Audiovizual. Decizie emisă de C.N.A. Individualizarea sancțiunii.
Cuprins pe materii: Drept administrativ. Contenciosul administrativ reglementat prin legi speciale. Audiovizual (Acte emise de C.N.A.)
Index alfabetic:
- Consiliul Naţional al Audiovizualului (C.N.A.)
- Sancţiune
- Individualizarea sancţiunii
Decizia nr. 202/2011 privind Codul audiovizualului, art. 47, 67, 70, 144
Legea nr. 504/2002, art. 90, 91
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii aplicată de Consiliul Naţional al Audiovizualului, Înalta Curte, în acord cu jurisprudența sa constantă în materie, are în vedere prevederile art. 144 alin. (3) din Codul audiovizualului care statuează că, în individualizarea sancțiunii, Consiliul va ţine cont, după caz, de: gravitatea faptei şi efectele acesteia, sancțiunile primite anterior, pe o perioadă de cel mult un an şi modul în care furnizorul de servicii s-a raportat la acestea, ziua din săptămână şi intervalul de difuzare a emisiunii în cauză, durata emisiunii, audienţa înregistrată.
În consecinţă, sancţiunea este indiferentă de numărul emisiunilor analizate în cadrul deciziei de sancționare și individualizarea sancţiunii nu priveşte fiecare dispoziție legală constatată a fi fost încălcată în cuprinsul deciziei.
Prin urmare, nu poate fi vorba în cauză de fapte distincte, care să constituie tot atâtea contravenții, pentru fiecare dintre acestea impunându-se aplicarea unei sancțiuni individualizate, ci de o singură faptă, cea reglementată de art. 91 alin. (1) și (3) Legea audiovizualului nr. 504/2002,
ICCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5298 din 14 noiembrie 2023
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 25 mai 2020, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Societatea A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional al Audiovizualului („C.N.A.”, „Consiliul”), a solicitat anularea Deciziei nr. 202/20.02.2020, emisă de pârât şi exonerarea de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 10.000 lei, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu avertisment/somație sau reducerea sancțiunii amenzii contravenționale proporțional cu gradul de pericol social la minimul acesteia de 5.000 lei.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 435 din 30 martie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:
(i) a admis în parte cererea formulată de reclamanta Societatea A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional al Audiovizualului;
(ii) a anulat în parte Decizia C.N.A. nr. 202/20.02.2020 în ceea ce priveşte fapta reţinută în raport de emisiunea "Dosar de politician" din data de 02.02.2020;
(iii) a diminuat amenda contravenţională la suma de 5.000 RON;
(iv) a menţinut în rest decizia contestată.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 435 din 30 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul Consiliul Naţional al Audiovizualului, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea în tot a acţiunii.
În motivarea recursului se arată, în esenţă, că instanţa de fond a pornit de la o premisă eronată care nu ţine cont de art. 90 alin. (4) Legea audiovizualului, nici de apărările pârâtului, şi nici de jurisprudenţa ICCJ, limitând analiza şi considerentele strict la acţiunea introductivă de instanţă cu ignorarea celorlalte înscrisuri ale dosarului.
În raport de prevederile art. 144 alin. (1) Codul audiovizualului, art. 40, art. 90 alin. (1) lit. g) şi alin. (2) şi alin. (4) Legea audiovizualului, recurentul consideră că amenda de 10.000 lei a fost legal aplicată ca fiind minimul prevăzut de lege.
Se invocă faptul că, indiferent de numărul încălcărilor prevederilor Codului audiovizualului, se reţine o singură contravenţie, iar dispoziţiile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, la care a făcut referire prima instanţă, sunt inaplicabile.
Recurentul solicită să se constate că interpretarea dată de instanţa de fond art. 70 alin. (1) din Codul audiovizualului şi aplicarea acestuia în litigiu este greşită, întrucât Consiliul nu a reţinut nici calitatea de partid politic al UDMR şi nici legătura existentă între comunitatea maghiară şi UDMR, ci doar faptul că în contextul discuţiilor în emisiune, UDMR şi președinte acestuia erau desemnaţi şi nominalizaţi expres ca reprezentând minoritatea maghiară din România, ceea ce ar fi trebuit să impună prezentarea unui punct de vedere al acestora.
Concluzionând, solicită a se constata că soluţia de admitere în parte a cererii de chemare în judecată cu consecinţa anulării Deciziei C.N.A. nr. 202/20.02.2020, în ceea ce priveşte fapta reţinută în raport de emisiunea „Dosar de politician” din data de 02.02.2020 şi diminuarea amenzii contravenţionale de la suma de 10.000 lei la suma de 5000 lei, sunt rezultatul unei greşite aplicări şi interpretări a dispoziţiilor de drept material din domeniul audiovizualului aplicabile speţei supuse controlului de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ.
