Deliberând asupra recursurilor în casaţie formulate de inculpaţii A. şi B. împotriva Deciziei penale nr. 1075 din 14 iulie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2022, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 2315 din data de 21.12.2022 pronunţată de Judecătoria Ploieşti, printre altele, s-a dispus:
În temeiul 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. d) şi e) şi alin. (2) lit. b) din C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) din C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (1), (2) şi (10) C. proc. pen., condamnarea inculpatului B. la pedeapsa închisorii de 6 ani şi 8 luni, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de furt calificat, faptă din perioada 04-05.06.2022. În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen., s-au interzis inculpatului pe o perioada de 2 ani drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat în condiţiile art. 68 C. pen.. În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., în condiţiile art. 65 alin. (3) C. pen.
În temeiul 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. d) şi e) şi alin. (2) lit. b) din C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) din C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (1), (2) şi (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa închisorii de 6 ani şi 8 luni, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de furt calificat, faptă din perioada 04 - 05.06.2022. În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen., s-au interzis inculpatului pe o perioada de 2 ani drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat în condiţiile art. 68 C. pen.. În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., în condiţiile art. 65 alin. (3) C. pen.
În baza art. 72 din C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului B. măsura preventivă a reţinerii pe o perioadă de 24 de ore începând cu data de 28.06.2022 şi măsura arestului preventiv din data de 28.06.2022 la zi. În baza art. 72 din C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului A. măsura preventivă a reţinerii pe o perioadă de 24 de ore începând cu data de 03.07.2022 şi măsura arestului preventiv din data de 04.07.2022 la zi.
În baza art. 399 alin. (1) din C. proc. pen., s-a menţinut ca temeinică şi legală măsura arestului preventiv dispusă faţă de inculpaţii B., C. şi A..
În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen., s-a menţinut măsura sechestrului instituită cu privire la sumele de 58.033 RON, 1.600 euro, 5.050 franci elveţieni, 6.200 RON, găsite asupra inculpatului B., precum şi asupra autoturismului marca x, culoare albastră, nr. de înmatriculare x, serie de şasiu x.
În temeiul art. 112 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a următoarelor bunuri: staţii emisii-recepţie marca x culoare neagră, prevăzute cu antene exterioare; acumulatori aferenţi staţiilor de emisie-recepţie; căşti aferente staţiilor de emisie-recepţie, de culoare neagră, prevăzute cu clemă de prindere şi suport pentru ureche, bunuri ce au fost ridicate şi depuse la Camera de Corpuri Delicte din cadrul IPJ Prahova, potrivit dovezii seria x nr. x din data de 01.07.2022 (fila x).
În temeiul art. 397 alin. (1) din C. proc. pen., rap. la art. 19 alin. (1), (2) şi (5) şi art. 25 din C. proc. pen., s-a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă S.C. D. S.R.L. şi au fost obligaţi inculpaţii B., C. şi A., în solidar, la plata sumei de 1.325.340 RON, despăgubiri civile, către partea civilă S.C. D. S.R.L., reprezentând daune materiale.
S-a luat act că persoana vătămată Primăria Municipiului Ploieşti nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
Ca situaţie de fapt, în esenţă, s-a reţinut că inculpatul B. în perioada 04 - 05.06.2022, pe timp de zi, prin efracţie şi scoaterea din funcţiune a sistemului de supraveghere video, împreună cu inculpaţii C. şi A., precum şi o altă persoană neidentificată, au pătruns fără drept în incinta bijuteriei D. - punctul de lucru din municipiul Ploieşti, Piaţa Victoriei, nr. 4, bloc. C. civ. Vest, jud. Prahova, iar din interior, prin tăierea peretelui exterior al unui seif metalic, au sustras bijuterii din aur în cantitate totală de aproximativ 4,8 kg, cauzând un prejudiciu în valoare de 1.325.340 RON. Inculpatul A. în perioada 04 - 05.06.2022, pe timp de zi, prin efracţie şi scoaterea din funcţiune a sistemului de supraveghere video, împreună cu inculpaţii B. şi C., precum şi o altă persoană neidentificată, au pătruns fără drept în incinta bijuteriei D. - punctul de lucru din municipiul Ploieşti, Piaţa Victoriei, nr. 4, bloc. C. civ. Vest, jud. Prahova, iar din interior, prin tăierea peretelui exterior al unui seif metalic, au sustras bijuterii din aur în cantitate totală de aproximativ 4,8 kg, cauzând un prejudiciu în valoare de 1.325.340 RON.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii B., C. şi A..
