Asupra cauzei de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 205/PI din data de 31 august 2023 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. x/2023, în temeiul art. 109 alin. (1) raportat la art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 modificată şi completată, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.
S-a dispus executarea mandatului european de arestare emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul din Nancy - Franţa, la data de 22.08.2023, referinţa dosarului: nr. x, pe numele persoanei solicitate A. şi predarea acestuia către organele judiciare din Franţa.
S-a constatat că persoana solicitată a consimţit la predarea sa organelor judiciare din Franţa şi nu a renunţat la beneficiul regulii specialităţii.
În temeiul art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A., pe o durată de 30 (treizeci) de zile, începând cu data de 31.08.2023, până la data de 29.09.2023, inclusiv.
În temeiul art. 113 din Legea nr. 302/2004 s-a constatat că persoana solicitată a fost reţinută pe o durată de 24 de ore la data de 30.08.2023 şi a fost arestată preventiv din data de 31.08.2023.
În temeiul art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 modificată şi completată s-a dispus recunoaştere condiţiei ca în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România pentru executarea pedepsei.
În temeiul art. 16 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
În esenţă, s-a reţinut că, prin cererea înregistrată la data de 31.08.2023 sub nr. x/2023 la Curtea de Apel Timişoara autorităţile judiciare din Franţa, au solicitat punerea în executare a mandatului european de arestare, emis la data de 22.08.2023 de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Judiciar din Nancy, în dosarul nr. x/1000, având la bază mandatul emis la data de 05.07.2023 de către Judecătorul de instrucţie de pe lângă Tribunalul Judiciar din Nancy, pe numele persoanei solicitate A. şi arestarea persoanei solicitate pe o durată de 30 de zile.
Cu privire la situaţia de fapt, s-a arătat că, în cursul lunii decembrie 2017, în regiunea Grand Est din Franţa, un grup format din mai multe persoane, a săvârşit cinci furturi, pe timp de noapte, prin efracţie şi violarea sediului profesional, în dauna magazinului B.. Infracţiunile au fost comise în nopţile de 04.12.2017, 05.12.2017, 07.12.2017, 09.12.2017 şi 10.12.2017, de fiecare dată fiind folosit acelaşi mod de operare, respectiv instalarea unor panouri de circulaţie astfel încât storurile metalice ale magazinelor să rămână deschise.
Deopotrivă, curtea a reţinut că faptele pentru care se solicită predarea persoanei solicitate A. sunt incriminate în legislaţia penală din România, acestea putând constitui infracţiunile de furt calificat, prev. de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b), d) şi alin. (2) lit. b) teza II-a C. pen., precum şi că sunt îndeplinite condiţiile legale impuse de art. 97 din Legea nr. 302/2004 referitoare la faptele pentru care se dispune predarea şi nu au fost identificate motive de refuz a predării.
De asemenea, Curtea de Apel Timişoara a constatat că persoana solicitată a fost de acord cu predarea către autorităţile judiciare din Franţa şi a precizat că nu renunţă la drepturile conferite de regula specialităţii.
În consecinţă, apreciind că sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute de lege pentru punerea în executare a mandatului european de arestare, instanţa de fond a admis cererea formulată de autorităţile judiciare franceze, hotărând conform dispozitivului redat în partea introductivă a prezentelor considerente.
Împotriva sentinţei penale nr. 205/PI din data de 31 august 2023 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. x/2023, a formulat contestaţie persoana solicitată A..
La termenul din data de 13 septembrie 2023, Înalta Curte, din oficiu, a invocat excepţia inadmisibilităţii căii de atac, în raport de prevederile art. 110 alin. (2) teza finală din Legea nr. 302/2004, având în vedere că persoana solicitată a consimţit la predare.
Totodată a precizat că hotărârea poate fi contestată numai în raport cu măsura preventivă dispusă în cauză.
I. Examinând excepţia inadmisibilităţii căii de atac invocată din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:
Dând eficienţă principiului stabilit prin dispoziţiile art. 129 din Constituţia României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor determinate prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.
Revine, aşadar, părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.
Admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de lege constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Raportând consideraţiile teoretice anterior menţionate la speţa dedusă judecăţii, Înalta Curte constată că persoana solicitată A. a exercitat o cale de atac împotriva unei hotărâri definitive.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, "(1) În toate cazurile instanţa se pronunţă asupra executării mandatului european de arestare prin sentinţă, cu respectarea termenelor prevăzute la art. 112. În scopul luării unei hotărâri, instanţa ţine seama de toate împrejurările cauzei şi de necesitatea executării mandatului european de arestare."
Totodată, conform prevederilor art. 110 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, "(2) Hotărârea prevăzută la art. 109 alin. (1) poate fi atacată cu contestaţie în termen de 5 zile de la pronunţare, cu excepţia cazului în care persoana solicitată consimte la predare, când hotărârea este definitivă."
În cauză, prin sentinţa penală nr. 205/PI din data de 31 august 2023 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. x/2023, a fost admisă sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara în vederea punerii în executare a mandatului european de arestare, privind persoana solicitată A. şi s-a dispus predarea acesteia autorităţilor judiciare franceze în vederea executării mandatului european de arestare emis la data de 22.08.2023 de către Parchetul de pe lângă Tribunalul din Nancy - Franţa,
Prin aceeaşi hotărâre, în baza art. 104 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a luat act de consimţământul la predare exprimat de persoana solicitată.
