I. Cadrul procesual
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată sub nr. x/1/2024, petentul Partidul A. a formulat contestație împotriva deciziei Biroului Electoral Central nr. 1/D/17.03.2024, solicitând anularea acesteia și admiterea Protocolului de constituire a alianței electorale „B.”.
În motivarea contestației se arată că prin decizia nr. 1/D/17.03.2024, Biroul Electoral Central a decis respingerea protocolului menționat mai sus, invocându-se lipsa calității de reprezentant legal al C., în ceea ce-i privește pe domnii D. și E.
Prezentând motivele de nelegalitate referitoare la decizia contestată, petentul susține, în primul rând, că aceasta este nemotivată în fapt și în drept.
În acest sens, se arată că A., în calitate de partid care intră în componența alianței electorale „B.” a formulat note scrise pe care le-a depus în data de 17.03.2024 în susținerea legalității protocolului alianței.
Deși depunerea acestor note scrise este menționată de către Biroul Electoral Central în considerentele deciziei contestate, se observă că niciunul dintre argumentele invocate prin notele scrise nu au făcut obiectul analizei Biroului Electoral Central, decizia fiind, în atare context, nemotivată.
În continuare, petentul arată că analiza Biroului Electoral Central pe marginea protocolului de constituire a alianței electorale ar fi trebuit să se rezume la verificarea condițiilor expres prevăzute de art. 7 din Legea nr. 33/2007, dispoziții în cuprinsul cărora nu sunt menționate cerințe speciale în privința reprezentativității cu prilejul semnării instrumentelor care consfințesc alianțele electorale.
În lipsa unor prevederi derogatorii, trebuie avută în vedere norma cea mai apropiată de această materie, respectiv dispozițiile art. 28 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 14/2003, care impun ca protocolul de alianță politică sau altă formă de colaborare să fie asumată de „organul competent/conducerile executive”.
Raportat la cele menționate anterior, petentul arată că, potrivit prevederilor art. 136 din Statutul C., Colegiul Național este organul executiv care aprobă alianțele electorale.
În aplicarea art. 136 alin. (1) lit. b) din Statutul C., Colegiul Național al C. a emis hotărârea nr. 6/13.03.2024, prin care i-a mandatat pe domnii D. și E. să semneze alianța dintre A., C. și F., astfel că toate prevederile legale pentru depunerea protocolului au fost îndeplinite.
Biroul Electoral Central nu a motivat, însă, de ce consideră că doar președintele înregistrat în Registrul Partidelor Politice are prerogativa de a semna protocolul de constituire a alianței electorale și nu organul competent/conducerea executivă, decizia fiind, din această perspectivă, nemotivată.
În același context, petentul arată că dispozițiile art. 212 C. civ., evocate pentru respingerea protocolului, nu susțin ci, dimpotrivă, infirmă legalitatea deciziei, date fiind prevederile alin. (2) al acestui articol, care stabilesc că față de terți hotărârile și deciziile luate în condițiile legii ale actului de constituire sau ale statutului produc efecte numai de la data publicării lor, în cazurile și condițiile prevăzute de lege, în afară de cazul în care se face dovada că aceștia le-au cunoscut pe altă cale. Or, C. a făcut cunoscut Biroului Electoral Central hotărârile organelor de conducere ale C., motiv pentru care nu era necesară publicarea acestora pentru a-i fi opozabile Biroului Electoral Central.
Protocolul de constituire a alianței electorale „B.” îndeplinește condițiile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 33/2007, susține petentul.
În acest sens, se arată că Biroul Electoral Central era ținut, potrivit deciziei nr. 1263/08.03.2019, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, să analizeze:
- dacă protocolul a fost încheiat între două partide legal înregistrate la nivel național;
- dacă partidul politic, alianța politică sau organizația cetățenilor aparținând minorităților naționale care figurează ca parte în protocol nu face parte dintr-o altă alianță electorală, deja înregistrată;
- dacă se folosește o denumire utilizată anterior de o alianță electorală;
- dacă protocolul a fost depus în termenul de 48 ore de la înființarea Biroului Electoral Central.
