Deliberând asupra contestaţiilor de faţă, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 42 din 25 aprilie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2023, în baza art. 109 din Legea nr. 302/2004 raportat la art. 99 alin. (2) lit. i) din Legea 302/2004, a fost refuzată executarea mandatului european de arestare emis, la data de 06.03.2023, de către Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul din Pordenone, în baza sentinţei penale n. 474/2021 R.G.- n. 782/202 Reg. Sent., emisa la data de 29.06.2022 de Tribunalul Pordenone - Italia (irevocabilă la data de 12.11.2022), privind persoana solicitată A..
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 28 alin. (3) din Legea nr. 141/2010, republicata.
A fost revocată măsura preventivă a controlului judiciar luată faţă de persoana solicitată A. prin încheierea din data de 10.04.2023.
S-a dispus ca hotărârea să fie notificată persoanei solicitate, autorităţii judiciare emitente, Ministerului Afacerilor Interne - Inspectoratul General al Poliţiei Române - Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională - Biroul SIRENE, Ministerului Justiţiei - Direcţia Drept Internaţional şi Tratate - Serviciul Cooperare Judiciară Internaţională în Materie Penală şi Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti.
Cheltuielile judiciare avansate de către stat au rămas în sarcina acestuia.
Onorariul cuvenit apărătorului din oficiu, în cuantum de 1.098 RON, se va avansa din fondurile Ministerului Justiţiei, în contul Baroului Prahova.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut că, pe rolul instanţei s-a înregistrat solicitarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti privind luarea măsurii arestării provizorii în vederea predării persoanei solicitate A. către autorităţile judiciare din Italia, pe numele acesteia fiind emis de către autorităţile judiciare italiene, respectiv de către Procurorul adjunct de la Tribunalul din Pordenine-Italia, la data de 06.03.2023, mandatul european de arestare nr. SIEP 397/2022, persoana solicitată fiind condamnată prin sentinţa nr. 474/2021 RG - 782/2022 REG SENT din 12.11.2022 pronunţată de Tribunalul din Pordenone la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de "răpirea unui copil minor şi reţinerea minorului în străinătate" prevăzută de art. 574 bis din C. pen. italian.
La dosarul cauzei au fost ataşate, următoarele înscrisuri: adresa nr. x din data de 22.03.2023 a MAI - Centrul de Cooperare poliţienească internaţională - Biroul SIRENE- România; semnalarea primită de la autorităţile judiciare italiene privind mandatul european de arestare emis la data de 06.03.2023 privind pe A., în limba engleză şi traducerea acesteia în limba română; mandatul european de arestare nr. SIEP 397/2022 emis de Tribunalul din Pordenone - Italia; adrese şi procesul-verbal de depistare ale IPJ Buzău; mandatul de aducere nr. x/2023 emis de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, proces-verbal de prezentare drepturi şi obligaţii persoană reţinută în baza unui mandat european de arestare; ordonanţa de reţinere nr. x/2023 din 10.04.2023; procesul-verbal de identificare nr. x/2023 din 10.04.2023; declaraţia persoanei solicitate; fişa de evidenţă personală cu fotografie; extras cazier judiciar, verificare în DECFRIS-GPS; copie de pe delegaţia pentru asistenţă judiciară obligatorie; înscrisuri depuse de persoana solicitată cu ocazia audierii.
Analizând sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, Curtea a reţinut că autorităţile judiciare italiene, respectiv Tribunalul Pordedone a emis, la data de 06.03.2023, mandatul european de arestare privind pe cetăţeanul român A., condamnată prin Sentinţa nr. 474/2021 RG - 782/2022 REG SENT din 12.11.2022 a Tribunalului din Pordenone, la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de "răpirea unui copil minor şi reţinerea minorului în străinătate", prevăzută de art. 574 bis C. pen. italian, având corespondent în C. pen. român în infracţiunea prevăzută de art. 379 C. pen. român.
Sub aspectul situaţiei de fapt, Curtea a arătat că, în cuprinsul semnalării se reţine că, persoana solicitată a fost condamnată de către autorităţile judiciare italiene că şi-ar fi răpit fiul minor, respectiv pe numitul B., de lângă tatăl său, C., ducând copilul în România şi ţinându-l acolo departe de propriul tată, în ciuda tuturor cererilor acestuia de a-şi vedea copilul.
Constatând că semnalarea conţine informaţiile prevăzute de Legea nr. 302/2004 republicată privind Cooperarea Judiciară Internaţională în materie penală, şi că aceasta echivalează cu un mandat european de arestare, conform art. 101 alin. (3) din aceeaşi lege, pentru buna desfăşurare a procesului penal, aflat în curs la autorităţile judiciare din Italia, dar şi în scopul împiedicării eventualei sustrageri a persoanei solicitate de la executarea pedepsei, în temeiul dispoziţiilor art. 102 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată şi modificată prin Legea nr. 300/2013, Curtea a apreciat prin încheierea din 10.04.2023 că, în cauză, nu se impune arestarea provizorie a persoanei solicitate în vederea predării, măsură cu care persoana solicitată nu este de acord, potrivit declaraţiei date în faţa instanţei, arătând că nu a participat la judecarea cauzei sale şi nu a avut cunoştinţă despre pronunţarea unei sentinţe penale de condamnare.