Prin Decizia penală nr. 1075 din 14 iulie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, printre altele, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-au admis apelurile declarate de inculpaţii B. şi A. împotriva Sentinţei penale nr. 2315 pronunţate la data de 21 decembrie 2022 de Judecătoria Ploieşti, s-a desfiinţat, în parte, sentinţa, în latură penală şi civilă, doar în privinţa celor doi apelanţi-inculpaţi, după cum urmează:
În temeiul art. 396 alin. (10) C. proc. pen., rap. la art. 77 lit. a) şi art. 78 alin. (1) teza finală, cu referire la art. 79 alin. (3) C. pen., s-a redus pedeapsa principală aplicată fiecăruia dintre inculpaţii B. şi A. pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. d) şi e) şi alin. (2) lit. b) C. pen., faptă din data de 06.06.2022, de la 6 ani şi 8 luni închisoare fiecare, la 4 ani şi 8 luni închisoare fiecare, la care s-a adăugat un spor de 1 an, 6 luni şi 20 de zile închisoare, în final, inculpaţii B. şi A. urmând să execute fiecare pedeapsa principală de 6 (şase) ani, 2 (două) luni şi 20 (douăzeci) de zile închisoare.
În conformitate cu disp. art. 72 C. pen. rap. la art. 422 C. proc. pen., s-a computat din durata pedepselor principale reţinerea şi arestarea preventivă a inculpaţilor, după cum urmează: pentru inculpatul B., începând cu data de 28.06.2022, la zi; pentru inculpatul C., începând cu data de 01.07.2022, la zi; pentru inculpatul A., începând cu data de 03.07.2022, la zi.
S-a luat act de achitarea, în calea de atac, a sumei de 30.000 RON de către inculpatul B. în contul părţii civile S.C. D. S.R.L., conform Ordinului de plată nr. x din 09.06.2023, emis de E. şi s-a redus cuantumul despăgubirilor civile la plata cărora au fost obligaţi în solidar inculpaţii apelanţi, de la suma de 1.325.340 RON, la suma de 1.295.340 RON.
S-au menţinut restul dispoziţiilor sentinţei în latură penală şi civilă, care nu contravin prezentelor.
Curtea de apel a reţinut că pedeapsa aplicată inculpaţilor este nelegală întrucât, în mod greşit, reţinând circumstanţa agravantă prevăzută de art. 77 lit. a) din C. pen., a adăugat un spor de pedeapsă de 2 ani conform art. 78 alin. (1) din C. pen., în loc de 1 an, 6 luni şi 20 de zile potrivit tezei finale ale aceluiaşi articol.
Decizia penală nr. 1075 din 14 iulie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost comunicată inculpaţilor A. la data de 27.07.2023 la penitenciar şi B. la data de 24.07.2023 la penitenciar.
Pentru inculpatul A. termenul s-a împlinit la data de 28.08.2023, iar pentru inculpatul B. termenul s-a împlinit la data de 24.08.2023 în conformitate cu art. 269 alin. (2) şi (4) din C. proc. pen.
Împotriva Deciziei penale nr. 1075 din 14 iulie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, au declarat recurs în casaţie inculpaţii A. şi B. la data 02.08.202.
Cererile de recurs în casaţie formulate de inculpaţii A. şi B. au fost comunicate Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti la data de 10.08.2023, Primăriei Municipiului Ploieşti la data de 10.08.2023, părţii civile S.C. D. la data de 11.08.2023, inculpatului C. la data de 29.08. 2023, respectiv inculpatului B. la data de 18.08.2023 şi inculpatului A. la data de 04.09.2023.
În cauză nu au fost depuse concluzii scrise.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 19.09.2023, sub Dosar nr. x/2022, iar judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat în cauză, în vederea verificării admisibilităţii cererii, în procedura prevăzută de art. 440 din C. proc. pen., la data de 17.10.2023.
În cuprinsul cererilor de recurs în casaţie formulate, inculpaţii A. şi B. au invocat cazul de recurs în casaţie prev. de art. 438 pct. 12 din C. proc. pen., susţinând că le-a fost aplicată o pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege.
În susţinerea cererilor, au arătat că au fost condamnaţi la câte o pedeapsă de 6 ani, 2 luni şi 20 de zile închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, iar potrivit textului de lege prev. de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. d) şi e) şi alin. (2) lit. b) din C. pen., limitele de pedeapsă sunt cuprinse între 2 şi 7 ani. În cursul judecăţii au optat pentru aplicarea disp. art. 375 din C. proc. pen., instanţa stabilind limitele de pedeapsă de la 1 an şi 4 luni la 4 ani şi 8 luni închisoare.
