nu există dispoziţii legale care să prevadă că posibilitatea exercitării unor căi de atac cu privire la actele de procedură întocmite în cadrul procesului penal exclud răspunderea disciplinară a magistraţilor ce au întocmit actele cu încălcarea legii, din gravă neglijenţă sau rea-credinţă.

Referitor la încălcarea de către instanţa de fond a disp. art. 99 lit. b) şi i) din Legea nr. 303/2004, soluţia este greşită prin prisma neluării în considerare a obligaţiei de abţinere a procurorilor în cazul în care există un caz de incompatibilitate, prevăzută la art. 5 alin. (2) din Legea nr. 303/2004.

În speţă, intimatul-pârât instrumenta un dosar penal în care părţile erau competitori ai societăţii colegului său din Asociaţia Naţională a Scafandrilor Profesionişti şi Salvamarilor din România - ANSPSR, competitori cu privire la care secretarul asociaţiei, dl. D. a făcut referire public cu ocazia Conferinţei de presă din data de 15.04.2021, afirmând că în cazul deceselor celor doi scafandri este de vină E. S.R.L. - E..

În aceste condiţii, nu se poate susţine că este lipsită de relevanţă constatarea incompatibilităţii procurorului de caz de către judecătorul de cameră preliminară, ci acest aspect confirmă reaua-credinţă sau grava neglijenţă în îndeplinirea obligaţiei de abţinere, iar inspectorul judiciar nu a analizat această împrejurare, în plus disp. art. 5 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 nu prevăd nicio excepţie de la obligaţia de abţinere a procurorului.

Este de asemenea eronată susţinerea primei instanţe conform căreia existenţa conflictului de interese nu poate fi analizată, având în vedere că Inspecţia Judiciară nu are competenţă în acest sens, în raport de prevederile art. 2, art. 3 alin. (2) şi art. 12 alin. (4) din Regulamentul privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecţie de către Inspecţia Judiciară din data de 15.11.2012 şi art. 74 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 317/2004.

Referitor la încălcarea de către instanţa de fond a disp. art. 99 lit. n) din Legea nr. 303/2004, s-a reţinut greşit că soluţiile procesuale emise de procuror pot fi cenzurate doar pe calea controlului ierarhic şi jurisdicţional reglementat prin dispoziţiile C. proc. pen.

Pe fondul confirmării de către judecătorul de cameră preliminară a existenţei unui conflict de interese în ceea ce-l priveşte pe intimat, ce scoate în evidenţă intenţia procurorului de caz de a vătăma drepturile şi interesele legitime ale reclamanţilor, este evident faptul că cercetarea inspectorilor ITM a fost influenţată de către acesta, fiind întrunită abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 303/2004.

Inspectorul judiciar nu a analizat cele două procese-verbale de cercetare întocmite de Inspectorii ITM Constanţa.

Cu privire la audierea martorilor, procurorul de caz a nesocotit normele procedurale aplicabile, în sensul că nu şi-a îndeplinit obligaţia legală de a verifica actele procedurale efectuate de organele de cercetare penală.

În situaţia în care procurorul de caz ar fi exercitat un rol activ în cauza penală, acesta nu ar fi permis participarea inspectorilor ITM la efectuarea actelor de procedură, în timp ce aveau şi calitatea de martori.

De asemenea, inspectorii ITM au fost audiaţi în cauză cu încălcarea dispoziţiilor privind modul de ascultare a martorilor, prevăzute de art. 122 alin. (1) C. proc. pen.

Contrar celor reţinute de prima instanţă, reaudierea martorilor nu s-a realizat prin reluarea declaraţiei şi reinterogarea în prezenţa avocaţilor, ci le-au fost adresate întrebările înaintate de către apărătorii aleşi ai reclamanţilor şi încuviinţate de procuror.

Referitor la încălcarea de către instanţa de fond a prevederilor art. 99 lit. e) din Legea nr. 303/2004, recurenţii-reclamanţi arată că nu s-a reţinut caracterul nejustificat al refuzului procurorului de a primi documentele, motivându-se că ordonanţa era motivată, iar părţile aveau posibilitatea contestării actului.

