Deliberând asupra apelului de faţă,
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 66 din data de 21 iunie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 459 alin. (5) C. proc. pen., s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de condamnatul A. împotriva sentinţei penale nr. 72/28.06.2018 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, definitivă prin decizia penală nr. 177/06.07.2020 pronunţată de ICCJ în dosarul penal nr. x/2015
Pentru a dispune în acest sens, Curtea de Apel a reţinut următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 72 din data 28 iunie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în dosarul nr. x/2015, s-au dispus următoarele:
1. În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A., la o pedeapsă de 2 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. rap la art. 67 alin. (1) C. pen. pe o durată de 2 ani pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., faptă de la începutul anului 2011.
S-au aplicat disp.art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.
2. În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 4 ani închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. rap. la art. 67 alin. (1) C. pen. pe o durată de 2 ani pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., faptă din prima jumătate a anului 2011.
S-au aplicat disp.art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.
3. În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. rap. la art. 67 alin. (1) C. pen. pe o durată de 2 ani pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., faptă din perioada ianuarie- aprilie 2011.
S-au aplicat disp.art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.
4. În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 3 ani închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. rap. la art. 67 alin. (1) C. pen. pe o durată de 2 ani pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen. faptă de la începutul lunii mai 2011.
S-au aplicat disp.art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.
5. În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 4 ani închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. rap. la art. 67 alin. (2) C. pen. pe o durată de 2 ani pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare de influenţă prev. de art. 292 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea. nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., faptă din cursul anului 2011.
S-au aplicat disp.art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.
6. În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 3 ani închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. rap. la art. 67 alin. (2) C. pen. pe o durată de 2 ani pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., faptă din cursul anului 2010.
S-au aplicat disp.art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.
S-a constatat că infracţiunile deduse judecăţii sunt concurente cu infracţiunea de dare de mită prev. de art. 255 alin. (1) vechiul C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. pentru care inculpatul A. a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoare cu aplicarea art. 81 şi următoarele vechiul C. pen. prin sentinţa penală nr. 54 din 28.04.2016 a Tribunalului Buzău rămasă definitivă prin decizia penală nr. 745 din 6,06,2016 a Curţii de Apel Ploieşti şi cu infracţiunea de trafic de influenţă prev. de art. 291 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. pentru care inculpatul A. a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare prin sentinţa penală nr. 26 din 03.05.2016 a Curţii de Apel Braşov rămasă definitivă prin decizia penală nr. 423 din 01.11.2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În baza art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 coroborat cu art. 85 alin. (1) vechiul C. pen. s-a dispus anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an închisoare mai sus menţionată.
În baza art. 40 alin. (1) C. pen. rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 45 alin. (2), (3) lit. a) şi 5 C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse, rezultând o pedeapsă de 10 ani şi 8 luni închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 2 ani.
S-au aplicat disp.art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.
S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 32 din 01.11.2016 emis de către Curtea de Apel Braşov şi emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii în conformitate cu dispoziţiile prezentei hotărâri.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale nr. 54 din 28.04.2016 a Tribunalului Buzău rămasă definitivă prin decizia penală nr. 745 din 6.06.2016 a Curţii de Apel Ploieşti şi ale sentinţei penale nr. 26 din 03.05.2016 a Curţii de Apel Braşov rămasă definitivă prin decizia penală nr. 423 din 01.11.2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului A. durata reţinerii, arestului la domiciliu şi arestării preventive ale inculpatului, de la data de 19.11.2014 la data de 20.11.2014, 21.11.2014 la data de 17.04.2015, de la data de 18.04.2015 la data de 15.05.2015 inclusiv şi de la data de 01.11.2016 la zi.
În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. s-a menţinut măsura asiguratorie a sechestrului asupra sumelor de 34.400 RON, respectiv 440 euro ridicate de la locuinţa inculpatului A. cu ocazia percheziţiei domiciliare, instituită prin Ordonanţa nr. 3/P/2013 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie Serviciul Teritorial Ploieşti din data de 21.11.2014; măsura asiguratorie a sechestrului constând în indisponibilizarea prin înfiinţarea popririi asupra sumelor de bani aflate în conturile inculpatului A., instituită prin Ordonanţa nr. 3/P/2013 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie Serviciul Teritorial Ploieşti din data de 18.12.2014 şi măsura asiguratorie a sechestrului constând în indisponibilizarea bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpatului A., instituită prin Ordonanţa nr. 3/P/2013 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie Serviciul Teritorial Ploieşti din data de 11.02.2015.
Analizând admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire formulată de revizuentul A., Curtea a constatat că deşi în cererea de revizuire se invocă cazul prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., aspectele învederate în cuprinsul ei nu întrunesc condiţiile prevăzute de lege în această materie, pentru admiterea în principiu.
Cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., presupune descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei.