Fără a analiza aceste aspecte, Biroul Electoral Central a procedat la analiza condițiilor de validitate a unei cereri de admitere a protocolului, care nici nu este solicitată prin prevederile Legii nr. 33/2007, evocând, astfel, un temei nelegal pentru respingerea protocolului în discuție.
În al treilea rând, petentul susține că nu există obligația depunerii protocolului exclusiv de către persoanele care figurează în registrul partidelor politice în calitate de președinți, esențial fiind ca semnatarii protocolului să fi fost împuterniciți în acest sens de partidele aliate prin organele lor de conducere, aspect menționat explicit în cuprinsul deciziei nr. 1263/08.03.2019, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Reiterând faptul că toate condițiile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 33/2007 au fost îndeplinite, se arată că semnatarii protocolului privind constituirea alianței electorale au fost desemnați de organele de conducere ale partidelor în condiții statutare și, cu referire la situația particulară a C., se arată că domnii D. și E. au fost mandatați, prin Hotărârea nr. 06/13.03.2024 a Colegiului Național, să semneze protocolul de alianță electorală cu A. și F. în vederea participării la alegerile pentru membrii din România în Parlamentul European din 09 iunie 2024, având drept separat să angajeze partidul C., semnătura acestora fiind pe deplin opozabilă.
Prin urmare, din documentele depuse rezultă că a fost parcurs în mod legal procesul de aprobare a alianței electorale a C. cu A. și F., alianța electorală fiind aprobată, în ceea ce privește C., de către Colegiul Național la propunerea Consiliului Executiv Național, iar puterea de reprezentare a domnului D. și E. rezultă din cuprinsul Hotărârii Colegiului Național.
De altfel, petentul susține că mențiunile din Registrul Partidelor Politice nu au efect constitutiv, ci unul declarativ, astfel că hotărârea prin care domnul D. a fost ales președinte al C. produce efecte încă de la adoptarea sa pentru toți membrii C., iar, în privința terților, de la aducerea hotărârii la cunoștință.
C. a depus, odată cu protocolul alianței electorale și actele care atestă hotărârile de numire a domnului D. în funcția de președinte al C., dar și împuternicirea primită de la Colegiul Național pentru semnarea protocolului. Din moment ce Biroul Electoral Central, terțul menționat de art. 212 alin. (2) C. civ., a fost încunoştinţat cu privire la aceste două hotărâri, ele îi sunt opozabile și nu pot să fie ignorate.
În fine, petentul susține că decizia contestată a fost luată cu fraudarea legii, fiind încălcate, totodată, prevederile art. 3 din Protocolul 1 adițional la Convenția E.D.O. și art. 12 din aceeași Convenție.
Față de toate motivele anterior sintetizate, pe larg dezvoltate în contestație, petentul A. solicită anularea deciziei BEC nr. 1/D/17.03.2024 și admiterea Protocolului de constituire a alianței electorale ”B.”.
Ulterior învestirii Înaltei Curți de Casație și Justiție, petentul A. a depus la dosarul cauzei o cerere intitulată cerere completatoare, prin care arată că solicită și anularea deciziei Biroului Electoral Central nr. 1/D/18.03.2024, decizie ce a fost emisă și publicată de Biroul Electoral Central în urma îndreptării unor erori materiale strecurate în cuprinsul deciziei Biroului Electoral Central nr. 1/D/17.03.2024.
Prin contestația înregistrată sub nr. y/1/2024 partidul A., partidul C. și Partidul F. au solicitat anularea Deciziei Biroului Electoral Central nr. 1/D/17.03.2024.
În motivarea contestației se arată că semnatarele acesteia, în calitate de partide politice organizate și funcţionând în conformitate cu legislaţia în vigoare în România, au constituit, la 16.03.2024, alianţa electorală cu denumirea „B.”.
Protocolul de constituire al Alianţei „G." a fost înregistrat, împreună cu anexele impuse de lege, sub numărul 6C/16.03.2024 la Biroul Electoral Central.
