Jurisprudence - details - High Court of Cassation and Justice

Asupra recursurilor în casaţie de faţă:

În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:

I. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa penală nr. 425 din 15 noiembrie 2021 pronunţată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. x/2018, în baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., în baza art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de "evaziune fiscală" în formă continuată săvârşită prin intermediul SC B., S.C. C. şi S.C. D., în perioada 01.01.2011- martie 2017.

În baza art. 67 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a ocupa funcţia de administrator într-o societate comercială, prevăzute în art. 66 alin. (1), lit. a), b) şi g) din C. pen. pe o perioada de 3 (trei) ani, care se calculează, conform art. 68 alin. (1), lit. b) din C. pen., de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen. s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a ocupa funcţia de administrator într-o societate comercială, prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen.

În baza art. 91 din C. pen., s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei de 3 ani închisoare pe un termen de supraveghere de 4 ani, care se calculează conform art. 92 din C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen. pe durata termenului de supraveghere, s-a impus inculpatului A. să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Dolj, la datele fixate de către acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului său de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., s-a impus aceluiaşi inculpat obligaţia de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Căminului Cultural Coşoveni, judeţul Dolj sau în cadrul Primăriei comunei Coşoveni, cu excepţia cazului în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă, pe o perioadă de 120 de zile lucrătoare.

În baza art. 91 alin. (4) teza ultimă din C. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen., în baza art. 399 alin. (1) din C. proc. pen., s-a menţinut măsura preventivă a controlului judiciar şi s-a constatat că inculpatul a fost reţinut, pe o perioadă de 24 ore, începând cu data de 12.02.2018, orele 14:45 până la data de 13.02.2018 orele 14:45), conform ordonanţei din data de 12.02.2018 şi a fost în stare de arest preventiv şi la domiciliu începând cu data de 13.02.2018 până la data de 22.10.2020.

În baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., a fost condamnată inculpata E., în baza art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de "evaziune fiscală" în formă continuată - săvârşită prin intermediul SC B. şi S.C. D. în perioada 01.10.2011-28.02.2014 şi martie 2016- martie 2017.

În baza art. 67 alin. (1) din C. pen. s-a aplicat inculpatei E. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a ocupa funcţia de administrator într-o societate comercială, prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen., pe o perioada de 3 (trei) ani,

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a ocupa funcţia de administrator într-o societate comercială, prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen.

În baza art. 91 din C. pen., s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei de 3 ani închisoare pe un termen de supraveghere de 4 ani, calculat conform art. 92 din C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen. pe durata termenului de supraveghere, s-a impus inculpatei să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Dolj, la datele fixate de către acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului său de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2), lit. b) din C. pen. s-a impus inculpatei obligaţia de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen. pe parcursul termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpata E. să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii în Căminului Cultural Coşoveni, judeţul Dolj sau în cadrul Primăriei comunei Coşoveni, cu excepţia cazului în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă, pe o perioadă de 120 de zile lucrătoare.

În baza art. 91 alin. (4) teza ultimă din C. pen. s-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen., în baza art. 399 alin. (1) din C. proc. pen. s-a menţinut măsura preventivă a controlului judiciar şi s-a constatat că a fost în stare de arest preventiv începând cu data de 21.02.2018 până la data de 23.02.2018.

În baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul F., în baza art. 9 alin. (1), lit. c) din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de "evaziune fiscală" în formă continuată - săvârşită prin intermediul SC B., S.C. C. şi S.C. D..

În baza art. 67 alin. (1) din C. pen. s-a aplicat inculpatului F. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a ocupa funcţia de administrator într-o societate comercială, prevăzute în art. 66 alin. (1), lit. a), b) şi g) din C. pen., pe o perioadă de 3 (trei) ani, care se calculează, conform art. 68 alin. (1), lit. b) din C. pen., de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a ocupa funcţia de administrator într-o societate comercială, prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen.

În baza art. 96 alin. (4) din C. pen. s-a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 382 din 28.05.2015 pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2014, definitivă prin neapelare la data de 30.06.2015, iar în baza art. 96 alin. (5) din C. pen. raportat la art. 43 alin. (1) din C. pen., s-a adăugat pedeapsa de 3 ani închisoare stabilită în prezenta cauză la pedeapsa anterioară de 2 ani închisoare neexecutată, dispunându-se ca inculpatul să execute, în final, pedeapsa de 5 ani închisoare, în regim de detenţie.

În baza art. 399 alin. (1) din C. proc. pen. s-a menţinut măsura preventivă a controlului judiciar faţă de inculpatul F., iar în baza art. 404 alin. (4), lit. a) din C. proc. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată şi durata arestării preventive şi a arestului la domiciliu de la data de 21.02.2018, până la data de 22.10.2020.

În baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul G., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la "evaziune fiscală" în formă continuată, faptă prev. de art. 48 rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea 241/2005, cu aplic. art. 35 din C. pen. şi art. 375, art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare.

În baza art. 67 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului G. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a ocupa funcţia de administrator într-o societate comercială, prevăzute în art. 66 alin. (1), lit. a), b) şi g) din C. pen. pe o perioada de 2 (doi) ani, care se calculează, conform art. 68 alin. (1) lit. b) din

C. pen., de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a ocupa funcţia de administrator într-o societate comercială, prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen.

S-a constatat că infracţiunea pentru care inculpatul este condamnat în prezenta cauză este concurentă cu infracţiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 107/19.06.2018 pronunţată de Tribunalul Gorj în dosar nr. x/2017, definitivă prin decizia penală nr. 1718/10.12.2018, la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare în condiţiile art. 81 din C. pen. 1968 .

S-a anulat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani şi 6 luni închisoare, aplicată inculpatului G. prin sentinţa penală nr. 107/19.06.2018 a Tribunalului Gorj.

În baza art. 40 alin. (1), art. 39 alin. (1), lit. b) din C. pen., s-a contopit pedeapsa aplicată prin prezenta sentinţă cu pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului G. prin sentinţa penală nr. 107/19.06.2018 a Tribunalului Gorj şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani 11 luni şi 10 de zile închisoare rezultată prin adăugarea la pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 6 luni închisoare a sporului de 5 luni şi 10 zile, reprezentând 1/3 din cealaltă pedeapsă.

În temeiul art. 45 alin. (3), lit. a) din C. pen. raportat la art. 67 alin. (1) din C. pen., s-au interzis inculpatului G. drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1), lit. a), b) şi g) din C. pen., pe o durată de 2 ani şi 6 luni.

În temeiul art. 45 alin. (5) coroborat cu art. 45 alin. (3) din C. pen. raportat la art. 65 alin. (1) din C. pen. s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1), lit. a), b) şi g) din C. pen., pedeapsă ce se execută potrivit art. 65 alin. (3) din C. pen.

În baza art. 91 din C. pen. s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei de 2 ani 11 luni şi 10 de zile închisoare pe un termen de supraveghere de 3 ani, care se calculează conform art. 92 din C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, s-a impus inculpatului să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Mehedinţi la datele fixate de către acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului său de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2), lit. b) din C. pen., s-a impus inculpatului obligaţia de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii în Căminului Cultural, judeţul Mehedinţi sau în cadrul Primăriei oraşului Strehaia, cu excepţia cazului în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă, pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.

În baza art. 91 alin. (4) teza ultimă din C. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen. şi s-a constatat că a fost judecat în stare de libertate.

În baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul H., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la "evaziune fiscală" în formă continuată, faptă prev. de art. 48 rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea 241/2005, cu aplic. art. 35 din C. pen. şi art. 375, art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare.

În baza art. 67 alin. (1) din C. pen. s-a aplicat inculpatului H. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a ocupa funcţia de administrator într-o societate comercială, prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen., pe o perioadă de 2 (doi) ani, care se calculează, conform art. 68 alin. (1), lit. b) din C. pen. de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

S-a constatat că infracţiunea pentru care inculpatul este condamnat în prezenta cauză este concurentă cu infracţiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 24/08.02.2017 pronunţată de Tribunalul Vâlcea în dosar nr. x/2016, definitivă prin decizia penală nr. 275/A/27.03.2017, la pedeapsa de 2 ani închisoare în condiţiile art. 86¹ din C. pen. 1968 .

S-a anulat suspendarea executării pedepsei sub supraveghere de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului H. prin sentinţa penală nr. 24/08.02.2017 a Tribunalului Vâlcea, iar în baza art. 40 alin. (1), art. 39 alin. (1), lit. b) din C. pen., s-a contopit pedeapsa aplicată prin prezenta sentinţă cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului H. prin sentinţa penală nr. 24/08.02.2017 a Tribunalului Vâlcea şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani, 5 luni şi 10 zile închisoare rezultată prin adăugarea la pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare a sporului de 5 luni şi 10 zile, reprezentând 1/3 din cealaltă pedeapsă.

În temeiul art. 45 alin. (3), lit. a) din C. pen. raportat la art. 67 alin. (1) din C. pen., s-au interzis inculpatului H. drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1), lit. a), b) şi g) din C. pen., pe o durată de 4 ani.

În temeiul art. 45 alin. (5) coroborat cu art. 45 alin. (3) din C. pen., raportat la art. 65 alin. (1) din C. pen. s-au interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1), lit. a), b) şi g) din C. pen., pedeapsă ce se execută potrivit art. 65 alin. (3) din C. pen.

În baza art. 91 din C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani 5 luni şi 10 zile închisoare pe un termen de supraveghere de 3 ani, care se calculează conform art. 92 din C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, s-a impus inculpatului H. să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Vâlcea la datele fixate de către acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului său de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2), lit. b) din C. pen. s-a impus inculpatului H. obligaţia de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen. pe parcursul termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul a două instituţii din subordinea în cadrul Primăriei municipiului Rm. Vâlcea, cu excepţia cazului în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă, pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.

În baza art. 91 alin. (4) teza ultimă din C. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen. şi s-a constatat că a fost judecat în stare de libertate.

În baza de art. 9 alin. (1), lit. c) şi alin. (2) din Legea 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. a fost condamnată inculpata S.C. C., la o pedeapsă de 18.000 RON (180 x100 RON) amendă penală pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată. S-a stabilit cuantumul sumei unei zile amendă la suma de 100 RON.

În baza art. 138 alin. (2) din C. pen. s-a aplicat inculpatei S.C. C. pedeapsa complementară prevăzută de art. 145 din C. pen., a afişării sentinţei penale de condamnare, în extras, respectiv dispozitivul sentinţei, la sediul principal, pentru o perioadă de 3 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1), lit. c) din C. proc. pen. a fost achitat inculpatul F., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1), lit. c) din Legea 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., săvârşită prin intermediul S.C. C..

În baza 396 alin. (5) din C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1), lit. c) din C. proc. pen. a fost achitată inculpata S.C. D., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1), lit. c) din Legea 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (5) din C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1), lit. b) şi c) din C. proc. pen. a fost achitat inculpatul F., sub aspectul săvârşirii infracţiunii folosire cu rea-credinţă a bunurilor sau creditului de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care are interes direct sau indirect" faptă prev. de art. 48 rap.la art. 272 alin. (1), lit. b) din Lg. 31/1990, cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 396 alin. (7) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1), lit. b) teza I din C. proc. pen. a fost achitată inculpata E., pentru săvârşirea infracţiunii de folosire cu rea-credinţă a bunurilor sau creditului de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care are interes direct sau indirect" faptă prev. de art. 272 alin. (1), lit. b) din Lg. 31/1990, cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 396 alin. (7) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1), lit. b), teza I din C. proc. pen. au fost achitaţi inculpaţii F., A., E. şi I. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la "folosire cu rea-credinţă a bunurilor sau creditului de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care are interes direct sau indirect" faptă prev. de art. 48 rap.la art. 272 alin. (1), lit. b) din Lg. 31/1990, cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen.

În temeiul prevederilor art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1), lit. b) şi c) din C. proc. pen. a fost achitat inculpatul F., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de spălare a banilor prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 396 alin. (7) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1), lit. b) teza I din C. proc. pen., a fost achitată inculpata E., pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor prevăzută de art. 29 alin. (1), lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 396 alin. (7) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1), lit. b) teza I din C. proc. pen., au fost achitaţi inculpaţii F., A., E. şi I. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la spălare a banilor prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 29 alin. (1), lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 397 alin. (1), cu aplicarea art. 1357 din C. civ., au fost obligaţi în solidar inculpaţii F., A., E., S.C. C. la plata către partea civilă Statul Român, prin ANAF, a sumei de 326.631,07 RON, precum şi la plata dobânzii şi penalităţii aferente calculate potrivit Codul de procedură fiscală, de la data producerii prejudiciului, până la data achitării integrale a obligaţiilor fiscale.

În baza art. 397 alin. (1), cu aplicarea art. 1357 din C. civ., au fost obligaţi inculpaţii H. la plata sumei de 37.182 RON, TVA şi impozit pe profit, şi G. la plata sumei de 36.096 RON, TVA şi impozit pe profit, către partea civilă Statul Român, prin ANAF, precum şi la plata dobânzii şi penalităţii aferente calculate potrivit Codului de procedură fiscală, de la data producerii prejudiciului, până la data achitării integrale a obligaţiilor fiscale.

În temeiul art. 25 alin. (5) din C. proc. pen. şi raportat la soluţia de achitare pronunţată în cauză faţă de inculpaţi pentru infracţiunile prevăzute de art. 272 alin. (1), lit. b) din Lg. 31/1990 şi de art. 29 alin. (1), lit. b) din Lg. 656/2002, prima instanţă a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă formulată de partea civilă Statul Român, prin ANAF - DGRFP Craiova, S.C. D., şi S.C. C. faţă de inculpaţii F., A., E. şi I..

În temeiul art. 25 alin. (5) din C. proc. pen. şi raportat la soluţia de achitare pronunţată în cauză faţă de inculpatul F. pentru infracţiunile prevăzute de art. 9 alin. (1), lit. c) din Legea nr. 241/2005, art. 272 alin. (1), lit. b) din Lg. 31/1990 şi de art. 29 alin. (1), lit. b) din Lg. 656/2002, s-a respins acţiunea civilă formulată de părţile civile Statul Român, prin ANAF - DGRFP Craiova şi S.C. C. faţă de acest inculpat.

În temeiul art. 404 alin. (4), lit. c) din C. proc. pen. şi art. 397 alin. (2) din C. proc. pen. s-au menţinut măsurile asiguratorii dispuse prin ordonanţa 01.02.2018 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj.

Având în vedere că instanţa a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă formulată de partea civilă Statul Român, prin ANAF - DGRFP Craiova faţă de inculpata I. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor art. 272 alin. (1), lit. b) din Lg. 31/1990 şi de art. 29 alin. (1), lit. b) din Lg. 656/2002(complicitate), în temeiul art. 397 alin. (5) din C. proc. pen., s-au menţinut măsurile asiguratorii dispuse prin ordonanţa din data de 01.02.2018 asupra bunurilor inculpatei măsură cu privire la care s-a menţionat că încetează de drept dacă părţile civile nu introduc acţiune în faţa instanţei civile în termen de 30 zile de la rămânerea definitivă a prezentei hotărârii.

În baza art. 397 alin. (3) din C. proc. pen. raportat la art. 25 alin. (3) din C. proc. pen., s-a dispus anularea facturilor fiscale şi chitanţelor aferente falsificate şi înregistrate în contabilitatea S.C. C., S.C. TOP x S.R.L., S.C. D. aflate în volumele de up nr. 23, filele x, filele x.

În temeiul art. 12 din Legea nr. 241/2005 s-a dispus ca inculpaţii F., A., E. H., G. să nu fie fondator, administrator, directori sau reprezentant legal al unei societăţi comerciale, iar dacă a fost ales, să fie decăzut din drepturi.

În temeiul art. 13 din Legea nr. 241/2005, la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de condamnare, se va comunica Oficiului Naţional al Registrului Comerţului o copie a dispozitivului hotărârii judecătoreşti definitive.

Au fost obligaţi inculpaţii F., A., E., H., G., S.C. C., la plata sumei de 18.000 RON cheltuieli judiciare către stat (câte 3000 RON de fiecare).

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că prin rechizitoriul nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor A. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de "evaziune fiscală", prev. de art. 9 alin. (1), lit. c) şi alin. (2) din Legea 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., săvârşită prin intermediul SC B. în perioada 2011-2014; "evaziune fiscală", prev. de art. 9 alin. (1), lit. c) din Legea 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., săvârşită prin intermediul S.C. D. în perioada martie 2016- martie 2017; complicitate la "folosire cu rea-credinţă a bunurilor sau creditului de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care are interes direct sau indirect" faptă prev. de art. 48 rap. la art. 272 alin. (1), lit. b) din Lg. 31/1990, cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. constând în sprijinul acordat inc. E. în însuşirea fără drept în perioada martie 2016 - martie 2017 a sumei de 138.339,73 RON din activul S.C. D.; complicitate la "Spălare a banilor", faptă prev. şi ped. de art. 48 rap. la art. 29 alin. (1), lit. b) din Lg. 656/2002, cu aplic. art. 35 alin.

(1) din C. pen., constând în sprijinul acordat suspectei E. în disimularea provenienţei sumei de 138.339,73 RON însuşită fără drept din activul S.C. D.; "evaziune fiscală", prev. de art. 9 alin. (1), lit. c) şi alin. (2) din Legea 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., săvârşită prin intermediul S.C. C. în perioada 2011-2016; complicitate la "folosire cu rea-credinţă a bunurilor sau creditului de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care are interes direct sau indirect" faptă prev. de art. 48 rap. la art. 272 alin. (1), lit. b) din Lg. 31/1990, cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. complicitate la "Spălare a banilor", faptă prev. şi ped. de art. 48 rap. la art. 29 alin. (1), lit. b) din Lg. 656/2002, cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., constând în sprijinul acordat suspectului F. în disimularea provenienţei sumei de 643.491,52 RON însuşită fără drept din activul S.C. C..; F., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de "evaziune fiscală", prev. de art. 9 alin. (1), lit. c) şi alin. (2) din Legea 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., săvârşită prin intermediul SC B. în perioada 2011-2014; "evaziune fiscală", prev. de art. 9 alin. (1), lit. c) şi alin. (2) din Legea 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. (1) şi art. 41 alin. (1) din C. pen., săvârşită prin intermediul S.C. C. în perioada 2011-2016; "evaziune fiscală", prev. de art. 9 alin. (1), lit. c) din Legea 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. (1) şi art. 41 alin. (1) din C. pen., săvârşită prin intermediul S.C. D. în perioada martie 2016- martie 2017; complicitate la "folosirea cu rea-credinţă a bunurilor sau creditului de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care are interes direct sau indirect" faptă prev. de art. 48 rap. la art. 272 alin. (1), lit. b) din Lg. 31/1990, cu aplic. art. 35 alin. (1) şi art. 41 alin. (1) din C. pen. complicitate la "Spălare a banilor", faptă prev. şi ped. de art. 48 rap. la art. 29 alin. (1), lit. b) din Lg. 656/2002, cu aplic. art. 35 alin. (1) şi art. 41 alin. (1) din C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen. F., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor:

"evaziune fiscală", prev. de art. 9 alin. (1), lit. c) şi alin. (2) din Legea 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., săvârşită prin intermediul S.C. C. în perioada 2011-2016; "folosirea cu rea-credinţă a bunurilor sau creditului de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care are interes direct sau indirect" faptă prev. de art. 272 alin. (1), lit. b) din Lg. 31/1990, cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. "Spălare a banilor", faptă prev. şi ped. de art. 29 alin. (1), lit. b) din Lg. 656/2002, cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen. E., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de "evaziune fiscală", prev. de art. 9 alin. (1), lit. c) şi alin. (2) din Legea 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., săvârşită prin intermediul SC B. în perioada 2011-2014; complicitate la "folosirea cu rea-credinţă a bunurilor sau creditului de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care are interes direct sau indirect" faptă prev. de art. 48 rap. la art. 272 alin. (1), lit. b) din Lg. 31/1990, cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. complicitate la "Spălare a banilor", faptă prev. şi ped. de art. 48 rap. la art. 29 alin. (1), lit. b) din Lg. 656/2002, cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. "evaziune fiscală", prev. de art. 9 alin. (1), lit. c) din Legea 241/2005, art. 35 alin. (1) din C. pen., săvârşită prin intermediul S.C. D. în perioada martie 2016- martie 2017; "folosirea cu rea-credinţă a bunurilor sau creditului de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care are interes direct sau indirect" faptă prev. de art. 272 alin. (1), lit. b) din Lg. 31/1990, cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. "Spălare a banilor", faptă prev. şi ped. de art. 29 alin. (1), lit. b) din Lg. 656/2002, cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen. I., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de complicitate la "folosirea cu rea-credinţă a bunurilor sau creditului de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care are interes direct sau indirect" faptă prev. de art. 48 rap. la art. 272 alin. (1), lit. b) din Lg. 31/1990, cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. complicitate la "Spălare a banilor", faptă prev. şi ped. de art. 48 rap. la art. 29 alin. (1), lit. b) din

Lg. 656/2002, cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen. S.C. C., cercetată pentru săvârşirea infracţiunii de "evaziune fiscală", prev. de art. 9 alin. (1), lit. c) şi alin. (2) din Legea 241/2005, cu aplic. art. 35 din C. pen. S.C. D., cercetată pentru săvârşirea infracţiunii de "evaziune fiscală", prev. de art. 9 alin. (1), lit. c) din Legea 241/2005, cu aplic. art. 35 din C. pen. G., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de: complicitate la "evaziune fiscală", faptă prev. de art. 48 rap. la art. 9 alin. (1), lit. c) din Legea 241/2005, cu aplic. art. 35 din C. pen. (sprijinire săvârşire evaziune fiscală prin S.C. C. SRL) şi H., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la "evaziune fiscală", faptă prev. de art. 48 rap. la art. 9 alin. (1), lit. c) din Legea 241/2005, cu aplic. art. 35 din C. pen.

A mai reţinut prima instanţă că, prin încheierea din data de 07.09.2018, judecătorul de cameră preliminară, în baza art. 346 alin. (1) din C. proc. pen. a constatat legalitatea sesizării instanţei, legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală în cauza cu nr. 384/P/2016 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj şi a dispus începerea judecăţii cauzei.

Înainte de începerea cercetării judecătoreşti s-au constituit părţi civile în cauză Statul Român prin ANAF cu suma de 1.791.943 RON, la care se adaugă dobânzile şi penalităţile de întârziere calculate de la data producerii prejudiciului şi până la data achitării integrale a debitului, conform art. 173, art. 174 şi art. 176 din Codul de procedură fiscală, şi Administraţia Fondului pentru Mediu cu următoarele sume, reprezentând contribuţia la fondul de mediu:

- pentru prejudiciul creat prin intermediul S.C. C. SRL- 72.253 RON;

- pentru prejudiciul creat prin intermediul SC B. SRL- 80.702 RON;

- pentru prejudiciul creat prin intermediul S.C. D. SRL- 23.324 RON.

La termenul de judecată din data de 03.12.2018 inculpaţii H. şi G. au recunoscut faptele pentru care au fost trimişi în judecată, aşa cum au fost descrise în rechizitoriu, solicitând ca judecarea cauzei să se facă în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a înscrisurilor în circumstanţiere, declaraţiile fiind consemnate şi ataşate la dosarul cauzei. Instanţa, apreciind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 374 alin. (4) din C. proc. pen., a admis solicitarea inculpaţilor H. şi G. privind judecarea cauzei potrivit procedurii simplificate a recunoaşterii vinovăţiei.

La acelaşi termen de judecată inculpaţii A., F., F., E. şi I. au arătat că nu înţeleg să recunoască săvârşirea faptelor pentru care au fost trimişi în judecată şi că nu doresc să uzeze de procedura simplificată a recunoaşterii vinovăţiei. Totodată, inculpaţii A., F., E. şi I., prin apărător ales, au învederat instanţei că înţeleg să conteste întregul material probator administrat în cauză.

Prin încheierea de şedinţă din data de 22.03.2021, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor de evaziune fiscală pentru care aceştia au fost trimişi în judecată inculpaţii F. şi A., din două infracţiuni de evaziune fiscală, în formă continuată, respectiv infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1), lit. c) şi alin. (2) din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., săvârşită prin intermediul SC B., în perioada 01.10.2011-28.02.2014 şi infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1), lit. c) şi alin. (2) din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., săvârşită prin intermediul S.C. C. în perioada 01.01.2011-31.12.2011 si 01.03.2014-29.02.2016, într-o singură infracţiune de evaziune fiscală, în forma continuată, prev. de art. 9 alin. (1), lit. c) şi alin. (2) din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., săvârşită prin intermediul SC B. şi S.C. C., în perioada 01.01.2011-29.02. 2016".

Prin încheierea de şedinţă din data de 31.05.2021 (cu argumente suplimentare pentru cererea de schimbare a încadrării juridice în încheierea din 14.06.2021) s-au dispus următoarele:

S-a constatat că în privinţa inculpaţilor A., F., E., F., G., H. şi S.C. C. legea penală mai favorabilă, sub aspectul Legii penale speciale nr. 241/2005, este Legea nr. 241/2005, aşa cum clarificată, modificată şi completată prin Decizia DCD a ÎCCJ nr. 9/2020 şi Legea nr. 55/2021.

În baza art. 386 din C. proc. pen. s-a admis cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor de evaziune fiscală pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii F., A. E., F. şi S.C. C. şi a fost schimbată încadrarea juridică faţă de aceştia din infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1), lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., prin înlăturarea agravantei prevăzută de alin. (2) din art. 9 din Legea nr. 241/2005.

Prin încheierea de şedinţă din data de 11.10.2021, s-au dispus următoarele:

S-a schimbat încadrarea juridică a faptelor de evaziune fiscală pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii F. şi A., şi pentru care ulterior a fost schimbată încadrarea juridică, din 3 infracţiuni de evaziune fiscală, în forma continuată, respectiv infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1), lit. c) din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., săvârşită prin intermediul SC B., în perioada 01.10.2011-28.02.2014, infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1), lit. c) din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., săvârşită prin intermediul S.C. C. în perioada 01.01.2011-31.12.2011 şi 01.03.2014-29.02.2016 şi infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., săvârşită prin intermediul S.C. D., în perioada martie 2016- martie 2017, într-o singură infracţiune de evaziune fiscală, în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1), lit. c)

din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., săvârşită prin intermediul SC B., S.C. C. şi S.C. D., în perioada 01.01.2011- martie 2017.

S-a schimbat încadrarea juridică a faptelor de evaziune fiscală pentru care a fost trimisă în judecată inculpata E., şi pentru care ulterior a fost schimbată încadrarea juridică, din 2 infracţiuni de evaziune fiscală, în formă continuată, respectiv infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1), lit. c) din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., săvârşită prin intermediul SC B., în perioada 01.10.2011-28.02.2014 şi infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1), lit. c) din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., săvârşită prin intermediul S.C. D., în perioada martie 2016- martie 2017, într-o singură infracţiune de evaziune fiscală, în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1), lit. c) din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. săvârşită prin intermediul SC B. şi S.C. D., în perioada 01.10.2011-28.02.2014 şi martie 2016- martie 2017.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Tribunalul a reţinut următoarele:

A. Referitor la săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată în modalitatea prev. de art. 9 alin. (1), lit. c) din Legea nr. 241/2005, imputată inculpaţilor F., A., E. şi F., S.C. D. şi S.C. C., H. şi G. (ultimilor doi inculpaţi sub forma participaţiei penale a complicităţii).

