În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Împotriva Deciziei penale nr. 829/18.12.2014 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi în Dosarul nr. x/2011 a formulat contestaţie în anulare inculpatul A..
Prin încheierea din 06.02.2023, Curtea, în baza art. 431 alin. (2) C. proc. pen., a admis în principiu contestaţia în anulare promovată de contestator.
De asemenea, prin încheierea de şedinţă din data de 06.03.2023, Curtea a dispus reunirea Dosarului nr. x/2023 la Dosarul nr. x/2022, în vederea bunei înfăptuiri a activităţii de judecată, în condiţiile în care cauzele au acelaşi obiect, calea de atac este formulată de aceeaşi persoană, împotriva aceleiaşi decizii şi pentru acelaşi temei.
Curtea de apel, analizând contestaţiile în anulare (ce au fost reunite) formulate de condamnatul A., împotriva Deciziei penale nr. 828 din 18 decembrie 2014, pronunţată de aceeaşi instanţă în Dosarul nr. x/2011, prin Decizia penală nr. 304 din 21 martie 2023, pronunţată în Dosarul nr. x/2022, le-a respinse, ca nefondate.
Împotriva acestei decizii, inculpatul A. a înţeles să promoveze o cale de atac, pe care a intitulat-o fie "recurs", fie "contestaţie în anulare".
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 4 august 2023, fiind repartizată aleatoriu Completului nr. 2, cu termen de judecată la data de 3 octombrie, când instanţa supremă a pus în discuţie admisibilitatea căii de atac formulate.
Examinând hotărârea atacată prin prisma excepţiei invocate din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit art. 432 alin. (4) C. proc. pen. sentinţa dată în contestaţia în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă, aceste dispoziţii reglementând procedura de judecare a contestaţiei în anulare după parcurgerea procedurii prealabile şi anume, admiterea în principiu, prevăzută de art. 431 C. proc. pen.. În această cauză, prin decizia apelată, Curtea de apel a examinat admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare promovate împotriva deciziei de condamnare, şi a respins-o, ca inadmisibilă, iar în dispozitivul acestei hotărâri s-a menţionat faptul că aceasta este definitivă.
Prin Decizia nr. 5/2015, publicată în Monitorul oficial din 10 aprilie 2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a statuat că în concepţia C. proc. pen., atât încheierea prin care se dispune admiterea în principiu a contestaţiei în anulare, cât şi sentinţa sau decizia prin care se dispune respingerea, ca inadmisibilă, a contestaţiei în anulare, în cadrul procedurii de examinare a admisibilităţii în principiu, prevăzută în art. 431 din C. proc. pen., sunt hotărâri definitive, nesupuse căii de atac a apelului. Aşadar, hotărârile judecătoreşti pronunţate în etapa admiterii în principiu a contestaţiei în anulare, etapă reglementată distinct în dispoziţiile art. 431 din C. proc. pen., sunt definitive.
De asemenea, jurisprudenţa Înaltei Curţi, secţia penală (Deciziile nr. 13/A/2022, nr. 251/A/2020, nr. 376/A/2019, nr. 319/A/2018, nr. 22/A/19 aprilie 2022) a subliniat în mod constant caracterul definitiv al hotărârii prin care instanţa respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare.
Se constată că în cauză inculpatul A. a formulat o cale de atac, pe care a denumit-o fie "recurs", fie "contestaţie în anulare", împotriva Deciziei penale nr. 304 din 21 martie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2022, prin care au fost soluţionate tocmai contestaţiile în anulare declarate de acesta.
Astfel, se observă că a formulat o cale de atac împotriva unei hotărâri nesusceptibile de reformare, în cauză nefiind incidentă nicio cale ordinară (apel) sau extraordinară de atac (contestaţie în anulare), decizia penală atacată de contestator fiind definitivă.
Aşadar, declarând cale de atac împotriva unei hotărâri definitive, condamnatul a învestit Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea unei căi de atac ce nu întruneşte cerinţele textelor de lege menţionate mai sus şi, în consecinţă, nu este admisibilă potrivit dreptului comun.
De asemenea, având în vedere dispoziţiile legale precitate şi Decizia nr. 5/2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, hotărârea atacată nu este susceptibilă de a fi atacată nici pe calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare.
Având în vedere dispoziţiile art. 129 din Constituţie care prevăd că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii, precum şi dispoziţiile art. 21 din legea fundamentală privind liberul acces la justiţie, se constată că în C. proc. pen. sunt reglementate hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac ordinare care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor. Or, recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, va respinge, ca inadmisibilă, calea de atac formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 304 din 21 martie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2022.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, calea de atac formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 304 din 21 martie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2022.
Obligă contestatorul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 03 octombrie 2023.
GGC - NN