La aprecierea asupra soluţiei, Curtea a avut în vedere şi că persoana solicitată este asistent maternal pentru un minor în vârstă de 6 ani cu grad de handicap, scopul măsurii preventive putând fi atins şi prin respectarea obligaţiilor din conţinutul măsurii controlului judiciar.
Având în vedere considerentele anterior expuse, constatând că sunt îndeplinite condiţiile legale, în baza art. 102 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată s-a dispus luarea măsurii controlului judiciar prevăzută de art. 202 alin. (4) lit. b) raportat la art. 211 din C. proc. pen., faţă de persoana solicitată A., pe o perioadă de 30 zile, cu începere de la data de 10 aprilie 2023, până la data de 09 mai 2023, inclusiv.
În temeiul art. 215 alin. (1) C. proc. pen., în sarcina persoanei solicitate au fost stabilite următoarele obligaţii: a) să se prezinte la organul de urmărire penală sau la instanţa de judecată ori de câte ori este chemată; b) să informeze de îndată organul judiciar care a dispus măsura sau în faţa căruia se află cauza, cu privire la schimbarea locuinţei; c) să se prezinte la organul de poliţie desemnat cu supravegherea, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte ori este chemată.
În temeiul art. 215 alin. (2) C. proc. pen., în sarcina persoanei solicitate a fost stabilită şi obligaţia de a nu depăşi limita teritorială a ţării fără încuviinţarea prealabilă a organului care a dispus măsura.
În baza art. 215 alin. (3) C. proc. pen., i s-a atras atenţia persoanei solicitate A. că, în caz de încălcare cu rea - credinţă a obligaţiilor care îi revin, măsura controlului judiciar se poate înlocui cu măsura arestului la domiciliu sau cu măsura arestării preventive.
S-a dispus punerea în libertatea a persoanei solicitate de sub puterea ordonanţei de reţinere dacă nu a fost arestată sau reţinută în altă cauză.
S-a fixat termen pentru prezentarea de către procuror a mandatului european de arestare în original, însoţit de traducerea în limba română, la data de 25 aprilie 2023.
La termenul de judecată din data de 25.04.2023, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti a depus la dosar mandatul european de arestare privind pe persoana solicitată A., acesteia fiindu-i înmânată o copie.
Examinând actele aflate la dosar, Curtea a reţinut că potrivit datelor menţionate în cuprinsul mandatului european de arestare emis la data de 06.03.2023 de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul din Pordenone rezultă că persoana solicitată a fost judecată în lipsă de către autorităţile judiciare italiene, aspect menţionat, în mod expres, la pagina 2 a mandatului european de arestare, persoana solicitată nefiind prezentă personal la procesul în care s-a pronunţat hotărârea de condamnare.
În raport de această situaţie, Curtea a constatat că autorităţile judiciare italiene aveau obligaţia să bifeze una dintre situaţiile prevăzute la lit. d) pct. 3, respectiv motivele pentru care judecarea cauzei s-a realizat în lipsă şi garanţiile de care persoana solicitată a beneficiat.
Având în vedere că autorităţile din Italia nu au făcut nicio astfel de menţiune, deşi aveau o astfel de obligaţie, nu au procedat la o informare completă a numitei A. (informare care presupunea nu numai înştiinţarea acesteia cu privire la existenţa unei proceduri judiciare, ci, deopotrivă, informarea că împotriva sa poate fi pronunţată o hotărâre în cazul în care nu se prezintă la proces), Curtea a apreciat că, în cauză, este incident motivul de refuz facultativ al executării prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. i) din Legea nr. 302/2004, sens în care, a respins solicitarea formulată de autorităţile judiciare italiene privind executarea mandatului european de arestare.
Împotriva acestei hotărâri au formulat contestaţii Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti şi numitul C., motivele fiind expuse pe larg, atât în scris, cât şi în practicaua prezentei hotărâri.
Examinând contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, dar şi din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:
Reglementând procedura de executare a mandatului european de arestare, art. 104 din Legea nr. 302/2004 prevede că, după verificarea identităţii persoanei solicitate şi a împrejurării dacă acesteia i s-a comunicat, în copie şi în limba pe care o înţelege, mandatul european de arestare şi, dacă este cazul, hotărârea de condamnare dată în lipsă, judecătorul legal învestit aduce la cunoştinţa acesteia drepturile prevăzute de art. 106 din Legea nr. 302/2004, efectele regulii specialităţii, precum şi posibilitatea de a consimţi la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere, totodată, consecinţele juridice ale consimţământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia.
