Asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 520/P din data de 19.05.2023 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) teza I şi a II-a din C. proc. pen. a fost respinsă, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 881/P/2020 din data de 26.10.2020, pronunţată Curtea de Apel Constanţa în Dosarul penal nr. x/2015
Totodată, a fost respinsă cererea de suspendare a executării deciziei penale de condamnare, ca neîntemeiată.
În esenţă, Curtea de Apel Constanţa a reţinut că, prin Decizia penală nr. 881/P/2020 din data de 26.10.2020, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, în baza art. 281 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. în referire la Deciziile Curţii Constituţionale nr. 302/2017, nr. 802/2017 şi nr. 51/2016, art. 102, alin. (2) - (4) din C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, cererea de constatare a nulităţii absolute a interceptărilor şi înregistrărilor convorbirilor şi comunicărilor telefonice şi în mediul ambiental realizate în baza mandatelor de supraveghere tehnică nr. x emise de judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Bucureşti, secţia I penală ,la data de 24.09.2015 şi a proceselor-verbale de redare a acestora.
În baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul inculpat A., împotriva Sentinţei penale nr. 154/28.03.2019 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosarul nr. x/2015.
În baza art. 421, pct. 2, lit. a) din C. proc. pen. a fost admis apelul declarat de apelantul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa împotriva Sentinţei penale nr. 154/28.03.2019 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosarul nr. x/2015, a fost desfiinţată în parte sentinţa apelată, numai în referire la fapta descrisă prin denunţurile martorilor denunţători B. şi C., şi, în rejudecare:
În baza art. 289 din C. pen. şi art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în referire la art. 396 alin. (1) şi alin. (2) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa închisorii de 5 ani pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită în formă continuată (3 acte materiale - denunţători B. şi C.).
În baza art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) şi lit. g) din C. pen., i s-a interzis inculpatului A. drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b), lit. g) din C. pen., constând în dreptul de a exercita funcţia de preşedinte - director al Casei Judeţene de Asigurări de Sănătate Constanţa- şi lit. k) pe o perioadă de 5 ani cu titlu de pedeapsă complementară.
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 65 şi art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b), lit. g), lit. k) din C. pen. pe durata executării pedepsei.
În baza art. 38, alin. (1) din C. pen.- art. 39, alin. (1), lit. b) din C. pen. şi art. 45, alin. (1), alin. (3), lit. a) şi (5) din C. pen., au fost contopite pedepsele principale stabilite în prezenta cauză - 3 ani închisoare şi 5 ani închisoare - şi s-a aplicat pedeapsa mai grea de 5 ani închisoare la care adaugă un spor de 1 an închisoare, reprezentând 1/3 din cealaltă pedeapsă, urmând ca în final inculpatul A. să execute pedeapsa principală rezultantă de 6 ani închisoare.
În temeiul art. 60 din C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară cea mai grea, a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b), lit. g) din C. pen., constând în dreptul de a exercita funcţia de preşedinte - director al Casei Judeţene de Asigurări de Sănătate Constanţa - şi lit. k) pe o perioadă de 5 ani cu titlu de pedeapsă complementară şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66, alin. (1) lit. a), lit. b), lit. g), lit. k) din C. pen., cu conţinutul anterior expus, pe durata executării pedepsei închisorii.
În baza art. 112 lit. e), art. 289 alin. (3) din C. pen. şi art. 404 alin. (4), lit. d) din C. proc. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpatul A. a sumei de 25.000 euro primită de inculpat de la martorii denunţători B. şi C..
Prin cererea înregistrată la data de 07.02.2023 pe rolul Curţii de Apel Constanţa, condamnatul A. a formulat contestaţie la executare împotriva Deciziei penale nr. 881/P/2020 din data de 26.10.2020 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în dosarul penal nr. x/2015, invocând motivul de contestaţie la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) teza I şi a II-a din C. proc. pen.
În motivarea contestaţiei la executare, condamnatul a arătat, în esenţă, că a fost acuzat şi condamnat cu privire la săvârşirea infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 289 din C. pen., fără a fi menţionat alin. (1) sau (2) al textului menţionat. A mai susţinut că omisiunea indicării alineatului, prin raportare la calitatea inculpatului A., a condus la încălcarea dreptului la apărare şi la un proces echitabil.
Totodată, condamnatul a învederat că, în motivarea deciziei mai sus rubricate nu se face referire la calitatea contestatorului prin raportare la disp. art. 175 din C. pen., ceea ce generează imposibilitatea înţelegerii situaţiei juridice, precum şi diferenţierea celor două categorii de persoane ce pot avea calitatea de subiect activ al infracţiunii de luare de mită.
Examinând contestaţia la executare formulată, Curtea de Apel Constanţa a reţinut că, temeiul de drept al contestaţiei la executare formulate de condamnatul A. îl constituie cazul prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) teza I şi a II-a din C. proc. pen. (când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare), arătând că "nelămurirea cu privire la hotărârea ce se execută", caz prevăzut în teza I a art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen., vizează caracterul echivoc sau lipsit de precizie al hotărârii, respectiv situaţiile privitoare la modalitatea, condiţiile şi limitele în care urmează a fi pusă în executare hotărârea contestată, iar "împiedicarea la executare", caz prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a din C. proc. pen., vizează situaţiile ivite în cursul punerii în executare a hotărârii penale definitive sau al executării acesteia, cu scopul de a se asigura legalitatea executării hotărârii judecătoreşti.