I. Activitatea infracţională derulată prin intermediul S.C. B. SRL

În scopul obţinerii de venituri din comercializarea deşeurilor metalice, suspecta J. (decedată la data de 19.11.2017 conform certificatului de deces nr. x/2017 - vol. V dup fila x) a înfiinţat la data de 27.10.2011 S.C. B. cu obiectul principal de activitate "Comerţul cu ridicata al deşeurilor şi resturilor", fiind unic asociat si administrator. În fapt, de activitatea societăţii se ocupa, atât inculpata J., cât şi inculpaţii E., A. şi F., aceştia având putere decizională deplină în cazul acestei entităţi juridice.

Pentru desfăşurarea activităţii, societatea şi-a declarat sediul în com. Coşoveni, str. x, jud. Dolj, iar contabilitatea a fost organizată de martora K.. Ulterior, la data de 28.10.2011 suspecta J. a deschis în numele societăţii contul curent x corespondent băncii L., iar la data de 07.06.2012 contul x corespondent unităţii bancare M..

Imediat după deschiderea conturilor curente, suspecta J. a împuternicit pe inculpaţii E. şi F. să o reprezinte în numele societăţii la unităţile bancare pentru a efectua operaţiuni asupra conturilor. (fila x).

După înfiinţarea societăţii, în perioada 01.10.2011-28.02.2014, suspecta J. în calitate de administrator de drept şi inculpaţii E., A. şi F. în calitate de administratori de fapt, au început să colecteze deşeuri metalice de la persoane fizice, iar după ce achiziţionau o cantitate considerabilă o livrau către societăţi colectoare de profil, S.C. N. S.R.L., S.C. O. S.R.L., S.C. P. S.R.L., S.C. Q. S.R.L., S.C. R. S.R.L., S.C. S. S.R.L., S.C. T. S.R.L., S.C. U. S.R.L. (V. SRL), S.C. W. S.R.L., S.C. X. S.R.L., plata contravalorii mărfurilor fiind efectuată prin transfer bancar în conturile SC B. SRL deschise la M. S.A. şi L..

În perioada 01.10.2011-28.02.2014 în contabilitatea S.C. B. SRL

(jurnale de achiziţii, balanţe contabile) au fost înregistrate 764 facturi fiscale de achiziţie deşeuri metalice ce poartă denumirea unui număr de 26 de furnizori, respectiv: Y. S.R.L., Z. S.R.L., AA. S.R.L., BB. S.R.L., CC. S.R.L., DD. S.R.L., EE. S.R.L., FF. S.R.L., GG. S.R.L., HH. S.R.L., II. S.R.L., JJ. S.R.L., KK. S.R.L., LL. S.R.L., MM. S.R.L., NN. S.R.L., OO. S.R.L., PP. S.R.L., QQ. S.R.L., RR. S.R.L.,

SS. S.R.L., TT. S.R.L., UU. S.R.L., VV.. S.R.L., WW. S.R.L., XX. S.R.L., în valoare totală de 3.536.179,45 RON.

Infracţiunea săvârşită a fost descoperită de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova care, la data de 14.08.2014, a sesizat Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj cu privire la faptul că, în urma unei inspecţii fiscale desfăşurate la S.C. B., s-a constatat că în perioada octombrie 2011- februarie 2014, reprezentanţii societăţii, au evidenţiat în documentele contabile achiziţii fictive de deşeuri feroase şi neferoase de la societăţi comerciale de tip "fantomă", sau societăţi care nu au confirmat relaţiile comerciale, în scopul sustragerii de la plata obligaţiilor fiscale generate de activitatea comercială, cauzând un prejudiciu bugetului consolidat al statului în cuantum de 534.050 RON, fiind înregistrat dosarul penal nr. x/2014(vol. II dup fila x).

Din probele administrate în cauză (declaraţii martori, rapoarte de expertiză) rezulta că într-adevăr, facturile de achiziţie în care sunt consemnate operaţiunile de mai sus nu sunt reale în sensul că respectivele operaţiuni nu au avut loc, adică mărfurile nu au fost achiziţionate de la respectivele persoane juridice întrucât:

- toate documentele justificative înregistrate în evidenţele contabile ale societăţii ce privesc achiziţia de deşeuri de la persoane juridice au valori sub pragul de 5000 RON, figurând ca achitate în numerar, pe bază de chitanţă, în vederea evitării încălcării prevederilor Ordonanţei nr. 15/1996 privind întărirea disciplinei financiar - valutare, conform cărora persoanele juridice pot efectua plăţi, în numerar, către alte persoane juridice în limita plafonului de 10.000 RON/pe zi, dar nu mai mult de 5000 RON către aceeaşi societate;

- majoritatea societăţilor furnizoare nu au ca obiect de activitate colectarea cu ridicata al deşeurilor şi resturilor sau comerţul cu deşeuri feroase sau neferoase;

- reprezentanţii furnizorilor nu confirmă relaţiile comerciale derulate cu SC B. ori sunt inactive;

- verificându-se în bazele de date române pentru evidenţa persoanelor a delegaţilor înscrişi pe facturile de achiziţie s-a constatat că datele de identificare menţionate, fie corespund altor persoane, fie nu există (fila x);

- numerele de înmatriculare înscrise pe facturi la rubricile destinate mijloacelor de transport, fie figurează în bazele de date ca aparţinând unor autovehicule improprii transportului de deşeuri, fie nu sunt atribuite vreunui mijloc de transport în circulaţie (fila x);

- toate facturile sunt redactate olograf pe formulare pretipărite, iar forma scrisului nu prezintă diferenţe semnificative de la un furnizor la altul;

- facturile sunt numerotate si datate cronologic, fără întrerupere, de parcă, în

situaţia în care operaţiunile ar fi fost reale societăţile furnizoare nu ar mai fi avut

relaţii comerciale cu alţi clienţi;

- în general numerele atribuite acestor facturi sunt consecutive pentru întreaga perioadă analizată, rezultând că furnizorii au facturat livrări din acelaşi carnet, pentru aceeaşi perioadă de timp numai pentru SC B., contrar oricărui raţionament logic;

- societăţile furnizoare nu au depus la organele fiscale declaraţii care să ateste relaţiile comerciale declarate de SC B.;

- majoritatea furnizorilor menţionaţi în facturile înregistrate în contabilitatea

SC B. sunt frecvent folosiţi în mod fictiv pe facturi fiscale de achiziţie deşeuri metalice, existând foarte multe dosare penale în acest sens;

- având în vedere poziţia geografică în care sunt înregistraţi furnizorii

(Bucureşti, Arad, Oradea, Ilfov, Prahova, Cluj, Timişoara, etc.), relaţiile comerciale cu SC B., în sensul transportării mărfurilor la punctul de lucru al acesteia, aşa cum susţin inculpaţii nu se justifică din punct de vedere economic.

- toţi furnizorii figurează cu plata cash, deşi încasările efectuate de către SC B. au fost efectuate prin bancă.

- înregistrările în contabilitatea SC B. au fost efectuate numai în baza facturilor fiscale, în timp ce pentru livrări, care sunt reale, au fost întocmite documente de expediţie, note de cantar, contracte etc.

Cercetările efectuate în cauză, inclusiv prin declaraţia reprezentanţilor legali ai majorităţii societăţilor furnizoare, confirmă caracterul fictiv al celor 764 facturi de achiziţie, în realitate nefiind emise de aceste entităţi economice, după cum urmează:

1. În perioada 26.05.2012-20.06.2012 au fost înregistrate în evidenţa contabilă a societăţii 9 facturi fiscale emise de furnizorul SC Y. S.R.L., Cluj - Napoca, CUI x, în valoare totală de 40.662,91 RON, cu taxare inversă.

Aşa cum rezultă din informaţiile transmise de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului (fila x), furnizorul a avut ca obiect principal de activitate "Agenţii imobiliare", nu a fost niciodată înregistrat ca plătitor de TVA, a fost inactiv fiscal în perioada 26.06.2012 - 31.08.2016, ca urmare a neîndeplinirii obligaţiilor declarative şi radiat din data de 27.03.2017.

SC B. a înregistrat în evidenţa contabilă achiziţii de la SC Y. S.R.L. în baza unui număr de 9 facturi fiscale, aşa cum rezultă din jurnalele de achiziţii intracomunitare şi scutite existente la dosarul cauzei, care au o valoare totală 40.662,91 RON cu taxare inversă. SC B. a aplicat taxarea inversă (4426=4427) cu toate că furnizorul nu a fost înregistrat ca plătitor de TVA şi condiţia pentru aplicarea măsurilor de simplificare conform art. 160 din Legea 571/2003 este ca, atât furnizorul, cât şi beneficiarul să fie înregistraţi în scopuri de TVA.

Din declaraţia reprezentantului societăţii, efectuată la data de 18.05.2016 în dosarul penal înregistrat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj sub nr. x/2014, ce privea săvârşirea unor infracţiuni de evaziune fiscală cu mod de operare similar, martorul YY. declară că SC Y. S.R.L. a avut activitate până în luna septembrie 2008 şi nu a avut relaţii comerciale cu societăţi din jud. Dolj.

2. În perioada mai 2012 - octombrie 2013 au fost înregistrate în evidenţa contabilă a societăţii 94 facturi fiscale emise de furnizorul S.C. Z. S.R.L., Bucureşti, CUI x, în valoare totală de 434.145,25 RON.

Aşa cum rezultă din informaţiile transmise de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului (filele x), furnizorul a avut ca obiect principal de activitate "Intermedieri în comerţul cu produse diverse", a fost plătitoare de TVA în perioada 19.07.2010 - 01.02.2013, inactivă din data de 13.11.2013, ca urmare a neîndeplinirii obligaţiilor declarative.

În perioada mai 2012 - octombrie 2013, SC B. a înregistrat în evidenţa contabilă achiziţii de la S.C. Z. S.R.L. în baza unui număr de 94 de facturi fiscale în valoare totală de 434.145,25 RON din care bază impozabilă 429.822,95 RON şi TVA dedusă de 4.322,30 RON.

Cu toate că furnizorul S.C. Z. S.R.L. a fost plătitor de TVA până la data de 01.02.2013, SC B. a înregistrat în evidenţa contabilă 14 facturi de achiziţie de la acesta tot cu taxare inversă şi după această dată, condiţia pentru aplicarea măsurilor de simplificare conform art. 160 din Legea 571/2003 este ca, atât furnizorul, cât şi beneficiarul să fie înregistraţi în scopuri de TVA.

În perioada în care înregistrarea în scopuri de TVA a SC B. a fost anulată din oficiu, potrivit dispoziţiilor art. 153 alin. (9) lit. d) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, societatea nu a înregistrat facturile emise în această perioadă în taxare, nu a dedus TVA şi nu a aplicat măsuri de simplificare.

SC Z. S.R.L. are înregistrată sesizarea penală nr. x/29.05.2013 din partea Gărzii Financiare Bucureşti pentru declarare fictivă de sediu.

Din declaraţia reprezentantului societăţii, dată la data de 15.02.2016 în dosarul penal înregistrat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj sub nr. x/2015, ce privea săvârşirea unor infracţiuni de evaziune fiscală cu mod de operare similar, martorul ZZ. declară că în cursul anului 2011 a semnat mai multe documente la solicitarea unei persoane pe numele de AAA., primind în schimb suma de 300 de RON. Ulterior, martorul a aflat că figurează ca administrator în cadrul S.C. Z. S.R.L..

Din declaraţia acestuia rezultă că nu a deţinut niciodată documente, aparţinând S.C. Z. S.R.L. şi nu a derulat relaţii comerciale cu vreo societate.

3. În perioada ianuarie 2014 - februarie 2014 au fost înregistrate în evidenţa contabilă a societăţii 11 facturi fiscale emise de furnizorul S.C. AA. S.R.L., Bucureşti, CUI x, în valoare totală de 50.523,27 RON.

Aşa cum rezultă din informaţiile transmise de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului (filele x), furnizorul a avut ca obiect principal de activitate "Restaurante", societate care a fost înregistrată ca plătitoare de TVA de la data de 09.04.2012, activă în prezent.

În contabilitatea SC B. (jurnale pentru cumpărări, balanţe de verificare), în perioada ianuarie 2014 - februarie 2014, au fost înregistrate 11 facturi fiscale emise în numele S.C. AA. S.R.L. în valoare totală de 50.523,27 RON din care bază impozabilă 44.416,15 RON şi TVA dedusă de 6.107,12 RON. În perioada în care înregistrarea în scopuri de TVA a SC B. a fost anulată din oficiu, potrivit dispoziţiilor art. 153 alin. (9) lit. d) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, societatea nu a înregistrat facturile emise în această perioadă în taxare, nu a dedus TVA şi nu a aplicat măsuri de simplificare.

Din declaraţia reprezentantului societăţii, dată la data de 31.08.2016, martorul BBB. declară că S.C. AA. S.R.L. nu a desfăşurat activităţi de comerţ cu deşeuri feroase şi neferoase.

4. În luna noiembrie 2011 au fost înregistrate în evidenţa contabilă a societăţii 9 facturi fiscale emise de furnizorul S.C. BB. S.R.L., Bucureşti, CUI x, în valoare totală de 42.106,40 RON.

Aşa cum rezultă din informaţiile transmise de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului (fila x), furnizorul a avut ca obiect principal de activitate "Comerţ cu ridicata al cerealelor, seminţelor, furajelor şi tutunului neprelucrat", societate care nu a fost niciodată înregistrată ca plătitoare de TVA, inactivă din data de 27.12.2012 ca urmare a neîndeplinirii obligaţiilor declarative.

În luna noiembrie 2011, SC B. a înregistrat în evidenţa contabilă achiziţii de la S.C. BB. S.R.L. în baza unui număr de 9 facturi fiscale, aşa cum rezultă din jurnalul de achiziţii intracomunitare şi scutite, existent la dosarul cauzei, în valoare totală 42.106,40 RON. În balanţa de verificare aferentă perioadei, SC B. a înregistrat respectivele facturi fără TVA, în perioada respectivă fiind societate neplătitoare de TVA.

Toate cele 9 facturi sunt emise pe formulare pretipizate, specific însă societăţilor plătitoare de TVA, cu toate că S.C. BB. S.R.L. nu a fost niciodată înregistrată ca plătitoare de TVA.

SC BB. S.R.L. a fost încadrată ca firmă fantomă din punctul de vedere al Gărzii Financiare Bucureşti prin nota unilaterală nr. x/05.02.2013.

Din verificările efectuate în dosarul penal înregistrat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj sub nr. x/2012, ce privea săvârşirea unor infracţiuni de evaziune fiscală cu mod de operare similar s-a constatat că S.C. BB. S.R.L., nu a funcţionat niciodată la sediul declarat din Mun. Bucureşti, str. x, sediul social al societăţii fiind radiat la data de 17.10.2014 conform deciziei civile a Curţii de Apel Bucureşti.

5. În perioada 8/2013 - 12/2013 au fost înregistrate în evidenţa contabilă a societăţii 32 facturi fiscale emise de furnizorul S.C. CC., Bucureşti, CUI x, în valoare totală de 149.392,84 RON.

Aşa cum rezultă din informaţiile transmise de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, furnizorul a avut ca obiect principal de activitate "Comerţ cu amănuntul al altor produse alimentare, în magazine specializate", societate plătitoare de TVA în perioada 01.04.2012 - 03.07.2015, radiată din data de 03.07.2015.

În perioada 8/2013 - 12/2013 SC B. (conform jurnalelor pentru cumpărări şi balanţelor de verificare) a înregistrat în contabilitate 32 de facturi fiscale emise în numele S.C. CC. S.R.L. în valoare totală de 149.392,84 RON.

Facturile sunt emise în taxare inversă, cu toate că în perioada respectivă, înregistrarea în scopuri de TVA a SC B. era anulată din oficiu, potrivit dispoziţiilor art. 153 alin. (9) lit. d) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, dar societatea nu a înregistrat facturile emise de S.C. CC. S.R.L. în taxare, nu a dedus TVA şi nu a aplicat măsuri de simplificare.

Din declaraţia reprezentantului societăţii, dată la data de 07.09.2016, martorul CCC. declară că S.C. CC. S.R.L. a comercializat doar produse de tip plafar.

6. În perioada noiembrie 2011 - septembrie 2012 au fost înregistrate în evidenţa contabilă a societăţii 45 facturi fiscale emise de furnizorul S.C. DD. S.R.L. (SC DD. SRL), Bucureşti, CUI x, în valoare totală de 210.806,67 RON.

Aşa cum rezultă din informaţiile transmise de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului (VOL 25 dup filele x), furnizorul a avut ca obiect principal de activitate "Comerţ cu ridicata al îmbrăcămintei şi încălţămintei", societate plătitoare de TVA în perioada 12.11.2007 - 27.12.2012, inactivă din data de 27.12.2012 ca urmare a neîndeplinirii obligaţiilor declarative.

În perioada noiembrie 2011 - septembrie 2012, în contabilitatea SC B. au fost înregistrate 45 de facturi fiscale emise în numele S.C. DD. S.R.L. în valoare totală de 210.806,67 RON din care bază impozabilă 208.074,80 RON şi TVA dedusă de 2.731,87 RON.

În balanţele de verificare aferente perioadei, SC B. înregistrează astfel:

- în perioada în care era neplătitoare de TVA (noiembrie 2011), facturile au fost înregistrate fără TVA,

- în perioada în care era plătitoare de TVA, facturile au fost înregistrate fie cu taxare inversă (4426=4427), fie a beneficiat de deducerea taxei, în baza celor 3 facturi care au menţionată valoare TVA.

7. În perioada august 2012 - februarie 2014 au fost înregistrate în evidenţa

contabilă a societăţii 72 facturi fiscale emise de furnizorul S.C. EE. S.R.L., Bucureşti, CUI x, în valoare totală de 334.670,22 RON.

Aşa cum rezultă din informaţiile transmise de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului (VOL 31 dup filele x), furnizorul a avut ca obiect principal de activitate "Comerţ cu amănuntul al altor produse alimentare, în magazine specializate", societate plătitoare de TVA în perioada 01.10.2005 -

01.04.2014, declarată inactivă din data de 07.12.2015 ca urmare a neîndeplinirii obligaţiilor declarative, suspendată de la data de 01.04.2014.

În contabilitatea SC B. (jurnale pentru cumpărări, balanţe de verificare), în perioada august 2012 - februarie 2014, au fost înregistrate 72 de facturi fiscale emise în numele S.C. EE. S.R.L. în valoare totală de 334.670,22 RON din care bază impozabilă 326.196,98 RON şi TVA dedusă de 8.473,24 RON.

În perioada în care înregistrarea în scopuri de TVA a SC B. a fost anulată din oficiu, potrivit dispoziţiilor art. 153 alin. (9) lit. d) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv august 2013 - ianuarie 2014, societatea nu a înregistrat facturile emise în această perioadă în taxare, nu a dedus TVA şi nu a aplicat măsuri de simplificare.

Din declaraţia reprezentantului societăţii, dată la data de 08.09.2016, martorul DDD. declară că S.C. EE. S.R.L. nu a derulat relaţii comerciale cu SC B., iar începând cu anul 2006 este chemat frecvent la diverse unităţi de poliţie, datele de identificare ale societăţii fiind folosite pentru emiterea de facturi fictive.

8. În perioada iunie - iulie 2013 au fost înregistrate în evidenţa contabilă a societăţii 8 facturi fiscale emise de furnizorul S.C. FF. S.R.L. Bucureşti, CUI x, în valoare totală de 36.732,70 RON.

Aşa cum rezultă din informaţiile transmise de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului (VOL 31 dup filele x), furnizorul a avut ca obiect principal de activitate "Comerţ cu amănuntul al textilelor în magazine specializate", societate plătitoare de TVA în perioada 17.11.2009 - 01.02.2011, activă în prezent.

În perioada iunie - iulie 2013, SC B. a înregistrat în evidenţa contabilă achiziţii de la S.C. FF. S.R.L. în baza unui număr de 8 de facturi fiscale în valoare totală de 36.732,70 RON cu taxare inversă (facturi emise cu menţiunea taxare inversă), cu toate că furnizorul a fost înregistrat ca plătitor de TVA până la data de 01.02.2011 şi condiţia pentru aplicarea măsurilor de simplificare conform art. 160 din Legea 571/2003 este ca, atât furnizorul, cât şi beneficiarul să fie înregistraţi în scopuri de TVA.

Din declaraţia reprezentantului societăţii, dată la data de 03.02.2017, martorul EEE. declară că S.C. FF. S.R.L. nu a derulat relaţii comerciale cu SC B..

9. În perioada mai 2012 - decembrie 2013, au fost înregistrate în evidenţa contabilă a societăţii 66 facturi fiscale emise de furnizorul S.C. GG. S.R.L. Bucureşti, CUI x, în valoare totală de 305.223,68.

Aşa cum rezultă din informaţiile transmise de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului (VOL 31 dup filele x), furnizorul a avut ca obiect principal de activitate "Fabricarea altor articole de îmbrăcăminte", societate plătitoare de TVA în perioada 21.12.2010 - 24.09.2014, radiată din data de 24.09.2014.

În perioada mai 2012 - decembrie 2013, SC B. a înregistrat în evidenţa contabilă achiziţii de la S.C. GG. S.R.L. în baza unui număr de 66 de facturi fiscale în valoare totală de 305.223,68 RON din care bază impozabilă 302.041,92 RON şi TVA dedusă de 3.181,76 RON, din care 31 de facturi emise în taxare inversă în perioada în care înregistrarea în scopuri de TVA a SC B. a fost anulată din oficiu, potrivit dispoziţiilor art. 153 alin. (9) lit. d) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare, condiţia pentru aplicarea măsurilor de simplificare conform art. 160 din Legea 571/2003 fiind aceea ca, atât furnizorul, cât şi beneficiarul să fie înregistraţi în scopuri de TVA

Din declaraţia reprezentantului societăţii, dată la data de 14.11.2016, martorul FFF., rezultă că S.C. GG. S.R.L. a desfăşurat doar activităţi de execuţie manoperă confecţii textile.

9. În perioada mai 2012 - iulie 2013 au fost înregistrate în evidenţa contabilă a societăţii 10 facturi fiscale emise de furnizorul S.C. HH. S.R.L., Arad, CUI x, în valoare totală de 42.960,90 RON.

Aşa cum rezultă din informaţiile transmise de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului (filele x), furnizorul a avut ca obiect principal de activitate "Colectarea deşeurilor nepericuloase", societate plătitoare de TVA de la data de 06.02.2007, activă în prezent.

În perioada mai 2012 - iulie 2013, SC B. a înregistrat în evidenţa contabilă achiziţii de la S.C. HH. S.R.L. în baza unui număr de 10 facturi fiscale în valoare totală de 42.960,90 RON cu taxare inversă.

SC HH. S.R.L. a fost supusă unui control fiscal, perioada verificată fiind 01.01.2010 - 31.03.2013, inspecţia fiscală stabilind sume suplimentare de plată, atât la TVA (139.456 RON), cât şi la impozit pe profit (27.254 RON).

Prin adresa din 02.08.2017, S.C. HH. S.R.L. comunică prin administratorul GGG. că nu a derulat relaţii comerciale cu SC B. şi desfăşoară activitate strict de colectare deşeu menajer.

10. În perioada noiembrie 2012 - mai 2013 au fost înregistrate în evidenţa contabilă a societăţii 34 facturi fiscale emise de furnizorul S.C. II. S.R.L., Cluj, Floreşti, CUI x, în valoare totală de 157.205,04 RON.

Aşa cum rezultă din informaţiile transmise de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului (filele x), furnizorul a avut ca obiect principal de activitate "Comerţ cu amănuntul al textilelor în magazine specializate", societate plătitoare de TVA de la data de 01.02.2012, activă în prezent.

În perioada noiembrie 2012 - mai 2013, SC B., conform jurnalelor pentru cumpărări şi balanţelor de verificare, a înregistrat 34 de facturi fiscale emise în numele S.C. II. S.R.L. în valoare totală de 157.205,04 RON, toate cu taxare inversă.

Din declaraţia reprezentantului societăţii, dată la data de 02.02.2017, martorul HHH., rezultă că S.C. II. S.R.L. nu a derulat relaţii comerciale cu SC B. şi nu îi cunoaşte pe administratorii societăţii.

11. În perioada martie 2013 au fost înregistrate în evidenţa contabilă a societăţii 20 facturi fiscale emise de furnizorul S.C. JJ. S.R.L., Bihor, Oradea, CUI x, în valoare totală de 94.960,61 RON.

În martie 2013, conform jurnalelor pentru cumpărări şi balanţelor de verificare, SC B. a înregistrat 20 de facturi fiscale emise în numele S.C. JJ. S.R.L. în valoare totală de 94.960,61 RON, toate cu taxare inversă.

Din declaraţia reprezentantului societăţii, dată la data de 15.02.2017, martorul III., rezultă că S.C. JJ. S.R.L. nu a derulat relaţii comerciale cu SC B. şi nu îi cunoaşte pe administratorii societăţii. De asemenea, martorul declară că este chemată frecvent de organele de poliţie pentru a da declaraţii referitoare la relaţiile comerciale derulate cu societăţi ce au înregistrat în evidenţele contabile facturi fictive de achiziţie de la S.C. JJ. S.R.L., deşi nu a derulat relaţii comerciale cu societăţi de pe raza jud. Dolj.

12. În perioada februarie 2012 - octombrie 2013 au fost înregistrate în evidenţa contabilă a societăţii 85 facturi fiscale emise de furnizorul S.C. KK. S.R.L., Bucureşti, CUI x, în valoare totală de 396.807,76 RON .

Aşa cum rezultă din informaţiile transmise de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului (filele x), furnizorul a avut ca obiect principal de activitate "Comerţ cu ridicata al materialului lemnos şi al materialelor de construcţii şi echipamentelor sanitare", societate plătitoare de TVA de la data de 26.01.2010, activă în prezent. 15

12. În perioada februarie 2012 - octombrie 2013, SC B. a înregistrat în evidenţa contabilă achiziţii de la S.C. KK. S.R.L. în baza unui număr de 85 de facturi fiscale în valoare totală de 396.807,76 RON. În perioada în care înregistrarea în scopuri de TVA a SC B. a fost anulată din oficiu, potrivit dispoziţiilor art. 153 alin. (9) lit. d) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, cele 5 facturi emise cu dată de octombrie 2013, nu au fost înregistrate în taxare, societatea nu a dedus TVA şi nu a aplicat măsuri de simplificare.

Din declaraţia reprezentantului societăţii, dată la data de 08.03.2017, martorul JJJ., rezultă că S.C. KK. S.R.L. nu a derulat relaţii comerciale cu SC B. şi nu îi cunoaşte pe administratorii societăţii. De asemenea, martorul declară că din anul 2012 este chemat frecvent de organele de poliţie pentru a da declaraţii referitoare la presupuse relaţii comerciale derulate cu societăţi ce au înregistrat în evidenţele contabile facturi fictive de achiziţie de la S.C. KK. S.R.L..

13. În perioada februarie 2012 - aprilie 2013 au fost înregistrate în evidenţa contabilă a societăţii 64 facturi fiscale emise de furnizorul S.C. LL. S.R.L., Bucureşti, CUI x, în valoare totală de 294.580,34 RON. (fila x).

Aşa cum rezultă din informaţiile transmise de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului (filele x), furnizorul a avut ca obiect principal de activitate "Comerţ cu amănuntul al îmbrăcămintei, în magazine specializate", societate plătitoare de TVA în perioada 06.11.2009 - 05.08.2014, radiată din data de 05.08.2014.