În realitate, ordonanţa nu este motivată, fiind încălcate disp. art. 100 alin. (4) C. proc. pen., iar în privinţa respingerii cererii de administrare a probei cu expertiză în domeniul sănătăţii şi securităţii în muncă, aşa-zisele motive confirmă efectuarea urmăririi penale cu rea-credinţă şi încălcarea art. 9 din Codul deontologic.

Referitor la încălcarea de către prima instanţă a disp. art. 99 lit. f) din Legea nr. 303/2004, în mod greşit nu s-a reţinut caracterul nejustificat al procurorului de a permite reclamanţilor studierea dosarului, decât în data de 06.09.2021, neexistând cauze obiective de împiedicare în acest sens, mai ales că prin Ordonanţa din data de 09.08.2021 s-a dispus dobândirea caliltăţii de suspecţi, aspecte care nu au fost verificate de către inspectorul judiciar.

Referitor la încălcarea de către instanţa de fond a disp. art. 99 lit. j) din Legea nr. 303/2004, s-a reţinut că datele şi informaţiile publicate în presă au fost anonimizate şi că nu au fost comunicate de procurorul de caz, iar implicarea acestuia în campania de presă negativă la adresa reclamanţilor este o simplă supoziţie fără bază factuală, deşi informaţiile nu puteau proveni decât din cadrul organului de anchetă, existând indicii conform cărora procesul a avut o implicare directă, cum rezultă din pag. 38 a Rechizitoriului.

Referitor la încălcarea de către prima instanţă a dispoziţiile art. 99 lit. c) din Legea nr. 303/2004, se arată că lipsa unor obiecţiuni din partea justiţiabililor nu înlătură răspunderea disciplinară a magistratului, existând p înregistrare din data de 07.09.2021.

4. Apărările formulate de intimata-pârâtă

Intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând hotărârea atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurenţi şi cu apărările formulate de intimata-pârâtă, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Analiza motivelor de casare

Cu privire la aplicarea şi interpretarea greşită a disp. art. 99 lit. b) şi i) din Legea nr. 303/2004, ce sancţionează încălcarea prevederilor legale referitoare la incompatibilitate şi interdicţii privind judecătorii şi procurorii şi, respectiv, nerespectarea îndatoririi de a se abţine atunci când judecătorul sau procurorul ştiu că există una din cauzele prevăzute de lege pentru abţinerea sa, instanţa de fond a reţinut că, în condiţiile în care cererea de recuzare a fost respinsă, nu putea fi imputată procurorului neformularea unei cereri de abţinere, iar conflictul de interese nu poate fi analizat în cauză, întrucât intimata nu are competenţă în acest sens.

De asemenea, s-a constatat că starea de incompatibilitate nu există, deoarece cererea de recuzare a fost respinsă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, prin Ordonanţa nr. 80/11-2 din 14.09.2021.

Înalta Curte constată că prin încheierea din data de 17.03.2022, definitivă, judecătorul de cameră preliminară a apreciat că ordonanţa de respingere a cererii de recuzare este nemotivată, iar în raport de prevederile art. 64 alin. (1) lit. f), art. 65 alin. (1), art. 64 alin. (1), art. 67 alin. (1) din C. proc. pen., precum şi faţă de cadrul mai larg al Codului deontologic al magistratului şi al art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, din desfăşurarea activităţilor de urmărire penală şi modul în care acestea au fost planificate şi comunicate părţilor, procurorul ce a efectuat urmărirea penală a acţionat în mod părtinitor, dând valenţă numai probelor ce confirmau acuzaţiile, respingând toate probele propuse în apărare de către inculpaţi.

A reţinut judecătorul de cameră preliminară că toate acestea ar fi trebuit să conducă, încă de la înregistrarea dosarului pe rolul Parchetului Curţii de Apel Constanţa, la retragerea procurorului de caz de la soluţionarea sesizării, situaţia expusă şi dovedită putând contura suspiciuni cu privire la imparţialitatea procurorului de caz.

