Hearings: May | | 2024
You are here: Home » Jurisprudence - details

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
The the Administrative and Tax Litigations Chamber

Decizia nr. 5236/2023

Şedinţa publică din data de 9 noiembrie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea formulată, astfel cum a fost completată la data de 03.02.2022 şi modificată la data de 09.02.2022, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul Guvernul României, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună anularea: H.G. nr. 550/2021, H.G. nr. 636/2021, H.G. nr. 730/2021, H.G. nr. 826/2021, H.G. nr. 932/2021, H.G. nr. 1090/2021, H.G. nr. 1183/2021, H.G. nr. 1242/2021, H.G. nr. 34/2022, H.G. nr. 171/2022, suspendarea executării H.G. nr. 171/2022 şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 482 din 9 martie 2022, a respins excepţia nulităţii acţiunii pentru netimbrare, ca neîntemeiată, a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru lipsa plângerii prealabile, ca neîntemeiată, a respins cererea de suspendare a executării H.G. nr. 171/2022, ca rămasă fără obiect, a respins excepţia lipsei de interes a acţiunii în anulare, ca neîntemeiată, a admis acţiunea în anulare formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, şi, pe cale de consecinţă, a anulat: H.G. nr. 550/2021, H.G. nr. 636/2021, H.G. nr. 730/2021, H.G. nr. 826/2021, H.G. nr. 932/2021, H.G. nr. 1090/2021, H.G. nr. 1183/2021, H.G. nr. 1242/2021, H.G. nr. 34/2022, H.G. nr. 171/2022.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond pârâtul Guvernul României a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

După o amplă prezentare a situaţiei de fapt, în motivarea recursului se arată este incident motivul de casare regăsit în art. 488 alin. (1) pct. 4, în condiţiile în care hotărârea instanţei este dată cu depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti.

După cum s-a reţinut şi în doctrină prin sintagma "depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti" se înţelege incursiunea autorităţii judecătoreşti în sfera autorităţii executive sau legislative, astfel cum acestea sunt delimitate de Constituţie sau de legile organice, instanţa judecătorească săvârşind acte care intră în atribuţiile unor altor organe aparţinând unei alte autorităţi constituite în stat.

Astfel, raportat la dispoziţiile legale menţionate de intimatul-reclamant ca temei al acţiunii şi la motivele de fapt invocate, cererea de anulare a hotărârilor Guvernului în discuţie, excedează competenţei instanţei judecătoreşti care, nu se poate substitui puterii executive în exercitarea atribuţiilor sale legale, atribuţii care au fost stabilite prin lege, drept pentru care soluţia în acest sens a instanţei de fond încalcă principiul constituţional al separaţiei puterilor în stat.

În cadrul motivului de recurs, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentul critică soluţia instanţei de fond, întrucât nu a analizat cererea de intervenţie accesorie în interesul Guvernului, formulată de Ministerul Afacerilor Interne, în calitate de iniţiator al actelor contestate.

Judecata cauzei s-a dispus fără conceptarea în cauză a Ministerului Afacerilor Interne, în calitate de petent cu cerere de intervenţie, nefiind pusă în discuţia părţilor nici măcar admisibilitatea în principiu a acestei cereri.

În cadrul motivului de recurs, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul critică soluţia instanţei de fond, întrucât aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază.

Subsumat acestui motiv de casare apreciază că, în mod nelegal, instanţa de fond nu a analizat în mod judicios susţinerile părţilor, chestiunile de fapt şi de drept şi a dispus admiterea cererii de anulare.

În opinia recurentului, verificând conţinutul sentinţei atacate se poate constata că aceasta nu îndeplineşte exigenţele menţionate de textul de lege, întrucât judecătorul fondului nu a expus în mod clar şi logic argumentele care au fundamentat soluţia adoptată, nefiind indicate motivele pentru care au fost admise susţinerile reclamantului şi, mai ales, cele pentru care au fost înlăturate apărările autorităţii pârâte.

De asemenea, în cadrul motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul critică pentru nelegalitate hotărârea instanţei de fond întrucât aceasta este rezultatul interpretării şi aplicării greşite a normelor de drept material, aplicabile în cauză, respectiv Legea nr. 50/2020 şi Legea nr. 554/2004.