În sensul acestor prevederi, faptele probatorii trebuie să fie noi, iar nu mijloacele de probă a unei fapte sau împrejurări cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei. Pe calea revizuirii nu este posibilă o prelungire a probatoriului pentru fapte sau împrejurări cunoscute de instanţă şi nici o readministrare sau o reinterpretare a probatoriului administrat. Nu constituie fapte sau împrejurări noi nici apărările care au fost puse în discuţie, analizate şi lămurite prin probele administrate în ciclul procesual ordinar.
Faptele sau împrejurările noi pot determina revizuirea hotărârilor definitive atacate dacă nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, întrucât nu au fost invocate în faţa acesteia şi nici nu rezultă din materialul probator existent la dosar şi trebuie să conducă la o soluţie opusă celei pronunţate prin hotărârea a cărei revizuire se cere.
Examinând motivele arătate în cerere de revizuent, Curtea a constatat că se critică aspectul referitor la faptul că instanţele care au soluţionat cauza nu au analizat corect situaţia juridică a inculpatului cu ocazia contopirii pedepselor ce au fost apreciate ca fiind concurente.
Obiectul examinării în principiu a cererii de revizuire constă în verificarea îndeplinirii condiţiilor cerute de lege pentru admiterea cererii, fiind o procedură preliminară şi eliminatorie având ca finalitate înlăturarea de le rejudecarea în fond a cauzei a acelor cereri de revizuire care nu îndeplinesc condiţiile procedurale (hotărâre, titular, termen) precum şi a acelor cereri ale căror motive nu se înscriu în cazurile prevăzute expres de lege.
De asemenea, a constatat Curtea că aspectele invocate nu reprezintă fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de instanţă la momentul soluţionării cauzei neavând aptitudinea de a dovedi "netemeinicia hotărârii de condamnare" astfel cum impune art. 453 alin. (4) C. proc. pen.
Prin urmare, nu orice aspect sau fapt nou atrage revizuirea cauzei ci doar acelea care sunt de natură să dovedească netemeinicia hotărârii de condamnare, cele învederate de revizuent neavând influenţă asupra soluţiei de condamnare.
Revizuirea este o cale extraordinară de atac şi nu împiedică părţile de a apela la instanţele de judecată, de a fi apărate, de a promova căile de atac ordinare prevăzute de lege şi de a se prevala de garanţiile procesuale care condiţionează un proces echitabil. Fiind o cale extraordinară de atac, prevederile care o reglementează sunt de strictă interpretare, instanţelor de judecată nefiindu-le permisă extinderea lor şi la alte cazuri decât cele prevăzute expres de lege.
Împotriva acestei sentinţe penale, persoana condamnată A. a formulat apel în termen legal, solicitând admiterea apelului, reţinerea cauzei spre rejudecare şi pe cale de consecinţă admiterea în principiu a cererii de revizuire şi suspendarea executării hotărârii a cărei revizuire o solicită.
A apreciat că în cauză sunt îndeplinite condiţiile de admitere în principiu în raport cu condiţiile legale şi în baza art. 459 alin. (7) C. proc. pen. coroborat cu art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a considerat că se impunea admiterea în principiu a cererii de revizuire.
În acest sens, a arătat că prin decizia penală nr. 177/A din data de 06 iulie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost respins apelul promovat de către recurentul condamnat A., menţinându-se în tot sentinţa penală atacată.
În opinia revizuentului, prin respingerea apelului, instanţa de control judiciar nu a mai analizat situaţia juridică a condamnatului A. raportat la concursul de infracţiuni astfel încât la aplicarea sporurilor de pedeapsă au existat împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză sub acest aspect.
În acest sens, a învederat că aplicarea sporului de 1 an ca treime din pedeapsa de 3 ani pronunţată de Curtea de Apel Braşov, rămasă definitivă prin Decizia nr. 177/A din data de 06 iulie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală este nelegală, motivat de faptul că după liberarea sa condiţionată nu a mai săvârşit nicio infracţiune, că a fost condamnat în anul 2020 pentru infracţiuni sesizate în 2013 şi nu se poate considera că în intervalul 2016-2020 a mai săvârşit o nouă infracţiune, că prin aplicarea sporului de 1 an a rezultat o depăşire a mandatului, precum şi că nerespectarea cronologiei sesizării infracţiunilor săvârşite prin trimiterea în judecată nu poate atrage obligarea condamnatului la executarea unei pedepse mai mari decât cea legală.
La termenul din data de 03 octombrie 2023, reprezentantul Ministerului Public a solicitat admiterea apelului formulat de revizuentul A., desfiinţarea sentinţei penale atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare Curţii de Apel Ploieşti, având în vedere motivul de nulitate absolută prevăzut de dispoziţiile art. 281 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., deoarece la soluţionarea cauzei în fond a participat un procuror necompetent, respectiv din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi nu din cadrul Parchetului General, secţia Judiciară.
