Hearings: May | | 2024
You are here: Home » Jurisprudence - details

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
The the Administrative and Tax Litigations Chamber

Decizia nr. 5298/2023

Decizia nr. 5298

Şedinţa publică din data de 14 noiembrie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 25 mai 2020, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional al Audiovizualului ("CNA", "Consiliul"), a solicitat anularea Deciziei nr. 202/20.02.2020, emisă de pârât şi exonerarea de la plata amenzii contravenţionale în cuantum de 10.000 RON, iar în subsidiar, înlocuirea sancţiunii amenzii contravenţionale cu avertisment/somaţie sau reducerea sancţiunii amenzii contravenţionale proporţional cu gradul de pericol social la minimul acesteia de 5.000 RON.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 435 din 30 martie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

(i) a admis în parte cererea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional al Audiovizualului;

(ii) a anulat în parte Decizia CNA nr. 202/20.02.2020 în ceea ce priveşte fapta reţinută în raport de emisiunea "Dosar de politician" din data de 02.02.2020;

(iii) a diminuat amenda contravenţională la suma de 5.000 RON;

(iv) a menţinut în rest decizia contestată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 435 din 30 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul Consiliul Naţional al Audiovizualului, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea în tot a acţiunii.

În motivarea recursului se arată, în esenţă, că instanţa de fond a pornit de la o premisă eronată care nu ţine cont de art. 90 alin. (4) Legea audiovizualului, nici de apărările pârâtului şi nici de jurisprudenţa ICCJ, limitând analiza şi considerentele strict la acţiunea introductivă de instanţă cu ignorarea celorlalte înscrisuri ale dosarului.

În raport de prevederile art. 144 alin. (1) Codul audiovizualului, art. 40, art. 90 alin. (1) lit. g) şi alin. (2) şi alin. (4) Legea audiovizualului, recurentul consideră că amenda de 10.000 RON a fost legal aplicată ca fiind minimul prevăzut de lege.

Se invocă faptul că, indiferent de numărul încălcărilor prevederilor Codului audiovizualului, se reţine o singură contravenţie iar dispoziţiile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, la care a făcut referire prima instanţă, sunt inaplicabile.

Recurentul solicită să se constate că interpretarea dată de instanţa de fond art. 70 alin. (1) din Codul audiovizualului şi aplicarea acestuia în litigiu este greşită întrucât Consiliul nu a reţinut nici calitatea de partid politic al B. şi nici legătura existentă între comunitatea maghiară şi B., ci doar faptul că în contextul discuţiilor în emisiune, B. şi preşedinte acestuia erau desemnaţi şi nominalizaţi expres ca reprezentând minoritatea maghiară din România, ceea ce ar fi trebuit să impună prezentarea unui punct de vedere al acestora.

Concluzionând, solicită a se constata că soluţia de admitere în parte a cererii de chemare în judecată cu consecinţa anulării Deciziei CNA nr. 202/20.02.2020, în ceea ce priveşte fapta reţinută în raport de emisiunea "Dosar de politician" din data de 02.02.2020 şi diminuarea amenzii contravenţionale de la suma de 10.000 RON la suma de 5000 RON, sunt rezultatul unei greşite aplicări şi interpretări a dispoziţiilor de drept material din domeniul audiovizualului aplicabile speţei supuse controlului de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ.

În drept, s-au invocat prevederile art. 486 şi următoarele din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă A. S.R.L. nu a depus întâmpinare faţă de recursul declarat de pârâtul Consiliul Naţional al Audiovizualului.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârât este fondat, pentru următoarele considerente:

Examinând recursurile declarate în cauză prin raportare la criticile formulate şi la probele administrate, Înalta Curte reţine caracterul fondat al recursului declarat de pârâtul CNA pentru următoarele considerente:

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Prin decizia CNA nr. 202/20.02.2020 s-a dispus sancţionarea cu amendă în cuantum de 10.000 RON a radiodifuzorului A., pentru încălcarea prevederilor art. 47 alin. (3), art. 67 şi art. 70 din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual, modificată şi completată.