În perioada februarie 2012 - aprilie 2013, SC B. a înregistrat în evidenţa contabilă achiziţii de la S.C. LL. S.R.L. în baza unui număr de 64 de facturi fiscale (2 facturi cu TVA 24% şi 62 de facturi cu taxare inversă) în valoare totală de 295.516,56 RON din care bază impozabilă 294.580,34 RON şi TVA dedusă de 936,22 RON.

14. În perioada iulie 2012 - iunie 2013 au fost înregistrate în evidenţa contabilă a societăţii 29 facturi fiscale emise de furnizorul S.C. MM. S.R.L., Bucureşti, CUI x, în valoare totală de 135.875,25 RON.

Aşa cum rezultă din informaţiile transmise de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului (filele x), furnizorul a avut ca obiect principal de activitate "Comerţ cu ridicata al îmbrăcămintei şi încălţămintei", societate plătitoare de TVA în perioada 24.03.2009 - 01.06.2011, inactivă din data de 30.05.2011 ca urmare a neîndeplinirii obligaţiilor declarative.

În perioada iulie 2012 - iunie 2013, SC B. a înregistrat în evidenţa contabilă achiziţii de la S.C. MM. S.R.L. în baza unui număr de 29 de facturi fiscale în valoare totală de 135.875,25 RON, toate cu taxare inversă, cu toate că furnizorul S.C. MM. S.R.L. nu era persoană impozabilă înregistrată în scopuri de TVA, condiţia pentru aplicarea măsurilor de simplificare, conform art. 160 din Legea 571/2003 fiind aceea ca atât furnizorul, cât şi beneficiarul să fie înregistraţi în scopuri de TVA.

SC MM. S.R.L. are înregistrată sesizarea penală nr. x/20.04.2011 din partea Gărzii Financiare Bucureşti pentru evaziune fiscală.

În cauză, nu s-a reuşit declaraţia administratorului societăţii, cetăţeanul chinez KKK., din verificări rezultând că acesta nu a locuit niciodată la adresa de reşedinţă situată în Mun. Bucureşti, str. x. (filele x).

15. În perioada iunie 2012 - decembrie 2012 au fost înregistrate în evidenţa contabilă a societăţii 35 facturi fiscale emise de furnizorul S.C. NN. S.R.L., Bucureşti, CUI x, Bucureşti, CUI x, în valoare totală de 162.717,99 RON.

Aşa cum rezultă din informaţiile transmise de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului (filele x.), furnizorul a avut ca obiect principal de activitate " Comerţ cu ridicata al îmbrăcămintei şi încălţămintei", societate care nu a fost niciodată înregistrată ca plătitoare de TVA, activă în prezent.

În perioada iunie 2012 - decembrie 2012, SC B. a înregistrat în evidenţa contabilă achiziţii de la S.C. NN. S.R.L. în baza unui număr de 35 de facturi fiscale (din care 3 facturi cu cota TVA de 24%) în valoare totală de 162.717,99 RON din care bază impozabilă 159.976,57 RON şi TVA dedusă de 2.741,42 RON. Cu toate că furnizorul NN. S.R.L. nu a fost niciodată înregistrat ca plătitor de TVA, SC B. a dedus TVA şi a aplicat măsurile de simplificare conform art. 160 din Legea 571/2003, condiţia legală fiind aceea ca, atât furnizorul, cât şi beneficiarul să fie înregistraţi în scopuri de TVA şi a dedus TVA în baza a 3 facturi care au fost emise cu TVA.

Din declaraţia reprezentantului societăţii, dată la data de 20.02.2017, martorul LLL., rezultă că S.C. NN. S.R.L. nu a derulat relaţii comerciale cu SC B., iar din anul 2012 nu a emis facturi fiscale, derulând activităţi doar prin intermediul casei de marcat.

De asemenea, martorul declară că din anul 2012 este chemat frecvent de organe ale statului pentru a da declaraţii referitoare la presupuse relaţii comerciale derulate cu societăţi ce au înregistrat în evidenţele contabile facturi fictive de achiziţie de la S.C. NN. S.R.L.. (filele x),.

16. La data de 21.02.2012 a fost înregistrată în evidenţa contabilă a societăţii o factură fiscală emise de furnizorul S.C. OO. S.R.L., Bucureşti, CUI x, în valoare totală de 4.049,85 RON.

Aşa cum rezultă din informaţiile transmise de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului (filele x), furnizorul a avut ca obiect principal de activitate "Comerţ cu amănuntul al produselor alimentare, băuturilor şi produselor din tutun efectuat prin standuri, chioşcuri şi pieţe " societate care nu a fost niciodată înregistrată ca plătitoare de TVA, activă în prezent.

La data de 21.02.2012, SC B. a înregistrat în evidenţa contabilă achiziţii de la S.C. OO. S.R.L. în baza unei facturi fiscale în valoare totală de 4.049,85 RON cu taxare inversă, cu toate că furnizorul nu a fost niciodată înregistrat ca plătitor de TVA şi condiţia pentru aplicarea măsurilor de simplificare conform art. 160 din Legea 571/2003 este ca, atât furnizorul, cât şi beneficiarul să fie înregistraţi în scopuri de TVA.

Administratorul S.C. OO. S.R.L., MMM. nu a fost identificat pentru audiere.

17. În perioada iunie 2012 - septembrie 2012 au fost înregistrate în evidenţa contabilă a societăţii 32 facturi fiscale emise de furnizorul S.C. PP. S.R.L., Bucureşti, CUI x, în valoare totală de 143.807,92 RON.

Aşa cum rezultă din informaţiile transmise de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului (filele x), furnizorul a avut ca obiect principal de activitate " Fabricarea încălţămintei", societate plătitoare de TVA în perioada 02.07.2007 - 01.07.2009, declarată inactivă din data de 11.06.2009 ca urmare a neîndeplinirii obligaţiilor declarative.

În perioada iunie 2012 - septembrie 2012, SC B. a înregistrat în evidenţa contabilă achiziţii de la S.C. PP. S.R.L. în baza unui număr de 32 de facturi fiscale (din care 6 facturi cu TVA 24%) în valoare totală de 143.807,92 RON din care bază impozabilă 138.778,95 RON şi TVA dedusă de 5.028,97. Cu toate că furnizorul PP. S.R.L. nu a fost înregistrat ca plătitor de TVA în perioada în care au fost emise facturile, SC B. a dedus TVA şi a aplicat măsurile de simplificare conform art. 160 din Legea 571/2003, condiţia legală fiind aceea ca atât furnizorul, cât şi beneficiarul să fie înregistraţi în scopuri de TVA.

SC PP. S.R.L. are înregistrată sesizarea penală nr. x/07.02.2011 din partea Gărzii Financiare Bucureşti pentru declarare fictivă de sediu.

Din declaraţia reprezentantului societăţii, dată la data de 03.08.2017, martorul NNN., rezultă că S.C. PP. S.R.L. nu a derulat relaţii comerciale cu SC B..

De asemenea, martorul declară că societatea nu a funcţionat niciodată, întrucât după înfiinţare acesta a fost în imposibilitate de a o administra din pricina stării de sănătate, iar de circa 5 ani este chemat frecvent de organe ale statului pentru a da declaraţii referitoare la presupuse relaţii comerciale derulate cu societăţi ce au înregistrat în evidenţele contabile facturi fictive de achiziţie de la S.C. PP. S.R.L..

18. La data de 20.07.2013 a fost înregistrată în evidenţa contabilă a societăţii o factură fiscală emisă de furnizorul S.C. QQ. S.R.L., Vâlcea, Râmnicu Vâlcea, CUI x, în valoare totală de 2.471,90 RON.

Aşa cum rezultă din informaţiile transmise de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului (fila x), furnizorul a avut ca obiect principal de activitate "Lucrări de construcţii a clădirilor rezidenţiale şi nerezidenţiale", societate declarată inactivă din data de 28.02.2012 şi radiată de la data de 01.03.2017.

La data de 20.07.2013, SC B. a înregistrat în evidenţa contabilă (jurnalul pentru cumpărări, balanţa de verificare) achiziţii de la S.C. QQ. S.R.L. în baza unei facturi fiscale în valoare totală de 2.471,90 RON cu taxare inversă, cu toate că furnizorul era inactiv şi avea codul de TVA anulat în această perioadă, condiţia pentru aplicarea măsurilor de simplificare conform art. 160 din Legea 571/2003 fiind aceea ca, atât furnizorul, cât şi beneficiarul să fie înregistraţi în scopuri de TVA.

SC QQ. S.R.L. are înregistrată sesizarea penală nr. x/16.05.2012 din partea Gărzii Financiare Vâlcea pentru evaziune fiscală.

Din declaraţia reprezentantului societăţii, dată la data de 12.10.2017, martorul OOO., rezultă că S.C. QQ. S.R.L. nu a derulat relaţii comerciale cu SC B..

19. În perioada noiembrie 2011 - aprilie 2013 au fost înregistrate în evidenţa contabilă a societăţii 12 facturi fiscale emise de furnizorul S.C. RR., Bucureşti, CUI x, în valoare totală de 55.227,83 RON.

Aşa cum rezultă din informaţiile transmise de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului (filele x), furnizorul a avut ca obiect principal de activitate "Intermedieri în comerţul cu produse alimentare, băuturi şi tutun", societate plătitoare de TVA în perioada 21.06.2010 - 05.03.2015, declarată inactivă din data de 05.03.2015.

În perioada noiembrie 2011 - aprilie 2013, SC B. a înregistrat în evidenţa contabilă achiziţii de la S.C. RR. S.R.L. în baza unui număr de 12 facturi fiscale în valoare totală de 55.227,83 RON.

Din declaraţia reprezentantului societăţii, dată la data de 30.03.2017, martorul PPP., rezultă că acesta a preluat administrarea societăţii contra unei sume de bani şi nu cunoaşte aspecte referitoare la activitatea acesteia.

20. În perioada noiembrie 2011 au fost înregistrate în evidenţa contabilă a societăţii 8 facturi fiscale emise de furnizorul S.C. SS. S.R.L., Bucureşti, CUI x, în valoare totală de 37.376,64 RON.

Aşa cum rezultă din informaţiile transmise de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului (filele x), furnizorul a avut ca obiect principal de activitate "Comerţ cu amănuntul în magazine nespecializate cu vânzare predominantă de produse alimentare, băuturi şi tutun", societate care nu a fost niciodată înregistrată ca plătitoare de TVA, declarată inactivă din data de 13.09.2012 ca urmare a neîndeplinirii obligaţiilor declarative.

În luna noiembrie 2011, SC B. a înregistrat în evidenţa contabilă achiziţii de la S.C. SS. S.R.L. în baza unui număr de 8 facturi fiscale în valoare totală de 37.376,64 RON. În balanţa de verificare aferentă perioadei SC B. era neplătitoare de TVA şi înregistrează contabil cele 8 facturi fără TVA.

La data de 24.03.2016 a fost audiat prin comisie rogatorie în calitate de martor în dosarul penal nr. x/2013 aflat în supravegherea Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj şi în care se efectuează cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunii de "Evaziune fiscală", numitul QQQ., administrator al S.C. SS. S.R.L.. Cu ocazia audierii martorul QQQ. declară că societatea SS. S.R.L. nu a mai funcţionat din anul 2012 şi a avut ca obiect de activitate vânzarea cu amănuntul de produse alimentare, băuturi şi tutun în magazine nespecializate. Totodată, acesta precizează că datele de identificare ale societăţii au fost folosite în decursul ultimilor 6 ani pentru a întocmi în fals facturi fiscale emise în numele societăţii.

21. În perioada iulie 2012 - februarie 2014 au fost înregistrate în evidenţa contabilă a societăţii 36 facturi fiscale emise de furnizorul S.C. TT. S.R.L., Bucureşti, CUI x, în valoare totală de 166.701,04 RON.

Aşa cum rezultă din informaţiile transmise de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului (filele x), furnizorul a avut ca obiect principal de activitate "Activităţi de consultanţă pentru afaceri şi management", societate plătitoare de TVA de la data de 16.08.2010, activă în prezent.

În contabilitatea SC B. (jurnalul pentru cumpărări, balanţe de verificare), în perioada iulie 2012 - februarie 2014, au fost înregistrate 36 de facturi fiscale emise în numele S.C. TT. S.R.L. în valoare totală de 166.701,04 RON din care bază impozabilă 158.862,04 RON şi TVA dedusă de 7.839 RON.

În perioada în care înregistrarea în scopuri de TVA a SC B. a fost anulată din oficiu, potrivit dispoziţiilor art. 153 alin. (9) lit. d) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv august 2013 - ianuarie 2014, societatea nu a înregistrat facturile emise în această perioadă în taxare, nu a dedus TVA şi nu a aplicat măsuri de simplificare.

Din verificările efectuate, rezultă că S.C. TT. S.R.L. nu a derulat relaţii comerciale cu SC B., administratorul RRR. precizând că din luna noiembrie 2011 este chemat frecvent de organe ale statului pentru a da declaraţii referitoare la presupuse relaţii comerciale derulate cu societăţi ce au înregistrat în evidenţele contabile facturi fictive de achiziţie de la S.C. TT. S.R.L..

Totodată, RRR. precizează că a emis doar facturi în format electronic cu seria x şi numere cuprinse în intervalul x.

22. În perioada august 2013- septembrie 2013 au fost înregistrate în evidenţa contabilă a societăţii 13 facturi fiscale emise de furnizorul S.C. UU. S.R.L., Bucureşti, CUI x, în valoare totală de 62.200,40 RON .

Aşa cum rezultă din informaţiile transmise de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului (filele x), furnizorul a avut ca obiect principal de activitate "Activităţi ale agenţiilor turistice", societate plătitoare de TVA în perioada 05.11.2010 - 01.11.2014, declarată inactivă din data de 23.09.2016.

În contabilitatea SC B. (jurnale pentru cumpărări, balanţe de verificare), în perioada august 2013- septembrie 2013 au fost înregistrate 13 facturi fiscale emise cu taxare inversă în numele UU. S.R.L. în valoare totală de 62.200,40 RON. În această perioadă înregistrarea în scopuri de TVA a SC B. a fost anulată din oficiu, potrivit dispoziţiilor art. 153 alin. (9) lit. d) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, societatea nu a înregistrat facturile emise în această perioadă în taxare, nu a dedus TVA şi nu a aplicat măsuri de simplificare.

Din declaraţia reprezentantului societăţii, dată la data de 06.09.2016, martorul SSS., rezultă că societatea a funcţionat efectiv din luna august 2013 şi nu a comercializat niciodată deşeuri feroase sau neferoase, funcţionând strict în domeniul activităţilor de turism.

23. În perioada martie 2013 au fost înregistrate în evidenţa contabilă a societăţii 14 facturi fiscale emise de furnizorul S.C. VV.. S.R.L., Timiş, Timişoara, CUI x, în valoare totală de 66.230,28 RON .

În martie 2013, în contabilitatea SC B. (jurnalul pentru cumpărări, balanţa de verificare) au fost înregistrate 14 facturi fiscale emise în numele S.C. VV. S.R.L. în valoare totală de 66.230,28 RON cu taxare inversă.

SC VV.. S.R.L. a fost supusă unui control fiscal, perioada verificată fiind 01.01.2010 - 30.06.2015, inspecţia fiscală stabilind sume suplimentare de plată, atât la TVA (217.108 RON), cât şi la impozit pe profit (125.468 RON).

Din declaraţia reprezentantului societăţii, dată la data de 20.02.2017, martorul TTT., rezultă că societatea VV.. S.R.L. nu a derulat relaţii comerciale cu SC B..

24. În perioada ianuarie 2014 - februarie 2014 au fost înregistrate în evidenţa contabilă a societăţii 11 facturi fiscale emise de furnizorul S.C. WW. S.R.L., Bucureşti, CUI x, în valoare totală de 49.512,59 RON .

În perioada ianuarie 2014 - februarie 2014, în contabilitatea SC B. (jurnale pentru cumpărări, balanţe de verificare) au fost înregistrate 11 facturi fiscale emise în numele S.C. WW. S.R.L. în valoare totală de 49.512,59 RON din care bază impozabilă 43.579,23 RON şi TVA dedusă de 5.933,36 RON.

În perioada în care înregistrarea în scopuri de TVA a SC B. a fost anulată din oficiu, potrivit dispoziţiilor art. 153 alin. (9) lit. d) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare, respectiv ianuarie 2014, societatea nu a înregistrat facturile emise în această perioadă în taxare, nu a dedus TVA şi nu a aplicat măsuri de simplificare.

În cauză nu s-a reuşit identificarea în vederea audierii a administratorului societăţii, UUU..

25. În perioada ianuarie 2014 - februarie 2014 au fost înregistrate în evidenţa contabilă a societăţii 13 facturi fiscale emise de furnizorul S.C. XX. S.R.L., Bucureşti, CUI x, în valoare totală de 58.292,93 RON.

Aşa cum rezultă din informaţiile transmise de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului (filele x), furnizorul a avut ca obiect principal de activitate "Fabricarea altor articole de îmbrăcăminte şi accesorii", societate care a fost înregistrată ca plătitoare de TVA de la data de 17.11.2004, activă în prezent.

În perioada ianuarie 2014 - februarie 2014 SC B. a înregistrat în evidenţa contabilă (jurnalul pentru cumpărări, balanţe de verificare) 13 facturi fiscale emise în numele S.C. XX. S.R.L. în valoare totală de 58.292,93 RON din care bază impozabilă 50.574,10 RON şi TVA dedusă de 7.718,83 RON.

SC XX. S.R.L. a fost supusă unui control fiscal, perioada verificată fiind 01.02.2010 - 28.02.2010, inspecţia fiscală stabilind sume suplimentare de plată la TVA (5.076 RON).

Din declaraţia reprezentantului societăţii, dată la data de 27.09.2016, martorul VVV., rezultă că S.C. XX. S.R.L. nu a derulat relaţii comerciale cu SC B. şi nu a comercializat niciodată deşeuri feroase sau neferoase.

Mai mult, aceste societăţi comerciale au fost folosite pentru justificarea fictivă de deşeuri feroase şi neferoase de către mai multe societăţi comerciale de pe raza judeţului Dolj, implicate în activităţi infracţionale similare cu cele derulate de inculpaţii cercetaţi în prezenta cauză.

Din probele administrate a rezultat că materialele metalice achiziţionate de societate în modul descris mai sus au existat şi au fost livrate în fapt mai departe către societăţi de profil.

Astfel, în perioada de referinţă, societatea comercială a derulat relaţii comerciale constând în livrarea de deşeuri feroase şi produse finite feroase către clienţii S.C. N. S.R.L., Braşov, CUI x, S.C. O. S.R.L., Braşov, CUI x, S.C. P. S.R.L., Olt, Slatina, CUI x, S.C. Q. S.R.L., Dolj, Cârcea, CUI x, S.C. R. S.R.L., Olt, Slatina, CUI x, S.C. S. S.R.L., Olt, Slatina, CUI x, S.C. T. S.R.L., Dolj, Craiova, CUI x, S.C. U. S.R.L. (V. SRL), Braşov, CUI x.

SC W. S.R.L., Dolj, Craiova, CUI x, S.C. X. S.R.L., Olt, Slatina, CUI x, plata contravalorii mărfurilor fiind efectuată în majoritatea cazurilor prin transfer bancar în conturile SC B. deschise la banca L..

Având în vedere că menţiunile olografe executate pe documentele înregistrate în contabilitatea S.C. B. aferente intrărilor de marfă, prezentau caracteristici scripturale comune, in cauza a fost efectuat raportul de constatare grafică nr. x din 15.01.2018 (vol. 23) care a relevat faptul că scrisul depus pe facturile de achiziţie ce provin de la mai mulţi furnizori diferiţi şi înregistrate în evidenţa contabilă a SC B., S.C. C. şi S.C. D., a fost executat de aceeaşi persoană, fiind identificate trei tipuri de scris. Singura explicaţie logică a concluziilor raportului de constatare şi anume că facturile de achiziţie şi de livrare au fost scrise de aceeaşi persoană este ca operaţiunile de achiziţie sunt fictive, în sensul celor arătate mai sus.

În cauza a fost efectuat un raport de constatare contabilă (fila x) ce a stabilit ca, într-adevăr, în perioada octombrie 2011- februarie 2014 SC B. a înregistrat în documentele contabile şi a declarat organului fiscal 764 facturi fiscale ce poartă denumirea a 26 societăţi comerciale (Y. S.R.L., Z. S.R.L., AA. S.R.L., BB. S.R.L., CC. S.R.L., DD. S.R.L., EE. S.R.L.,

FF. S.R.L., GG. S.R.L., HH. S.R.L., II. S.R.L., JJ. S.R.L., KK. S.R.L., LL. S.R.L., MM. S.R.L., NN. S.R.L., OO. S.R.L., PP. S.R.L., QQ. S.R.L., RR. S.R.L., SS. S.R.L., TT. S.R.L., UU. S.R.L., VV.. S.R.L., WW. S.R.L., XX. SRL) în valoare totală de 3.536.179,45 RON din care bază impozabilă 3.481.165,34 RON şi TVA dedusă de 55.014,11 RON după cum urmează:

Cronologic, prima factura fiscală are nr. x/01.11.2011 şi poartă denumirea S.C. BB. S.R.L., iar ultima are nr. x/12.02.2014 şi poartă denumirea S.C. XX. S.R.L..

Prin raportul de constatare s-a stabilit ca în situaţia în care aceste produse livrate au fost achiziţionate de la persoane fizice şi nu de la cei 26 furnizori, persoane juridice menţionate mai sus, SC B. a prejudiciat bugetul de stat cu:

o TVA dedusă, înregistrată în evidenţa contabilă şi declarată organelor fiscale;

o TVA colectată, înregistrată în evidenţa contabilă şi nedeclarată organelor fiscale;

o TVA colectată neînregistrată şi nedeclarată, aferentă perioadei în care societatea a avut codul de TVA anulat;

o impozit pe profit, care va fi calculat ţinând cont de estimarea cheltuielilor efectuate de SC B. cu mărfurile achiziţionate de la persoane fizice;

o impozitul pe veniturile din alte surse datorat de persoanele fizice care au livrat aceste produse a cărei bază de impozitare este dată de produsul între cantitatea totală de deşeuri şi preţul mediu de achiziţie de la persoane fizice - preţ care urmează a fi estimat ţinând cont de preţurile de achiziţie practicate de alte societăţi ce au colectat produse similare de la persoane fizice;

o taxa de mediu în cotă de 3%, conform prevederilor din O.U.G. nr. 196/2005 coroborate cu Ordinul nr. 578/2006, cu modificările ulterioare, pentru aprobarea Metodologiei de calcul al contribuţiilor şi taxelor datorate Fondului pentru mediu.

Cu privire la TVA s-a reţinut prin acest raport că,- SC B. a dedus în perioada analizată TVA în valoare totală de 37.663 RON aferentă unor achiziţiilor cu cota de TVA 24% în sumă de 156.926 RON, mai puţin cu suma de 17.351 RON (55.014 RON valoarea TVA din jurnalele de achiziţii - 37.663 RON valoare TVA (24%) achiziţii taxabile din deconturi), comparativ cu achiziţiile înregistrate în evidenţa contabilă. (Diferenţa de TVA deductibilă nedeclarată în deconturile de TVA provine din faptul că societatea nu a depus decontul de TVA aferent trimestrului III 2012).

S-a mai reţinut că aceeaşi societate a colectat, în perioada analizată, TVA în valoare totală de 39.004 RON aferentă livrărilor cu cota de TVA 24% în sumă de

162.515 RON, mai puţin cu suma de 17.872 RON (56.876 RON valoarea TVA din jurnalele de livrări - 39.004 RON valoare TVA livrări taxabile 24% din deconturi), faţă de livrările înregistrate în evidenţa contabilă. (Diferenţa de TVA colectată nedeclarată în deconturile de TVA provine din faptul că societatea nu a depus decontul de TVA aferent trimestrului III 2012). De asemenea, SC B. nu a înregistrat şi nu a declarat TVA colectată aferentă livrărilor efectuate în perioada august 2013 - ianuarie 2014, perioadă în care S.C. B. a avut anulată din oficiu înregistrarea în scopuri de TVA potrivit dispoziţiilor art. 153 alin. (9) lit. d) (nu a depus pe parcursul unui semestru calendaristic niciun decont de taxă) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare, obligaţie stabilită la art. 11 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal. În perioada în care înregistrarea în scopuri de TVA a SC B. a fost anulată din oficiu, societatea nu a înregistrat facturile de achiziţie în taxare, nu a dedus TVA şi nu a aplicat măsuri de simplificare, însă în conformitate cu art. 11 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, avea obligaţia de a colecta TVA pentru livrările efectuate în această perioadă. Valoarea livrărilor efectuate de SC B. în perioada în care a avut codul de TVA anulat se ridică la suma de 540.592,10 RON (Anexa nr. 2.1), astfel valoarea TVA colectată datorată bugetului de stat este de 129.742 RON.

S-a apreciat că valorile de achiziţie înregistrate şi declarate parţial de SC B., precum şi livrările efectuate, înregistrate în evidenţele contabile, declarându-se parţial pentru acestea TVA datorată, scopul acestor înregistrări fiind acela de a nu genera taxe şi impozite datorate bugetului de stat, au avut ca rezultat un prejudiciu adus bugetului de stat, din punctul de vedere al taxei pe valoarea adăugată, în sumă totală de 185.277 RON (37.663 RON TVA dedusă prin decont aferentă facturilor fictive + 17.872 RON TVA colectată înregistrată în contabilitate şi nedeclarată + 129.742 RON TVA colectată datorată livrărilor efectuate în perioada în care a avut codul de TVA anulat din oficiu, neevidenţiată contabil şi nedeclarată organului fiscal).

În ceea ce priveşte impozitul pe profit s-a reţinut în raportul de constatare că, în perioada 2011 - 2014, costul deşeurilor livrate, confirmate de clienţii SC B. a fost estimat la valoarea de 2.715.241,26 RON.

Având în vedere valoarea cheltuielilor fictive înregistrate în contabilitate în valoare totală de 3.481.165 RON, comparativ cu valoarea estimată a cheltuielilor efectuate de SC B. cu mărfurile achiziţionate de la persoane fizice şi livrate în perioada verificată în valoare de 2.715.241 RON, au fost calculate cheltuielile nereale cu mărfurile înregistrate în contabilitate în sumă de 765.924 RON (3.481.165 - 2.715.241) şi s-a stabilit că, prin înregistrarea unor cheltuieli nereale cu mărfurile achiziţionate în valoare totală de 765.924 RON, calculate ca diferenţa între costurile fictive de achiziţie de la persoanele juridice înregistrate în contabilitate şi costurile de achiziţie estimate de la persoanele fizice, SC B. a influenţat rezultatele financiare ale societăţii, aducând un prejudiciu bugetului de stat, din punct de vedere al impozitului pe profit, în sumă de 122.548 RON (765.924 RON x 16%).

În ceea ce priveşte impozitul pe veniturile din alte surse datorat de persoanele fizice valoarea estimată a cheltuielilor efectuate de SC B. cu deşeurile achiziţionate de la persoane fizice şi livrate în perioada verificată a fost calculată la suma de 2.715.241 RON şi s-a considerat că, conform prevederilor legale menţionate, SC B. trebuia să reţină prin stopaj la sursă şi să vireze la bugetul de stat, impozitul pe veniturile din alte surse datorat de persoanele fizice care au livrat aceste produse. Baza de impozitare este dată de produsul între cantităţile de deşeuri şi preţul mediu de achiziţie de la persoane fizice - preţuri care au fost estimate ţinând cont de preţurile de achiziţie practicate de alte societăţi ce au colectat deşeuri de la persoane fizice în perioadele respective.