Examinând apelul formulat de revizuentul condamnat A., Înalta Curte constată că este fondat, pentru următoarele considerente:
Prealabil analizării apelului formulat de revizuentul condamnat A., Înalta Curte va analiza incidenţa cazului de nulitate absolută invocat de reprezentantul Ministerului Public, întemeiat pe dispoziţiile art. 281 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
Prezentul apel a fost declarat împotriva soluţiei de respingere ca inadmisibilă a cererii de revizuire a sentinţei penale nr. 72 din data 28 iunie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în dosarul nr. x/2015, formulată de condamnatul A.. Sentinţa atacată cu revizuire a rămas definitivă prin Decizia nr. 177/A/6 iulie 2020 pronunţată de ÎCCJ, secţia penală, în dosarul nr. x/2018.
În apel, procurorul de şedinţă a invocat nulitatea absolută a sentinţei prin care curtea de apel s-a pronunţat asupra cererii de revizuire, cu argumentul că în mod nelegal la şedinţa de judecată a participat un procuror de şedinţă din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, deşi cererea de revizuire a fost formulată împotriva unei sentinţe prin care a fost condamnat şi un judecător.
Înalta Curte observă că la judecarea cauzei la şedinţa de judecată a participat un procuror din cadrul altei unităţi de parchet decât cea prevăzută de lege.
Astfel, prima instanţă a fost sesizată cu cererea de revizuire a unui dosar vizând infracţiuni de corupţie, în care printre inculpaţi era şi un judecător din cadrul unei judecătorii.
În concret, Ministerul Public a fost reprezentat de domnul procuror B. din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti.
Dispoziţiile legale referitoare la participarea procurorului în cauzele cu infracţiuni săvârşite de magistraţi sunt cuprinse în Legea nr. 49/2022 privind desfiinţarea secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie, precum şi pentru modificarea Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen., publicată în Monitorul Oficial, Partea I. nr. 244 din 11 martie 2022.
Astfel, conform art. 3 alin. (2) infracţiunile săvârşite de judecătorii de la judecătorii sunt de competenţa parchetului de pe lângă curtea de apel.
La rândul său, art. 1 alin. (7) din actul normativ prevede că începând cu data desfiinţării secţiei, la judecarea cauzelor transmise potrivit alin. (2) şi (3), precum şi la soluţionarea propunerilor, contestaţiilor, plângerilor sau a oricăror alte cereri formulate în aceste cauze participă procurori din cadrul parchetelor de pe lângă instanţele pe rolul cărora se află acestea. Aceste dispoziţii se aplică şi în ceea ce priveşte cauzele referitoare la infracţiunile prevăzute la art. 3 care se aflau pe rolul instanţelor de judecată la data operaţionalizării secţiei şi nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Prin urmare, dosarele de pe rolul unei curţi de apel, având ca obiect orice altă cerere, inclusiv de revizuire, formulată într-o cauză cu o infracţiune comisă de un judecător de la o judecătorie se judecă cu participarea procurorului de la Parchetul de pe lângă curtea de apel pe rolul căreia se află cauza, chiar dacă urmărirea penală a fost efectuată de către Direcţia Naţională Anticorupţie.
Regula instituită reprezintă o excepţie de la regula generală stabilită de art. 72 din Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară, care stabileşte că în procesele penale, la şedinţa de judecată participă procurorul care a efectuat sau a supravegheat urmărirea penală ori alt procuror desemnat de conducătorul parchetului.
Chestiunea sancţiunii participării procurorului necompetent conform legii la şedinţele de judecată a fost tranşată de către instanţa supremă.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 3/2019 privind soluţionarea sesizărilor formulate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2018 şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2018, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 526 din 27 iunie 2019 a statuat că participarea procurorului necompetent conform legii la şedinţele de judecată echivalează cu neparticiparea procurorului şi determină incidenţa sancţiunii nulităţii absolute prevăzute în art. 281 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen.
De altfel, una dintre sesizările pentru pronunţarea hotărârii prealabile a fost făcută de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, chiar în dosarul nr. x/2018, având ca obiect soluţionarea apelului prin care a rămas definitivă sentinţa atacată cu revizuire.
În concluzie, încălcarea dispoziţiei legale referitoare la participarea procurorului determină nulitatea absolută a sentinţei.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. b) din C. proc. pen., va admite apelul formulat de revizuentul A. împotriva sentinţei penale nr. 66 din data de 21 iunie 2023 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie şi, în consecinţă:
Va desfiinţa sentinţa penală atacată şi va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, respectiv Curtea de Apel Ploieşti, judecata admisibilităţii cererii de revizuire se va relua din dezbateri, cu participarea procurorului de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, conform art. 275 alin. (3) din C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite apelul formulat de revizuentul A. împotriva sentinţei penale nr. 66 din data de 21 iunie 2023 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie şi, în consecinţă:
Desfiinţează sentinţa penală atacată şi dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, respectiv Curtea de Apel Ploieşti.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 octombrie 2023.
GGC - MM