În fapt, s-a reţinut că în emisiunile "C." din 30.01.2020 şi "Dosar de politician" din data de 02.02.2020, când s-au comentat evenimentele din comuna Ditrău, jud. Harghita, legate de reacţia comunităţii faţă de angajarea a doi cetăţeni din Sri-Lanka la brutăria locală, prezentatorii au promovat un discurs ostil la adresa etniei maghiare, prin afirmaţii defăimătoare la adresa acesteia, a folosit un limbaj injurios, nu a asigurat o distincţie clară între fapte şi opinii, contravenind exigenţei de imparţialitate. S-a imputat şi faptul că în emisiunea "Dosar de politician" nu s-a prezentat punctul de vedere al B., entitate vizată de comentariile tendenţionase făcute în acest context.

Prima instanţă, prin sentinţa ce face obiectul prezentului recurs, a reţinut că reclamanta a fost sancţionată pentru două fapte contravenţionale, aplicându-se câte o amendă minimă de 5000 RON pentru fiecare şi că numai încălcarea prevederilor art. 47 alin. (3) din Decizia nr. 220/2020 a fost legal reţinută, motiv pentru care a redus amenda aplicată la minimul legal de 5000 RON.

În privinţa încălcării art. 67 şi 70 din Decizia nr. 220/2011, prima instanţă a reţinut că, în situaţia de speţă, în care reclamanta a fost sancţionată pentru faptul că nu a cerut un punct de vedere B., Codul audiovizualului nu impun în niciun fel obligaţia radiodifuzorului de a cere un punct de vedere unui partid politic chiar dacă acesta face obiectul discuţiilor şi analizelor emisiunii TV. Prin urmare, în acest context s-a reţinut că radiodifuzorul a fost sancţionat pentru o faptă neprevăzută de textul regulamentar.

Recurentul-pârât CNA critică soluţia primei instanţe din perspectiva unui singur temei de casare, cel reglementat de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., vizând interpretarea ori aplicarea greşită a normelor de drept material.

Dispoziţiile relevante din cuprinsul Legii nr. 504/2002 şi a Deciziei nr. 202/2011 privind Codul audiovizualului, ce reglementează temeiul de drept al faptelor pentru care intimata a fost sancţionată, iar recurenta le contestă prin calea de atac declarată în cauză, sunt cele ale art. 47, 67, 70, 144 Decizia nr. 202/2011 şi ale art. 90, 91 din Legea nr. 504/2002:

Decizia nr. 202/2011 privind Codul audiovizualului

Art. 47 alin. (3)

"(3) Sunt interzise în programele audiovizuale afirmaţii defăimătoare generalizatoare la adresa unui grup/comunităţi definit(e) de gen, vârstă, rasă, etnie, naţionalitate, cetăţenie, credinţe religioase, orientare sexuală, nivel de educaţie, categorie socială, afecţiuni medicale sau caracteristici fizice."

Art. 67

"În exercitarea dreptului lor de a-şi exprima opinii sau puncte de vedere în legătură cu subiecte de interes public, prezentatorii şi moderatorii trebuie să asigure o separare clară a opiniilor de fapte şi nu trebuie să profite de apariţia lor constantă în programe într-un mod care să contravină exigenţelor de asigurare a imparţialităţii."

Art. 70.

"În cadrul programelor de ştiri şi dezbateri care abordează probleme de interes public privind minorităţile etnice, religioase sau sexuale se va prezenta şi un punct de vedere al acestora."

Art. 144.

"(1) Nerespectarea prevederilor art. 16 alin. (1), ale art. 27, 47 şi 48, ale art. 90 alin. (1) şi (3), ale art. 96, precum şi nerespectarea prevederilor legale privind acordarea dreptului la replică se sancţionează conform dispoziţiilor art. 90 alin. (2) din Legea audiovizualului.

(2) Nerespectarea prevederilor celorlalte articole ale prezentei decizii, precum şi refuzul ducerii la îndeplinire a dispoziţiilor referitoare la acordarea rectificării se sancţionează conform dispoziţiilor art. 91 din Legea audiovizualului.

(3) În individualizarea sancţiunii Consiliul va ţine cont, după caz, de următoarele aspecte:

a) gravitatea faptei şi efectele acesteia;

b) sancţiunile primite anterior, pe o perioadă de cel mult un an, şi modul în care furnizorul de servicii s-a raportat la acestea;

c) ziua din săptămână şi intervalul de difuzare a emisiunii în cauză;

d) durata emisiunii;

e) audienţa înregistrată."