Prin decizia contestată, Biroul Electoral Central a respins cererea de înregistrare a protocolului de constituire al Alianţei, reţinând, în esenţă, că:
(I) potrivit art. 144 din Statutul C., preşedintele partidului îl reprezintă în relaţiile oficiale, semnând documente și orice acte care angajează partidul și face declaraţii în numele acestuia;
(II) în raport de prevederile art. 25, 26 și 28 din Legea partidelor politice nr. 14/2003, opozabilitatea față de terţi a unei modificări a statutului partidului politic există din momentul înscrierii modificărilor statutului în Registrul partidelor politice;
(III) menţiunile de la poziţia 62 din Registrul Partidelor Politice indică drept preşedinte al C. pe domnul H., acesta fiind cel în drept să reprezinte Partidul C.;
(IV) nici domnul D. și nici domnul E. nu apar înscrişi în Registrul partidelor politice ca preşedinte al partidului C.;
(V) se încalcă dispoziţiile art. 144 lit. a) și c) din Statutul C. care dau dreptul preşedintelor partidului să reprezinte partidul în relaţiile oficiale și conduce negocierile politice purtate în numele partidului, inclusiv negocieri pentru încheierea de alianţe electorale;
(VI) Biroul Electoral Central poate verifica dacă un protocol îndeplineşte cerinţele de legalitate, prin acestea înțelegându-se atât condiţiile strict formale, cât și cele de reprezentativitate, calitatea de reprezentant al partidului fiind un aspect esenţial care influenţează legalitatea protocolului de alianţă.
Apreciază contestatoarele că Decizia nr. 1/D/17.03.2024 este nelegală, fiind emisă cu exces de putere.
Din această perspectivă, se susține că, împotriva dispoziţiilor legale, care reglementează atât organizarea și funcţionarea partidelor politice, cât și persoana juridică, Biroul Electoral Central a depăşit limitele verificării controlului de legalitate a protocolului de constituire a unei alianţe electorale, intrând, nepermis, în analizarea legalităţii protocolului, prin verificarea, oricum greşită, a actelor de decizie ale organelor de conducere ale partidelor politice semnatare ale alianţei electorale.
În considerentele deciziei contestate, Biroul Electoral Central a făcut o verificare inutilă și nelegală a calităţii reprezentantului Partidului C., parte din alianţa electorală constituită, apreciind, în mod nelegal, că ar avea aceasta obligaţie, din perspectiva legislaţiei care reglementează participarea la alegerile pentru Parlamentul European.
Fără a contesta, de principiu, raţiunea controlului de legalitate exercitat de Biroul Electoral Central, contestatoarele afirmă că, în speţă, acesta și-a depăşit competențele în mod vădit, în condiţiile în care nu a fost sesizat cu verificarea legalităţii actelor adoptate de cele 3 partide care au constituit alianţa, prin care s-a decis acest demers, iar pe de altă parte, nu putea sa facă această verificare.
În limitele legii, controlul de legalitate a cererii de înscriere a unui protocol de constituire a unei alianţe electorale presupune, așa cum a decis deja Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, o verificare a condiţiilor formale impuse de Legea nr. 33/2007 privind organizarea și desfăşurarea alegerilor pentru Parlamentul European, sub următoarele aspecte:
(I) dacă respectiva alianţă este formată la nivel naţional, din partide politice înscrise în registrul partidelor politice, conform Legii partidelor politice nr. 14/2003, alianţe politice sau organizaţii ale cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, care au fost legal înfiinţate;
(II) dacă partidul politic, alianţa politică sau organizaţia cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale care figurează ca parte in protocol nu face parte dintr-o alta alianţa electorala, deja înregistrată;
(III) dacă sunt respectate condiţiile legale referitoare la denumire alianţe
electorale;
(IV) dacă protocolul a fost depus în termenul de 48 de ore de la înfiinţarea Biroului Electoral Central.
Toate aceste cerinţe de verificare formală au fost, în mod legal și judiciar, evidenţiate în Decizia nr. 1263/08.03.2019 a Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie, instanţa suprema reţinând că „nu poate fi ignorat faptul ca legiuitorul nu a prevăzut, sub sancţiuni specifice, alte cerinţe de fond și sau de formă ce ar trebui îndeplinite de către înscrisul constatator al protocolului și eventuala obligaţie a Biroului Electoral Central de a le verifica din oficiu”, precum și că motivul ca semnatarii protocolului să figureze în registrul partidelor politice în calitate de preşedinţi ai celor două partide, raportat la prevederile Legii nr. 33/2007 ‒ nu reiese ca fiind o condiţie pentru încheierea si depunerea protocolului.