Astfel, s-a apreciat că, pentru veniturile brute în sumă de 2.715.241 RON realizate de persoanele fizice care au livrat aceste produse, SC B. avea obligaţia să reţină prin stopaj la sursă, să înregistreze în evidenţa contabilă, să declare şi să vireze la bugetul de stat un impozit pe veniturile din alte surse în sumă de 434.439 RON, calculat astfel: 2.715.241 RON venituri din alte surse datorat de persoanele fizice * 16% cota de impozit = 434.439 RON ce reprezintă prejudiciul adus bugetului de stat.

Cu privire la contribuţia de 3% datorată Fondului de Mediu s-a reţinut că, având în vedere că valoarea estimată a achiziţiilor de deşeuri efectuate de SC B. de la persoane fizice care a fost calculată la suma de 2.715.241 RON, SC B. s-a apreciat că trebuia să reţină prin stopaj la sursă şi să vireze la bugetul de stat, suma de 81.457 RON care reprezintă contribuţia de 3% datorată Fondului de Mediu.

Din analiza facturii de livrare nr. 47/22.10.2012 emisă de SC B. către S.C. U. S.R.L. a rezultat că s-au livrat bunuri în valoarea totală de 25.173,80 RON. Factura are înscrisă menţiunea taxare inversă şi prezintă un calcul pentru a se reţine cota de 3% taxa de mediu - 755,21 RON. Valoarea totală a facturii a fost diminuată eronat la suma de 24.418,59 RON cu această taxă de mediu determinată (25.173,80 RON - 755,21 RON), fiind şi suma pe care SC B. a încasat-o de la U. S.R.L..

Cu toate că taxa de mediu în cotă de 3% nu a fost evidenţiată contabil şi nu a fost declarată organelor fiscale, această taxă de mediu a fost reţinută de societatea beneficiară a acestor deşeuri, S.C. U. S.R.L. plătind societăţii B. suma de 24.418,59 RON, mai puţin cu 3% - taxa de mediu, cotă aplicată la întreaga valoare a livrărilor în valoare de 25.173,80 RON, astfel că această taxă nu poate fi parte a prejudiciului datorat bugetului de stat, situaţie faţă de care s-a concluzionat că taxa de mediu datorată este de 80.702 RON, calculată prin aplicarea cotei de 3% la valoarea estimată a achiziţiilor de deşeuri efectuate de SC B. de la persoane fizice în suma de 2.715.241 RON, mai puţin suma de 755 RON taxa de mediu reţinută de S.C. U. S.R.L..

Din raportul de constatare a mai rezultat că, SC B., pentru tranzacţiile cu deşeuri, a produs bugetului consolidat al statului un prejudiciu total în sumă de 822.966 RON, din care:

- TVA în sumă totală de 185.277 RON (37.663 RON TVA dedusă prin decont aferentă facturilor fictive + 17.872 RON TVA colectată înregistrată în contabilitate şi nedeclarată + 129.742 RON TVA colectată datorată livrărilor efectuate în perioada în care a avut codul de TVA anulat din oficiu, neevidenţiată contabil şi nedeclarată organului fiscal);

- 122.548 RON impozit pe profit recalculat ţinând cont de estimarea cheltuielilor efectuate de SC B. cu mărfurile achiziţionate de la persoane fizice şi livrate în perioada verificată;

- 434.439 RON impozit pe veniturile din alte surse datorat de persoanele fizice care au livrat aceste produse a cărui bază de impozitare este dată de produsul între cantităţile de deşeuri şi preţul mediu de achiziţie de la persoane fizice - preţuri care au fost estimate anterior ţinând cont de preţurile de achiziţie practicate de alte societăţi ce au colectat deşeuri de fier de la persoane fizice în perioadele respective;

- 80.702 RON contribuţia de 3% datorată Fondului de Mediu.

Tot conform raportului de constatare contabilă a rezultat că toate achiziţiile de deşeuri înregistrate în evidenţa contabilă a societăţii B. (2011-2014) au valori inferioare sumei de 5.000 RON şi au fost achitate cu numerar. Plăţile în valoare totală de 3.536.179,45 RON sunt înregistrate în contabilitate în corespondenţă cu contul 5311 - Casa în RON. Sumele din casieria unităţii disponibile pentru plata acestor facturi provin, fie din retragerile de numerar din conturile bancare deţinute de societate, fie din împrumuturile acordate societăţii de către asociatul unic J..

S-a mai reţinut în acest raport că, în evidenţa contabilă a societăţii, în perioada 2011 - 2014, sunt consemnate rulaje importante pe seama contul contabil 455 - Sume datorate acţionarilor/asociaţilor, sume ce au fost centralizate în Anexa nr. 5 - Rulajul contului 455 de SC B.. De aici rezultă că asociatul unic J. a creditat societatea de-a lungul perioadei cu o valoare cumulată de 2.968.967,70 RON, societatea restituindu-i tot prin mai multe tranşe, valoarea cumulată de 2.767.245,29 RON, contul 455 prezentând un sold creditor (ce reprezintă datoria societăţii faţă de asociat) la sfârşitul lunii februarie 2014 de 201.722,41 RON. Sumele sunt evidenţiate în Registrele de Casă (cont 5311) deţinute de societate, dar la dosarul cauzei nu se regăsesc dispoziţiile de încasare sau de plată care reprezintă documentele justificative pentru casierie, documente care sunt folosite în vederea încasării/achitării în numerar a unor asemenea sume, în conformitate cu OMFP nr. 3055/2009.

Valoarea livrărilor efectuate de B. S.R.L., în perioada 2011-2014, este în sumă totală de 3.598.663,76 RON din care 3.541.787,33 RON reprezintă venituri şi 56.876,43 RON reprezintă TVA colectată, livrări către 10 clienţi (83 de facturi), centralizate în Anexa nr. 2 la raport.

Conform extraselor de cont, SC B. a încasat de la clienţi suma totală de 3.358.381,05 RON, prezentată detaliat în Anexa nr. 6 la raportul de constatare.

Din totalul livrări efectuate în valoare de 3.598.663,76 RON, SC B. a încasat prin bancă, mai puţin cu 240.282,71 RON care reprezintă: 158.522 RON sumă neîncasată de la clientul S.C. R. S.R.L.; 5 RON suma neîncasată de la clientul S.C. S. S.R.L.; 80.884,59 RON factura nr. x/09.07.2012 nedecontată şi neînregistrată de clientul S.C. O. S.R.L.; 871,10 RON suma încasată prin casierie cu chitanţa nr. TOP x/2013, înregistrată conform Registrului de casă întocmit de SC B. S.R.L..

Astfel, în urma analizei şi cuantificării sumelor a rezultat că SC B. a încasat 3.359.252,15 RON, din care prin conturile curente deţinute la bănci suma de 3.358.381,05 RON şi suma de 871,10 RON prin casieria unităţii. Sumele încasate prin bancă au fost efectuate prin conturile bancare:- x (perioada extrasului 28.10.2011 - 30.04.2014) deschis de societate la L. S.A., cont ce are ca împuternicit pe numita J. şi x (perioada extrasului 07.06.2012 - 30.04.2014) deschis de societate la M., cont ce are ca împuterniciţi pe numitele J. şi E..

S-a mai arătat că, potrivit extraselor de cont, sumele încasate, după reţinerea comisioanelor aferente, au fost retrase numerar, fie prin tranzacţii succesive de la ghişeul băncilor, fie cu ajutorul ATM - urilor prin conturile de card deschise la M. şi L. - tranzacţii prezentate în Anexa nr. 7, la raport, care centralizat se prezintă astfel: 15 retrageri de la ATM în sumă de 27.950,00; 72 de retrageri de la ghişeul băncii efectuate de E., în sumă totală de 2.000.600,00 RON şi 42 de retrageri de la ghişeul băncii, efectuate de J., în sumă de 1.309.304,00 RON. În total a fost retrasă suma de 3.337.854,00 RON.

Pentru lămurirea tuturor împrejurărilor cauzei, a prejudiciului şi a mecanismului de producere a acestuia, în cauza a fost efectuat şi un raport de expertiză contabilă (vol. 24 dup fila x).

Conform raportului de expertiză contabilă, în evidenţa SC B. nu au fost înregistrate achiziţii de materiale feroase şi neferoase de la persoane fizice, în perioada 2011-2014. Nu a fost calculat şi reţinut impozitul pe veniturile din alte surse, nu au fost întocmite şi depuse declaraţii la organele fiscale şi nu s-a plătit impozit pe veniturile din alte surse.

SC B. în perioada 2011-2014 a înregistrat în evidenţa financiar contabilă achiziţii de materiale feroase şi neferoase de la un număr de 26 societăţi furnizoare, respectiv Y. S.R.L., Z. S.R.L., AA. S.R.L., BB. S.R.L., CC. S.R.L., DD. S.R.L., EE. S.R.L., FF. S.R.L., GG. S.R.L., HH. S.R.L., II. S.R.L., JJ. S.R.L., KK. S.R.L., LL. S.R.L., MM. S.R.L., NN. S.R.L., OO. S.R.L., PP. S.R.L., QQ. S.R.L., RR. S.R.L., SS. S.R.L., TT. S.R.L., UU.

UU. S.R.L., VV.. S.R.L., WW. S.R.L., XX. S.R.L. .

Această marfă a fost livrată de către societate unui număr de 10 societăţi clienţi, după Sintetic, expertul a concluzionat că:

1.valoarea achiziţiilor şi livrărilor de deşeuri metalice înregistrate în perioada 2011 -2014 contabilitatea SC B. este următoarea:

Achiziţii marfă în valoare totală de 3.536.178,48 RON, (anexa 1) din care:

- valoare facturi cu taxare inversă sau fără taxă, de 3.251,938,88 RON;

- facturi cu TVA în sumă de 284.239,60 RON din care baza impozabilă 229225,46 RON şi TVA în sumă de 55.014,14 RON.

Livrări de marfă în valoare totala de 3.598.663,15lei, (anexa 2) din care:

- valoare facturi cu taxare inversa de 3.304.801,69 RON;

- facturi cu TVA în sumă de 293.861,46 RON din care baza impozabilă 236.985,14 RON şi TVA în sumă de 56.876,32 RON.

2.valoarea achiziţiilor şi livrărilor de deşeuri metalice declarate la organele fiscale, în perioada 2011 -2014 de către SC B. este următoarea:

- achiziţii în valoare totală de 1.901.443 RON, din care 1.863.781 RON baza impozabilă şi TVA deductibilă de 37.662 RON.

- livrări în valoare totală de 1.528.869 RON baza impozabilă şi o TVA aferentă de 39.004 RON.

=> diferenţe constând în TVA deductibilă nedeclarată în sumă de 17.351 RON şi TVA colectată nedeclarată în sumă de 17.872 RON.

În perioada august 2013 - ianuarie 2014, B. S.R.L. având codul de TVA anulat, trebuia să depună declaraţia 311 în care trebuia să declare TVA colectată în sumă de 129.742 RON, aferentă livrărilor efectuate în acea perioadă în sumă totală de 540.592,10 RON.

Cu privire la prejudicierea bugetului de stat, expertul contabil a menţionat că

"Din punct de vedere fiscal, pentru activitatea de colectare şi comercializare a deşeurilor feroase şi neferoase, în situaţia în care achiziţia deşeurilor feroase şi neferoase s-ar fi realizat de la persoane fizice, societatea SC B. avea obligaţia înregistrării, declarării şi plăţii la termenele legale a următoarelor obligaţii fiscale către bugetul de stat:

- TVA de plată, reprezentând TVA dedusă nelegal aferentă achiziţiilor fictive înregistrate şi declarate în baza facturilor întocmite în numele furnizorilor menţionaţi mai sus;

- TVA de plată, reprezentând TVA colectată, înregistrată în evidenţa financiar contabilă a societăţii dar nedeclarată, aferentă livrărilor de bunuri în perioada trimestrului III 2012,

- obligaţia potrivit art. 79 alin. (1-3), Codul fiscal de a calcula impozitul pe venit prin reţinere la sursă la momentul plăţii veniturilor realizate de persoanele fizice, prin aplicarea unei cote de 16% asupra venitului brut.

- impozit pe profit suplimentar calculat având în vedere costul estimat cu marfa achiziţionată de la persoane fizice.

In afara acestor obligaţii fiscale, a reţinut că societatea avea obligaţia de a calcula, de a reţine, de a declara şi de a vira la Fondul pentru mediu contribuţia de 3% din veniturile realizate din vânzarea de deşeuri metalice feroase şi neferoase, inclusiv a bunurilor destinate dezmembrării, conf. art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu.

Taxa pe valoare adăugată.

In perioada vizată societatea SC B. conform vectorului fiscal, în ceea ce priveşte TVA, a fost înregistrată ca plătitoare de TVA în perioada 01.12.2012 - 01.08.2013 şi perioada 15.01.2014- 01.11.2014, perioada fiscală a fost trimestrul .

În perioada 2011-2014, potrivit Codul fiscal, Taxa pe valoarea adăugată este în cotă de 24%, şi se aplică asupra bazei de impozitare.

Din punct de vedere al TVA, pentru livrarea de deşeuri şi materii prime secundare rezultate din valorificarea acestora, se aplică măsurile de simplificare reglementate prin articolul 160 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal.

Măsurile de simplificare se aplică numai în situaţia în care cei doi parteneri participanţi la tranzacţia cu deşeuri sunt persoane impozabile înregistrate în scopuri de TVA. Persoanele fizice nefiind înregistrate în scopuri de TVA, achiziţiile de deşeuri feroase şi neferoase realizate de la acestea, nu sunt purtătoare de TVA. In situaţia în care achiziţia de deşeuri feroase şi neferoase a fost realizată în fapt de la persoane fizice, B. S.R.L. a înregistrat în evidenţa financiar-contabilă şi a declarat nelegal la organul fiscal TVA deductibil aferent achiziţiilor fictive înregistrate, ca provenind de la furnizorii menţionaţi în facturile de achiziţie, diminuând astfel TVA de plată.

Din analiza documentelor, expertul a reţinut următoarele:

SC B. în perioada 2011 - 2014, a desfăşurat activitate economică şi a înregistrat în evidenţa contabilă achiziţii deşeuri feroase şi neferoase de la un număr de 26 furnizori, în baza unor facturi fiscale în valoare totală de 3.536.178,48 RON, din care valoarea facturilor în care s-a aplicat taxare inversă sau fără taxă este de 3.251.938,88 RON, baza de impozitare pentru care s-a aplicat TVA este în sumă de 229.225,46 RON, iar TVA corespunzător acesteia din urmă baze, în sumă de 55.014,14 RON (anexa nr. 3). Facturile au fost achitate cu numerar prin casierie pe bază de chitanţe a căror valoare a fost de până în 5000 RON.

Această marfă a fost livrată unui număr de 10 clienţi, pentru care societatea a emis facturi fiscale de livrare în valoare totală de 3.598.663,15 RON din care, 3.541.786,83 RON reprezintă baza de impozitare (venituri) şi 56.876,32 RON reprezintă TVA colectată. Încasarea acestor facturi s-a realizat prin virament bancar, sume care au fost retrase din cont fără documente justificative reale.

B. S.R.L. a înregistrat în evidenţa financiar-contabilă TVA deductibilă în sumă de 55.014,14 RON aferentă achiziţiilor înregistrate de la furnizorii menţionaţi în facturile de achiziţie fictive şi a declarat la organul fiscal TVA deductibilă în sumă de 37.662. RON.

B. S.R.L. a înregistrat în evidenţa financiar-contabilă, TVA colectată în sumă de 56.876,32 RON aferentă livrărilor efectuate către clienţii menţionaţi în facturile de vânzare şi a declarat la organul fiscal TVA colectată în sumă de 39.004 RON. Rezultă o TVA colectată nedeclarată în sumă de 17.872 RON.

(56.876,32 RON - 39.004 RON).

În situaţia în care achiziţia de deşeuri s-ar fi realizat de la persoane fizice, taxa pe valoarea adăugată declarată de societate în baza facturilor fictive a fost dedusă nelegal, astfel prin înregistrarea şi declararea acestui TVA deductibil s-a diminuat TVA de plată în sumă de 37.662 RON (TVA dedus declarat). De asemenea societatea neînregistrând toate livrările, a diminuat TVA colectat cu suma de 17.872 RON(TVA colectat nedeclarat).

În acest caz, TVA de plată suplimentar este în sumă de 56.876 RON, din care:

- TVA deductibilă în sumă de 37.662 RON înregistrat în evidenţa contabilă şi declarat la organul fiscal prin Deconturile TVA depuse pentru perioada menţionată, reprezentând TVA dedusă nelegal aferentă achiziţiilor fictive înregistrate în baza facturilor primite de la furnizorii menţionaţi în dosarul de cercetare.

- TVA colectată în sumă de 17.872 RON înregistrat în evidenţa contabilă şi nedeclarat la organul fiscal prin Deconturile TVA, reprezentând TVA colectată aferentă livrărilor înregistrate în baza facturilor emise către clienţi menţionaţi în dosarul de cercetare.

Mecanismul taxării inverse presupune că taxa este calculată de beneficiar şi înregistrată, atât ca taxă colectată, cât şi ca taxă deductibilă.

Persoanele impozabile stabilite în România, cărora li s-a anulat înregistrarea în scopuri de TVA conform prevederilor art. 153 alin. (9) lit. e), nu beneficiază, în perioada respectivă, de dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată aferente achiziţiilor efectuate, dar sunt supuse obligaţiei de plată a TVA colectate, în conformitate cu prevederile titlului VI, aferentă operaţiunilor taxabile desfăşurate în perioada respectivă.

Condiţia obligatorie pentru aplicarea taxării inverse este ca, atât furnizorul, cât şi beneficiarul să fie înregistraţi în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal. Furnizorul este cel care trebuie să se asigure că este îndeplinită condiţia la momentul facturării.

În perioada în care a avut codul de TVA anulat, B. S.R.L. trebuia să colecteze TVA conform prevederilor art. 11 alin. (1^3) pentru toate bunurile livrate efectuate pe întreaga perioadă în care figurează în Registrul persoanelor impozabile a căror înregistrare în scopuri de TVA conform art. 153 a fost anulată (01.08.2013-15.01.2014).

În perioada 01.08.2013-15.01.2014 B. S.R.L., a emis facturi de livrare marfă către clientul S.C. O. S.R.L. fără să înregistreze, să colecteze, să declare şi să plătească TVA aferent acestor livrări.

Astfel, în perioada 01.08.2013-15.01.2014 B. S.R.L. a emis facturi în valoare totală de 540.591,60 RON pentru care trebuia înregistrat, colectat, declarat şi plătit la bugetul statului un TVA în sumă de 129.742 RON.

(540.591,60 * 24%).

Impozit pe profit

In perioada vizată societatea conform vectorului fiscal, a fost plătitoare de impozit pe profit.

Potrivit prevederilor Legii 571/2003 privind Codul fiscal, republicată, cu modificările şi completările ulterioare:

"Art. 13. Contribuabili - Sunt obligate la plata impozitului pe profit, conform prezentului titlu, următoarele persoane, denumite în continuare contribuabili:

1. persoanele juridice române

Art. 17. Cotele de impozitare - Cota de impozit pe profit care se aplică asupra profitului impozabil este de 16%, cu excepţiile prevăzute de art. 38. (…)

Art. 19. Reguli generale - (1) Profitul impozabil se calculează ca diferenţă între veniturile realizate din orice sursă şi cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri, din care se scad veniturile neimpozabile şi la care se adaugă cheltuielile nedeductibile. La stabilirea profitului impozabil se iau în calcul şi alte elemente similare veniturilor şi cheltuielilor potrivit normelor de aplicare."

Din punct de vedere al impozitului pe profit, expertul a procedat la estimarea preţului de achiziţie. Astfel a rezultat o bază impozabilă estimată, pentru care s-a recalculat impozitul pe profit, potrivit O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările ulterioare:

"Art. 67. Stabilirea prin estimare a bazei de impunere

(1) Organul fiscal stabileşte baza de impunere şi obligaţia fiscală de plată aferentă, prin estimarea rezonabilă a bazei de impunere, folosind orice probă şi mijloc de probă prevăzute de lege, ori de câte ori acesta nu poate determina situaţia fiscală corectă.

(2) Stabilirea prin estimare a bazei de impunere se efectuează în situaţii cum ar fi:

b) în situaţiile în care organele de inspecţie fiscală constată că evidenţele contabile sau fiscale ori declaraţiile fiscale sau documentele şi informaţiile prezentate în cursul inspecţiei fiscale sunt incorecte, incomplete, precum şi în situaţia în care acestea nu există sau nu sunt puse la dispoziţia organelor de inspecţie fiscală."

Conform Codul fiscal art. 11 alin. (1) "(1) La stabilirea sumei unui impozit sau a unei taxe în înţelesul prezentului cod, autorităţile fiscale pot să nu ia în considerare o tranzacţie care nu are un scop economic sau pot reîncadra forma unei tranzacţii pentru a reflecta conţinutul economic al tranzacţiei."iar art. 14 alin. (2):

"Situaţiile de fapt relevante din punct de vedere fiscal se apreciază de organul fiscal după conţinutul lor economic."

Tranzacţiile fără scop economic sunt acele tranzacţii care se reflectă doar în documente, fără ca bunurile sau serviciile să circule efectiv între contribuabili.

Tranzacţiile care nu au un conţinut economic, nu pot fi utilizate în mod normal în cadrul unor practici economice obişnuite, scopul esenţial al acestora fiind acela de a evita impozitarea ori de a obţine avantaje fiscale care altfel nu ar putea fi acordate.

In perioada 2011-2014, SC B. S.R.L. a realizat venituri din vânzarea deşeurilor feroase şi neferoase colectate şi livrate către societăţi comerciale de valorificare în sumă totală (fără TVA) de 3.541.786,83 RON (anexa3).

În situaţia în care achiziţiile de marfă s-a făcut de la persoane fizice, neexistând documente justificative în acest sens, costul acestor mărfuri se va determina folosind preţurile medii de achiziţie de la persoane fizice achitate în anii 2011-2014 pentru produse similare comunicate organului de cercetare penală de către societăţi colectoare din judeţul Dolj, respectiv avându-se în vedere adresele nr. x din 29.08.2017 emisă de S.C. WWW. S.R.L. şi nr. 1413 din 09.05.2017 emisă de S.C. XXX. S.R.L..

Folosind preţurile medii de achiziţie de la persoanele fizice comunicate organelor de cercetare penală de cei doi mari colectori, s-au determinat preţurile medii de achiziţie necesare pentru a estima costul acestor deşeuri la SC B.. Conform datelor prezentate în anexa 4, costul estimat de marfă achiziţionată în perioada 2011-2014 de la persoane fizice, este în sumă de 2.715.241,26 RON.

Deoarece în dosarul cauzei, lipsesc unele documente financiar contabile ale societăţii şi o mare parte din declaraţiile fiscale privind impozitul pe profit, expertiza nu a putut determina impozitul pe profit suplimentar defalcat pe fiecare an de activitate. In această situaţie calculele s-au făcut pe total perioadă.

Valoarea costurilor cu achiziţia de marfă în baza facturilor fictive şi înregistrate în contabilitate, este în sumă totală de 3.481.164,34 RON.

Valoarea estimată a costurilor cu marfă achiziţionată în perioada 2011-2014 de la persoane fizice, este în sumă totală de 2.715.241,26 RON.

Prin diferenţa între cele două valori ale costurilor cu marfa, (cheltuiala fictivă/cheltuiala estimată) rezultă suma de 765.923,08 RON, ce reprezintă costuri nereale cu achiziţia de marfă înregistrate în contabilitate.

Prin înregistrarea în evidenţa financiar contabilă a unor cheltuieli nereale societatea a diminuat baza impozabilă pentru impozitul pe profit cu suma de 765.923,26 RON. Acestei baze suplimentare îi corespunde un impozit pe profit în sumă de 122.547,69 RON. (765.923,08 * 16% = 122.547,69 RON)

Astfel, pentru perioada 2011 - 2014, rezultă un impozit pe profit suplimentar, neînregistrat, nedeclarat şi neplătit în sumă totală de 122.547,69 RON.

Impozitul pe venit prin reţinere la sursă.

Din punct de vedere fiscal, pentru activitatea de colectare şi comercializare a deşeurilor de fier, obligaţiile fiscale ce trebuie respectate faţă de persoanele fizice de la care se achiziţionează cu borderou de achiziţie fier vechi, sunt prevăzute în Codul fiscal, art. 78 alin (1), lit. f), cu modificările şi completările ulterioare şi pct. 152 din H.G. nr. 44/2004, cu modificările şi completările ulterioare. Conform art. 78 alin. (2) din Legea 571/2003 privind Codul fiscal: "Venituri din alte surse sunt orice venituri identificate ca fiind impozabile, care nu se încadrează în categoriile prevăzute la art. 41 lit. a) - h), altele decât veniturile neimpozabile în conformitate cu prezentul titlu, precum şi cele enumerate prin normele metodologice elaborate în aplicarea prezentului articol.

Normele metodologice de aplicare a Codul fiscal - H.G. nr. 44/2004 pct. 152 "In aplicarea art. 78 alin. (2) din Codul fiscal, în această categorie se includ, de exemplu, următoarele venituri realizate de persoanele fizice: veniturile obţinute de persoanele fizice din valorificarea prin centrele de colectare a deşeurilor de metal, hârtie, sticlă şi altele asemenea." Având în vedere aceste prevederi legale, rezultă că pentru veniturile obţinute de persoanele fizice din valorificarea prin centrele de colectare a deşeurilor de metal se datorează impozit pe venit, care se reţine la sursă de către firma care colectează deşeurile la momentul plăţii veniturilor, prin aplicarea unei cote de 16 % asupra venitului brut. Modul de calcul şi de plată a impozitului reţinut este reglementat de art. 79 din Codul fiscal:

"(1) Impozitul pe venit se calculează prin reţinere la sursă la momentul plăţii veniturilor de către plătitorii de venituri, prin aplicarea unei cote de 16% asupra venitului brut.

(2)Impozitul calculat şi reţinut reprezintă impozit final.

(3) Impozitul astfel reţinut se virează la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost reţinut".

Declaraţia ce se depune în acest caz este 205 Declaraţie informativă privind impozitul reţinut la sursă, pe beneficiari de venit, nominal, (OPANAF nr. 52/2012) se completează şi se depune de către plătitorii de venituri care au obligaţia calculării, reţinerii şi virării impozitului pe veniturile cu regim de reţinere la sursă, conform Titlului III din Codul fiscal. Termenul de depunere: pana în ultima zi a lunii februarie anul următor. Impozitul reţinut de la persoanele fizice de la care s-a făcut achiziţionarea de fier vechi se declară în Declaraţia 100 la poziţia 21.(690) - Impozit pe venit din alte surse.

Conform prevederilor legale, pentru achiziţia de deşeuri feroase de către o persoană juridică de la o persoană fizică, borderoul de achiziţii ţine loc de document justificativ. Pe baza acestuia, cumpărătorul face intrarea de marfă/produse în gestiune, şi întocmeşte NIR - ul. Borderoul de achiziţii se întocmeşte în dublu exemplar şi se semnează de ambele părţi.

