Şedinţa publică din data de 15 noiembrie 2023
Asupra conflictului negativ de competenţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei şi cadrul procesual
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 6 decembrie 2022, pe rolul Tribunalui Bucureşti, reclamanta A., sub nr. x/2022, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Colegiul Medicilor din România - Comisia Superioară de Disciplină, desfiinţarea Deciziei nr. 172/2022 emise de pârâtă în dosarul nr. x/2019.
Ulterior, la dosarul nr. x/2022 au fost conexate:
- dosarul nr. x/2022 privind pe reclamanta B., în contradictoriu cu pârâtul Colegiul Medicilor din România, având ca obiect anularea în parte a Deciziei nr. 172/2022 adoptată de Colegiul Medicilor din România, Comisia Superioară de Disciplină în dosarul nr. x/2019, referitor la sancţionarea reclamantei B. cu mustrare,
- dosarul nr. x/2022 privind pe reclamanta C. în contradictoriu cu pârâţii Colegiul Medicilor; Comisia Superioară de Disciplină a Colegiului Medicilor din România - structură a Colegiului Medicilor din România, D. şi E., având ca obiect anularea în parte a deciziei nr. 172/2022 ce a fost adoptată de Comisia Superioară de Disciplină a Colegiului Medicilor din România în şedinţa din data de 29.07.2022, respectiv în ceea ce priveşte aspectele reţinute de pârâtul Consiliul medicilor din România - Comisia Superioară de Disciplină cu privire la reclamanta C. şi, în consecinţă, înlăturarea sancţiunii avertismentului ce i-a fost aplicată, urmând a se stabili că nu este răspunzătoare pentru faptele imputabile.
2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă
2.1. Prin sentinţa civilă nr. 3472 din data de 12 iunie 2023, Tribunalul Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a dispus declinarea competenţei soluţionării cauzei privind pe reclamantele A., C. şi B., pe pârâţii Colegiul Medicilor din România - Comisia Superioară de Disciplină, Colegiul Medicilor din România şi pârâţii - intervenienţi E. şi D., în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul Bucureşti a apreciat că dispoziţiile art. 459 din Legea nr. 95/2006 potrivit căreia "împotriva deciziei de sancţionare a Comisiei superioare de disciplină, în termen de 15 zile de la comunicare, medicul sancţionat poate formula acţiune în anulare la secţia de contencios adminstrativ a tribunalului în a cărui rază îşi desfăşoară activitatea", nu pot deroga de la dispoziţiile generale ale art. 10 din Legea nr. 554/2004, întrucât Legea nr. 95/2006 nu este o lege organică specială, ci este o lege ordinară.
Motivând soluţia astfel pronunţată, a reţinut că actele contestate în cauză sunt emise de Colegiul Medicilor din România- Comisia Superioară de Disciplină, autoritate publică centrală, astfel încât, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competenţa de soluţionare a cauzei revine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel.
2.2. Prin sentinţa civilă nr. 1356 din data de 13 septembrie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi, constatând ivit conflictul de competenţă, a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestui conflict.
Pentru a dispune în acest sens, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că scopul acţiunilor reclamantelor îl constituie desfiinţarea, după caz, în tot sau în parte, a Deciziei nr. 172/29.07.2022, adoptată de Colegiul Medicilor din România- Comisia Superioară de Disciplină în dosarul nr. x/2019 şi că sunt incidente dispoziţiile art. 459 din Legea nr. 95/2006, care reprezintă o normă specială de competenţă şi care se aplică cu prioritate, în baza principiului lex specialia generalibus derogant, faţă de dispoziţiile generale ale Legii nr. 554/2004.
Curtea de Apel Bucureşti a mai reţinut şi că decizia atacată a fost pronunţată de Comisia Superioară de Disciplină a Colegiului Medicilor din România, în soluţionarea contestaţiei depuse de către contestatoarele B. şi E. împotriva Deciziei nr. 904/19.09.2019 a Comisiei de disciplină a Colegiului Medicilor Bucureşti, aceasta din urmă fiind autoritatea emitentă în raport de care se stabileşte competenţa de soluţionare în cauză.
3. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit între cele două instanţe, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:
În cauză, reclamantele B., C. şi A. au solicitat desfiinţarea, după caz, în tot sau în parte, a Deciziei nr. 172/29.07.2022, adoptată de Colegiul Medicilor din România- Comisia Superioară de Disciplină în dosarul nr. x/2019.
Problema de drept care a generat conflictul de competenţă şi asupra căreia instanţele aflate în conflict au exprimat opinii contrare, priveşte actul normativ care determină competenţa materială de soluţionare a cauzei. Astfel, tribunalul a apreciat că instanţa competentă trebuie determinată în raport de dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 şi de rangul autorităţii emitente a Deciziei nr. 172/29.07.2022, iar curtea de apel a reţinut că normele de drept relevante sunt cele ale Legii nr. 95/2006, acestea având caracter special şi derogatoriu de la legea contenciosului administrativ.
Examinând argumentele expuse de cele două instanţe aflate în conflict, prin raportare la obiectul dedus judecăţii şi la dispoziţiile legale incidente în materia, Înalta Curte apreciază că se impune stabilirea competenţei materiale a cauzei în raport de dispoziţiile art. 459 din Legea nr. 95/2006, potrivit cărora "Împotriva deciziei de sancţionare a Comisiei superioare de disciplină, în termen de 15 zile de la comunicare, medicul sancţionat poate formula o acţiune în anulare la secţia de contencios administrativ a tribunalului în a cărui rază îşi desfăşoară activitatea."
Pentru a statua astfel, Înalta Curte reţine că Legea nr. 95/2006 are caracter de normă specială faţă de Legea nr. 554/2004, care reprezintă norma generală în materia contenciosului administrativ şi care este incidentă doar în cazul în care legiuitorul nu a reglementat, prin dispoziţii normative derogatorii, o competenţă specială în raport de obiectul cererii.
În ceea ce priveşte cerinţa din cuprinsul art. 10 alin. (1) al Legii nr. 554/2004, ca norma de competenţă derogatorie să fie stabilită printr-o "lege organică specială", Înalta Curte constată că sintagma care a dat naştere unor interpretări contrare din partea instanţelor aflate în conflict a fost inclusă în articolul de lege menţionat prin Legea nr. 262/2007 de modificare a legii contencios administrativ, ulterior adoptării Legii nr. 95/2006, la data de 1 mai 2006. Încă de la momentul adoptării Legii nr. 95/2006, legiuitorul a urmărit să stabilească o competenţă specială, derogatorie de la norma generală, în soluţionarea contestaţiilor formulate împotriva procedurilor disciplinare desfăşurate faţă de medici. Întrucât dispoziţiile legale care reglementează această competenţă există în fondul legislativ şi nu au fost declarate neconstituţionale printr-o decizie a Curţii Constituţionale, Înalta Curte, prin raportare la limitele atribuţiilor puterii judecătoreşti ce nu pot fi depăşite, apreciază că se impune aplicarea acestora în cauzele aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, cu respectarea principiului lex specialia generalibus derogant, competenţa fiind reglementată de norme imperative.
Faţă de aceste argumente, Înalta Curte constată că instanţa competentă din punct de vedere material şi teritorial să soluţioneze prezenta cauză, în fond, este Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, tribunalul în raza căruia îşi desfăşoară activitatea medicii împotriva cărora este îndreptată acţiunea disciplinară.
Pentru aceste considerente, în condiţiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) şi alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantele B., C. şi A. în contradictoriu cu pârâţii Colegiul Medicilor din România, Colegiul Medicilor din România - Comisia Superioară de Disciplină şi petenţii E. şi D., în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 15 noiembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.