În drept, s-au invocat prevederile art. 486 şi următoarele din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă.
4. Apărările formulate în cauză
Intimata-reclamantă Societatea A. S.R.L. nu a depus întâmpinare faţă de recursul declarat de pârâtul Consiliul Naţional al Audiovizualului.
II. Soluţia instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârât este fondat, pentru următoarele considerente:
Examinând recursurile declarate în cauză prin raportare la criticile formulate și la probele administrate, Înalta Curte reține caracterul fondat al recursului declarat de pârâtul C.N.A. pentru următoarele considerente:
1. Argumente de fapt și de drept relevante
Prin decizia C.N.A. nr. 202/20.02.2020 s-a dispus sancționarea cu amendă în cuantum de 10.000 lei a radiodifuzorului A., pentru încălcarea prevederilor art. 47 alin. (3), art. 67 şi art. 70 din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual, modificată şi completată.
În fapt, s-a reținut că în emisiunile “Lumea lui X” din 30.01.2020 şi “Dosar de politician” din data de 02.02.2020, când s-au comentat evenimentele din comuna X., jud Harghita, legate de reacția comunității faţă de angajarea a doi cetăţeni din Sri-Lanka la brutăria locală, prezentatorii au promovat un discurs ostil la adresa etniei maghiare, prin afirmații defăimătoare la adresa acesteia, a folosit un limbaj injurios, nu a asigurat o distincție clară între fapte şi opinii, contravenind exigenței de imparțialitate. S-a imputat şi faptul că în emisiunea “Dosar de politician” nu s-a prezentat punctul de vedere al UDMR, entitate vizată de comentariile tendenţioase făcute în acest context.
Prima instanță, prin sentința ce face obiectul prezentului recurs, a reținut că reclamanta a fost sancționată pentru două fapte contravenționale, aplicându-se câte o amendă minimă de 5000 lei pentru fiecare şi că numai încălcarea prevederilor art. 47 alin. (3) din Decizia nr. 220/2020 a fost legal reținută, motiv pentru care a redus amenda aplicată la minimul legal de 5000 lei.
În privința încălcării art. 67 și 70 din Decizia nr. 220/2011, prima instanță a reținut că, în situația de speță, în care reclamanta a fost sancționată pentru faptul că nu a cerut un punct de vedere UDMR-ului, Codul audiovizualului nu impun în niciun fel obligația radiodifuzorului de a cere un punct de vedere unui partid politic chiar dacă acesta face obiectul discuțiilor şi analizelor emisiunii TV. Prin urmare, în acest context s-a reținut că radiodifuzorul a fost sancționat pentru o faptă neprevăzută de textul regulamentar.
Recurentul-pârât C.N.A. critică soluția primei instanțe din perspectiva unui singur temei de casare, cel reglementat de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., vizând interpretarea ori aplicarea greşită a normelor de drept material.
Dispozițiile relevante din cuprinsul Legii nr. 504/2002 și a Deciziei nr. 202/2011 privind Codul audiovizualului, ce reglementează temeiul de drept al faptelor pentru care intimata a fost sancționată, iar recurenta le contestă prin calea de atac declarată în cauză, sunt cele ale art. 47, 67, 70, 144 din Decizia nr. 202/2011 și ale art. 90, 91 din Legea nr. 504/2002:
Decizia nr. 202/2011 privind Codul audiovizualului:
Art. 47 alin. (3):
“(3) Sunt interzise în programele audiovizuale afirmaţii defăimătoare generalizatoare la adresa unui grup/comunităţi definit(e) de gen, vârstă, rasă, etnie, naţionalitate, cetăţenie, credinţe religioase, orientare sexuală, nivel de educaţie, categorie socială, afecţiuni medicale sau caracteristici fizice.”
Art. 67:
”În exercitarea dreptului lor de a-şi exprima opinii sau puncte de vedere în legătură cu subiecte de interes public, prezentatorii şi moderatorii trebuie să asigure o separare clară a opiniilor de fapte şi nu trebuie să profite de apariția lor constantă în programe într-un mod care să contravină exigențelor de asigurare a imparțialității.”
Art. 70:
”În cadrul programelor de știri şi dezbateri care abordează probleme de interes public privind minoritățile etnice, religioase sau sexuale se va prezenta şi un punct de vedere al acestora.”