În raport de aceste considerente, instanţa supremă a conchis, cu putere de lucru judecat, că „este esenţial ca semnatarii protocolului să fi fost împuterniciți în acest sens de partidele în discuţie prin organele lor de conducere” condiţie care, în raport de înscrisurile depuse în anexa la cererea de înscriere a alianţei electorale, era pe deplin îndeplinită.
În continuare, contestatoarele susțin nelegalitatea deciziei contestate, sub aspectul omiterii verificării aprobărilor statutare și a mandatului acordat de către organele competente pentru constituirea alianţei electorale.
În acest sens, se arată că decizia contestată este nelegală și pentru că, nemotivat, a înlăturat probele depuse în dovedirea îndeplinirii condiţiilor impuse de Legea nr. 33/2007, din care rezultă că Partidul C. a decis, în cadrul organelor cu atribuţii în acest sens, atât constituirea unei alianţe electorale, cât și împuternicirea expresă pentru doi dintre membrii partidului să semneze orice document în vederea aducerii la îndeplinire a măsurilor adoptate în cadrul partidului.
În acest sens, a fost depus Statutul Partidului C., care reglementează competența de conducere a organelor colegiale și unipersonale în cadrul C. Din examinarea acestuia rezultă, în mod categoric, că dreptul de aprobare a alianţelor politice și electorale revine cu totul altor organe decât preşedintelui partidului, dincolo de faptul că preşedintele votat de C. și-a dat acordul legal la constituirea alianţei electorale.
În acest sens, se putea constata de către Biroul Electoral Central că, în conformitate cu prevederile art. 137 din Statut:
„Consiliul Executiv National este organul executiv de conducere al Partidului C.”,
iar potrivit art. 141 lit. a) și b) din Statut:
„Consiliul Executiv National are următoarele atribuţii: ,,a) organizează, conduce și coordonează activitatea structurilor partidului; b) organizează activitatea partidului la nivel central;” .
În aceste condiţii, în calitate de organ executiv de conducere al C., Consiliul Executiv National i-a desemnat pe dl D. și pe dl E. să ducă la îndeplinire deciziile acestui organ, prin mandatarea acestora să semneze și să depună orice documente către Biroul Electoral Central.
În al doilea rând, a fost depusă Hotărârea nr. 06 din 13.03.2024, votată și semnată de către majoritatea membrilor ce apar indicaţi și în Registrul Partidelor Politice al Tribunalului Bucureşti, care face dovada aprobării și împuternicirii celor doi membrii de partid să comunice deciziile luate către Biroul Electoral Central, potrivit prevederilor art. 133 din Statutul C., în conformitate cu care: „Colegiul National este organul de conducere și coordonare politică a Partidului C. la nivel naţional, funcţie pe care o îndeplineşte între congresele partidului."
Pe cale de consecinţă, mandatul de reprezentare al dlui D. și al dlui E. (care figurează în Registrul Partidelor Politice), în ceea ce priveşte relaţia cu Biroul Electoral Central, a fost decis și confirmat de către forurile de conducere ale Partidului C., astfel încât decizia de constituire a alianţei electorale a fost aprobată de conducerea partidului și au fost împuterniciţi doi dintre membrii săi, unul fiind chiar ultimul preşedintele ales al C., să semneze, deplin valabil, orice document în relaţia cu Biroul Electoral Central.
Oricum, în decizia adoptată de I.C.C.J. și la care s-a făcut referire anterior, s-a arătat că verificarea mandatului de reprezentare se realizează și pe baza documentelor prezentate de către petenți, constatându-se, în speţa dedusă judecăţii, că din cuprinsul acestora rezultă că mandatele au fost valabile.