Prin urmare, în raport cu aceste consideraţii, în cauză, curtea a apreciat că, nelămurirea ivită cu ocazia punerii în executare a Deciziei penale nr. 881/P/2020 din data de 26.10.2020, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în Dosarul penal nr. x/2015, s-ar datora omisiunii instanţei de apel de a indica alineatul incident în cauză cu privire la încadrarea juridică a faptei pentru care a fost condamnat inculpatul A., şi respectiv alineatul referitor la calitatea contestatorului prin raportare la dispoziţiile art. 175 din C. pen.
În continuare, curtea a reţinut că aspectele invocate nu au intervenit în cursul executării deciziei penale mai sus rubricate, ci preexistau la data pronunţării acesteia, astfel că, atât prin rechizitoriu, cât şi prin sentinţa penală s-a menţionat ca şi încadrare juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului A. "disp. art. 289 din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000" fără a fi indicat alin. (1) sau (2), omisiunea nefiind de natură să conducă la nelămuriri în ceea ce priveşte situaţia juridică a persoanei condamnate şi nici la încălcarea dreptului la apărare.
Sub acest aspect, observând încheierea de şedinţă din data de 08.02.2018 - dosarul Tribunalului Constanţa, curtea a constatat că reprezentantul Ministerului Public a precizat că inculpatul a fost trimis în judecată sub aspectul infracţiunii prevăzute de art. 289 alin. (1) din C. pen. în referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., solicitând condamnarea acestuia.
În consecinţă, a apreciat că susţinerile contestatorului condamnat cu privire la existenţa unei nelămuriri în cuprinsul hotărârii ce se execută sunt vădit neîntemeiate.
Totodată, curtea a mai reţinut că, în cazul de faţă, indiferent de încadrarea juridică a faptei, norma de incriminare nu prevede limite de pedeapsă diferite, tratamentul sancţionator fiind identic, astfel că o eventuală omisiune a instanţei de a menţiona în dispozitiv alineatul art. 289 din C. pen. nu ar putea afecta în vreun fel cuantumul pedepsei aplicate şi, prin urmare, nu poate constitui o nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută şi nici o împiedicare la executare.
Împotriva Deciziei penale nr. 520/P din data de 19.05.2023 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, a formulat contestaţie contestatorul condamnat A..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi, secţia penală, la data de 09 iunie 2023 sub nr. x/2023, fiind repartizat completului C10 şi fiind stabilit termen aleatoriu la data de 28 septembrie 2023.
La termenul din data de 28 septembrie 2023 instanţa supremă a pus în discuţie admisibilitatea contestaţiei declarate de contestatorul condamnat A. împotriva Deciziei penale nr. 520/P din data de 19.05.2023 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, concluziile reprezentantului Ministerului Public şi ale apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator fiind expuse detaliat în preambulul prezentelor considerente.
Examinând contestaţia formulată în baza actelor şi lucrărilor de la dosar şi în raport, cu dispoziţiile legale în materie, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:
În materie penală, căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti pot fi exercitate în condiţiile strict prevăzute de normele de procedură.
Înalta Curte constată că, în cauză, condamnatul A. a formulat contestaţie împotriva Deciziei penale nr. 520/P din data de 19.05.2023 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, prin care s-a respins, ca nefondată, contestaţia la executare declarată de acesta împotriva Deciziei penale nr. 881/P/2020 din data de 26.10.2020, pronunţată Curtea de Apel Constanţa.
Această decizie, prin care s-a pronunţat soluţia de respingere a contestaţiei la executare, ca nefondată, este definitivă, potrivit dispoziţiilor art. 597 alin. (8) din C. proc. pen., menţiune existentă, de altfel, atât în minută, cât şi în dispozitivul acesteia.
C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.
Aşadar, căile de atac fac parte din mijloacele procesuale care apară părţile în proces. Obiectul căilor de atac este format din hotărârea judecătorească dată de către instanţă şi trebuie să se respecte principiul legalităţii caii de atac.
Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege, astfel că nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti. Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea competenţei atribuite prin lege constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii (Decizia penală nr. 1780 din data de 25 iunie 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie).
Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.
Astfel, Înalta Curte constată că A. a formulat contestaţie împotriva unei soluţii nesusceptibile de reformare prin promovarea acestei căi de atac. Or, recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) din C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia declarată de contestatorul condamnat A. împotriva Deciziei penale nr. 520/P din data de 19.05.2023 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., contestatorul condamnat va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia declarată de contestatorul condamnat A. împotriva Deciziei penale nr. 520/P din data de 19.05.2023 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat A., în cuantum de 340 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 septembrie 2023.
GGC - NN