În situaţia în care persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, potrivit alin. (7) al aceluiaşi articol, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea acesteia, care se limitează la consemnarea poziţiei sale faţă de existenţa unuia dintre motivele obligatorii sau opţionale de neexecutare, precum şi la eventualele obiecţii privind identitatea.
Potrivit art. 109 raportat la art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, judecătorul legal învestit soluţionează cauza prin sentinţă, iar, în situaţia în care admite cererea formulată de autorităţile judiciare solicitante, emite de îndată un mandat de arestare, al cărui conţinut şi ale cărui condiţii de executare sunt prevăzute de dispoziţiile C. proc. pen.
La luarea hotărârii, judecătorul ţine seama de toate împrejurările cauzei şi de necesitatea executării mandatului european de arestare, verificând, în acest sens, dacă faptele imputate se numără printre cele enumerate de art. 97 din Legea nr. 302/2004, dacă mandatul respectă conţinutul şi forma prevăzute de art. 87 din actul normativ şi dacă, în speţă, este aplicabil vreunul dintre motivele obligatorii sau facultative de refuz al executării menţionate expres de art. 99 din Legea nr. 302/2004, având, totodată, în vedere şi poziţia persoanei solicitate cu privire la regula specialităţii, conform art. 117 alin. (4) din Legea nr. 302/2004.
Verificând actele dosarului în raport cu aceste dispoziţii, Înalta Curte constată că, mandatul european de arestare a fost emis, la data de 06.03.2023, pe numele cetăţeanului român A., condamnată prin Sentinţa nr. 474/2021 RG - 782/2022 REG SENT din 12.11.2022 a Tribunalului din Pordenone, la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de "răpirea unui copil minor şi reţinerea minorului în străinătate", prevăzută de art. 574 bis C. pen. italian, constând în aceea că, şi-a răpit fiul minor, respectiv pe numitul B., de lângă tatăl său, C., l-a dus în România şi l-a ţinut departe de propriul tată, în ciuda cererilor repetate ale acestuia de a-şi vedea copilul.
Astfel, cum în mod corect, a reţinut şi prima instanţă, Înalta Curte constată că, potrivit actelor aflate la dosar, rezultă că persoana solicitată a fost judecată în lipsă de către autorităţile judiciare italiene, aspect menţionat atât în cuprinsul hotărârii de condamnare, cât şi în conţinutul mandatului european de arestare.
Totodată, se observă că autoritatea emitentă nu a înţeles să bifeze rubrica D, pct. 3.4 (menţiunea "dar" apărând doar în traducerea în limba română a mandatului european de arestare, lipsind din exemplarul în limba italiană, nefiind astfel furnizat garanţia cerută de art. 98 alin. (2) lit. i) pct. (IV) din Legea nr. 302/2004, republicată, şi de art. 4 a alin. (1) lit. (d) din Decizia - cadru nr. 2002/584/JAI (în conformitate cu legislaţia statului emitent, imediat după predarea sa, persoanei condamnate i se va înmâna personal hotărârea de condamnare şi i se va aduce la cunoştinţă că aceasta este supusă, într-un termen determinat, unei căi de atac, ocazie cu care instanţa competentă va putea verifica hotărârea atacată inclusiv pe baza unor probe noi, iar, în urma soluţionării căii de atac, la judecarea căreia poate participa personal, hotărârea de condamnare poate fi desfiinţată).
Prin urmare, în cauză, este incident motivul facultativ de refuz al executării mandatului european de arestare, prevăzut de art. 98 alin. (2) lit. i) din Legea nr. 302/2004, republicată.
Astfel fiind, nu se poate proceda nici la recunoaşterea, pe cale incidentală, a hotărârii penale străine de condamnare, având în vedere că, potrivit art. 99 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată, aceasta se poate face în situaţia în care, în cauză, este incident exclusiv cazul prevăzut la alin. (2) lit. c), şi nu şi atunci când sunt şi alte motive de refuz al executării, cum este cazul în speţă.
În ceea ce priveşte contestaţia formulată de numitul C., Înalta Curte constată că, în procedura de executare a unui mandat european de arestare, prevăzută de dispoziţiile art. 104-109 din Legea nr. 302/2004, republicată, contestatorul nu are calitate procesuală, motiv pentru care, calea de atac formulată, va fi respinsă ca inadmisibilă.
Pentru motivele de mai sus, în conformitate cu dispoziţiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti împotriva sentinţei penale nr. 42 din 25 aprilie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2023.
Totodată, va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de numitul C. împotriva aceleiaşi hotărâri.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., având în vedere că se află în culpă procesuală, contestatorul C. va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea contestaţiei declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, vor rămâne în sarcina statului.
În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata-persoană solicitată A., până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 280 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti împotriva sentinţei penale nr. 42 din 25 aprilie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2023.
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de numitul C. împotriva aceleiaşi hotărâri.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea contestaţiei declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti rămân în sarcina statului.
Obligă contestatorul C. la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata-inculpată A., până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 280 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 mai 2023.
GGC - MM