În cazul de față, mandatul acordat domnilor D. și E. de către Colegiul National al Partidului Mişcarea Naţională nu a fost contestat în justiţie de către membrii de partid, nu a fost contestat nici în fața Biroului Electoral Central de către persoanele care, teoretic, ar putea emite pretenţii cu privire la competența de conducere sau de reprezentare a partidului, astfel încât, până la teoretica lor contestare și infirmare pe cale judiciară, inexistente în prezent, își produc pe deplin efectele.
Decizia contestată este nelegală și prin raportare la greșita reţinere a opozabilităţii doar a menţiunilor din Registrul Partidelor Politice.
Sub acest aspect, Decizia contestată este cu totul criticabilă pentru că, examinând unilateral Statutul C. doar cu privire la atribuţiile de reprezentare a președintelui și raportându-le la menţiunile din Registrul Partidelor Politice, a ignorat, complet și nemotivat, în primul rând, dovezile din care rezultă mandatarea unor membri de partid să efectueze actele juridice specifice în relaţia cu Biroul Electoral Central, mandat care era perfect compatibil chiar și cu ipoteza existenței unei alte persoane în calitate de preşedinte al partidului decât mandatarii indicați de către organul colegial cu putere decizională superioară.
Pe de altă parte, din înscrisurile depuse la dosar, în măsura în care Biroul Electoral Central ar fi fost competent sa analizeze, intrinsec, evoluţia fiecărui partid care constituie alianţele electorale, ar fi trebuit să constate că, potrivit înscrisurilor opozabile și neanulate de vreo instanţă, la data depunerii cererii de înregistrare a protocolului persoana aleasă de către organele statutare pentru a fi preşedintele C. este domnul D., astfel cum rezultă din Hotărârea nr. 1 a Congresului C. din data de 25.03.2023.
Astfel, în condiţiile în care, dintr-o cercetare sumară, specifică unui control prealabil de legalitate, Biroul Electoral Central, putea constata că:
(I) exista o hotărâre de alegere a unui preşedinte al Partidului
C.,
(II) persoana care a fost aleasă ca preşedinte este și semnatară a protocolului de constituire a unei alianţe electorale,
(III) Colegiul National al C. a mandatat aceeaşi persoană pentru reprezentarea partidului în întreaga procedură electorală, inclusiv în legătură cu constituirea alianţei electorale,
(IV) nu există o contestare din partea altor membri ai C. a actelor încheiate în numele partidului, în baza aprobării organelor de conducere colegială, concluzia contrară a Biroului Electoral Central, fără a se pronunţa în vreun fel în legătură cu înscrisurile ataşate la cerere, că întregul protocol este afectat de nulitate pentru că ar fi semnat de alte persoane decât cele îndreptăţite, adaugă la lege si reprezintă un exces de putere.
Față de aceste considerente se solicită admiterea contestației, anularea Deciziei nr. 1/D/17.03.2024 și admiterea înregistrării protocolului de constituire a alianţei electorale „B.”.
Similar situației din dosarul nr. x/1/2024, petenții au depus la dosarul cauzei o cerere intitulată cerere completatoare, prin care se solicită și anularea deciziei B.E.C. nr. 1/D/18.03.2024, decizie ce a fost emisă și publicată de B.E.C. în urma îndreptării unor erori materiale strecurate în cuprinsul deciziei B.E.C. nr. 1/D/17.03.2024.
În ședința publică din 19 martie 2024, Înalta Curte, constatând identitatea de obiect, cauză și parțial identitatea și în privința contestatorilor, a pus în discuție și a admis excepția litispendenței, fiind reunită cauza cu nr. y/1/2024 cu cea ce face obiectul dosarului nr. x/1/2024.
II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție privind contestația
Examinând contestația formulată de petenții A., C. și F., Înalta Curte constată că este fondată, urmând a fi admisă pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează.
Constată Înalta Curte faptul că partidele care au formulat contestațiile reunite au constituit, la 16.03.2024, alianţa electorală cu denumirea „B.".
Protocolul de constituire al Alianţei „G." a fost înregistrat, împreună cu anexele impuse de lege, sub numărul 6C/16.03.2024 la Biroul Electoral Central.