Legea audiovizualului nr. 504/2002 cu modificările şi completările ulterioare:

Art. 90

"(1) Constituie contravenţii şi următoarele fapte:.

(2) Faptele prevăzute la alin. (1) se sancţionează cu amendă de la 10.000 RON la 200.000 RON. 03/12/2008 - alineatul a fost modificat prin Ordonanţă de urgenţă 181/200822/11/2009 - alineatul a fost modificat prin Ordonanţă de urgenţă 181/2008 aprobat(ă) prin Lege 333/2009 la data 22/11/2009

(3) În cazul în care Consiliul decide că efectele unei fapte prevăzute la alin. (1) sunt minore, va adresa o somaţie publică de intrare în legalitate.

(4) Individualizarea sancţiunii în cazul săvârşirii uneia dintre contravenţiile prevăzute în prezenta lege se face ţinându-se seama de gravitatea faptei, de efectele acesteia, precum şi de sancţiunile primite anterior, pe o perioadă de cel mult un an.

Art. 91.

"(1) Constituie contravenţie nerespectarea de către furnizorii sau distribuitorii de servicii a dispoziţiilor prevăzute la art. 2 alin. (6), art. 22 alin. (1), art. 23 alin. (1), art. 261 alin. (1), art. 31 alin. (1), (3) - (5), art. 39 alin. (1), art. 411 alin. (1) şi (2), art. 421 alin. (6), art. 428, art. 44, 48 şi 82, precum şi a deciziilor având caracter normativ emise de Consiliu. 10/10/2003 - alineatul a fost modificat anterior prin Lege 402/200322/11/2009 - alineatul a fost modificat prin Ordonanţă de urgenţă 181/2008 aprobat(ă) prin Lege 333/2009 la data 22/11/200903/07/2022 - alineatul a fost modificat prin Lege 190/2022

(3) În cazul în care furnizorul sau distribuitorul de servicii nu intră în legalitate în termenul şi în condiţiile stabilite prin somaţie ori încalcă din nou aceste prevederi, se aplică o amendă contravenţională de la 5.000 RON la 100.000 RON."

O primă critică a recurentului-pârât a privit soluţia primei instanţe de individualizare a sancţiunii aplicate intimatei-reclamante prin decizia nr. 202/2020, arătând emitentul acestei decizii că este greşită premisa de la care a pornit judecătorul fondului în raţionamentul său atunci când a considerat că sunt două fapte contravenţionale distincte, fiecare fiind sancţionată cu amendă în cuantum de 5.000 RON.

Totodată, a susţinut recurentul-pârât că judecătorul fondului a greşit când a reţinut nelegalitatea deciziei atacate prin aceea că nu a indicat în mod defalcat amenda pentru fiecare emisiune în parte, dispoziţiile art. 10 alin. (2) O.G. nr. 2/2001 nefiind aplicabile în cauză.

Din perspectiva motivului de casare reglementat de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., reţine Înalta Curte că acesta este fondat, fiind pronunţată o soluţie cu interpretarea şi aplicarea greşită a normelor legale în cauză.

Cu titlu preliminar, în acord cu jurisprudenţa sa anterioară în materie, Înalta Curte reţine că prevederile O.G. nr. 2/2001 nu sunt incidente în cauză, având în vedere că aceste dispoziţii legale ce constituie dreptul comun în materie contravenţională, nu sunt aplicabile deciziilor emise de Consiliul Naţional al Audiovizualului în temeiul Legii nr. 504/2002, act normativ care conţine norme ce derogă de la regimul juridic general instituit de O.G. nr. 2/2001.

În ceea ce priveşte individualizarea sancţiunii aplicate prin decizia atacată, Înalta Curte, în acord cu jurisprudenţa sa constantă în materie, are în vedere prevederile art. 144 alin. (3) din Codul audiovizualului care statuează că, în individualizarea sancţiunii, Consiliul va ţine cont, după caz, de: gravitatea faptei şi efectele acesteia, sancţiunile primite anterior, pe o perioadă de cel mult un an şi modul în care furnizorul de servicii s-a raportat la acestea, ziua din săptămână şi intervalul de difuzare a emisiunii în cauză, durata emisiunii, audienţa înregistrată.