Faţă de acestea, judecătorul de cameră preliminară a constatat nulitatea tuturor actelor efectuate în cauză de către procurorul aflat în situaţie de incompatibilitate sau de către alt organ judiciar, pe baza dispoziţiilor magistratului incompatibil, întrucât aparenţa de părtinire nu poate fi înlăturată prin păstrarea actelor efectuate cu încălcarea prevederilor legale.

Pe lângă constatarea stării de incompatibilitate a procurorului, prin încheierea de cameră preliminară, s-a constatat şi neregularitatea rechizitoriului întocmit de procurorul incompatibil, privind pe inculpaţii, recurenţi-reclamanţi în cauza de faţă, precum şi persoana juridică S.C. E. S.R.L..

Înalta Curte reţine că încheierea judecătorului de cameră preliminară, ce nu a fost avută în vedere de către inspectorul judiciar, în timp ce instanţa de fond a considerat, fără să-şi motiveze opţiunea, că nu are relevanţă în cauza de faţă, reprezintă un indiciu ce ar putea contura elementele constitutive ale abaterilor disciplinare prevăzute de disp. art. 99 lit. b) şi i) din Legea nr. 303/2004.

Revine intimatei Inspecţia Judiciară să reanalizeze sesizarea sub acest aspect, pentru a constata dacă faptele constituie abatere disciplinară, conform disp. art. 99 din Legea nr. 303/2004.

Referitor la aplicarea şi interpretarea greşită a disp. art. 99 lit. n) din Legea nr. 303/2004, care se referă la folosirea funcţiei deţinute pentru a obţine un tratament favorabil din partea autorităţilor sau intervenţiile pentru soluţionarea unei cereri [...], instanţa de fond a apreciat că procurorul a dat dovadă de rol activ, a dispus reaudierea martorilor în prezenţa apărătorilor aleşi ai petenţilor, iar procurorul ierarhic, cu prilejul verificării sub aspectul legalităţii şi temeiniciei, potrivit disp. art. 328 alin. (1) din C. proc. pen., nu a dispus completarea anchetei penale şi nu a înlăturat sau anulat nicio probă din dosarul penal.

Prin încheierea de cameră preliminară din data de 17.03.2022 s-a apreciat că declaraţiile de martor luate inculpatului A. şi numitei F. au încălcat disp. art. 122 alin. (1) C. proc. pen., fiind nesocotit caracterul nepublic al urmăririi penale, astfel că au fost excluse, aceeaşi sancţiune a fost luată şi în privinţa proceselor-verbale din data de 20.08.2021 şi 23.08.2021, constatându-se nerespectarea vieţii private, a inviolabilităţii domiciliului şi a secretului corespondenţei prevăzute de art. 11 alin. (2) C. proc. pen.

Întrucât inspectorul judiciar nu a avut în vedere aceste elemente, iar prima instanţă, în mod greşit s-a raportat doar la verificarea legalităţii efectuată de procurorul ierarhic, Înalta Curte va trimite dosarul Inspecţiei Judiciare pentru a completa verificările sub acest aspect.

În ceea ce priveşte aplicarea şi interpretarea greşită a disp. art. 99 lit. e) din Legea nr. 303/2004, refuzul nejustificat de a primi la dosar cererile, concluziile, memoriile sau actele depuse de părţile din proces, prima instanţă a apreciat că nu se poate reţine caracterul nejustificat al refuzului procurorului de caz de a primi documentele invocate de către reclamanţi, în condiţiile în care ordonanţa este motivată şi nu s-au contestat dispoziţiile acesteia, conform dispoziţiilor legale incidente.

Critica este nefondată, Înalta Curte reţinând că nu există niciun indiciu din care să rezulte că procurorul de caz a refuzat nejustificat să primească la dosar actele părţilor, aceasta fiind urmarea încuviinţării administrării anumitor probe şi respingerii spre administrare a altor probe, atribut ce aparţine exclusiv magistratului, conform dispoziţiilor C. proc. pen.