Prin decizia nr. 1D/17.03.2024, Biroul Electoral Central a respins cererea de înregistrare a protocolului de constituire ai Alianţei, reţinând, în esenţă, că:
- potrivit art. 144 din Statutul C., preşedintele partidului îl reprezintă în relaţiile oficiale, semnând documente și orice acte care angajează partidul și face
declaraţii în numele acestuia;
- în raport de prevederile art. 25, 26 și 28 din Legea partidelor politice nr.
14/2003, opozabilitatea față de terţi a unei modificări a statutului partidului
politic există din momentul înscrierii modificărilor statutului in Registrul partidelor politice;
- menţiunile de la poziţia 62 din Registrul Partidelor Politice indică drept
preşedinte al C. pe domnul H., acesta fiind cel în drept să
reprezinte Partidul C.;
- nici domnul D. și nici domnul E. nu apar înscrişi în Registrul partidelor politice ca preşedinte al partidului C.;
- se încalcă dispoziţiile art. 144 lit. a) si c) din Statutul C. care dau dreptul preşedintelui partidului să reprezinte partidul în relaţiile oficiale și conduce negocierile politice purtate în numele partidului, inclusiv negocieri pentru încheierea de alianţe electorale;
- B.E.C. poate verifica dacă un protocol îndeplineşte cerinţele de legalitate, prin acestea înțelegându-se atât condiţiile strict formale, cât și cele de reprezentativitate, calitatea de reprezentant al partidului fiind un aspect esenţial care influenţează legalitatea protocolului de alianţă.
Ulterior, Biroul Electoral Central a îndreptat erorile materiale strecurate în cuprinsul deciziei nr. 1D/17.03.2024, sesizate prin erata din 18 martie 2024 și a dispus republicarea deciziei nr. 1D la aceeași dată de 18 martie.
Raportat la criticile formulate de petenții contestatori, Înalta Curte apreciază că decizia contestată reflectă greșita aplicare a prevederilor art. 7 din Legea nr. 33/2007.
Potrivit dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 33/2007, partidele politice, alianţele politice şi organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale se pot asocia între ele numai la nivel naţional, pe bază de protocol, constituind o alianţă electorală, în scopul participării la alegerile pentru membrii din România în Parlamentul European. Un partid politic, o alianţă politică sau o organizaţie a cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale nu poate face parte decât dintr-o singură alianţă electorală. Alianţa electorală care a participat la alegerile anterioare, indiferent de tipul acestora, sub o denumire, o poate păstra numai dacă nu şi-a schimbat componenţa iniţială. De asemenea, denumirea respectivă nu poate fi utilizată de o altă alianţă (1).
(2) Protocolul de constituire a alianţei electorale se depune la Biroul Electoral Central în termen de 48 de ore de la înfiinţarea acestuia.
(3) Biroul Electoral Central se pronunţă în şedinţă publică asupra admiterii sau respingerii protocolului de constituire a alianţei electorale, în termen de 24 de ore de la înregistrarea acestuia.
Astfel cum rezultă din cuprinsul prevederilor anterior citate, un protocol de constituire a alianței electorale este legal:
- dacă respectiva alianţă este formată la nivel naţional, din partide politice înscrise în registrul partidelor politice, conform Legii partidelor politice nr. 14/2003, alianţe politice sau organizaţii ale cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, care au fost legal înfiinţate;
- dacă partidul politic, alianţa politică sau organizaţia cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale care figurează ca parte în protocol nu face parte dintr-o alta alianţa electorala, deja înregistrată;
- dacă sunt respectate condiţiile legale referitoare la denumire alianţe
electorale;
- dacă protocolul a fost depus în termenul de 48 de ore de la înfiinţarea Biroului Electoral Central.
În același sens a stabilit Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 1263/08.03.2019, pronunțată în cauza nr. x/1/2019, în care a fost analizată o situație juridică similară celei ce face obiectul analizei Înaltei Curți în cauza de față, subliniindu-se, în cuprinsul deciziei anterior menționate, faptul că legiuitorul nu a prevăzut, sub sancțiuni specifice, alte cerințe de fond și/sau de formă ce ar trebui îndeplinite de înscrisul constatator al Protocolului de constituire a unei alianțe electorale decât cele prevăzute de art. 7 din Legea nr. 33/2007.