Deşi pentru justificarea şi susţinerea cu documente a operaţiunilor de ridicare în numerar, s-au depus în bancă borderouri de achiziţii fier vechi de la persoane fizice, aceste documente nu sunt înregistrate în evidenţa financiar contabilă a societăţii. Nu au fost întocmite adeverinţe de primire si plată/borderou de achiziţii ce constituie documentul de provenienţă a deşeurilor achiziţionate (pe adeverinţa trebuie menţionat fondul de mediu de 3% şi impozitul de 16% pe venitul din alte surse) şi nu au fost evidenţiate plăţi prin bancă sau în numerar către persoanele fizice de la care s-au achiziţionat deşeurile feroase.

Urmare a neînregistrării achiziţiilor de deşeuri feroase de la persoane fizice în evidenţa contabilă a societăţii, aceste achiziţii nu au fost declarate organului fiscal teritorial.

În situaţia în care achiziţiile de marfă s-au făcut de la persoane fizice, neexistând documente justificative în acest sens, costul acestor mărfuri se va determina folosind preţurile medii de achiziţie de la persoane fizice achitate în anii 2011-2014 pentru produse similare comunicate organului de cercetare penală de către societăţi colectoare din judeţul Dolj (SC WWW. S.R.L., S.C. XXX. SRL).

Conform datelor prezentate în anexa 4, costul estimat de marfă achiziţionată în total perioadă este în sumă de 2.715.241,26 RON, iar impozitul cu reţinere la sursă este în sumă totală de 434.438,60 RON (2.715.241,26 *16% = 434.438,60 RON).

În ceea ce priveşte contribuţia la fondul de mediu, aceasta este reglementată de Ordinul 1032/2011 privind modificarea Ordinului ministrului mediului şi gospodăririi apelor nr. 578/2006 pentru aprobarea Metodologiei de calcul al contribuţiilor şi taxelor datorate la Fondul pentru mediu la art. 4-9:

"Articolul 4. Sunt obligaţi la plata contribuţiei de 3% din veniturile realizate din vânzarea deşeurilor metalice feroase şi neferoase, inclusiv a bunurilor destinate dezmembrării, generatorii deşeurilor, respectiv deţinătorii bunurilor destinate dezmembrării, persoane fizice sau juridice, care nu au calitatea de colector şi/sau de valorificator autorizat în condiţiile legii.

Articolul 5. Obligaţia de a calcula, de a reţine, de a declara şi de a vira la Fondul pentru mediu contribuţia de 3% din veniturile realizate din vânzarea de deşeuri metalice feroase şi neferoase, inclusiv a bunurilor destinate dezmembrării, revine operatorilor economici care desfăşoară activităţi de colectare şi/sau de valorificare a deşeurilor.

Articolul 6. Contribuţia de 3% din veniturile realizate din vânzarea deşeurilor metalice feroase şi neferoase, inclusiv a bunurilor destinate dezmembrării, se reţine prin stopaj la sursă de către operatorii economici care desfăşoară activităţi de colectare şi/sau de valorificare a deşeurilor, care au obligaţia să le vireze la Fondul pentru mediu. (…)

Articolul 9. Baza de calcul la care se aplică contribuţia de 3% reprezintă valoarea de vânzare a deşeurilor metalice feroase şi neferoase şi a bunurilor destinate dezmembrării, exclusiv taxa pe valoarea adăugată.

"Baza de calcul la care se aplică contribuţia la fondul de mediu, reprezintă valoarea de vânzare a deşeurilor de fier vechi.

Potrivit art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu, contribuţia de 3% reţinută de către operatorii economici care desfăşoară activităţi de colectare şi/sau de valorificare a deşeurilor, se declară şi se plăteşte lunar de către aceşti operatori până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care s-a desfăşurat activitatea.

In situaţia în care achiziţia deşeurilor feroase şi neferoase s-ar fi realizat de la persoanele fizice, (aşa cum rezultă din dosarul de cercetare penală), B. S.R.L. avea obligaţia reţinerii, înregistrării, declarării şi plăţii la termenele legale contribuţia de 3% la Fondul de mediu.

Contribuţia de 3% din veniturile realizate din vânzarea deşeurilor metalice feroase şi neferoase, inclusiv a bunurilor destinate dezmembrării, se reţine prin stopaj la sursă de către operatorii economici care desfăşoară activităţi de colectare şi/sau de valorificare a deşeurilor, care au obligaţia să le vireze la Fondul pentru mediu.

Baza de calcul pentru taxa de mediu este de 2.715.241,26 RON (total valoare achiziţii estimate de la persoane fizice în perioada de referinţă).

Din documentele financiar contabile aflate în dosarul cauzei rezultă că au fost reţinute sume de către clienţi ca taxă datorată Fondului de mediu, înregistrată pe cont de cheltuială în contabilitatea societăţii B. în sumă de 755,21 RON.

Taxa de mediu = 2.715.241,26 RON * 3% = 81.457 RON.

Având în vedere ca societăţii i-a fost reţinut din plata facturii nr. x/22.10.2012 emisă clientului U. S.R.L., taxa de mediu în sumă de 755,21 RON rezultă o taxă de mediu de plată în sumă de 80.702 RON.(81457 RON - 755 RON)".

In concluzie, expertul contabil a stabilit un prejudiciu in suma de 822964,29 RON compusă din:

a. TVA de plată suplimentar este în sumă de 185.276 RON, reprezentând:

- TVA colectată, în sumă de 129.742 RON reprezentând TVA, neînregistrată şi nedeclarată, aferentă livrărilor de bunuri în perioada în care societatea a avut codul de TVA anulat, respectiv 01.08.2013-15.01.2014.

b. Impozit pe profit suplimentar, neînregistrat, nedeclarat şi neplătit în sumă totală de 122.547,69 RON.

c. Impozit pe venituri din alte surse, în sumă de 434.438,60 RON

d) contribuţia de 3% la fondul de mediu în sumă de 80.702 RON.

Tot prin expertiza contabilă s-a stabilit că SC B. în perioada 2011-2014 a înregistrat în evidenţa financiar contabilă achiziţii de materiale feroase şi neferoase de la un număr de 26 societăţi furnizoare (anexa 1), marfă pe care a livrat-o unui număr de 10 societăţi clienţi (anexa 2), după cum urmează:

- Achiziţii marfă în valoare totală de 3.536.178,48 RON,

- Livrări de marfă în valoare totala de 3.598.663,15lei,

Toate facturile de achiziţie au o valoare individuală de 5000 RON şi au fost plătite cu numerar prin casă, pe bază de chitanţe, ce au fost înregistrate în evidenţa financiar contabilă, în registrele de casă întocmite lunar(perioada 2011-2014).

Încasarea valorii facturilor de livrare s-a realizat prin virament bancar, sume care au fost retrase din cont fără documente justificative reale.

Din analiza documentelor financiar contabile şi documentele depuse de bănci la dosarul cauzei, rezultă că în perioada vizată respectiv, perioada 2011 - 2014, s-au făcut operaţiuni în şi din contul bancar, operaţiuni de încasări sume şi plăti/retrageri numerar. Retragerile de numerar au fost făcute de către administratorul/împuternicitul firmei în baza documentelor ordin de plată în numerar şi chitanţa de eliberare numerar. Operaţiunile de retragere numerar, au fost înregistrate în evidenţa contabilă în baza extraselor de cont eliberate de bancă.

Sumele încasate de la clienţi în perioada vizată este în cuantum de 3.358.381 RON, iar sumele retrase din conturile bancare ale societăţii în perioada 2011-2014, a fost în sumă de 3.337.854 RON.

Conform înregistrărilor contabile, sumele astfel retrase au fost depuse în casieria societăţii (cont 5311 "casa în RON"). Aceste operaţiuni sunt evidenţiate în registrul de casă, registrul jurnal general lunar, balanţa de verificare lunară.

În perioada vizată, din casieria societăţii au fost efectuate plăţi către furnizorii (fictivi) de marfă pentru care există chitanţe înregistrate în evidenţa financiar contabilă. Tot prin casierie unităţii (cont 5311) au fost rulate sume de bani constând în încasări, reprezentând sume de bani depuse de către administrator sub forma de creditare societate şi plăţi cu numerar către administrator, reprezentând restituire sume împrumutate (cont 4551). Pentru aceste operaţiuni nu s-au găsit în documentele financiar contabile ale societăţii, documente justificative care să certifice şi să justifice aceste operaţiuni (dispoziţii de încasare/plată, contracte împrumut).

Sumele încasate în numerar prin casieria societăţii conform registrelor de casă şi a balanţelor de verificare lunare în perioada 2011-2014, în limita documentelor existente în dosarul cauzei, sunt în cuantum de 6.307.437,65, iar plăţile sunt în cuantum de 6.306.749,14 RON.

Contul 4551 " Acţionari/asociaţi - conturi curente " este un cont de pasiv în care se înregistrează datoriile societăţii către acţionari/asociaţi, sub forma unor sume puse la dispoziţia entităţii de către aceştia.

- împrumutul de la un asociat se înregistrează după cum urmează:

5311 " Casa în RON " = 4551 " Acţionari/Asociaţi - conturi curente

" Restituirea sumei către asociat:

4551 "Acţionari/Asociaţi - conturi curente " = 5311 " Casa în RON ".

Sumele cu care administratorul a creditat societatea în perioada 2011-2014 sunt în cuantum de 2.968.967,70 RON, iar sumele restituite acestora prin casierie sunt în sumă de 2.767.245,29 RON:

- prin casieria unităţii au fost rulate sume de bani, constând în depuneri de sume provenind din retragerile de numerar din bancă, iar din casieria societăţii au fost efectuate plăţi către furnizorii (fictivi) de marfă pentru care există chitanţe înregistrate în evidenţa financiar contabilă.

- prin casieria unităţii au fost rulate sume de bani constând în încasări sub forma creditare societate de către administrator şi plăţi cu numerar către administrator, reprezentând restituire sume împrumutate. Pentru aceste operaţiuni nu s-au găsit în documentele financiar contabile ale societăţii, documente justificative care să certifice şi să justifice aceste operaţiuni (dispoziţii de încasare/plată, contracte împrumut).

În perioada 2011-2014 conform evidenţei financiar contabile, sumele cu care administratorul societăţii a creditat societatea sunt în cuantum de 2.968.967,70 RON, iar sumele plătite acestuia prin casierie sunt în sumă de 2.767.245,29 RON.

Conform datelor prezentate în anexa 4 la raportul de expertiza, costul estimat cu marfa achiziţionată în total perioada este în sumă de 2.715.241,26 RON, iar pentru perioada 2011-2014 societatea a înregistrat plăţi în numele furnizorilor fictivi de materiale feroase şi neferoase în cuantum de 3.536.178,48 RON. Având în vedere faptul că din suma încasată din marfa vândută conform documentelor financiar contabile de 3.358.381 RON, a fost ridicată din conturile bancare suma de 3.337.854 RON şi depusă în casieria societăţii, iar din casierie s-au plătit furnizorii de marfă şi luând în calcul faptul că achiziţia de marfă de la persoane juridice nu este reală, iar achiziţia de materiale feroase şi neferoase s-ar fi realizat în fapt de la persoane fizice, atunci plata către furnizorii - persoane fizice ar fi fost în sumă de 2.715.241,26 RON.

A învederat expertul că dacă se raportează la fluxul de numerar din activitatea achiziţie/vânzare materiale feroase şi neferoase cu privire la încasările reale şi plăţi reale din această activitate, rezultă un disponibil în casieria societăţii de 622.612,74 RON (3.337.854 RON -2.715.241,26), sumă care nu a fost înregistrată (nu a fost evidenţiată scriptic) în documente de evidenţă financiar contabilă, dar care (fizic) a fost rulată parţial sub forma - creditare societate şi restituire sume împrumutate de la şi către administratorul societăţii."

Referitor la TVA colectată, în sumă de 129.742 RON neînregistrată şi nedeclarată, aferentă livrărilor de bunuri în perioada în care societatea a avut codul de TVA anulat, respectiv 01.08.2013-15.01.2014 expertul a precizat că, deşi reprezentanţii SC B. aveau obligaţia de a calcula şi declara organelor fiscal TVA-ul colectat în modul expus anterior, operaţiunile economice au fost înregistrate în evidenţele contabile(jurnale, balanţe).

În aceste condiţii, respectiv în cazul înregistrării în actele contabile a operaţiunilor economico-financiare, nu se poate vorbi despre o veritabila acţiune de ascundere, de sustragere de la plata obligaţiilor fiscale, având în vedere că organele fiscale au posibilitatea de a constata şi verifica operaţiunile efectuate, veniturile realizate şi sursa acestora, precum şi a stabili felul obligaţiilor fiscale, cuantumul taxelor şi impozitelor datorate bugetului consolidat al statului, determinarea TVA constituie o chestiune de natură fiscală, neputând constitui infracţiunea de evaziune fiscală în modalităţile prevăzute de art. 9, alin. (1), din Lg. 241/2005.

Expertul contabil a concluzionat că prejudiciul în sumă de 147.614 RON, reprezentând Taxa pe valoare adăugată nedeclarată organelor fiscal este unul fiscal, prejudiciul penal stabilit în cauză prin înregistrarea operaţiunilor fictive, urmare săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală, fiind în sumă totală de 675.350,29 RON şi reprezintă:

a. TVA de plată suplimentar este în sumă de 37662 RON, reprezentând TVA dedusă nelegal aferentă achiziţiilor fictive înregistrate în baza facturilor primite de la furnizorii menţionaţi mai sus.

b. Impozit pe profit suplimentar, sumă totală de 122.547,69 RON.

c. Impozit pe venituri din alte surse, în sumă de 434.438,60 RON

d. contribuţia de 3% la fondul de mediu, în sumă de 80.702 RON.

A apreciat prima instanţă că, deşi toate constatările expertului sunt corecte, pertinente şi în deplină concordanţă cu starea de fapt, se impune a fi precizat că urmare a modificărilor şi clarificărilor aduse Legii nr. 241/2005 prin Decizia nr. 363/2015 CCR şi Decizia DCD a ÎCCJ nr. 9/2020, impozitul pe venituri din alte surse, ce trebuia reţinut în procent de 16% prin stopaj la sursă (care de altfel din anul 2016 nu se mai calculează deoarece conform prevederilor Legii 227/2015 privind Noul Codul fiscal, art. 62, veniturile obţinute din predarea deşeurilor din patrimoniul personal sunt venituri neimpozabile) la sursă, ca de altfel şi contribuţia de 3% la fondul de mediu, care, de asemenea se reţinea prin stopaj la sursă, nu mai fac parte din categoria obligaţiilor fiscale care intră sub protecţia infracţiunii prev. de art. 9 din Legea nr. 241/2005.

A arătat în acest sens că, din punct de vedere fiscal, pentru activitatea de colectare şi comercializare a deşeurilor de fier, obligaţiile fiscale ce trebuie respectate faţă de persoanele fizice de la care se achiziţionează cu borderou de achiziţie fier vechi, sunt prevăzute în Codul fiscal, art. 78 alin (1), lit. f), cu modificările şi completările ulterioare şi pct. 152 din H.G. nr. 44/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Conform art. 78 alin. (2) din Legea 571/2003 privind Codul fiscal: " Venituri din alte surse sunt orice venituri identificate ca fiind impozabile, care nu se încadrează în categoriile prevăzute la art. 41 lit. a) - h), altele decât veniturile neimpozabile în conformitate cu prezentul titlu, precum şi cele enumerate prin normele metodologice elaborate în aplicarea prezentului articol.

Tribunalul a avut în vedere că, atât Curtea Constituţională prin Decizia CCR nr. 363/07.05.2015-pct. 28, cât şi ÎCCJ, cât şi Decizia DCD nr. 9/06.04.2020, pct. 118-151, au reţinut că pentru a intra în sfera de aplicare a infracţiunilor cuprinse în art. 9 din Legea nr. 241/2005, obligaţiile fiscale trebuie să fie definite, fie prin norma de incriminare, Legea nr. 241/2005, fie norma de incriminare să facă trimitere (prin normele de trimitere) la un act normativ de rang legal care s-ar afla în conexiune cu acestea, respectiv să fie indicate, în mod concret, norme legale care stabilesc obligaţiile fiscale în înţelesul Legii nr. 241/2005.

Potrivit normei de trimitere cuprinse în art. 2 din Legea nr. 241/2005, în înţelesul legii, expresia «obligaţii fiscale» se referă la obligaţiile prevăzute de Codul fiscal şi de Codul de procedură fiscală. Astfel, potrivit art. 1 alin. (1) din Codul fiscal, «codul stabileşte cadrul legal pentru impozitele, taxele şi contribuţiile sociale obligatorii prevăzute la art. 2 din acelaşi act normativ», precizându-se şi contribuabilii care au obligaţia să plătească aceste impozite, taxe şi contribuţii sociale, precum şi modul de calcul şi de plată a acestora. Astfel, Codul fiscal reglementează fiecare categorie de impozit, taxă şi contribuţie, indicând, de asemenea, persoana impozabilă, modul de determinare a impozitului, modul de declarare şi termenele legale.

În ceea ce priveşte norma de incriminare, respectiv art. 9 din Legea nr. 241/2005, din coroborarea normelor fiscale şi procedural fiscale, rezultă cu claritate care sunt impozitele şi taxele care intră sub incidenţa normei, acestea fiind expres enumerate de prevederile Codul fiscal şi Codului de procedură fiscală.

Întrucât dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 241/2005, pe lângă faptul că nu definesc ele însele noţiunea de "impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă", nu fac trimitere la un act normativ de rang legal care s-ar afla în conexiune cu acestea, respectiv să fie indicate, în mod concret, norme legale care stabilesc categoria impozitelor sau contribuţiilor cu reţinere la sursă, în care s-ar afla şi impozitul pe veniturile obţinute de persoanele fizice din valorificarea prin centrele de colectare a deşeurilor din metal. Singura menţiune cu privire la acesta este cuprinsă într-un act administrativ dat în aplicarea unor acte normative de reglementare primară (norme metodologice de aplicare a Codul fiscal -pct. 152 din H.G. nr. 44/2004), fără a exista o legătură cu obiectul de reglementare al Legii nr. 241/2005, lege penală în sensul art. 173 din C. pen.

A concluzionat că impozitul pe veniturile obţinute de persoanele fizice din valorificarea prin centrele de colectare a deşeurilor din metal nu poate fi inclus în sfera noţiunii de obligaţii fiscale, în accepţiunea dispoziţiilor art. 2 lit. e) din Legea nr. 241/2005 şi, implicit, în sfera de aplicare a infracţiunilor cuprinse în art. 9 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, includere care ar echivala cu o interpretare extensivă a normei de incriminare, prin analogie, în defavoarea persoanei acuzate, interpretare care contravine art. 1 alin. (1) din C. pen., art. 73 alin. (3) lit. h) raportat la art. 15 alin. (2) din Constituţie şi art. 7 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale - pct. 145 din Decizia DCD nr. 9/2020.

Pentru argumentele expuse mai sus, precum şi în încheierile din data de 31.05.2021 şi 14.06.2021, prima instanţă a apreciat că prejudiciile constând în impozitul pe venituri din alte surse, în sumă de 434.438,60 RON şi contribuţia de 3% la fondul de mediu, în sumă de 80.702 RON constituie o chestiune de natură fiscală, neintrând în sfera de protecţie a infracţiunii de evaziune fiscală în modalităţile prevăzute de art. 9 alin. (1) din Legea nr. 241/2005.

În concluzie, tribunalul a apreciat că prejudiciul penal stabilit în cauză prin înregistrarea operaţiunilor fictive, urmare săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală, este în sumă totală de 160.209,69 RON şi reprezintă:

a. TVA de plată suplimentar este în sumă de 37.662 RON, reprezentând TVA dedusă nelegal aferentă achiziţiilor fictive înregistrate în baza facturilor primite de la furnizorii menţionaţi mai sus.

b. Impozit pe profit suplimentar, sumă totală de 122.547,69 RON.

A reţinut totodată că, din cercetările efectuate rezultă că în cauză nu exista nicio îndoiala cu privire la faptul ca în perioada 2011-2014 inculpaţii J. (în calitate de administrator de drept în prezent decedată), E., F. şi A., în calitate de administratori de fapt au înregistrat în documentele contabile ale SC B. operaţiuni fictive, aşa cum sunt definite de art. 2 lit. f) din Legea 241/2005 (disimularea realităţii prin crearea aparenţei existenţei unei operaţiuni care în fapt nu există) şi au evidenţiat cheltuieli fictive în actele contabile (jurnalele de achiziţii, registru jurnal general şi balanţele de verificare), cu scopul şi urmarea sustragerii de la plata obligaţiilor fiscale cu suma de 160.209,69 RON.

Numărul mare al facturilor de achiziţie, multitudinea societăţilor comerciale folosite ca furnizori, modul de operare, prejudiciul produs şi nerecuperat s-a apreciat că sunt elemente exemplificative ce demonstrează că inculpaţii au săvârşit fapta cu intenţie directă. Aceştia nu au acţionat numai în scopul sustragerii de la plata obligaţiilor fiscale, aşa cum prevede art. 9 din Legea 241/2005, dar şi cu urmarea producerii scopului, adică prejudicierea considerabilă a bugetului de stat.

În susţinerea celor de mai sus, din punct de vedere al probatoriului, au fost apreciate ca fiind relevante următoarele:

Din probele administrate în cauză, s-a constatat că alături de suspecta J. de administrarea societăţii se ocupau şi inculpaţii E., F. şi A..

Astfel, martorul YYY., reprezentant al clientului S.C. W. S.R.L., a declarat că în relaţiile comerciale derulate cu SC B., societatea a fost reprezentată de F., A. şi ZZZ., deşeurile fiind livrate cu autoutilitara cu nr. x ce este înmatriculată pe numele inculpatei I..

Similar, martorul AAAA., reprezentant al clientului S.C. N. S.R.L., a declarat că în relaţiile comerciale derulate cu SC B., societatea a fost reprezentată de F., A. şi ZZZ., însoţiţi de soţia unuia dintre cei doi inculpaţi. De altfel, pe facturile de livrare sunt menţionaţi ca şi delegaţi, atât suspecta J., cât şi inculpaţii F. şi A..

Totodată, contabila societăţii K., i-a indicat pe F. şi E. ca fiind persoanele cu care purta discuţii referitoare la activitatea societăţii şi care îi înmânau documentele justificative pentru evidenţiere în contabilitate.

Fiind audiat, inculpatul A. a negat orice implicare în activitatea SC B., precizând că societatea a fost administrată de suspecta J. şi de inc. E..

Inculpatul a declarat că J. şi E. colectau deşeuri la domiciliul acestora situat în com. Coşoveni, str. x, jud. Dolj, pe care ulterior le transportau către mari colectori, cu autoutilitara DJ 11 Met, proprietatea inc. I..

Acesta a precizat că la rugăminţile celor două a transportat de două-sau de trei ori deşeuri la societăţi din jud. Cluj, însă nu cunoaşte detalii.

În această privinţă, declaraţia inculpatului A. este contrazisă de probatoriul administrat în cauză, pe un număr de 7 facturi de livrare emise către clientul N. S.R.L. şi pe un număr de 28 facturi de livrare emise către clientul O. S.R.L., inculpatul A. figurând ca delegat. De altfel, conform declaraţiei clienţilor menţionaţi mai sus, a reprezentat societatea în relaţiile cu N. S.R.L. şi S.C. W. S.R.L..

Din verificările efectuate în bazele de date existente la nivelul Poliţiei Române, DEPABD, J. nu figurează cu permis de conducere valabil pentru vreo categorie de vehicule, iar E. nu figurează ca delegat pe facturile de livrare. De asemenea, aceasta nu figurează cu venituri de natura sumelor creditate.

De asemenea, este puţin probabil ca suspecta J. să fi colectat, sortat, încărcat, transportat şi descărcat mii de tone de deşeuri fără ajutorul celorlalţi inculpaţi, în condiţiile în care în perioada derulării relaţiilor comerciale, aceasta avea vârsta cuprinsă între 71 şi 74 de ani.

S-a mai constatat că inculpatul A. a depus toate diligenţele pentru îngreunarea urmăririi penale, în sensul că l-a rugat pe martorul BBBB. să declare mincinos organelor de poliţie că autoturismul marca Opel Astra x îi aparţine acestuia, ceea ce arată implicarea acestuia în activităţile infracţionale.

Similar atitudinii inculpatului A., inculpatul F. a negat orice implicare în activitatea SC B., precizând că J. derula activităţi în numele societăţii, menţionând chiar că aceasta transporta deşeurile cu autoutilitara x, circulând fără permis de conducere.

Atitudinea inculpatului F. de a se disculpa de orice implicare în activitatea SC B. şi de a o indica pe J. ca administrator de drept şi de fapt al societăţii, este confirmată şi prin exploatarea mandatelor de supraveghere tehnică prin care au fost interceptate convorbirile telefonice efectuate de acesta.

Astfel, din convorbirea purtată de inculpat la data de 04-05-2017, la ora 10:27:53 cu angajatul S.C. V. S.R.L., C.U.I. x, reiese că acesta se folosea de datele de identificare ale suspectei J., dându-i indicaţii angajatei societăţii colectoare, pe numele de CCCC., despre completarea unor borderouri de achiziţie cu datele acesteia din urmă, deşi deşeurile fuseseră livrate în realitate de F.. (filele x). Tot acesta (ca şi A.) poartă discuţii telefonice cu privire la activităţile comerciale de achiziţii/livrări deşeuri dar şi cu privire la distrugerea documentelor contabile (vol. 14-15).

Din cercetări, au fost identificate un număr de 18 borderouri de achiziţie ale S.C. V. S.R.L. cu datele de identificare ale suspectei J. deşi conform Biletului de externare din data de 03.04.2015 eliberat de Spitalul Clinic de Neuropsihiatrie Craiova, suspecta J. suferea de o Hemipareză a părţii dreapta a corpului.

Declaraţiile martorilor DDDD., EEEE. FFFF. şi GGGG. relevă că au vândut deşeuri metalice către inculpaţii A. şi F., însă în contabilitatea societăţii nu sunt înregistrate achiziţii de la persoane fizice, aşa cum s-a stabilit prin rapoartele de constatare şi de expertiză ceea ce, coroborat cu cele expuse mai sus, probează fără dubiu că deşeurile erau în fapt achiziţionate de la persoane fizice.

II. Activitatea infracţională derulată prin intermediul S.C. C. SRL

La data de 03.10.2011, la iniţiativa şi propunerea inculpatului F., inculpatul F. a înfiinţat la domiciliul său din Mun. Băileşti, str. x, jud. Dolj, societatea comercială C., CUI x cu obiect de activitate secundar "Comerţul cu ridicata al deşeurilor şi resturilor", F. figurând ca administrator şi asociat unic.

Ulterior, la data de 24.10.2011, tot la iniţiativa şi propunerea inculpatului F., inculpatul F. a deschis în numele societăţii contul curent x corespondent băncii M., iar la data de 20.05.2015 contul x corespondent unităţii bancare HHHH..

După deschiderea conturilor curente, inculpatul F. i-a împuternicit pe inculpaţii I., A. şi F. să îl reprezinte în numele societăţii la unităţile bancare pentru a efectua operaţiuni asupra conturilor.

Referitor la prestarea de servicii de contabilitatea, activitatea a fost îndeplinită în anul 2011 de martora IIII., iar apoi de martora K..