Întrucât persoana solicitată a consimţit la predarea către autorităţile judiciare franceze emitente ale mandatului european de arestare, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 110 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, în sensul că sentinţa prin care instanţa de fond s-a pronunţat asupra executării mandatului european de arestare este definitivă.
Relativ la cele ce precedă, se constată că persoana solicitată A. a formulat contestaţie împotriva unei hotărâri nesusceptibile de reformare prin promovarea acestei căi de atac.
Astfel cum s-a menţionat anterior, dacă persoana solicitată a consimţit la predarea sa către autorităţile judiciare franceze emitente ale mandatului european de arestare, sentinţa prin care instanţa de fond s-a pronunţat asupra executării mandatului european de arestare este definitivă.
II. Examinând contestaţia formulată, în raport şi de măsura arestării preventive în baza actelor şi lucrărilor dosarului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că aceasta este nefondată, urmând a o respinge pentru următoarele considerente:
Cu titlu preliminar, instanţa de control judiciar notează că, potrivit dispoziţiilor art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată: "Mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate".
Totodată, alin. (2) al aceluiaşi text de lege statuează în sensul că:
"Mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002", modificată prin Decizia-cadru 2009/299/JAI din 26 februarie 2009, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L81/24 din 27 martie 2009.
Din dispoziţiile art. 85 şi următoarele din Legea nr. 302/2004 republicată, rezultă că rolul instanţei de judecată în această procedură se rezumă la verificarea condiţiilor de formă ale mandatului, la soluţionarea eventualelor obiecţiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum şi la motivele de refuz a predării pe care aceasta le invocă.
Învestit cu executarea unui mandat european de arestare, judecătorul hotărăşte asupra arestării şi predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condiţiile referitoare la emiterea mandatului, identificarea persoanei solicitate, existenţa dublei încriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau a situaţiilor ce se constituie în motive de refuz la predare.
În acest fel, se pune în practică principiul recunoaşterii şi încrederii reciproce ce stă la baza executării, de către instanţa română, a mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară străină competentă.
Fără a relua situaţia de fapt reţinută în cauză în cuprinsul hotărârii primei instanţe, Înalta Curte constată că în speţă s-a solicitat punerea în executare a mandatului european de arestare şi predarea persoanei solicitate A. în vederea efectuării de cercetări privind comiterea a cinci infracţiuni de furt calificat pe teritoriul Franţei, fapte prevăzute de art. 311-5, art. 311-4, art. 311-2, art. 132-73 şi art. 132-74 din C. pen. francez.
Raportat la infracţiunile presupus a fi săvârşite de persoana solicitată, Înalta Curte constată că acestea nu sunt supuse verificării îndeplinirii condiţiei dublei incriminări, infracţiunile reţinute în sarcina persoanei solicitate A. regăsindu-se printre faptele care dau loc la predare, potrivit art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, nemaifiind necesară verificarea acestei condiţii.
Pe de altă parte, şi dacă această condiţie ar fi verificată, potrivit art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, aceasta este îndeplinită în cauză, faptele ce fac obiectul mandatului european de arestare având echivalent în C. pen. român, reprezentând conţinutul infracţiunilor de furt calificat, prev. de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b), d) şi alin. (2) lit. b) teza II-a C. pen.
Prin urmare, instanţa de control judiciar, în acord cu judecătorul primei instanţei, constată că mandatul european de arestare conţine informaţiile prevăzute de art. 87 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată şi nu există niciun impediment la executare.
Cu privire la măsura preventivă, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 104 alin. (11) teza finală din Legea nr. 302/2004, în cazul în care instanţa dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărâre ia şi măsura arestării persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă.
Totodată, potrivit art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004:
"După întocmirea sentinţei prevăzute la art. 109 sau a încheierii prevăzute la alin. (2) ori (9), după caz, judecătorul emite de îndată un mandat de arestare. Dispoziţiile C. proc. pen. cu privire la conţinutul şi executarea mandatului de arestare se aplică în mod corespunzător."
Dispoziţiile art. 104 alin. (9) - (11) din Legea nr. 302/2004, sub aspectul posibilităţii revocării sau înlocuirii măsurii arestării cu o altă măsură mai blândă, în condiţiile prevăzute de art. 211-222 din C. proc. pen., sunt aplicabile doar în cursul judecăţii, iar nu şi după rămânerea definitivă a hotărârii prin care instanţa s-a pronunţat asupra executării mandatului european de arestare, hotărâre prin care se dispune, în mod obligatoriu, arestarea în vederea predării.
Măsura privativă este considerată singura utilă demersului asumat, o măsură restrictivă de libertate fiind ineficientă punerii în executare a mandatului european.
În raport de cele ce preced, se constată că datele ce caracterizează persoana contestatorului invocate cu ocazia dezbaterilor nu pot fi evaluate la acest moment pentru a se dispune măsura preventivă a arestului la domiciliu faţă de acesta.
Faţă de considerentele anterior expuse, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a din C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 205/PI din data de 31 august 2023 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. x/2023, în ceea ce priveşte soluţia pe fondul cauzei.
Totodată, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 205/PI din data de 31 august 2023 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. x/2023, în ceea ce priveşte soluţia pe măsura arestării preventive.
Conform dispoziţiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligat contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul dispoziţiilor art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 85 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 205/PI din data de 31 august 2023 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. x/2023, în ceea ce priveşte soluţia pe fondul cauzei.
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 205/PI din data de 31 august 2023 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. x/2023, în ceea ce priveşte soluţia pe măsura arestării preventive.
Obligă contestatorul-persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 85 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 septembrie 2023.
GGC - MM