În ceea ce priveşte respingerea excepţiei lipsei de interes a reclamantei în promovarea acţiunii, se susţine că instanţa de fond în mod greşit a reţinut că, în cauză, reclamanta "urmărind apărarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor români (...) justifică un interes privat propriu, respectiv acela al realizării obiectului său de activitate, acţionând în limitele capacităţii sale de folosinţă, din acest interes decurgând şi interesul legitim public" .

Totodată, titularul interesului legitim privat este persoana ale cărei interese sunt nu doar de fapt, ci şi protejate printr-o normă legală. Instanţa apreciază că reclamanta are interes câtă vreme obiectivul său ca asociaţie este "promovarea şi apărarea drepturilor omului, conform legislaţiei române şi internaţionale ", de unde reiese că instanţa a apreciat că interesul este doar de fapt, fără a indica un tex de lege care să protejeze acest interes. Or, art. 2 alin. (1) lit. p) din Legea nr. 554/2004, defineşte interesul legitim privat ca "posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarea realizării unui drept subiectiv viitor şi previzibil, prefigurat", definiţie care a fost nesocotită de instanţă.

Recurentul mai consideră că în mod nelegal, instanţa de fond a respins excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată, pentru lipsa plângerii administrative prealabile, cu încălcarea/aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004, înlăturând apărările invocate pe cale de excepţie, motivând că actele contestate se circumscriu excepţiei în ceea ce priveşte obligativitatea plângerii prealabile, întrucât au intrat în circuitul civil şi că produc efecte pentru 30 de zile, ceea ce exclude în mod logic parcurgerea procedurii prealabile.

Pe fondul cauzei, recurentul apreciază că hotărârea a fost dată cu încălcarea/aplicarea greşită a normelor de drept material regăsite în art. 1, art. 2, art. 8 şi artl8 din Legea nr. 554/2004, în Legea nr. 24/2000, H.G. nr. 561/2009, H.G. nr. 1361/2006, în O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ şi în Legea nr. 55/2020, motiv de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

În susţinerea recursului sunt redate texte de lege incidente pricinii.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Astfel, s-a arătat că Asociaţia nu numai că reprezintă societatea civilă şi monitorizează respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale, dar are în componenţă aproximativ 1400 de membri, fiecare dintre aceştia justificând un deziderat de natură privată ce este interdependent cu obiectivele prezentate în Statutul Asociaţiei.

Interesul O.C.H.R., este evident în demararea procedurii judiciare, în favoarea tuturor persoanelor care au solicitat sprijinul, şi care au considerat că drepturile fundamentale garantate de Constituţia României, au fost încălcate prin adoptarea Hotărârilor atacate.

Asociaţia se poate întreţine din donaţii şi fonduri alocate. Acestea nu pot exista în absenţa proiectelor sustenabile şi raportate la respectarea drepturilor funudamentale ale omului, Constituţiei României şi legilor în vigoare.

Interpretarea dată art. 7 alin (5) din Legea 554/2004 de către recurentă în sensul că este obligatorie realizarea procedurii prealabile în cazul unui act administrativ cu caracter normativ care a intrat în vigoare şi a produs efecte juridice, ar pune însă probleme din perspectiva clarităţii legii.

Aşadar, a pretinde persoanelor care invocă vătămarea drepturilor şi intereselor lor legitime prin acte administrative cu caracter normativ, acte care au intrat în circuitul civil şi au produs efecte juridice, obligaţia de a îndeplini procedura prealabilă, în pofida actualului conţinut al prevederilor art. 7 alin. (5) din Legea 554/2004, ar însemna să se impună acestor persoane obligaţia de a urma o conduită care nu reiese cu claritate din cuprinsul Legii 554/2004.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, motiv pentru care va casa hotărârea şi rejudecând, va admite excepţia lipsei de interes a acţiunii şi pe cale de consecinţă va respinge acţiunea ca fiind lipsită de interes.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Înalta Curte reţine faptul că interesul trebuie să fie în legătură cu pretenţia formulată, să existe în momentul în care se exercită dreptul la acţiune, să îl vizeze pe cel care recurge la forma procedurală, iar nu pe altcineva.