Având în vedere că instanţa a orientat pedeapsa la limita maximă după aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., pedeapsa nu putea depăşi 4 ani şi 8 luni închisoare, cum în mod corect a fost dispusă faţă de inculpatul C..
Totodată, au menţionat că sporul de 1 an, 6 luni şi 20 de zile închisoare a fost aplicat în mod nelegal, iar pedeapsa de 6 ani, 2 luni şi 20 de zile închisoare depăşeşte limita de pedeapsă stabilită de lege.
În temeiul art. 440 alin. (4) din C. proc. pen., au solicitat admiterea în principiu a cererilor de recurs în casaţie şi suspendarea executării hotărârii, iar în urma rejudecării aplicarea unei pedepse în limite legale.
Prin încheierea din 17 octombrie 2023, Înalta Curte, apreciind că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, a admis în principiu cererile de recurs în casaţie formulate de inculpaţi şi a dispus judecarea lor la data de 14 noiembrie 2023.
Examinând recursurile în casaţie formulate în cauză, Înalta Curte, în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. şi de încheierea de admitere în principiu din data de 17 octombrie 2023, apreciază că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Inculpaţii A. şi B. au invocat cazul de recurs în casaţie prev. de art. 438 pct. 12 din C. proc. pen., susţinând că le-a fost aplicată o pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege, în sensul că au fost condamnaţi la câte o pedeapsă de 6 ani, 2 luni şi 20 de zile închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, iar potrivit textului de lege prev. de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. d) şi e) şi alin. (2) lit. b) din C. pen., limitele de pedeapsă sunt cuprinse între 2 şi 7 ani şi, urmare a aplicării disp. art. 375 din C. proc. pen., limitele de pedeapsă erau de la 1 an şi 4 luni la 4 ani şi 8 luni închisoare, astfel că sporul aplicat de 1 an, 6 luni şi 20 de zile închisoare este nelegal.
Cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. este incident când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege. Prin sintagma "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege, în raport cu încadrarea juridică şi cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidenţă a fost stabilită de instanţa de apel.
Din interpretarea literală a acestei dispoziţii legale, rezultă că se circumscriu cazului de casare menţionat acele situaţii în care este înfrânt principiul legalităţii pedepsei, printre altele, prin depăşirea limitelor legale, respectiv, stabilirea unei pedepse care fie depăşeşte limitele generale ale pedepsei ori se situează sub aceste limite, fie depăşeşte sau se situează sub limitele speciale ale pedepsei prevăzute pentru infracţiunea săvârşită.
Totodată, cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. are în vedere respectarea principiului legalităţii sancţiunilor, fără ca Înalta Curte să poată proceda la o reapreciere a probelor din perspectiva individualizării pedepsei sau a modului de executare, acestea neîncadrându-se în chestiunile de drept, singurele ce pot fi analizate de instanţa de recurs.
În aceste coordonate, în raport de dispoziţiile incidente şi scopul prezentei căi extraordinare de atac, Înalta Curte constată că, prin cererea de recurs în casaţie, recurenţii inculpaţi au invocat, în susţinerea cazului de recurs în casaţie, că au fost aplicate pedepse în alte limite, cu alte cuvinte nelegale.
Pornind de la consideraţiile de ordin teoretic expuse şi de la dispoziţiile legale enunţate, Înalta Curte constată că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea de furt calificat prevăzută de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. d) şi e) şi alin. (2) lit. b) din C. pen., pentru care au fost condamnaţi inculpaţii, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
În cauză, se constată că inculpaţii au solicitat ca judecata să aibă loc în condiţiile prevăzute la art. 374 alin. (4) C. proc. pen., astfel că prima instanţă a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., constând în reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă.
Pe de altă parte, atât prima instanţă, cât şi instanţa de apel au ales să aplice inculpaţilor pedepse orientate spre maxim, cu reţinerea circumstanţei agravante prevăzute de art. 77 lit. a) din C. pen., dând eficienţă celor prevăzute de art. 78 din C. pen.
În atare situaţie, devin incidente dispoziţiile art. art. 79 alin. (3) din C. pen., referitoare la concursul între cauzele de atenuare sau de agravare, se observă că atunci când în cazul aceleiaşi infracţiuni sunt incidente una sau mai multe cauze de reducere a pedepsei şi una sau mai multe cauze de majorare a pedepsei, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită se reduc, cu respectarea ordinii privind tentativa, circumstanţele atenuante şi cazurile speciale de reducere a pedepsei, după care limitele de pedeapsă rezultate se majorează, respectându-se ordinea privind circumstanţele agravante, infracţiunea continuată, concursul sau recidiva.