După înfiinţarea societăţii, în perioada 01.01.2011-31.12.2016 inculpaţii A. şi F. în calitate de administratori de fapt, au început să colecteze deşeuri metalice de la persoane fizice, iar după ce achiziţionau o cantitate considerabilă o livrau către societăţi colectoare de profil, S.C. JJJJ., S.C. KKKK. S.R.L., S.C. V.-

V. S.R.L., şi S.C. R. S.R.L. plata contravalorii mărfurilor fiind efectuată prin transfer bancar în conturile S.C. C. deschise la M. S.A. şi HHHH..

Pentru a se sustrage de la plata impozitelor şi taxelor datorate bugetului de stat, A. şi F. au aplicat o schemă infracţională identică cu cea aplicată în cazul SC B., constând în înregistrarea de cheltuieli nereale, respectiv a unor achiziţii nereale de la societăţi comerciale, deşi în realitate deşeurile proveneau de la persoane fizice. Prin acest procedeu se diminuează artificial baza impozabilă şi implicit impozitul datorat bugetului de stat.

În realizarea scopului infracţional, aceştia au declarat în mod fictiv sursa achiziţiilor de deşeuri reciclabile ca fiind persoane juridice, procurându-şi facturi fiscale în care se consemnau preţuri de achiziţie apropiate preţurilor de vânzare, deşi în realitate achiziţiile erau efectuate de la persoane fizice.

Un alt mobil în aplicarea schemei infracţionale descrise mai sus, l-a reprezentat şi majorarea fictivă a cheltuielilor prin consemnarea pe facturile de achiziţie a unor preţuri apropiate celor de vânzare, cu consecinţa diminuării impozitului pe profit.

De menţionat este că societatea a funcţionat efectiv în perioada anilor 2011, 2014, 2015 şi 2016, în intervalul octombrie 2011- februarie 2014, activitatea fiind desfăşurată prin intermediul societăţii B., controlată de E., F., A. şi J., aşa cum am expus la punctul I.

Astfel, în perioada 01.01.2011- 31.12.2011 şi 01.03.2014-29.02.2016 în contabilitatea S.C. C. (jurnale de achiziţii, registre, balanţe contabile) au fost înregistrate facturi fiscale de achiziţie deşeuri metalice de la un număr de 752 facturi fiscale de la 34 de furnizori, respectiv: LLLL. S.R.L., MMMM. S.R.L., Z. S.R.L., NNNN. S.R.L., AA. S.R.L., CC. S.R.L., OOOO. S.R.L., PPPP. S.R.L., EE. S.R.L., GG. S.R.L., QQQQ. S.R.L., RRRR. S.R.L., LL. S.R.L., SSSS. S.R.L., TTTT. S.R.L., UUUU. S.R.L., VVVV. S.R.L., WWWW. S.R.L., XXXX. S.R.L., YYYY. S.R.L., RR. S.R.L., SS. S.R.L., ZZZZ. S.R.L., TT. S.R.L., AAAAA. S.R.L., UU. S.R.L., BBBBB. S.R.L., WW. S.R.L., XX. S.R.L., CCCCC. CCCCC., DDDDD. S.R.L., EEEEE. S.R.L., FFFFF. S.R.L., S.C. GGGGG. S.R.L., în valoare totală de 3.564.102,55 RON inclusiv TVA. Activitatea nelegală desfăşurată prin intermediul acestei societăţi a fost descoperită de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova care, la data de 17.06.2016, a sesizat Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj cu privire la faptul că, în urma unei inspecţii fiscale desfăşurate la S.C. C. s-a constatat că reprezentanţii societăţii, au evidenţiat în documentele contabile achiziţii fictive de deşeuri feroase şi neferoase de la societăţi comerciale de tip "fantomă", sau societăţi care nu au confirmat relaţiile comerciale, în scopul sustragerii de la plata obligaţiilor fiscale generate de activitatea comercială, cauzând un prejudiciu bugetului consolidat al statului în cuantum de 532.706 RON, reprezentând impozit pe profit şi 73.376 RON TVA. (fila x).

Din probele administrate în cauză rezultă că într-adevăr, facturile deachiziţie în care sunt consemnate operaţiunile de mai sus nu sunt reale, în sensul că respectivele operaţiuni nu au avut loc, adică mărfurile nu au fost achiziţionat de la respectivele persoane juridice întrucât:

- toate documentele justificative înregistrate în evidenţele contabile ale

societăţii ce privesc achiziţia de deşeuri au valori sub pragul de 5000 RON,

figurând ca achitate în numerar, pe bază de chitanţă;

- majoritatea societăţilor furnizoare nu au ca obiect de activitate colectarea cu ridicata al deşeurilor şi resturilor sau comerţul cu deşeuri feroase sau neferoase;

- reprezentanţii furnizorilor nu confirmă relaţiile comerciale derulate cu S.C. C. ori sunt inactive;

- numerele de înmatriculare înscrise pe facturi la rubricile destinate mijloacelor de transport, fie figurează în bazele de date, ca aparţinând unor autovehicule improprii transportului de deşeuri, fie nu sunt atribuite vreunui mijloc de transport în circulaţie (filele x);

- toate facturile sunt redactate olograf pe formulare pretipărite, iar forma scrisului nu prezintă diferenţe semnificative de la un furnizor la altul;

- facturile sunt numerotate şi datate cronologic, fără întrerupere, de parcă, în situaţia în care operaţiunile ar fi fost reale societăţile furnizoare nu ar mai fi avut relaţii comerciale cu alţi clienţi;

- societăţile furnizoare nu au depus la organele fiscale declaraţii care să ateste relaţiile comerciale declarate de S.C. C.;

- majoritatea furnizorilor menţionaţi în facturile înregistrate în contabilitatea S.C. C. sunt frecvent folosiţi în mod fictiv pe facturi fiscale de achiziţie deşeuri metalice, existând foarte multe dosare penale în acest sens;

- având în vedere poziţia geografică în care sunt înregistraţi furnizorii

(Bucureşti, Sibiu, Vâlcea, Focşani, Prahova, etc), relaţiile comerciale cu S.C. C., în sensul transportării mărfurilor la punctul de lucru al acesteia, aşa cum susţin inculpaţii nu se justifică din punct de vedere economic.

- toţi furnizorii figurează cu plata cash, deşi încasările efectuate de către S.C. C. au fost efectuate prin banc;

- înregistrările în contabilitatea S.C. C. au fost efectuate numai în baza facturilor fiscale, în timp ce pentru livrări, care sunt reale, au fost întocmite documente de expediţie, note de cântar, contracte etc.

Cercetările efectuate în cauză, inclusiv prin declaraţia reprezentanţilor legali ai majorităţii societăţilor furnizoare, au confirmat caracterul fictiv al celor 752 facturi de achiziţie, în realitate nefiind emise de aceste entităţi economice, după cum urmează:

În anul 2011, S.C. C. înregistrează şi declară următoarele achiziţii:

1. S.C. AAAAA. S.R.L., Sibiu, Şelimbăr, CUI x, cu activitatea principală - Transporturi rutiere de mărfuri, societate declarată inactivă din data de 24.05.2012, cu activitatea suspendată din data de 09.01.2012.(fila x).

În contabilitatea S.C. C. (jurnalul pentru cumpărări, balanţe de verificare) au fost înregistrate 12 facturi emise în numele S.C. AAAAA. S.R.L. în valoare totală de 58.693,12 RON din care bază impozabilă 47.333,16 RON şi TVA dedusă de 11.359,96 RON, valori declarate organului fiscal prin deconturile de TVA (D300) şi declaraţia D394 - Declaraţie informativă privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional.

Conform D394 - Declaraţie informativă privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional, S.C. AAAAA. S.R.L. nu a declarat livrări către S.C. C..

Din verificările în bazele de date DEPABD, existente la nivelul poliţiei române rezultă că administratorul societăţii, HHHHH. este decedat din data de 27.01.2014, conform certificatului de deces nr. x/2014.(filele x).

2. S.C. XXXX. S.R.L., Mehedinţi, Strehaia, CUI x, cu activitatea principală - Comerţ cu ridicata al deşeurilor şi resturilor, societatea inactivă fiscal din data de 16.02.2015, radiată din data de 03.07.2017.

(fila x).

3. S.C. ZZZZ. S.R.L., Vâlcea, Râmnicu Vâlcea, CUI x, cu activitatea principală - Comerţ cu ridicata al deşeurilor şi resturilor, radiată din data de 28.03.2013. Referitor la relaţiile comerciale derulate cu S.C. XXXX.

XXXX. S.R.L. şi S.C. ZZZZ. S.R.L., din cercetări au rezultat următoarele:

a) În contabilitatea S.C. C. (jurnalul pentru

cumpărări, balanţe de verificare) au fost înregistrate 34 de facturi emise în numele S.C. XXXX. S.R.L. în valoare totală de 162.283,57 RON din care bază impozabilă 130.873,85 RON şi TVA dedusă de 31.414,80 RON, valori declarate organului fiscal prin deconturile de TVA (D300) şi declaraţia D394 - Declaraţie informativă privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional.

SC XXXX. S.R.L., Mehedinţi, Strehaia, CUI x, are ca activitatea principală - Comerţ cu ridicata al deşeurilor şi resturilor, societatea inactivă fiscal din data de 16.02.2015, radiată din data de 03.07.2017.

Societatea a fost administrată în perioada de referinţă de numitul G., cumnat cu inculpatul A.

SC XXXX. S.R.L. a declarat în anul 2011, conform D394 - Declaraţie informativă privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional, livrări către S.C. C., în valoare de 103.640 RON baza impozabilă şi TVA colectată de 24.873 RON, mai puţin cu 27.234 RON baza impozabilă şi 6.537 RON TVA, aşa cum rezultă din tabelul centralizator de mai jos:

Fiind audiat referitor la relaţiile comerciale derulate între cele două societăţi, inculpatul G. a declarat că în anul 2011, la solicitarea inculpaţilor A. şi F. le-a remis mai multe facturi în alb, în scopul înregistrării în evidenţele contabile a unor operaţiuni fictive ce atestau achiziţia de către S.C. C. de deşeuri (fila x).

Un exemplar al facturilor remise au fost restituite după completare către G., care le-a înmânat contabilei S.C. XXXX. S.R.L., IIIII. pentru înregistrare.

De asemenea, inculpatul G. a declarat că pentru a justifica deşeurile fictiv livrate către S.C. C. în baza celor 34 de facturi, a înregistrat la rândul său achiziţii fictive pentru aceleaşi cantităţi de marfă de la societăţi cu sedii în Mun. Bucureşti.

Fictivitatea relaţiilor comerciale dintre cele două societăţi este susţinută şi de Raportul de constatare criminalistică grafică, nr. x din 15.01.2018 prin care s-a constatat faptul că scrisul depus pe facturile de achiziţie ce provin de la mai mulţi furnizori (printre care şi S.C. XXXX.) diferiţi şi înregistrate în evidenţa contabilă a celor trei societăţi a fost executat de aceeaşi persoană, fiind identificate trei tipuri de scris.

Mai mult, pentru justificarea provenienţei deşeurilor livrate către S.C. C., reprezentantul S.C. XXXX. S.R.L. a declarat organelor fiscale achiziţii de marfă de la societăţi care, fie nu confirmă relaţiile comerciale, nu au ca obiect de activitate colectarea/comerţul cu material reciclabile, nu depun declaraţii fiscale sau au comportament tip "fantomă".

Astfel, conform D394 - Declaraţie informativă privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional, S.C. XXXX. S.R.L. a declarat achiziţii de la următorii furnizori:

1. S.C. JJJJJ. S.R.L., Bucureşti, CUI x cu activitatea principală - Comerţ cu ridicata al calculatoarelor, echipamentelor periferice şi software-ului, societate care a fost înregistrată ca plătitoare de TVA în perioada 11.05.2010 - 01.08.2012, declarată inactivă din data de 13.11.2013, ca urmare a neîndeplinirii obligaţiilor declarative.

SC JJJJJ. S.R.L. nu a declarat livrări către S.C. XXXX. S.R.L., iar aferent anului 2011 are depuse deconturi de TVA cu sume în lunile martie şi 4 decembrie. Societatea are sesizare penală în anul 2012 din partea Gărzii Financiare Bucureşti pentru declarare fictivă de sediu.

2. S.C. KKKKK. S.R.L., Bucureşti, CUI x cu activitatea principală - Comerţ cu amănuntul al textilelor, îmbrăcămintei şi încălţămintei efectuat prin standuri, chioşcuri şi pieţe, societate care a fost înregistrată ca plătitoare de TVA în perioada 28.07.2010 - 26.10.2012, declarată inactivă din data de 26.10.2012, ca urmare a neîndeplinirii obligaţiilor declarative.

SC KKKKK. S.R.L. nu a declarat livrări către S.C. XXXX. S.R.L., nu a înregistrat situaţiile financiare anuale pe toată durata de funcţionare, nu are depuse deconturi de TVA pentru anul 2011 şi are sesizare penală în anul 2012 din partea Gărzii Financiare Bucureşti pentru refuzul nejustificat de a prezenta documentele.

3. S.C. TT. S.R.L., Bucureşti, CUI x cu activitatea principală - Activităţi de consultanţă pentru afaceri şi management, societate care a fost înregistrată ca plătitoare de TVA de la data de 16.08.2010, activă în prezent.

SC TT. S.R.L. nu a declarat livrări către S.C. XXXX. S.R.L., administratorul societăţii declarând de nenumărate ori că societatea nu a desfăşurat niciodată relaţii comerciale cu niciun agent economic de pe raza judeţului Dolj (Dosarul nr. x/2013 - S.C. LLLLL. SRL).

4. S.C. RR., Bucureşti, CUI x, cu activitatea principală - Intermedieri în comerţul cu produse alimentare, băuturi şi tutun, societate care a fost înregistrată ca plătitoare de TVA în perioada 21.06.2010 - 31.12.2012 şi 01.01.2013 - 05.03.2015, declarată inactivă de Antifraudă din data de 05.03.2015.

SC RR. S.R.L. nu a declarat livrări către S.C. XXXX. S.R.L., cu toate că are înregistrată situaţia financiară anuală pentru anul 2011, precum şi deconturile de TVA aferente anului 2011.

5. S.C. MMMMM. S.R.L., Ploieşti, CUI x, cu activitatea principală - Comerţ cu ridicata al metalelor şi minereurilor metalice, societate care a fost înregistrată ca plătitoare de TVA până la data de 01.08.2012, inactivă din data de 20.11.2012, ca urmare a neîndeplinirii obligaţiilor declarative.

SC MMMMM. S.R.L. nu a declarat livrări către S.C. XXXX. S.R.L., nu are înregistrat situaţia financiară anuală aferentă anului 2011, iar din trimestrul II al anului 2011 nu mai depune deconturi de TVA.

6. S.C. NNNNN. S.R.L., Focşani, CUI x, cu activitatea principală - Comerţ cu ridicata al materialului lemnos şi al materialelor de construcţii şi echipamentelor sanitare, societate care a fost înregistrată ca plătitoare de TVA de la data de 15.02.2000, activă în prezent.

SC NNNNN. S.R.L. nu a declarat, conform D394 - Declaraţie informativă privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional, livrări către S.C. XXXX. S.R.L..

7. S.C. OOOOO. S.R.L., Bucureşti, CUI x, cu activitatea principală - Fabricarea altor articole de îmbrăcăminte, societate care a fost înregistrată ca plătitoare de TVA în perioada 13.07.2009 - 24.04.2012, inactivă din data de 24.04.2012, ca urmare a neîndeplinirii obligaţiilor declarative.

SC OOOOO. S.R.L. nu a declarat livrări către S.C. XXXX. S.R.L., nu are înregistrate situaţii financiare anuale şi nu depune pentru anul 2011 deconturi de TVA.

8. S.C. PPPPP. S.R.L., Bucureşti, CUI x, cu activitatea principală - Lucrări de vopsitorie, zugrăveli şi montări de geamuri, societate care a fost înregistrată ca plătitoare de TVA în perioada 22.01.2010 - 01.08.2012, inactivă din data de 10.09.2012, ca urmare a neîndeplinirii obligaţiilor declarative.

SC PPPPP. S.R.L. nu a declarat livrări către S.C. XXXX. S.R.L., nu are înregistrate situaţii financiare anuale şi nu depune pentru anul 2011 deconturi de TVA.

9. S.C. DD., Bucureşti, CUI x cu activitatea principală - Comerţ cu ridicata al îmbrăcămintei şi încălţămintei, societate care a fost înregistrată ca plătitoare de TVA în perioada 12.11.2007 - 27.12.2012, declarată inactivă din data de 27.12.2012, ca urmare a neîndeplinirii obligaţiilor declarative.

SC DD. nu a declarat livrări către S.C. XXXX. S.R.L., a înregistrat situaţia financiară anuală aferentă anului 2011, administratorul societăţii declarând de nenumărate ori că societatea nu a desfăşurat niciodată relaţii comerciale cu niciun agent economic de pe raza judeţului Dolj (Dosarul nr. x/2013 - S.C. LLLLL. SRL).

SC XXXX. S.R.L. a fost supusă unui control fiscal, perioada verificată fiind 15.11.2010 - 31.10.2013, inspecţia fiscală stabilind sume suplimentare de plată, atât la impozit pe profit (286.730 RON), cât şi la TVA (430.092 RON).

Din cercetări a rezultat că inculpatul G. a fost trimis în judecată la data de 30.05.2017 în dosarul penal înregistrat la nivelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj sub nr. x/2015 pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, constând în remiterea a 194 facturi în alb administratorului S.C. QQQQQ. S.R.L. Motru, documente ce purtau antetul S.C. XXXX. şi care au fost ulterior folosite la săvârşirea unor infracţiuni de evaziune fiscală. (filele x).

a) În contabilitatea S.C. C. (jurnalul pentru cumpărări, balanţe de verificare) au fost înregistrate 33 de facturi emise în numele S.C. ZZZZ. S.R.L. în valoare totală de 158.129 RON din care bază impozabilă 127.523,39 RON şi TVA dedusă de 30.605,61 RON, valori declarate organului fiscal prin deconturile de TVA (D300) şi declaraţia D394 - Declaraţie informativă privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional.

SC ZZZZ. S.R.L., Vâlcea, Râmnicu Vâlcea, CUI x, are ca activitatea principală - Comerţ cu ridicata al deşeurilor şi resturilor, radiată din data de 28.03.2013.

Societatea a fost administrată în perioada de referinţă de inculpatul H., persoană care figurează în istoricul ONRC ca fost administrator al S.C. ZZZZ. S.R.L..

SC ZZZZ. S.R.L. a declarat în anul 2011, conform D394 - Declaraţie informativă privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional, livrări către S.C. C. în valoare de 139.371 RON baza impozabilă şi TVA colectată de 33.449 RON, mai mult cu 11.848 RON baza impozabilă şi 2.843 RON TVA faţă de sumele declarate de S.C. C. SRL

Fiind audiat în cursul urmăririi penale referitor la relaţiile comerciale derulate între cele două societăţi, H. a declarat că nu mai reţine dacă a derulat relaţii comerciale cu S.C. C., precizând că în perioada 2011-2012 a fost plecat în străinătate în repetate rânduri şi nu deţine evidenţa contabilă a societăţii, iar ulterior, în calitate de suspect a refuzat să dea declaraţii referitoare la acuzaţiile ce i se aduc. În cursul cercetării judecătoreşti inculpatul a recunoscut fapta, uzând de procedura simplificată în cazul recunoaşterii învinuirii.

Din verificările efectuate, a rezultat că în perioada 16.03.2012-26.09.2012, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Vâlcea a efectuat o inspecţie fiscală la S.C. ZZZZ. S.R.L., ocazie cu care a constatat că societatea ZZZZ. S.R.L., prin reprezentantul H., a avut ca rol furnizarea de documente justificative (facturi) pentru societăţi comerciale a căror provenienţă a bunurilor comercializate nu putea fi dovedită.

Astfel, organele fiscale, au identificat în evidenţa contabilă a S.C. ZZZZ. S.R.L. facturi de livrare către mai multe societăţi comerciale, printre care şi S.C. C., aferente trimestrului IV al anului 2011.

Totodată, organele de inspecţie fiscală au constatat că întreaga marfă (aliaj aluminiu) înscrisă pe facturile de livrare către S.C. C. figurează, conform documentelor înregistrate în evidenţa contabilă a S.C. ZZZZ. S.R.L. (facturi de achiziţie), ca fiind achiziţionată de la S.C. YYYY. S.R.L..

De precizat este că S.C. YYYY. S.R.L. figurează ca furnizor al S.C. C., din probatoriul administrat rezultând că relaţiile comerciale dintre cele două societăţi fiind fictive.

Revenind la relaţiile comerciale presupus a fi derulate pe filiera S.C. YYYY. S.R.L. - S.C. ZZZZ. S.R.L. - S.C. C., atât din constatările organelor de inspecţie fiscală, cât şi din probatoriul administrat în cauză reiese că documentele justificative înregistrate în evidenţa contabilă a S.C. ZZZZ. S.R.L. şi S.C. C. atestă în mod fictiv livrări, respectiv achiziţii de aliaj de aluminiu.

De precizat este că toate facturile de achiziţie înregistrate în evidenţa contabilă a S.C. ZZZZ. S.R.L. pentru marfa achiziţionată de la S.C. YYYY. S.R.L. şi livrată către S.C. C. sunt emise în limita a 5000 RON, cu plata prin chitanţe, în numerar. De asemenea, nici în contabilitatea S.C. ZZZZ. S.R.L. şi nici în contabilitatea S.C. C. nu au fost identificate cheltuieli cu transportul de bunuri sau persoane, aferente achiziţiilor.

Mai mult, conform suplimentului la raportul de constatare efectuat în cauză (Vol. 28 dup), S.C. ZZZZ. S.R.L., similar S.C. C., a declarat achiziţii de la persoane juridice care, fie au comportament tip fantomă, sunt inactive, fie nu au declarat relaţiile comerciale.

Astfel, conform D394 - Declaraţie informativă privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional, S.C. ZZZZ. S.R.L. a declarat achiziţii de la următorii furnizori:

1. S.C. RRRRR. S.R.L. Argeş, Ciofrîngeni, CUI x cu activitatea principală - Creşterea păsărilor, societate care a fost înregistrată ca plătitoare de TVA în perioada 01.03.2011 - 01.08.2012, declarată inactivă din data de 09.10.2012 ca urmare a neîndeplinirii obligaţiilor declarative.

SC RRRRR. S.R.L. nu a declarat livrări către S.C. ZZZZ. S.R.L., nu a înregistrat situaţiile financiare anuale pe toată durata de funcţionare, iar aferent anului 2011 are depuse deconturi de TVA cu sume în lunile martie - octombrie şi are sesizare penală în anul 2011 din partea Gărzii Financiare Argeş pentru refuzul nejustificat de a prezenta documentele.

2. S.C. SSSSS. S.R.L. Vâlcea, Drăgăşani, CUI x cu activitatea principală - Fabricarea vopselelor, lacurilor, cernelii tipografice şi masticurilor, societate care a fost înregistrată ca plătitoare de TVA în perioada 01.07.1993 -01.02.2010, declarată inactivă din data de 27.01.2010.

Având în vedere calitatea de persoana neimpozabilă din punct de vedere al TVA (neplătitoare de TVA), în anul 2011, S.C. SSSSS. S.R.L. nu avea obligaţia de a declara în D394 - Declaraţie informativă privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional, livrările efectuate către S.C. ZZZZ. S.R.L., livrări care însă nu dau drept de deducere a TVA, în conformitate cu ART. 146 din Legea nr. 571/2003 coroborată cu H.G. nr. 44/2004 privind CODUL FISCAL, text valabil pentru anul 2011. Condiţia de exercitare a dreptului de deducere este, printre altele ca pentru taxa datorată sau achitată, aferentă bunurilor care i-au fost ori urmează să îi fie livrate sau serviciilor care i-au fost ori urmează să îi fie prestate în beneficiul său de către o persoană impozabilă, beneficiarul să deţină o factură emisă în conformitate cu prevederile art. 155.

3. S.C. TTTTT. S.R.L. Mehedinţi, Drobeta-Turnu Severin, CUI x cu activitatea principală - Recuperarea materialelor reciclabile sortate, societate care nu a fost niciodată înregistrat ca plătitor de TVA, declarată inactivă din data de 04.05.2012, ca urmare a neîndeplinirii obligaţiilor declarative.

Având în vedere calitatea de persoana neimpozabilă din punct de vedere al TVA (neplătitor de TVA), S.C. TTTTT. S.R.L. nu avea obligaţia de a declara în D394 - Declaraţie informativă privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional, livrările efectuate către S.C. ZZZZ. S.R.L., livrări care însă nu îi dau drept de deducere a TVA, în conformitate cu ART. 146 din Legea nr. 571/2003 coroborată cu H.G. nr. 44/2004 privind CODUL FISCAL, text valabil pentru anul 2011, prevederi menţionate mai sus.

4. S.C. UUUUU. S.R.L. Olt, Izbiceni, CUI x cu activitatea principală - Intermedieri în comerţul cu combustibili, minereuri, metale şi produse chimice pentru industrie, societate care a fost înregistrată ca plătitoare de TVA în perioada 14.08.2009 - 01.06.2011 şi 03.10.2011 - 13.04.2012, declarată inactivă din data de 13.04.2012 ca urmare a neîndeplinirii obligaţiilor declarative şi inactivă în perioada 30.05.2011 - 03.10.2011.

SC UUUUU. S.R.L. nu a declarat livrări către S.C. ZZZZ. S.R.L., nu a înregistrat situaţiile financiare anuale pe toată durata de funcţionare, iar aferent anului 2011 are depuse deconturi de TVA în zero în lunile martie şi iunie. Societatea are în anul 2012 înregistrată o sesizare penală din partea Gărzii Financiare Olt pentru declarare fictivă de sediu.

5. S.C. VVVVV. S.R.L. Bucureşti, CUI x cu activitatea principală - Comerţ cu ridicata al îmbrăcămintei şi încălţămintei, societate care a fost înregistrată ca plătitoare de TVA în perioada 07.07.2006 - 13.09.2012, declarată inactivă de inspecţia fiscală din data de 13.09.2012.

SC VVVVV. S.R.L. nu a declarat livrări către S.C. ZZZZ. S.R.L. nu a mai înregistrat situaţiile financiare anuale începând cu anul 2010, iar aferent anului 2011 nu are depuse nici deconturi de TVA. Societatea are, în anul 2011, înregistrată o sesizare penală din partea Gărzii Financiare Bucureşti pentru evaziune fiscală.

6. S.C. WWWWW. S.R.L., Olt, Potcoava, CUI x cu activitatea principală - Comerţ cu ridicata al combustibililor solizi, lichizi şi gazoşi al produselor derivate, societate care a fost înregistrată ca plătitoare de TVA în perioada 13.02.2009 - 31.12.2009 şi 01.01.2010 - 23.11.2011 şi radiată cu data de 23.11.2011.

SC WWWWW. S.R.L. nu a declarat livrări către S.C. ZZZZ. S.R.L., nu a înregistrat situaţiile financiare anuale pe toată durata de funcţionare, iar aferent anului 2011 a depus un singur decont de TVA în zero pentru luna martie.

7. S.C. KKKKK. S.R.L., Bucureşti, CUI x cu activitatea principală - Comerţ cu amănuntul al textilelor, îmbrăcămintei şi încălţămintei efectuat prin standuri, chioşcuri şi pieţe, societate care a fost înregistrată ca plătitoare de TVA în perioada 28.07.2010 - 26.10.2012, declarată inactivă din data de 26.10.2012, ca urmare a neîndeplinirii obligaţiilor declarative.