Hotărârile Guvernului nr. 550/2021, nr. 636/2021, nr. 730/2021, nr. 826/2021, nr. 932/2021, nr. 1090/2021, nr. 1183/2021, nr. 1242/2021, nr. 34/2022 şi nr. 171/2022, sunt acte administrative care au fost adoptate în temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, ţinând seama de măsurile adoptate prin Hotărârile Comitetului Naţional pentru Situaţii de Urgenţă nr. 29/2021, nr. 38/2021, nr. 44/2021, nr. 53/2021, nr. 67/2021, nr. 80/2021, nr. 101/2021, nr. 112.2021, nr. 1/2022 şi nr. 7/2022, precum şi având în vedere Analizele factorilor de risc privind managementul situaţiei de urgenţă generate de virusul SARS-CoV-2 pe teritoriul României, la momentul adoptării fiecărei hotărâri, documente întocmit la nivelul Centrului Naţional de Conducere şi Coordonare a Intervenţiei, în conformitate cu dispoziţiile art. 3 alin. (4) din Legea nr. 55/2020.

Temeiul legal al adoptării celor zece hotărâri de guvern contestate l-a constituit prevederile art. 108 din Constituţia României, republicată, şi cele ale art. 3, 4, 6 şi art. 71 alin. (1) din Legea nr. 55/2020.

Înalta Curte apreciază că instanţa de fond a omis să verifice dacă interesul reclamantei este unul dovedit, motivele invocate prin acţiune având un caracter pur general, principial, fără a arăta în ce măsură drepturile sale de asociaţie au fost vătămate prin adoptarea hotărârilor Guvernului, interes care să conducă la anularea tuturor hotărârilor şi, mai mult, anularea lor în integralitate.

Or, nedepunându-se nicio dovadă în acest sens, şi în considerarea faptului că interesul este definit ca fiind folosul practic pe care partea îl poate obţine prin promovarea acţiunii civile, care trebuie să se reflecte într-un avantaj material sau juridic în patrimoniul sau persoana reclamantului, instanţa de fond în mod greşit a reţinut că reclamanta justifică un interes privat şi legitim în promovarea acţiunii.

Prin decizia nr. 8/01.02.2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, s-a statuat că, în vederea exercitării controlului de legalitate asupra actelor administrative la cererea asociaţiilor, în calitate de organisme sociale interesate, invocarea interesului public trebuie să fie ulterioară invocării unui interes legitim privat, acestea din urmă decurgând din legătura directă dintre actul administrativ supus controlului de legalitate şi scopul direct şi obiectivele asociaţiei, potrivit statutului.

În consecinţă, Înalta Curte reţine că legiuitorul a avut în vedere, în situaţia asociaţiilor, reglementarea unui contencios subiectiv, nefiind suficientă menţionarea în statutul asociaţiei a activităţii de "apărare a interesului public" sau de "promovare şi apărare a drepturilor şi libertăţilor omului, conform legislaţiei române şi internaţionale", astfel cum se prevede în statutul asociaţiei reclamante.

Înalta Curte mai reţine că reclamanta nu a invocat vătămarea unui interes propriu sau al unui membru al asociaţiei, astfel încât se constată că sentinţa atacată a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 8 alin. (11) din Legea nr. 554/2004.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentului sunt întemeiate, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală, pe care o va casa.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru aceste considerente, reţinând că sentinţa a fost dată cu încălcarea normelor de drept material, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în baza dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2002, va admite recursul declarat de pârâtul Guvernul României şi va casa în tot sentinţa atacată.

Înalta Curte, în urma rejudecării cauzei, în baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 33 C. proc. civ., va admite excepţia lipsei de interes a acţiunii, invocată de pârât şi, pe cale de consecinţă, va respinge acţiunea, ca fiind lipsită de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul - pârât Guvernul României împotriva sentinţei civile nr. 482 din 9 martie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată, şi rejudecând, admite excepţia lipsei de interes a acţiunii, invocată de pârâtul Guvernul României şi, pe cale de consecinţă, respinge acţiunea formulată de reclamanta A., ca fiind lipsită de interes.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 9 noiembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei instanţei.