Deși este indiscutabil faptul că decizia nr. 1263/08.03.2019, pronunțată în dosarul nr. x/1/2019, nu poate fi valorificată în cauza de față din perspectiva autorității de lucru judecat, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 430 sau art. 431 C. proc. civ., se impune a fi subliniat faptul că statuările de ordin principial, ce se degajă din cuprinsul hotărârii aflate în atenție, se impun a fi reținute în cauza de față în vederea prezervării principiului securității raporturilor juridice, principiu garantat și prin consecvența de interpretare a legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție, dat fiind rolul său constituțional de asigurare a aplicării unitare a legii.
Altfel spus, îmbrățișarea unui punct de vedere contrar celui stabilit de Înalta Curte cu prilejul pronunțării deciziei nr. 1263/08.03.2019 pe marginea modalității de interpretare și aplicare a prevederilor art. 7 din Legea nr. 33/2007 și în lipsa unui reviriment jurisprudențial, poate antrena încălcarea art. 6 din Convenția E.D.O., de o manieră similară contextului reținut de Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin hotărârea pronunțată în cauza Beian contra României.
Reținând, așadar, că niciuna dintre cerințele prevăzute de art. 7 din Legea nr. 33/2007 nu a fost apreciată, de către Biroul Electoral Central, ca fiind neîndeplinită prin raportare la protocolul de constituire a alianței electorale în discuție în prezenta cauză, Înalta Curte apreciază că respingerea protocolului de asociere exclusiv în considerarea faptului că semnatarii acestuia din partea C. nu au calitatea de președinte al formațiunii politice, înscriși în Registrul Partidelor Politice, reflectă un exces de putere, dreptul de apreciere al BEC fiind exercitat dincolo de limitele prevăzute de legiuitor prin dispozițiile art. 7 din Legea nr. 33/2004.
Mergând mai departe în analiza sa, Înalta Curte constată că este criticabilă decizia B.E.C. nr. 1D/17.03.2024 și din perspectiva modalității de apreciere a reprezentativității semnatarilor protocolului de constituire a alianței electorale asumate de cele trei partide contestatoare în cauză.
După cum s-a arătat anterior, unicul motiv de respingere al protocolului de constituire al alianței electorale este reprezentat de constatarea faptului că semnatarii acestui protocol pentru Partidul C. nu sunt înscriși în Registrul partidelor politice sub titlul de președinte al acestui partid.
Similar celor statuate prin decizia nr. 1263/08.03.2019, mai sus menționată, Înalta Curte constată că esențial pentru aprecierea regularității semnării și depunerii protocolului de constituire a alianței electorale la B.E.C. nu este calitatea semnatarilor partidelor ce și-au asumat colaborarea de președinți înscriși în Registrul partidelor politice, fiind necesar și deopotrivă suficient ca semnatarii protocolului să fi fost împuterniciți în acest sens de partidele în discuție.
Regularitatea unei atare împuterniciri se examinează prin raportare la procedurile statutare și sub acest aspect Înalta Curte găsește necesară trimiterea la prevederile Statutului Partidului C., de interes deosebit fiind în prezenta cauză dispozițiile art. 125 și 136 lit. b) din actul aflat în atenția instanței.
În acest sens, Înalta Curte constată că, potrivit dispozițiilor art. 125 din Statut, organele de conducere ale Partidului C. la nivel național sunt: Congresul Partidului C. (care constituie Adunarea Generală a reprezentanților membrilor de partid); Colegiul Național și Consiliul Executiv Național.
Conform celor statuate la art. 136 lit. b) din Statut, Colegiul Național aprobă alianțele politice și înțelegerile politice propuse de Consiliul Executiv Național sau președintele partidului.
Or, astfel cum atestă probatoriul cauzei, alianța electorală cu celelalte două partide a fost aprobată de Colegiul Național, structură de conducere ce a mandatat, prin hotărârea nr. 06/13.03.2024, pe domnii D. și E., cu puteri depline în vederea semnării protocolului de alianță electorală cu A. și F., precizându-se, în cuprinsul hotărârii, calitatea împuterniciților de a angaja Partidul C., semnătura acestora fiind pe deplin opozabilă.