Art. 144:
”(1) Nerespectarea prevederilor art. 16 alin. (1), ale art. 27, 47 şi 48, ale art. 90 alin. (1) şi (3), ale art. 96, precum şi nerespectarea prevederilor legale privind acordarea dreptului la replică se sancţionează conform dispoziţiilor art. 90 alin. (2) din Legea audiovizualului.
(2) Nerespectarea prevederilor celorlalte articole ale prezentei decizii, precum şi refuzul ducerii la îndeplinire a dispoziţiilor referitoare la acordarea rectificării se sancţionează conform dispoziţiilor art. 91 din Legea audiovizualului.
(3) În individualizarea sancţiunii Consiliul va ţine cont, după caz, de următoarele aspecte:
a) gravitatea faptei şi efectele acesteia;
b) sancţiunile primite anterior, pe o perioadă de cel mult un an, şi modul în care furnizorul de servicii s-a raportat la acestea;
c) ziua din săptămână şi intervalul de difuzare a emisiunii în cauză;
d) durata emisiunii;
e) audienţa înregistrată.”
Legea audiovizualului nr. 504/2002 cu modificările și completările ulterioare:
Art. 90:
” (1) Constituie contravenții și următoarele fapte:...
(2) Faptele prevăzute la alin. (1) se sancționează cu amendă de la 10.000 lei la 200.000 lei.03/12/2008 - alineatul a fost modificat prin Ordonanță de urgență 181/200822/11/2009 - alineatul a fost modificat prin Ordonanță de urgență 181/2008 aprobat(ă) prin Lege 333/2009 la data 22/11/2009
(3) În cazul în care Consiliul decide că efectele unei fapte prevăzute la alin. (1) sunt minore, va adresa o somație publică de intrare în legalitate.
(4) Individualizarea sancțiunii în cazul săvârșirii uneia dintre contravențiile prevăzute în prezenta lege se face ținându-se seama de gravitatea faptei, de efectele acesteia, precum și de sancțiunile primite anterior, pe o perioadă de cel mult un an.
Art. 91:
”(1) Constituie contravenţie nerespectarea de către furnizorii sau distribuitorii de servicii a dispoziţiilor prevăzute la art. 2 alin. (6), art. 22 alin. (1), art. 23 alin. (1), art. 261 alin. (1), art. 31 alin. (1), (3) - (5), art. 39 alin. (1), art. 411 alin. (1) şi (2), art. 421 alin. (6), art. 428, art. 44, 48 şi 82, precum şi a deciziilor având caracter normativ emise de Consiliu.10/10/2003 - alineatul a fost modificat anterior prin Lege 402/200322/11/2009 - alineatul a fost modificat prin Ordonanţă de urgenţă 181/2008 aprobat(ă) prin Lege 333/2009 la data 22/11/200903/07/2022 - alineatul a fost modificat prin Lege 190/2022
…
(3) În cazul în care furnizorul sau distribuitorul de servicii nu intră în legalitate în termenul şi în condiţiile stabilite prin somaţie ori încalcă din nou aceste prevederi, se aplică o amendă contravențională de la 5.000 lei la 100.000 lei.”
O primă critică a recurentului-pârât a privit soluția primei instanțe de individualizare a sancțiunii aplicate intimatei-reclamante prin decizia nr. 202/2020, arătând emitentul acestei decizii că este greșită premisa de la care a pornit judecătorul fondului în raționamentul său atunci când a considerat că sunt două fapte contravenționale distincte, fiecare fiind sancționată cu amendă în cuantum de 5.000 lei.
Totodată, a susținut recurentul-pârât că judecătorul fondului a greșit când a reținut nelegalitatea deciziei atacate prin aceea că nu a indicat în mod defalcat amenda pentru fiecare emisiune în parte, dispozițiile art. 10 alin. (2) O.G. nr. 2/2001 nefiind aplicabile în cauză.
Din perspectiva motivului de casare reglementat de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., reține Înalta Curte că acesta este fondat, fiind pronunțată o soluție cu interpretarea și aplicarea greșită a normelor legale în cauză.
Cu titlu preliminar, în acord cu jurisprudența sa anterioară în materie, Înalta Curte reține că prevederile O.G. nr. 2/2001 nu sunt incidente în cauză, având în vedere că aceste dispoziții legale ce constituie dreptul comun în materie contravențională, nu sunt aplicabile deciziilor emise de Consiliul Național al Audiovizualului în temeiul Legii nr. 504/2002, act normativ care conține norme ce derogă de la regimul juridic general instituit de O.G. nr. 2/2001.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii aplicate prin decizia atacată, Înalta Curte, în acord cu jurisprudența sa constantă în materie, are în vedere prevederile art. 144 alin. (3) din Codul audiovizualului care statuează că, în individualizarea sancțiunii, Consiliul va ţine cont, după caz, de: gravitatea faptei şi efectele acesteia, sancțiunile primite anterior, pe o perioadă de cel mult un an şi modul în care furnizorul de servicii s-a raportat la acestea, ziua din săptămână şi intervalul de difuzare a emisiunii în cauză, durata emisiunii, audienţa înregistrată.