În virtutea acestui text de lege, aplicând reducerea limitelor de pedeapsă urmare a judecării cauzei potrivit procedurii simplificate, acestea sunt situate între 1 an şi 4 luni închisoare şi 4 ani şi 8 luni închisoare, iar prin aplicarea sporului conform art. 78 alin. (1) teza finală din C. pen., potrivit cărora, dacă maximul special este neîndestulător (în speţă acesta este de 4 ani şi 8 luni), în cazul închisorii se poate adăuga un spor până la 2 ani, care însă nu poate depăşi o treime din acest maxim, respectiv 1 an, 6 luni şi 20 zile.
Prin urmare, se constată caracterul legal al pedepselor de 6 ani, 2 luni şi 20 de zile închisoare aplicate recurenţilor inculpaţi, sub aspectul cuantumului care se circumscrie limitelor prevăzute în lege.
Sub aspectul invocării faptului că doar pentru inculpaţii B. şi A. au fost aplicate dispoziţiile art. 77 din C. pen., Înalta Curte reţine că procesul individualizării pedepsei este atributul instanţei de fond sau de apel care are libertatea alegerii sancţiunii aplicate. Pe de altă parte, fiind o chestiune de apreciere a instanţei de apel, aceasta era singura în măsură să stabilească cuantumul pedepsei, în contextul concret al cauzei, inclusiv sub aspectul reţinerii dispoziţiilor art. 77 lit. a) şi art. 78 alin. (1) teza finală din C. pen.
Înalta Curte reaminteşte că dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. vizează doar stabilirea pedepsei în limitele prevăzute de lege în raport de încadrarea juridică dată faptei şi de incidenţa unor cauze de agravare sau atenuare a pedepsei reţinute prin hotărârea definitivă, instanţa de recurs în casaţie neavând posibilitatea legală să dispună reindividualizarea pedepsei, textul permiţând cenzurarea doar a unor aspecte de nelegalitate care situează pedeapsa aplicată în alte limite speciale prevăzute de C. pen. pentru o anumită infracţiune.
În jurisprudenţa constantă a instanţei supreme s-a stabilit că pot fi încadrate în dispoziţiile legale menţionate erorile care se produc în legătură cu aplicarea pedepsei sau a măsurilor educative, prin stabilirea unei sancţiuni neprevăzute de lege, prin nerespectarea limitelor legale ori a tratamentului sancţionator. În toate cazurile însă, legalitatea sancţiunilor a fost examinată prin raportare la încadrarea juridică dată faptei prin decizia definitivă, astfel cum a fost stabilită prin hotărârea recurată (relevante în acest sens sunt deciziile nr. 66, 230, 246, 249, 250, 267, 367 din 2014; nr. 27, 32, 75, 115, 124, 349, 404 din 2015; nr. 51, 63, 327, 522, 554 din 2016; nr. 23, 150 din 2017 ale I.C.C.J., secţia penală, publicate, www.x.ro).
Starea de fapt reţinută în cauză, materialul probator administrat, încadrarea juridică a faptelor, precum şi reţinerea sau nu a unei cauze de reducere a pedepsei ori a circumstanţelor atenuante/agravante, nu mai pot constitui motive de cenzură din partea instanţei supreme în procedura recursului în casare, după cum nu se poate realiza o reindividualizare a pedepselor, având în vedere scopul recursului în casaţie reglementat ca şi o cale extraordinară de atac de reformare numai sub aspect legal, de drept şi nu faptic, excluzând rejudecarea pentru a treia oară a unei cauze în parametrii în care a avut loc judecata în fond şi apel.
Prin urmare, aceste critici ale recurenţilor inculpaţi aduse procesului de individualizare a pedepsei de către prima instanţă, respectiv instanţa de apel şi solicitarea acestora de reindividualizare a pedepselor de către instanţa de apel, prin înlăturarea, în fapt, a circumstanţei agravante şi a efectelor acesteia, nu fac obiectul cenzurii în calea extraordinară a recursului în casaţie, deoarece sunt aspecte care ţin de temeinicia hotărârii recurate.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie formulate de inculpaţii A. şi B. împotriva Deciziei penale nr. 1075 din data de 14 iulie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2022.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenţii-inculpaţi la plata sumei de câte 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul-inculpat A., în cuantum de 680 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va plăti din fondurile Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie formulate de inculpaţii A. şi B. împotriva Deciziei penale nr. 1075 din data de 14 iulie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2022.
Obligă recurenţii-inculpaţi la plata sumei de câte 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul-inculpat A., în sumă de 680 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 noiembrie 2023.
GGC - NN