SC KKKKK. S.R.L. nu a declarat livrări către S.C. ZZZZ. S.R.L., nu a înregistrat situaţiile financiare anuale pe toată durata de funcţionare, nu are depuse deconturi de TVA pentru anul 2011 şi are sesizare penală în anul 2012 din partea Gărzii Financiare Bucureşti pentru refuzul nejustificat de a prezenta documentele.

8. S.C. DD., Bucureşti, CUI x cu activitatea principală - Comerţ cu ridicata al îmbrăcămintei şi încălţămintei, societate care a fost înregistrată ca plătitoare de TVA în perioada 12.11.2007 - 27.12.2012, declarată inactivă din data de 27.12.2012 ca urmare a neîndeplinirii obligaţiilor declarative.

SC DD. nu a declarat livrări către S.C. ZZZZ. S.R.L., a înregistrat situaţia financiară anuală aferentă anului 2011, administratorul societăţii declarând de nenumărate ori că societatea nu a desfăşurat niciodată relaţii comerciale cu niciun agent economic de pe raza judeţului Dolj (Dosarul nr. x/2013 - S.C. LLLLL. SRL).

9. S.C. XXXXX. S.R.L., Bucureşti, CUI x cu activitatea principală - Lucrări de instalaţii sanitare, de încălzire şi de aer condiţionat, societate care a fost înregistrată ca plătitoare de TVA în perioada 15.08.2003 - 01.08.2012 şi radiată cu data de 22.01.2013.

SC XXXXX. S.R.L. nu a declarat livrări către S.C. ZZZZ. S.R.L., nu a mai înregistrat situaţiile financiare anuale începând cu anul 2010, iar aferent anului 2011 a depus deconturi de TVA în zero. Societatea are sesizare penală în anul 2012 din partea Gărzii Financiare Bucureşti pentru sustragere de la control.

10. S.C. YYYYY. S.R.L., Bucureşti, CUI x cu activitatea principală - Comerţ cu amănuntul al îmbrăcămintei în magazine specializate, societate care a fost înregistrată ca plătitoare de TVA în perioada 20.01.2009 - 30.06.2009 şi 01.07.2009 - 23.04.2012, radiată de la data de 23.04.2012.

SC YYYYY. S.R.L. nu a declarat livrări către S.C. ZZZZ. S.R.L., nu a mai înregistrat situaţiile financiare anuale începând cu anul 2010, iar aferent anului 2011 nu a depus deconturi de TVA.

11. S.C. ZZZZZ. S.R.L., Olt, Dumitreşti, CUI x cu activitatea principală - Intermedieri în comerţul cu produse diverse, societate care a fost înregistrată ca plătitoare de TVA în perioada 10.08.2009 - 31.12.2009 şi 01.01.2010 - 01.06.2011, declarată inactivă din data de 18.05.2011 şi radiată de la data de 06.12.2012.

SC ZZZZZ. S.R.L. nu a declarat livrări către S.C. ZZZZ. S.R.L., are înregistrat, aferent anului 2011, situaţia financiară anuală, dar nu are depuse deconturi de TVA.

Ca urmare a controlului efectuat de DGFP Olt, în perioada 10.01.2012 - 25.01.2012, organele fiscale au calculat un prejudiciu adus bugetului de stat de S.C. ZZZZZ. S.R.L. în valoare totală de 4.404.875 RON pe care l-au transmis instituţiilor de urmărire penală.

12. S.C. AAAAAA. S.R.L., Vâlcea, Bîrseşti, CUI x cu activitatea principală - Recuperarea materialelor reciclabile sortate, societate care a fost înregistrată ca plătitoare de TVA în perioada 30.06.2004 - 01.08.2012, declarată inactivă din data de 07.03.2016 şi radiată din data de 27.06.2017.

SC AAAAAA. S.R.L. nu a declarat livrări către S.C. ZZZZ. S.R.L., are aferent anului 2011 înregistrată situaţia financiară anuală şi are depuse deconturile de TVA.

Fictivitatea relaţiilor comerciale dintre S.C. ZZZZ. S.R.L. şi S.C. C. este susţinută şi de Raportul de constatare criminalistică grafică, nr. x din 15.01.2018 prin care s-a constatat faptul că scrisul depus pe facturile de achiziţie ce provin de la mai mulţi furnizori (printre care şi S.C. ZZZZ. SRL) diferiţi şi înregistrate în evidenţa contabilă a celor trei societăţi a fost executat de aceeaşi persoană, fiind identificate trei tipuri de scris.

Din cercetări a mai rezultat că inculpatul H. a fost trimis în judecată la data de 21.09.2016 în dosarul penal înregistrat la nivelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea sub nr. x/2011 pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, constând în emiterea a 39 facturi către S.C. BBBBBB. S.R.L., documente ce purtau antetul S.C. ZZZZ. S.R.L. şi care au fost ulterior folosite la săvârşirea unor infracţiuni de evaziune fiscală. (filele x).

Referitor la prejudiciul cauzat bugetului de stat prin înregistrarea în evidenţa contabilă de achiziţii fictive de la S.C. ZZZZ. S.R.L. şi S.C. XXXX. S.R.L., s-a arătat că în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize judiciare, prin raportul de expertiză din data de 04.04.2018, concluzionându-se următoarele: în total, aferent anul 2011, S.C. C., pentru tranzacţiile cu aliaj aluminiu, a produs bugetului consolidat al statului un prejudiciu total în sumă de 108.999,87 RON, din care, defalcat pentru cei doi furnizori, cu ajutorul facturilor emise de S.C. ZZZZ. S.R.L. - 53.806 RON (TVA dedusă = 30.606 RON; impozit profit = 5.490 RON; impozit pe veniturile din alte surse = 14.913,33lei; taxa de mediu 2.796,25 RON), iar cu ajutorul facturilor emise de S.C. XXXX. S.R.L. - 55.193 RON (TVA dedusă = 31.410 RON; impozit profit =5.772 RON; impozit pe veniturile din alte surse = 15.167,89lei; taxa de mediu = 2.843,98 RON).

În anii 2012 şi 2013, S.C. C. nu a înregistrat venituri şi cheltuieli, declaraţiile depuse organului fiscal, atât cele privind TVA - decont D300, cât şi cele privind impozitul pe profit - D101 au sume în zero.

În anul 2014, S.C. C. a înregistrat şi a declarat achiziţii de la următorii furnizori:

1. S.C. MMMM. S.R.L., Bucureşti, CUI x, cu activitatea principală - Intermedieri în comerţul cu textile, confecţii din blană, încălţăminte şi articole din piele, societate reactivată - inactivă fiscal în perioada 22.11.2013 - 11.04.2014. (fila x) .

În contabilitatea S.C. C. (jurnalul pentru cumpărări, balanţe de verificare) au fost înregistrate 15 facturi emise în numele S.C. MMMM. S.R.L. în valoare totală de 66.631,36 RON cu taxare inversă, valori care nu se regăsesc declarate organului fiscal nici prin deconturile de TVA (D300) şi nici prin declaraţia D394 - Declaraţie informativă privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional, societatea fiind neplătitoare de TVA până la data de 21.08.2014.

SC MMMM. S.R.L. a fost supusă unui control fiscal, perioada verificată fiind 2009-2014, inspecţia fiscală stabilind sume suplimentare de plată la TVA de 10.103 RON.

Reprezentantului societăţii, martorul CCCCCC. a declarat la data de 25.10.2016, că S.C. MMMM. S.R.L. nu a derulat relaţii comerciale cu S.C. C., şi este chemată frecvent la diverse unităţi de poliţie, datele de identificare ale societăţii fiind folosite pentru emiterea de facturi fictive.

(Vol. 8 dup filele x).

2. S.C. Z. S.R.L., Bucureşti, CUI x cu activitatea principală - Intermedieri în comerţul cu produse diverse, societate inactivă din data de 13.11.2013 ca urmare a neîndeplinirii obligaţiilor declarative (fila x).

În contabilitatea S.C. C. (jurnalul pentru cumpărări, balanţe de verificare) au fost înregistrate 31 de facturi emise în numele S.C. Z. S.R.L. în valoare totală de 146.581,32 RON cu taxare inversă, declarând organului fiscal, atât prin deconturile de TVA (D300), cât şi prin declaraţia D394 - Declaraţie informativă privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional suma de 79.058 RON cu taxare inversă aferentă achiziţiilor efectuate în perioada în care societatea redevine plătitoare de TVA (de la data de 21.08.2014).

Conform D394 - Declaraţie informativă privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional, S.C. Z. S.R.L. nu a declarat livrări către S.C. C..

SC Z. S.R.L. are înregistrată sesizarea penală nr. x/29.05.2013 din partea Gărzii Financiare Bucureşti pentru declarare fictivă de sediu.

Din declaraţia reprezentantului societăţii - martorul ZZ., dată la data de 03.10.2016, reiese că în cursul anului 2011 a semnat mai multe documente la solicitarea unei persoane pe numele de AAA., primind în schimb suma de 300 de RON. Ulterior, martorul a aflat ca figurează ca administrator în cadrul S.C. Z. S.R.L..

Din declaraţia acestuia a rezultat că nu a deţinut niciodată documente aparţinând S.C. Z. S.R.L. şi nu a derulat relaţii comerciale cu vreo societate.

3. S.C. NNNN. S.R.L., Bucureşti, CUI x cu activitatea principală - Intermedieri în comerţul cu produse diverse, societate care a fost înregistrată ca plătitoare de TVA de la data de 11.09.2007, activă in prezent.(fila x).

În contabilitatea S.C. C. (jurnalul pentru cumpărări, balanţe de verificare) au fost înregistrate 2 facturi emise în numele S.C. NNNN. S.R.L. în valoare totală de 8.384 RON cu taxare inversă, valori care nu se regăsesc declarate organului fiscal nici prin deconturile de TVA (D300) şi nici prin declaraţia D394 - Declaraţie informativă privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional, societatea fiind neplătitoare de TVA până la data de 21.08.2014.

Conform notei explicative din data de 19.05.2016, transmisă de administratorul societăţii DDDDDD., S.C. NNNN. S.R.L. nu a derulat relaţii comerciale cu S.C. C., iar din luna august 2014 societatea este supusă frecvent controalelor încrucişate, mai multe persoane juridice cu sedii pe teritoriul României folosindu-se de datele de identificare ale S.C. NNNN. S.R.L. pentru emiterea unor facturi false.

4. S.C. AA. S.R.L., Bucureşti, CUI x cu activitatea principală - Restaurante, societate care a fost înregistrată ca plătitoare de TVA de la data de 09.04.2012, activă în prezent.(fila x).

În contabilitatea S.C. C. (jurnalul pentru cumpărări, balanţe de verificare) a fost înregistrată o factură emisă în numele S.C. AA. S.R.L. în valoare totală de 4.923,75 RON cu taxare inversă, valoare care nu se regăseşte declarată organului fiscal nici prin deconturile de TVA (D300) şi nici prin declaraţia D394 - Declaraţie informativă privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional, societatea fiind neplătitoare de TVA până la data de 21.08.2014.

Din declaraţia reprezentantului societăţii, BBB., dată la data de 31.08.2016, rezultă că S.C. AA. S.R.L. nu a derulat relaţii comerciale cu S.C. C. şi nu a desfăşurat activităţi de comerţ cu deşeuri feroase şi neferoase.

5. S.C. CC., Bucureşti, CUI x cu activitatea principală - Comerţ cu amănuntul al altor produse alimentare, în magazine specializate, societate radiată din data de 03.07.2015.

În contabilitatea S.C. C. (jurnalul pentru cumpărări, balanţe de verificare) a fost înregistrată o factură emisă în numele S.C. CC. S.R.L. în valoare totală de 4.000 RON cu taxare inversă, valoare care nu se regăseşte declarată organului fiscal nici prin deconturile de TVA (D300) şi nici prin declaraţia D394 - Declaraţie informativă privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional, societatea fiind neplătitoare de TVA până la data de 21.08.2014.

Din declaraţia reprezentantului societăţii, CCC., dată la data de 07.09.2016, rezultă că S.C. CC. S.R.L. nu a derulat relaţii comerciale cu S.C. C., societatea comercializând în întreaga activitate doar produse tip plafar.

6. S.C. PPPP. S.R.L., Bucureşti, CUI x cu activitatea principală - Activităţi ale agenţiilor de publicitate, societate care a fost înregistrată ca plătitoare de TVA de la data de 01.04.2003, activă în prezent. (fila x)

În contabilitatea S.C. C. (jurnalul pentru cumpărări, balanţe de verificare) au fost înregistrate 17 facturi emise în numele S.C. PPPP. S.R.L. în valoare totală de 77.731,71 RON cu taxare inversă, valori care nu se regăsesc declarate organului fiscal nici prin deconturile de TVA (D300) şi nici prin declaraţia D394 - Declaraţie informativă privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional, societatea fiind neplătitoare de TVA până la data de 21.08.2014.

Din declaraţia reprezentantului societăţii, EEEEEE., dată la data de 05.09.2016, a rezultat că S.C. PPPP. S.R.L. nu a derulat relaţii comerciale cu S.C. C., societatea desfăşurând doar activităţi de publicitate. (filele x).

7. S.C. EE. S.R.L., Bucureşti, CUI x cu activitatea principală - Comerţ cu amănuntul al textilelor în magazine specializate, societate declarată inactivă din data de 07.12.2015 ca urmare a neîndeplinirii obligaţiilor declarative, suspendată de la data de 01.04.2014. (fila x).

În contabilitatea S.C. C. (jurnalul pentru cumpărări, balanţe de verificare) au fost înregistrate 3 facturi emise în numele S.C. EE. S.R.L. în valoare totală de 7.490,78 RON cu taxare inversă, valori care nu se regăsesc declarate organului fiscal nici prin deconturile de TVA (D300) şi nici prin declaraţia D394 - Declaraţie informativă privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional, societatea fiind neplătitoare de TVA până la data de 21.08.2014.

Din declaraţia reprezentantului societăţii, martorul DDD., dată la data de 08.09.2016, rezultă că S.C. EE. S.R.L. nu a derulat relaţii comerciale cu S.C. C.. De asemenea, martorul a declarat că societatea administrată de acesta nu a emis niciodată facturi fiscale.

8. S.C. GG. S.R.L., Bucureşti, CUI x cu activitatea principală - Fabricarea altor articole de îmbrăcăminte, radiată din data de 24.09.2014.

În contabilitatea S.C. C. (jurnalul pentru cumpărări, balanţe de verificare) a fost înregistrată o factură emisă în numele S.C. GG. S.R.L. în valoare totală de 3.888 RON cu taxare inversă, valoare care nu se regăseşte declarată organului fiscal nici prin deconturile de TVA (D300) şi nici prin declaraţia D394 - Declaraţie informativă privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional, societatea fiind neplătitoare de TVA până la data de 21.08.2014.

Din declaraţia reprezentantului societăţii, dată la data de 14.11.2016, martorul FFF., rezultă că S.C. GG. S.R.L. nu a derulat relaţii comerciale cu S.C. C. (filele x).

9. S.C. QQQQ. S.R.L., Bucureşti, CUI x cu activitatea principală - Comerţ cu ridicata al îmbrăcămintei şi încălţămintei, societate radiată din data de 20.10.2016.(fila x).

În contabilitatea S.C. C. (jurnalul pentru cumpărări, balanţe de verificare) au fost înregistrate 11 facturi emise în numele S.C. QQQQ. S.R.L. în valoare totală de 50.464,60 RON cu taxare inversă, declarând organului fiscal, atât prin deconturile de TVA (D300), cât şi prin declaraţia D394-Declaraţie informativă privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional suma de 45.475 RON cu taxare inversă aferentă achiziţiilor efectuate în perioada în care societatea redevine plătitoare de TVA (de la data de 21.08.2014).

Conform D394 - Declaraţie informativă privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional, S.C. QQQQ. S.R.L. nu a declarat livrări către S.C. C..

Din declaraţia reprezentantului societăţii, FFFFFF., dată la data de 29.08.2016, rezultă că S.C. QQQQ. S.R.L. nu a derulat relaţii comerciale cu S.C. C.. (filele x).

10. S.C. RRRR. S.R.L., Bucureşti, CUI x cu activitatea principală - Fabricarea motoarelor, generatoarelor şi transformatoarelor electrice şi a aparatelor de distribuţie şi control a electricităţii, societate radiată din data de 19.04.2017.(fila x).

În contabilitatea S.C. C. (jurnalul pentru cumpărări, balanţe de verificare) au fost înregistrate 36 de facturi emise în numele S.C. RRRR. S.R.L. în valoare totală de 172.323,60 RON cu taxare inversă, declarând organului fiscal, atât prin deconturile de TVA (D300), cât şi prin declaraţia D394- Declaraţie informativă privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional suma de 133.585 RON cu taxare inversă aferentă achiziţiilor efectuate în perioada in care societatea redevine plătitoare de TVA (de la data de 21.08.2014).

Conform D394 - Declaraţie informativă privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional, S.C. RRRR. S.R.L. nu a declarat livrări către S.C. C..

Din declaraţia reprezentantului societăţii, GGGGGG., dată la data de 28.11.2016, rezultă că S.C. RRRR. S.R.L. nu a derulat relaţii comerciale cu S.C. C.. (filele x).

11. S.C. LL. S.R.L., Bucureşti, CUI x cu activitatea principală - Comerţ cu amănuntul al îmbrăcămintei în magazine specializate, societate radiată din data de 05.08.2014. (fila x).

În contabilitatea S.C. C. (jurnalul pentru cumpărări, balanţe de verificare) au fost înregistrate 7 facturi emise în numele S.C. LL. S.R.L. în valoare totală de 28.858,52 RON cu taxare inversă, valori care nu se regăsesc declarate organului fiscal nici prin deconturile de TVA (D300) şi nici prin declaraţia D394 - Declaraţie informativă privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional, societatea fiind neplătitoare de TVA până la data de 21.08.2014.

12. S.C. SSSS. S.R.L. Bucureşti, CUI x cu activitatea principală - Fabricarea materialului rulant, societate care a fost înregistrată ca plătitoare de TVA de la data de 07.06.2002, activă în prezent.(fila x).

În contabilitatea S.C. C. (jurnalul pentru cumpărări, balanţe de verificare) au fost înregistrate 52 de facturi emise în numele S.C. SSSS. S.R.L. în valoare totală de 245.288,67 RON cu taxare inversă, declarând organului fiscal, atât prin deconturile de TVA (D300), cât şi prin declaraţia D394-Declaraţie informativă privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional suma de 131.498 RON cu taxare inversă aferentă achiziţiilor efectuate în perioada în care societatea redevine plătitoare de TVA (de la data de 21.08.2014).

Conform D394 - Declaraţie informativă privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional, S.C. SSSS. S.R.L. nu a declarat livrări către S.C. C..

Din declaraţia reprezentantului societăţii, HHHHHH., dată la data de 22.08.2016, rezultă că S.C. SSSS., nu a derulat relaţii comerciale cu S.C. C. având relaţii economice doar cu CFR Călători, Marfă şi societăţi de reparaţii material rulant.

13. S.C. TTTT. S.R.L., Bucureşti, CUI x cu activitatea principală - Comerţ cu amănuntul al îmbrăcămintei în magazine specializate, societate declarată inactivă din data de 19.07.2014. (fila x).

În contabilitatea S.C. C. (jurnalul pentru cumpărări, balanţe de verificare) a fost înregistrată o factură emisă în numele S.C. TTTT. S.R.L. în valoare totală de 3.610,60 RON cu taxare inversă, valoare care nu se regăseşte declarată organului fiscal nici prin deconturile de TVA (D300) şi nici prin declaraţia D394 - Declaraţie informativă privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional, societatea fiind neplătitoare de TVA până la data de 21.08.2014.

Administratorul societăţii nu a putut fi identificat pentru audiere.

14. S.C. UUUU. S.R.L., Bucureşti, CUI x cu activitatea principală - Comerţ cu amănuntul altfel efectuat în afara magazinelor, standurilor, chioşcurilor şi pieţelor, societate activă în prezent care nu a fost niciodată înregistrată ca plătitoare de TVA.(fila x).

În contabilitatea S.C. C. (jurnalul pentru cumpărări, balanţe de verificare) a fost înregistrată o factură emisă în numele S.C. UUUU. S.R.L. în valoare totală de 4.974,25 RON cu taxare inversă, valoare care nu se regăseşte declarată organului fiscal nici prin deconturile de TVA (D300) şi nici prin declaraţia D394 - Declaraţie informativă privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional, societatea fiind neplătitoare de TVA până la data de 21.08.2014.

Din declaraţia reprezentantului societăţii, IIIIII., dată la data de 14.09.2016, rezultă că S.C. UUUU. S.R.L., nu a derulat relaţii comerciale cu S.C. C..

15. S.C. VVVV. S.R.L., Bucureşti, CUI x cu activitatea principală - Comerţ cu ridicata al îmbrăcămintei şi încălţămintei, societate declarată inactivă din data de 10.07.2014.(fila x).

În contabilitatea S.C. C. (jurnalul pentru cumpărări, balanţe de verificare) au fost înregistrate 39 de facturi emise în numele S.C. VVVV. S.R.L. în valoare totală de 175.444,18 RON cu taxare inversă, declarând organului fiscal, atât prin deconturile de TVA (D300), cât şi prin declaraţia D394 - Declaraţie informativă privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional suma de 119.575 RON cu taxare inversă aferentă achiziţiilor efectuate în perioada în care societatea redevine plătitoare de TVA (de la data de 21.08.2014).

Conform D394 - Declaraţie informativă privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional, S.C. VVVV. S.R.L. nu a declarat livrări către S.C. C..

Din verificările efectuate, a rezultat că administratorii societăţii, cetăţenii chinezi JJJJJJ. şi KKKKKK., nu figurează în prezent cu reşedinţe stabilite în România.

16. S.C. WWWW. S.R.L., Bucureşti, CUI x cu activitatea principală - Comerţ cu amănuntul al textilelor în magazine specializate, societate care a fost înregistrată ca plătitoare de TVA de la data de 09.09.2005, activă în prezent.(fila x).

În contabilitatea S.C. C. (jurnalul pentru cumpărări, balanţe de verificare) au fost înregistrate 3 facturi emise în numele S.C. WWWW. S.R.L. în valoare totală de 14.585,61 RON cu taxare inversă, valori care nu se regăsesc declarate organului fiscal nici prin deconturile de TVA (D300) şi nici prin declaraţia D394 - Declaraţie informativă privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional, societatea fiind neplătitoare de TVA până la data de 21.08.2014.

SC WWWW. S.R.L. a fost supusă unui control fiscal, perioada verificată fiind 01.01.2009 - 31.12.2013, inspecţia fiscală stabilind sume suplimentare de plată, atât la impozit pe profit (6.098 RON), la TVA (129.428 RON), cât şi la impozitul pe veniturile din dividende distribuite persoanelor fizice (107.276 RON).

Din declaraţia reprezentantului societăţii, LLLLLL., dată la data de 19.07.2016, rezultă că S.C. WWWW. S.R.L., nu a derulat relaţii comerciale cu S.C. C..

17. S.C. YYYY. S.R.L., Bacău, CUI x cu activitatea principală- Lucrări de instalaţii electrice, societate declarată inactivă din data de 19.04.2012 ca urmare a neîndeplinirii obligaţiilor declarative, societate în faliment din data de 11.06.2012.(fila x).

În contabilitatea S.C. C. (jurnalul pentru cumpărări, balanţe de verificare) a fost înregistrată o factură emisă în numele S.C. YYYY. S.R.L. în valoare totală de 4.999,50 RON cu taxare inversă, valoare care nu se regăseşte declarată organului fiscal nici prin deconturile de TVA (D300) şi nici prin declaraţia D394 - Declaraţie informativă privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional, societatea fiind neplătitoare de TVA până la data de 21.08.2014.

SC YYYY. S.R.L. a fost supusă unui control fiscal, perioada verificată fiind 01.01.2005 - 30.06.2010, inspecţia fiscală stabilind sume suplimentare de plată, atât la impozit pe profit (369.874 RON), cât şi la TVA (2.752.903 RON). Din declaraţia reprezentantului societăţii, MMMMMM., efectuată la data de 23.08.2016, rezultă că a semnat mai multe documente la solicitarea unei persoane pe numele de NNNNNN., primind în schimb suma de 300 de RON, preluând astfel administrarea societăţii, însă nu a derulat relaţii comerciale cu vreo societate comercială. Din declaraţia acestuia rezultă că a deţinut documente contabile aparţinând S.C. YYYY. S.R.L., însă o parte din acestea s-au deteriorat, iar o altă parte i le-a predat lui NNNNNN. . (filele x).

18. S.C. RR., Bucureşti, CUI x cu activitatea principală - Intermedieri în comerţul cu produse alimentare, băuturi şi tutun, societate declarată inactivă din data de 05.03.2015.(fila x).

În contabilitatea S.C. C. (jurnalul pentru cumpărări, balanţe de verificare) a fost înregistrată o factură emisă în numele S.C. RR. S.R.L. în valoare totală de 4.939,20 RON cu taxare inversă, valoare care nu se regăseşte declarată organului fiscal nici prin deconturile de TVA (D300) şi nici prin declaraţia D394 - Declaraţie informativă privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional, societatea fiind neplătitoare de TVA până la data de 21.08.2014.

19. S.C. SS. S.R.L., Bucureşti, CUI x cu activitatea principală - Comerţ cu amănuntul în magazine nespecializate cu vânzare predominantă de produse alimentare, băuturi şi tutun, societate declarată inactivă din data de 13.09.2012 ca urmare a neîndeplinirii obligaţiilor declarative.(fila x).

În contabilitatea S.C. C. (jurnalul pentru cumpărări, balanţe de verificare) au fost înregistrate 24 de facturi emise în numele S.C. SS. S.R.L. în valoare totală de 110.680,63 RON cu taxare inversă, declarând organului fiscal, atât prin deconturile de TVA (D300), cât şi prin declaraţia D394-

Declaraţie informativă privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional suma de 96.523 RON cu taxare inversă aferentă achiziţiilor efectuate în perioada in care societatea redevine plătitoare de TVA (de la data de 21.08.2014).

Conform D394 - Declaraţie informativă privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional, S.C. SS. S.R.L. nu a declarat livrări către S.C. C..

Cu ocazia audierii martorul QQQ. a declarat că societatea SS. S.R.L. nu a mai funcţionat din anul 2012 şi a avut ca obiect de activitate vânzarea cu amănuntul de produse alimentare, băuturi şi tutun în magazine nespecializate. Totodată, acesta precizează că datele de identificare ale societăţii au fost folosite în decursul ultimilor 6 ani pentru a întocmi în fals facturi fiscale emise în numele societăţii.

20. S.C. TT. S.R.L., Bucureşti, CUI x cu activitatea principală - Activităţi de consultanţă pentru afaceri şi management, societate care a fost înregistrată ca plătitoare de TVA de la data de 16.08.2010, activă în prezent. (fila x).

În contabilitatea S.C. C. (jurnalul pentru cumpărări, balanţe de verificare) au fost înregistrate 5 facturi emise în numele S.C. TT. S.R.L. în valoare totală de 19.617,41 RON cu taxare inversă, valori care nu se regăsesc declarate organului fiscal nici prin deconturile de TVA (D300) şi nici prin declaraţia D394 - Declaraţie informativă privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional, societatea fiind neplătitoare de TVA până la data de 21.08.2014.