În consecinţă, sancţiunea este indiferentă de numărul emisiunilor analizate în cadrul deciziei de sancţionare şi individualizarea sancţiunii nu priveşte fiecare dispoziţie legală constatată a fi fost încălcată în cuprinsul deciziei.

Prin urmare, nu poate fi vorba în cauză de fapte distincte, care să constituie tot atâtea contravenţii, pentru fiecare dintre acestea impunându-se aplicarea unei sancţiuni individualizate, ci de o singură faptă, cea reglementată de art. 91 alin. (1) şi (3) Legea audiovizualului nr. 504/2002, care stipulează caracterul contravenţional al încălcării prevederilor Deciziei 220/2011 privind Codul audiovizualului, ca act normativ emis de Consiliu, respectiv, art. 47 alin. (3), art. 67 şi 70 din acest cod.

Aplicarea unei sancţiuni de 10.000 RON, în limitele stabilite de lege şi orientată spre minim, reprezintă o corectă individualizare a sancţiunii raportat la încălcările Codului audiovizualului, orice alte aspecte fiind lipsite de relevanţă şi inutil a fi analizate, cu precizarea că recurenta nu invocă greşita individualizare a sancţiunii aplicate, în raport de criteriile legale de individualizare.

Este adevărată că art. 144 alin. (1) Codul audiovizualului trimite pentru sancţionare încălcării art. 47 din acelaşi cod la prevederile art. 90 alin. (1) şi (3) din Legea audiovizualului, dispoziţie care prevede un minim de 10.000 RON, însă, acest aspect nu schimbă raţionamentul anterior expus, nefiind vorba de două sancţiuni individualizate distinct. Atâta vreme cât sancţiunea este legal aplicată, aspectul semnalat este indiferent în prezenta cauză.

O altă critică distinctă formulată de recurentul-pârât împotriva sentinţei primei instanţe vizează soluţia prin care judecătorul fondului a considerat că fapta săvârşită în cadrul emisiuni "Dosar de politician" din data de 02.02.2020 nu constituie contravenţie, fiind, astfel, exonerată reclamanta de plata amenzii în cuantum de 5000 RON.

Înalta Curte îmbrăţişează punctul de vedere exprimat de intimatul-pârât prin decizia nr. 202/2020, reţinând că radiodifuzorul A. S.R.L. avea obligaţia, potrivit art. 70 Codul Audiovizualului de a prezenta un punct de vedere al B. ca formaţiune reprezentantă a minorităţii maghiare din România, în contextul în care, această minoritate era vizată de subiectul emisiunii iar B. şi conducerea acesteia au fost indicate şi criticate expres în legătură cu formarea opiniei şi reacţiei minorităţii maghiare, toate acestea fiind necesare pentru asigurarea exigenţei de imparţialitate, reglementată de art. 67 din acelaşi Cod al audiovizualului.

În plus, B. nu este partid politic, ci este o persoană juridică cu statut de organizaţie culturală, dar şi politică, fondată pentru a reprezenta interesele comunităţii maghiare. Aşadar, considerentele instanţei de fond care înlătură acest statut al B. sunt nelegale întrucât comunitatea maghiară se exprimă public prin reprezentantul său, respectiv prin B., ale cărei acţiuni au fost vizate în concret. Or, pentru respectarea principiului "audiatur et altera pars", ca element intrinsec al exigenţei de imparţialitate, era necesar punctul de vedere al B..

În consecinţă, este legală decizia nr. 202/2020 emisă de CNA în întregul său, atât cu privire la fapta săvârşită, din perspectiva încălcărilor legale reţinute, cât şi cu privire la cuantumul amenzii contravenţionale aplicate, ce se încadrează în limitele reglementate de art. 90 alin. (2) şi art. 91 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 504/2002, ţinându-se seama şi de sancţiunile aplicate anterior aceluiaşi radiodifuzor pentru fapte similare.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele anterior redate, Înalta Curte, în aplicarea prevederilor art. 496 C. proc. civ., cu raportare la dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., va admite recursul declarat de pârâtul CNA împotriva sentinţei nr. 435/30.03.2021, pe care o va casa şi, în rejudecare, va respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta A. S.R.L..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Consiliul Naţional al Audiovizualului împotriva sentinţei civile nr. 435 din 30 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând:

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional al Audiovizualului, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 14 noiembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.