Cu privire la aplicarea şi interpretarea greşită a disp. art. 99 lit. f) din Legea nr. 303/2004, ce se referă la refuzul nejustificat de a îndeplini o îndatorire de serviciu, prima instanţă a apreciat că nepunerea la dispoziţie a dosarului pentru studiere către reclamanţi s-a datorat unor cauze obiective, respectiv aflarea procurorului de caz în concedii de odihnă şi medical, iar aceste aspecte procesuale pot fi cenzurate doar pe calea controlului ierarhic şi jurisdicţional reglementat prin dispoziţiile C. proc. pen.

Înalta Curte apreciază, având în vedere constatările judecătorului de cameră preliminară că nu au fost respectate dispoziţiile art. 10 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul a fost privat de dreptul de a beneficia de timpul şi înlesnirile necesare pregătirii apărării în faza de urmărire penală, existând astfel indiciile abaterii disciplinare prevăzute de disp. art. 99 lit. f) din Legea nr. 303/2004, urmând ca inspectorul judiciar să completeze verificările sub acest aspect.

Referitor la încălcarea de către instanţa de fond a disp. art. 99 lit. j) din Legea nr. 303/2004,ce constau în nerespectarea secretului deliberării sau confidenţialităţii lucrărilor care au acest caracter, precum şi a altor informaţii de aceeaşi natură de care a luat cunoştinţă în exercitarea funcţiei, cu excepţia celor de interes public, în condiţiile legii, dacă fapta nu constituie infracţiune, prin motivele de nelegalitate se contestă modalitatea de interpretare a probelor de către judecătorul fondului, aspecte ce nu se circumscriu cazului de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., critica urmând să fie respinsă ca nefondată.

Cu privire la încălcarea disp. art. 99 lit. c) din Legea nr. 303/2004, atitudini nedemne în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu faţă de justiţiabilii în speţă, Înalta Curte reţine că reclamanţii au sesizat Inspecţia Judiciară cu privire la existenţa unei atitudini sfidătoare a procurorului pe parcursul desfăşurării anchetei penale.

Din probele administrate în cauză, se reţine că prima instanţă, în mod corect a apreciat că nu este întrunită fapta imputată.

Astfel, nu se poate confunda un schimb de replici în contradictoriu şi o atitudine tensionată, cu abaterea prevăzută de art. 99 lit. c) din Legea nr. 303/2004, când atitudinea magistratului faţă de justiţiabili ar trebui să se încadreze în categoria unor acte/fapte/limbaj nedemn, dezonorant pentru funcţia exercitată.

Prin urmare, Înalta Curte constată o încălcare a normelor de drept material analizate în privinţa disp. art. 99 lit. b), i), n) şi f) din Legea nr. 303/2004, în temeiul disp. art. 496 C. proc. civ., coroborat cu disp. art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, se va admite recursul declarat, se va casa sentinţa atacată şi, în rejudecare, se va admite contestaţia, se va desfiinţa Rezoluţia nr. C22-192/01.02.2022 a Inspectorului şef al Inspecţiei Judiciare şi Rezoluţia de clasare nr. 21-3645/05.01.2022.

Se va trimite dosarul la Inspecţia Judiciară pentru completarea verificărilor, în conformitate cu prezentele considerente.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamanţii A. şi B. împotriva sentinţei nr. 874 din 2 mai 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, în rejudecare,

Admite contestaţia formulată de reclamanţii A. şi B. în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară şi cu intervenientul C..

Desfiinţează Rezoluţia nr. C22-192 din 01.02.2022 a Inspectorului şef al Inspecţiei Judiciare şi Rezoluţia de clasare nr. 21-3645 din 05.01.2022.

Trimite dosarul la Inspecţia Judiciară pentru completarea verificărilor.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 9 noiembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.