Prin urmare, Înalta Curte constată că abilitarea semnatarilor din partea C. de a-și asuma protocolul de constituire a alianței electorale cu partidele A. și F. este una ce rezultă dintr-un act juridic a cărui valabilitate nu este contestată în cauză și care apare a fi emis în acord cu prevederile Statutului C.
În aceeași ordine de idei, Înalta Curte constată că în chiar cuprinsul deciziei nr. 1D/2024, Biroul Electoral Central face trimitere la prevederile art. 212 C. civ., dispoziții care, aplicate în cauză, justifică reprezentativitatea semnatarilor protocolului de constituire a alianței electorale, în ceea ce privește C.
Potrivit dispozițiilor art. 212 alin. (1) C. civ., hotărârile şi deciziile luate de organele de conducere şi administrare în condiţiile legii, actului de constituire sau statutului sunt obligatorii chiar pentru cei care nu au luat parte la deliberare sau au votat împotrivă.
Aceste dispoziții vizează efectul hotărârii adoptate de Colegiul Național la nivelul partidului C., neexistând nicio contestație la acest nivel cu privire la dreptul de reprezentare acordat domnilor D. și E. pentru semnarea protocolului de constituire a alianței electorale, conform Hotărârii Colegiului Național nr. 06/13.03.2023.
Potrivit dispozițiilor art. 212 alin. (2) C. civ., faţă de terţi hotărârile şi deciziile luate în condiţiile legii, ale actului de constituire sau ale statutului produc efecte numai de la data publicării lor, în cazurile şi condiţiile prevăzute de lege, în afară de cazul în care se face dovada că aceştia le-au cunoscut pe altă cale.
În categoria largă a terților se înscrie și Biroul Electoral Central, față de care opozabilitatea Hotărârii Colegiului Național nr. 06/13.03.2023 este condiționată de data publicării lor, în cazurile şi condiţiile prevăzute de lege, în afară de cazul în care se face dovada că aceştia le-au cunoscut pe altă cale.
Or, în condițiile în care Biroului Electoral Central i-a fost adusă la cunoștință existența Hotărârii Colegiului Național nr. 06/13.03.2023, devin incidente dispozițiile art. 212 alin. (2) teza finală C. civ., astfel că dreptul de reprezentare dobândit de semnatarii din partea Partidului C. și izvorul acestuia trebuiau examinate și din perspectiva prevederilor art. 136 lit. b) Statutului și a Hotărârii Colegiului Național nr. 06/13.03.2023 și nu prin raportare exclusivă la prevederile art. 144 lit. a) din Statutul C., prevederi ce recunosc, într-adevăr, atribuția președintelui partidului de a reprezenta partidul în relațiile cu terții, fără a se putea concluziona că un atare drept exclude posibilitatea de împuternicire, dată de conducerea executivă, altor persoane din partid.
- Soluția Înaltei Curți și temeiul legal al acesteia
Față de toate aceste considerente, Înalta Curte apreciază că este fondată contestația de față, astfel că, în temeiul dispozițiilor art. 7 alin. (6) din Legea nr. 33/2007 va dispune anularea deciziei Biroului Electoral Central nr. 1/D/17.03.2024, astfel cum a fost îndreptată prin Decizia Biroului Electoral Central nr. 1/D/18.03.2024 și, în consecință, va admite Protocolul de constituire a alianței electorale ,,B.”.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite contestaţia formulată de contestatorii Partidul A., Partidul C. şi Partidul F. împotriva Deciziei Biroului Electoral Central nr. 1/D/17.03.2024, astfel cum a fost îndreptată prin Decizia Biroului Electoral Central nr. 1/D/18.03.2024.
Anulează Decizia Biroului Electoral Central nr. 1/D/17.03.2024, astfel cum a fost îndreptată prin Decizia Biroului Electoral Central nr. 1/D/18.03.2024.
Admite Protocolul de constituire a alianței electorale ,,B.”.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 19 martie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.