În consecinţă, sancţiunea este indiferentă de numărul emisiunilor analizate în cadrul deciziei de sancționare și individualizarea sancţiunii nu priveşte fiecare dispoziție legală constatată a fi fost încălcată în cuprinsul deciziei.
Prin urmare, nu poate fi vorba în cauză de fapte distincte, care să constituie tot atâtea contravenții, pentru fiecare dintre acestea impunându-se aplicarea unei sancțiuni individualizate, ci de o singură faptă, cea reglementată de art. 91 alin. (1) și (3) Legea audiovizualului nr. 504/2002, care stipulează caracterul contravențional al încălcării prevederilor Deciziei nr. 220/2011 privind Codul audiovizualului, ca act normativ emis de Consiliu, respectiv, art. 47 alin. (3), art. 67 şi 70 din acest cod.
Aplicarea unei sancţiuni de 10.000 lei, în limitele stabilite de lege şi orientată spre minim, reprezintă o corectă individualizare a sancţiunii raportat la încălcările Codului audiovizualului, orice alte aspecte fiind lipsite de relevanţă şi inutil a fi analizate, cu precizarea că recurenta nu invocă greșita individualizare a sancțiunii aplicate, în raport de criteriile legale de individualizare.
Este adevărată că art. 144 alin. (1) Codul audiovizualului trimite pentru sancţionare încălcării art. 47 din acelaşi cod la prevederile art. 90 alin. (1) şi (3) din Legea audiovizualului, dispoziţie care prevede un minim de 10.000 lei, însă, acest aspect nu schimbă raţionamentul anterior expus, nefiind vorba de două sancţiuni individualizate distinct. Atâta vreme cât sancțiunea este legal aplicată, aspectul semnalat este indiferent în prezenta cauză.
O altă critică distinctă formulată de recurentul-pârât împotriva sentinței primei instanțe vizează soluția prin care judecătorul fondului a considerat că fapta săvârșită în cadrul emisiuni ”Dosar de politician” din data de 02.02.2020 nu constituie contravenție, fiind, astfel, exonerată reclamanta de plata amenzii în cuantum de 5000 lei.
Înalta Curte îmbrățișează punctul de vedere exprimat de intimatul-pârât prin decizia nr. 202/2020, reținând că radiodifuzorul A. S.R.L. avea obligația, potrivit art. 70 Codul Audiovizualului de a prezenta un punct de vedere al UDMR ca formațiune reprezentantă a minorității maghiare din România, în contextul în care, această minoritate era vizată de subiectul emisiunii, iar UDMR şi conducerea acesteia au fost indicate şi criticate expres în legătură cu formarea opiniei şi reacţiei minorității maghiare, toate acestea fiind necesare pentru asigurarea exigenței de imparțialitate, reglementată de art. 67 din acelaşi Cod al audiovizualului.
În plus, UDMR nu este partid politic, ci este o persoană juridică cu statut de organizaţie culturală, dar şi politică, fondată pentru a reprezenta interesele comunității maghiare. Aşadar, considerentele instanţei de fond care înlătură acest statut al UDMR sunt nelegale, întrucât comunitatea maghiară se exprimă public prin reprezentantul său, respectiv prin UDMR, ale cărei acţiuni au fost vizate în concret. Or, pentru respectarea principiului „audiatur et altera pars”, ca element intrinsec al exigenţei de imparţialitate, era necesar punctul de vedere al UDMR.
În consecință, este legală decizia nr. 202/2020 emisă de C.N.A. în întregul său, atât cu privire la fapta săvârșită, din perspectiva încălcărilor legale reținute, cât și cu privire la cuantumul amenzii contravenționale aplicate, ce se încadrează în limitele reglementate de art. 90 alin. (2) şi art. 91 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 504/2002, ținându-se seama și de sancțiunile aplicate anterior aceluiași radiodifuzor pentru fapte similare.
2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs
Pentru considerentele anterior redate, Înalta Curte, în aplicarea prevederilor art. 496 C. proc. civ., cu raportare la dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., a admis recursul declarat de pârâtul C.N.A. împotriva sentinței nr. 435/30.03.2021, pe care a casat-o și, în rejudecare, a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta A S.R.L.