Din verificările efectuate, rezultă că S.C. TT. S.R.L. nu a derulat relaţii comerciale cu S.C. C., administratorul RRR. precizând că din luna noiembrie 2011 este chemat frecvent de organe ale statului pentru a da declaraţii referitoare la presupuse relaţii comerciale derulate cu societăţi ce au înregistrat în evidenţele contabile facturi fictive de achiziţie de la S.C. TT. S.R.L..

Totodată, RRR. a precizat că a emis doar facturi în format electronic cu seria x şi numere cuprinse în intervalulx508.

21. S.C. UU. S.R.L., Bucureşti, CUI x cu activitatea principală - Activităţi ale agenţiilor turistice, societate declarată inactivă din data de 23.09.2016.(fila x).

În contabilitatea S.C. C. (jurnalul pentru cumpărări, balanţe de verificare) a fost înregistrată o factură emisă în numele UU. S.R.L. în valoare totală de 2.059 RON cu taxare inversă, valoare care nu se regăseşte declarată organului fiscal nici prin deconturile de TVA (D300) şi nici prin declaraţia D394 - Declaraţie informativă privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional, societatea fiind neplătitoare de TVA până la data de 21.08.2014.

Din declaraţia reprezentantului societăţii, dată la data de 06.09.2016, martorul SSS., a rezultat că societatea a funcţionat efectiv din luna august 2013, nu a derulat relaţii comerciale cu S.C. C. şi nu a comercializat niciodată deşeuri feroase sau neferoase, funcţionând strict în domeniul activităţilor de turism.

22. S.C. BBBBB. S.R.L., Bucureşti, CUI x cu activitatea principală - Activităţi de consultanţă pentru afaceri şi management, societate care a fost înregistrată ca plătitoare de TVA de la data de 28.12.2004, activă în prezent.(fila x).

În contabilitatea S.C. C. (jurnalul pentru cumpărări, balanţe de verificare) au fost înregistrate 2 facturi emise în numele S.C. BBBBB. S.R.L. în valoare totală de 6.014 RON cu taxare inversă, valori care nu se regăsesc declarate organului fiscal nici prin deconturile de TVA (D300) şi nici prin declaraţia D394 - Declaraţie informativă privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional, societatea fiind neplătitoare de TVA până la data de 21.08.2014.

Din declaraţia reprezentantului societăţii, OOOOOO., dată la data de 26.08.2016, rezultă că S.C. BBBBB. S.R.L. nu a derulat relaţii comerciale cu S.C. C..

23. S.C. WW. S.R.L., Bucureşti, CUI x cu activitatea principală - Comerţ cu amănuntul în magazine nespecializate cu vânzare predominantă de produse alimentare, băuturi şi tutun, societate declarată inactivă din data de 13.06.2016, radiată de la data de 21.07.2017.(fila x)

În contabilitatea S.C. C. (jurnalul pentru cumpărări, balanţe de verificare) au fost înregistrate 4 facturi emise în numele S.C. WW. S.R.L. în valoare totală de 17.000,60 RON cu taxare inversă, valori care nu se regăsesc declarate organului fiscal nici prin deconturile de TVA (D300) şi nici prin declaraţia D394 - Declaraţie informativă privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional, societatea fiind neplătitoare de TVA până la data de 21.08.2014.

În cauză nu s-a reuşit identificarea în vederea audierii a administratorului societăţii, UUU.. (filele x).

24. S.C. XX. S.R.L., Bucureşti, CUI x cu activitatea principală - Fabricarea altor articole de îmbrăcăminte şi accesorii, societate care a fost înregistrată ca plătitoare de TVA de la data de 17.11.2004, activă în prezent.(fila x).

În contabilitatea S.C. C. (jurnalul pentru cumpărări, balanţe de verificare) au fost înregistrate 27 de facturi emise în numele S.C. XX. S.R.L. în valoare totală de 120.692,57 RON cu taxare inversă, declarând organului fiscal, atât prin deconturile de TVA (D300), cât şi prin declaraţia D394 - Declaraţie informativă privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional suma de 85.891 RON aferentă achiziţiilor efectuate în perioada în care societatea redevine plătitoare de TVA (de la data de 21.08.2014).

Conform D394 - Declaraţie informativă privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional, S.C. XX. S.R.L. nu a declarat livrări către S.C. C..

SC XX. S.R.L. a fost supusă unui control fiscal, perioada verificată fiind 01.02.2010 - 28.02.2010, inspecţia fiscală stabilind sume suplimentare de plată la TVA (5.076 RON).

Din declaraţia reprezentantului societăţii, VVV., dată la data de 21.09.2016, rezultă că S.C. XX. S.R.L. nu a derulat relaţii comerciale cu S.C. C..

25. S.C. DDDDD. S.R.L., Bucureşti, CUI x cu activitatea principală - Comerţ cu ridicata al combustibililor solizi, lichizi şi gazoşi al produselor derivate, societate declarată inactivă din data de 14.05.2014.

(fila x).

În contabilitatea S.C. C. (jurnalul pentru cumpărări, balanţe de verificare) au fost înregistrate 7 facturi emise în numele S.C. DDDDD. S.R.L. în valoare totală de 34.088,83 RON cu taxare inversă, valori care nu se regăsesc declarate organului fiscal nici prin deconturile de TVA (D300) şi nici prin declaraţia D394 - Declaraţie informativă privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional, societatea fiind neplătitoare de TVA până la data de 21.08.2014.

Din declaraţia reprezentantului societăţii, PPPPPP., efectuată la data de 19.08.2016, rezultă că în cursul anului 2012 a semnat mai multe documente la solicitarea unei persoane de sex feminin, al cărui nume nu îl cunoaşte, primind în schimb suma de 150 de RON şi nu cunoaşte nimic referitor la S.C. DDDDD. S.R.L..

În anul 2015, S.C. C. a înregistrat şi declarat achiziţii de la următorii furnizori:

1. S.C. LLLL. S.R.L., Bucureşti, CUI x, cu activitatea principală - Comerţ cu ridicata al îmbrăcămintei şi încălţămintei, societate declarată inactivă din data de 11.06.2009 ca urmare a neîndeplinirii obligaţiilor declarative.(fila x).

În contabilitatea S.C. C. (jurnalul pentru cumpărări, balanţe de verificare) au fost înregistrate 3 facturi emise în numele S.C. LLLL. S.R.L. în valoare totală de 12.456,25 RON cu taxare inversă, valori declarate organului fiscal prin deconturile de TVA (D300) şi declaraţia D394 - Declaraţie informativă privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional.

Conform D394 - Declaraţie informativă privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional, S.C. LLLL. S.R.L. nu a declarat livrări către S.C. C..

Societatea are înregistrată sesizarea penală nr. x/06.12.2010 din partea Gărzii Financiare Bucureşti pentru sustragere de la control.

Din verificările efectuate, a rezultat că administratorii societăţii, cetăţenii chinezi QQQQQQ. şi RRRRRR., nu figurează cu reşedinţe stabilite în România.

2. S.C. CC., Bucureşti, CUI x cu activitatea principală - Comerţ cu amănuntul al altor produse alimentare, în magazine specializate, societate radiată din data de 03/07/2015.

În contabilitatea S.C. C. (jurnalul pentru cumpărări, balanţe de verificare) au fost înregistrate 23 de facturi emise în numele S.C. CC. S.R.L. în valoare totală de 104.390 RON cu taxare inversă, valori declarate organului fiscal prin deconturile de TVA (D300) şi declaraţia D394 - Declaraţie informativă privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional.

Conform D394 - Declaraţie informativă privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional, S.C. CC. S.R.L. nu a declarat livrări către S.C. C..

3. S.C. OOOO. S.R.L. Bucureşti, CUI x cu activitatea principală - Comerţ cu ridicata al îmbrăcămintei şi încălţămintei, societate declarată inactivă din data de 14.10.2016.(fila x).

În contabilitatea S.C. C. (jurnalul pentru cumpărări, balanţe de verificare) au fost înregistrate 48 de facturi emise în numele S.C. OOOO. S.R.L. în valoare totală de 217.038,86 RON cu taxare inversă, iar în deconturile de TVA (D300) şi declaraţia D394 - Declaraţie informativă privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional a declarat suma de 221.352 RON cu taxare inversă.

Conform D394 - Declaraţie informativă privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional, S.C. OOOO. S.R.L. nu a declarat livrări către S.C. C..

Fiind audiat la data de 09.11.2017, administratorul societăţii, SSSSSS., declară că nu cunoaşte nimic referitor la S.C. OOOO. S.R.L. şi nu cunoaşte cum a devenit administratorul acestei societăţi în condiţiile în care, conform paşaportului seria x a intrat în România prima dată la 29.12.2014.(filele x).

4. S.C. QQQQ. S.R.L., Bucureşti, CUI x cu activitatea principală - Comerţ cu ridicata al îmbrăcămintei şi încălţămintei, societate radiată din data de 20/10/2016. (fila x).

În contabilitatea S.C. C. (jurnalul pentru cumpărări, balanţe de verificare) au fost înregistrate 25 de facturi emise în numele S.C. QQQQ. S.R.L. în valoare totală de 112.479,10 RON cu taxare inversă, valori declarate organului fiscal prin deconturile de TVA (D300) şi declaraţia D394 - Declaraţie informativă privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional.

Conform D394 - Declaraţie informativă privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional, S.C. QQQQ. S.R.L. nu a declarat livrări către S.C. C..

Din declaraţia reprezentantului societăţii, FFFFFF., dată la data de 29.08.2016, rezultă că S.C. QQQQ. S.R.L. nu a derulat relaţii comerciale cu S.C. C..

5. S.C. SSSS. S.R.L., Bucureşti, CUI x cu activitatea principală - Fabricarea materialului rulant, societate care a fost înregistrată ca plătitoare de TVA de la data de 07/06/2002, activă în prezent.(fila x).

În contabilitatea S.C. C. (jurnalul pentru cumpărări, balanţe de verificare) au fost înregistrate 77 de facturi emise în numele S.C. SSSS. S.R.L. în valoare totală de 348.076,28 RON cu taxare inversă, valori declarate organului fiscal prin deconturile de TVA (D300) şi declaraţia D394 - Declaraţie informativă privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional.

Conform D394 - Declaraţie informativă privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional, S.C. SSSS. S.R.L. nu a declarat livrări către S.C. C..

Din declaraţia reprezentantului societăţii, HHHHHH., dată la data de 22.08.2016, rezultă că S.C. SSSS. S.R.L. nu a derulat relaţii comerciale cu S.C. C. având relaţii economice doar cu CFR Călători, Marfă şi societăţi de reparaţii material rulant.

6. S.C. TTTT. S.R.L., Bucureşti, CUI x cu activitatea principală - Comerţ cu amănuntul al îmbrăcămintei în magazine specializate, societate declarată inactivă din data de 19.07.2014.(fila x).

În contabilitatea S.C. C. (jurnalul pentru cumpărări, balanţe de verificare) au fost înregistrate 13 facturi emise în numele S.C. TTTT. S.R.L. în valoare totală de 60.760,95 RON cu taxare inversă, valori declarate organului fiscal prin deconturile de TVA (D300) şi declaraţia D394 - Declaraţie informativă privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional.

Conform D394 - Declaraţie informativă privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional, S.C. TTTT. S.R.L. nu a declarat livrări către S.C. C..

Administratorul societăţii nu a putut fi identificat pentru audiere.

7. S.C. WWWW. S.R.L., Bucureşti, CUI x cu activitatea principală - Comerţ cu amănuntul al textilelor în magazine specializate, societate care a fost înregistrată ca plătitoare de TVA de la data de 09.09.2005, activă în prezent.(fila x).

În contabilitatea S.C. C. (jurnalul pentru cumpărări, balanţe de verificare) au fost înregistrate 53 de facturi emise în numele S.C. WWWW. S.R.L. în valoare totală de 236.021,95 RON cu taxare inversă, iar în deconturile de TVA (D300) şi declaraţia D394 - Declaraţie informativă privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional a declarat suma de 227.585 RON cu taxare inversă.

Conform D394 - Declaraţie informativă privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional, S.C. WWWW. S.R.L. nu a declarat livrări către S.C. C..

SC WWWW. S.R.L. a fost supusă unui control fiscal, perioada verificată fiind 01.01.2009 - 31.12.2013, inspecţia fiscală stabilind sume suplimentare de plată atât la impozit pe profit (6.098 RON), la TVA (129.428 RON), cât şi la impozitul pe veniturile din dividende distribuite persoanelor fizice (107.276 RON).

Din declaraţia reprezentantului societăţii, LLLLLL., dată la data de 19.07.2016, rezultă că S.C. WWWW. S.R.L. nu a derulat relaţii comerciale cu S.C. C..

8. S.C. RR., Bucureşti, CUI x cu activitatea principală - Intermedieri în comerţul cu produse alimentare, băuturi şi tutun, societate declarată inactivă din data de 05.03.2015.(fila x).

În contabilitatea S.C. C. (jurnalul pentru cumpărări, balanţe de verificare) au fost înregistrate 21 de facturi emise în numele S.C. RR. S.R.L. în valoare totală de 96.926,15 RON cu taxare inversă, iar în deconturile de TVA (D300) şi declaraţia D394 - Declaraţie informativă privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional a declarat suma de 101.912 RON cu taxare inversă.

Conform D394 - Declaraţie informativă privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional, S.C. RR. S.R.L. nu a declarat livrări către S.C. C..

9. S.C. TT. S.R.L., Bucureşti, CUI x cu activitatea principală - Activităţi de consultanţă pentru afaceri şi management, societate care a fost înregistrată ca plătitoare de TVA de la data de 16.08.2010, activă în prezent.(fila x).

În contabilitatea S.C. C. (jurnalul pentru cumpărări, balanţe de verificare) au fost înregistrate 11 facturi emise în numele S.C. TT. S.R.L. în valoare totală de 49.455,04 RON cu taxare inversă, valori declarate organului fiscal prin deconturile de TVA (D300) şi declaraţia D394 - Declaraţie informativă privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional.

Conform D394 - Declaraţie informativă privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional, S.C. TT. S.R.L. nu a declarat livrări către S.C. C..

Totodată, RRR. precizează că a emis doar facturi în format electronic cu seria x şi numere cuprinse în intervalulx508.

10. S.C. WW. S.R.L., Bucureşti, CUI x cu activitatea principală - Comerţ cu amănuntul în magazine nespecializate cu vânzare predominantă de produse alimentare, băuturi şi tutun, societate declarata inactivă din data de 13.06.2016. (fila x).

În contabilitatea S.C. C. (jurnalul pentru cumpărări, balanţe de verificare) au fost înregistrate 36 de facturi emise în numele S.C. WW. S.R.L. în valoare totală de 162.039,62 RON cu taxare inversă, valori declarate organului fiscal prin deconturile de TVA (D300) şi declaraţia D394 - Declaraţie informativă privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional.

Conform D394 - Declaraţie informativă privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional, S.C. WW. S.R.L. nu a declarat livrări către S.C. C..

În cauză nu s-a reuşit identificarea în vederea audierii a administratorului societăţii, UUU..

11. S.C. XX. S.R.L., Bucureşti, CUI x cu activitatea principală - Fabricarea altor articole de îmbrăcăminte şi accesorii, societate care a fost înregistrată ca plătitoare de TVA de la data de 17.11.2004, activă în prezent.(fila x).

În contabilitatea S.C. C. (jurnalul pentru cumpărări, balanţe de verificare) au fost înregistrate 55 de facturi emise în numele S.C. XX. S.R.L. în valoare totală de 243.119,51 RON cu taxare inversă, iar în deconturile de TVA (D300) şi declaraţia D394 - Declaraţie informativă privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional a declarat suma de 247.400 RON cu taxare inversă.

Conform D394 - Declaraţie informativă privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional, S.C. XX. S.R.L. nu a declarat livrări către S.C. C..

Din declaraţia reprezentantului societăţii, VVV., efectuată la data de 21.09.2016, rezultă că S.C. XX. S.R.L. nu a derulat relaţii comerciale cu S.C. C..

12. S.C. CCCCC. CCCCC., Bucureşti, CUI x cu activitatea principală - Fabricarea altor articole de îmbrăcăminte, societate radiată de la data de 26.02.2015

În contabilitatea S.C. C. (jurnalul pentru cumpărări, balanţe de verificare) au fost înregistrate 6 facturi emise în numele S.C. CCCCC.

CCCCC. în valoare totală de 25.679,30 RON cu taxare inversă, valori declarate organului fiscal prin deconturile de TVA (D300) şi declaraţia D394 - Declaraţie informativă privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional.

Conform D394 - Declaraţie informativă privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional, S.C. CCCCC. CCCCC. nu a declarat livrări către S.C. C..

Din declaraţia reprezentantului societăţii, TTTTTT., dată la data de 07.09.2016, rezultă că, S.C. CCCCC. CCCCC., nu a derulat relaţii comerciale cu S.C. C. şi nu îi cunoaşte pe administratorii societăţii.

13. S.C. EEEEE. S.R.L., societate care nu se regăseşte în baza de date ANAF, Bucureşti, CUI - ul x înscris pe factura din contabilitatea S.C. C. fiind diferit cu prima cifră faţă de cel al S.C. DDDDD. S.R.L. (CUI x).

În contabilitatea S.C. C. (jurnalul pentru cumpărări, balanţe de verificare) a fost înregistrată o factură emisă în numele S.C. EEEEE. S.R.L. în valoare totală de 4.997,95 RON cu taxare inversă, valori declarate de S.C. C. organului fiscal prin deconturile de TVA (D300) şi declaraţia D394 - Declaraţie informativă privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional.

14. S.C. FFFFF. S.R.L., Bucureşti, CUI x cu activitatea principală - Fabricarea altor articole de îmbrăcăminte şi accesorii, societate plătitoare de TVA în perioada 01.01.2008-17.06.2015, radiată de la data de 17.06.2015.(fila x).

În contabilitatea S.C. C. (jurnalul pentru cumpărări, balanţe de verificare) a fost înregistrată o factură emisă în numele S.C. FFFFF. S.R.L. în valoare totală de 4.972,20 RON cu taxare inversă, valori declarate organului fiscal prin deconturile de TVA (D300) şi declaraţia D394 - Declaraţie informativă privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional.

Conform D394 - Declaraţie informativă privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional, S.C. FFFFF. S.R.L. nu a declarat livrări către S.C. C..

Din declaraţia reprezentantului societăţii, UUUUUU., dată la data de 12.09.2016, rezultă că S.C. FFFFF. S.R.L. nu a derulat relaţii comerciale cu S.C. C., iar facturile emise de societate au fost redactate începând din anul 2007 prin programul VVVVVV., în format A4, având ca element distinctiv un logo în formă de nasture. (filele x).

Achiziţiile înregistrate şi declarate de societatea C., aferente anului 2015, au fost centralizate în Anexa nr. 1.2015, ataşată raportului de constatare întocmit de inspectorii antifraudă din cadrul Parchetului de pe lângă tribunalul Dolj.

În anul 2016, S.C. C. declară achiziţii de la următorii furnizori:

1. S.C. CC., Bucureşti, CUI x cu activitatea principală - Comerţ cu amănuntul al altor produse alimentare, în magazine specializate, societate care a fost înregistrată ca plătitoare de TVA în perioada 01/01/2013 - 03/07/2015, radiată din data de 03/07/2015.(fila x).

La dosarul cauzei nu există evidenţa contabilă pe anul 2016, iar conform declaraţiilor D394 - Declaraţie informativă privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional S.C. C. a declarat achiziţii de la S.C. CC. S.R.L. în valoare de 51.346 RON cu taxare inversă.

Conform D394 - Declaraţie informativă privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional, S.C. CC. S.R.L. nu a declarat livrări către S.C. C..

Din declaraţia reprezentantului societăţii, CCC., efectuată la data de 07.09.2016, rezultă că S.C. CC. S.R.L. nu a derulat relaţii comerciale cu S.C. C., societatea comercializând în întreaga activitate doar produse tip plafar.

2. S.C. GGGGG. S.R.L., Bucureşti, CUI x cu activitatea principală - Comerţ cu amănuntul al încălţămintei şi articolelor din piele în magazine specializate, societate care nu a fost niciodată înregistrată ca plătitoare de TVA, activă în prezent.(filele x).

La dosarul cauzei nu exista evidenţa contabilă pe anul 2016, iar conform declaraţiilor D394 - Declaraţie informativă privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional S.C. C. a declarat achiziţii de la S.C. GGGGG. S.R.L. în valoare de 41.876 RON cu taxare inversă.

Conform D394 - Declaraţie informativă privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional, S.C. GGGGG. S.R.L. nu a declarat livrări către S.C. C..

Prin adresa din 07.11.2017, S.C. GGGGG. S.R.L. comunică prin administratorul WWWWWW. că nu au derulat relaţii comerciale cu S.C. C..

3. S.C. DDDDD. S.R.L., Bucureşti, CUI x cu activitatea principală - Comerţ cu ridicata al combustibililor solizi, lichizi şi gazoşi al produselor derivate, societate declarata inactivă din data de 14.05.2014

(fila x).

La dosarul cauzei nu exista evidenţă contabilă pe anul 2016, iar conform declaraţiilor D394 - Declaraţie informativă privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional S.C. C. a declarat achiziţii de la S.C. DDDDD. S.R.L. în valoare de 68.455 RON cu taxare inversă. Conform D394 - Declaraţie informativă privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional, S.C. DDDDD. S.R.L. nu a declarat livrări către S.C. C..

Din declaraţia reprezentantului societăţii, PPPPPP., dată la data de 19.08.2016, rezultă că în cursul anului 2012 a semnat mai multe documente la solicitarea unei persoane de sex feminin, al cărui nume nu îl cunoaşte, primind în schimb suma de 150de RON şi nu cunoaşte nimic referitor la S.C. DDDDD. S.R.L..

4. S.C. FFFFF. S.R.L., Bucureşti, CUI x cu activitatea principală - Fabricarea altor articole de îmbrăcăminte şi accesorii, societate plătitoare de TVA în perioada 01.01.2008-17.06.2015, radiată de la data de 17.06.2015.

S-a arătat că la dosarul cauzei nu exista evidenţa contabilă pe anul 2016, iar conform declaraţiilor D394 - Declaraţie informativă privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional S.C. C. a declarat achiziţii de la S.C. FFFFF. S.R.L. în valoare de 9.634 RON cu taxare inversă. Conform D394 - Declaraţie informativă privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional, S.C. FFFFF. S.R.L. nu a declarat livrări către S.C. C..

Achiziţiile declarate de societatea C., aferente anului 2016, au fost centralizate în Anexa nr. 1.2016, ataşată raportului de constatare întocmit de inspectorii antifraudă din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj.

Totodată, în cauză au fost audiaţi în calitate de martori numiţii XXXXXX. şi YYYYYY., persoane care figurează pe unele din facturile fictive de achiziţie ca delegaţi, rezultând că nu au transportat deşeurile înscrise pe documentele justificative. De altfel, martorii declară că nu sunt posesori de permis de conducere.

De menţionat că, prin Ordonanţa din data de 25.07.2017 s-a dispus efectuarea unei constatări tehnico-ştiinţifice grafice, având ca obiect stabilirea modului de executare a scrisului depus pe mai multe facturi de achiziţie ce figurează emise de furnizori diferiţi, înregistrate în evidenţa contabilă a celor trei societăţi comerciale ce fac obiectul cercetări. Raportul de constatare grafică nr. x din 15.01.2018 (vol. 10) a relevat faptul că scrisul depus pe facturile de achiziţie ce provin de la mai mulţi furnizori diferiţi şi înregistrate în evidenţa contabilă a SC B., S.C. C. şi S.C. D., a fost executat de aceeaşi persoană, fiind identificate trei tipuri de scris.

S-a menţionat că în cauza a fost efectuat un raport de constatare contabila (fila x) ce a stabilit că în contabilitatea societăţii C., au fost identificate facturi de achiziţii de la furnizori - persoane juridice care au alte obiecte de activitate, inactive fiscal, cu activitatea suspendată, neplătitoare de TVA, cu situaţii financiare anuale sau declaraţii fiscale neînregistrate la organul fiscal, sau societăţi care nu au confirmat tranzacţiile înregistrate şi declarate de C.. În documentele contabile aflate la dosarul cauzei, precum şi în evidenţa contabilă şi fiscală a societăţii C., nu se regăsesc înregistrate şi nu sunt declarate achiziţii de la persoane fizice. Astfel de achiziţii de materiale feroase şi neferoase de la persoane fizice nu au fost declarate la organele fiscale, societatea nu a calculat, nu a reţinut şi nu a plătit impozit pe veniturile din alte surse.

Conform raportului de constatare, in perioada 2011-2016, in contabilitatea S.C. C. au fost înregistrate 745 facturi fiscale, la care se adaugă si achiziţiile stabilite în baza declaraţiei 394 (poziţiile 746-752 din tabelul de mai jos) pentru care nu se poate stabili numărul exact de facturi, in lipsa acestora ce poarta denumirea a 34 societăţi comerciale, după cum urmează:

Cronologic, prima factura are nr. 1/03.11.2011 şi poartă denumirea S.C. XXXX., iar ultima factură este înregistrată în luna februarie 2016 de la S.C. CC. S.R.L. (nu se poate stabili numărul acesteia pentru ca nu a fost identificată, achiziţiile pentru această lună fiind stabilite în baza declaraţiei 394).

Prin raportul de constatare s-a concluzionat că, având în vedere valorile de achiziţie înregistrate şi declarate de S.C. C., precum şi livrările efectuate, scopul acestor înregistrări de achiziţii fictive fiind acela de a nu genera taxe şi impozite datorate bugetului de stat, în situaţia în care aceste produse livrate au fost achiziţionate de la persoane fizice şi nu de la cei 34 furnizori, persoane juridice menţionate mai sus, S.C. C. a prejudiciat bugetul de stat cu:

- TVA dedusă, înregistrată şi declarată organelor fiscale;

- impozit pe profit, care va fi calculat ţinând cont de estimarea cheltuielilor efectuate de S.C. C. cu mărfurile achiziţionate de la persoane fizice;

- impozitul pe veniturile din alte surse datorat de persoanele fizice care au livrat aceste produse a cărei bază de impozitare este dată de produsul între cantitatea totală de deşeuri şi preţul mediu de achiziţie de la persoane fizice -preţ care urmează a fi estimat ţinând cont de preţurile de achiziţie practicate de alte societăţi ce au colectat produse similare de la persoane fizice;

- taxa de mediu în cotă de 3%, conform prevederilor din O.U.G. nr. 196/2005 coroborate cu Ordinul nr. 578/2006, cu modificările ulterioare, pentru aprobarea Metodologiei de calcul al contribuţiilor şi taxelor datorate Fondului pentru mediu.

In ceea ce priveşte TVA s-a reţinut că S.C. C. a fost societate plătitoare de TVA în perioada 03.11.2011 - 01.08.2012 şi în perioada 19.08.2014 - 31.01.2017 şi a aplicat regimul normal de taxare până la finele anului 2011. În anii fiscali 2012 şi 2013 nu a desfăşurat activitate comercială şi nu a înregistrat tranzacţii cu drept de deducere a TVA. În perioada 01.01.2014 - 18.08.2014 societatea nu a fost înregistrată în scopuri de TVA şi nu a evidenţiat contabil şi fiscal taxă pe valoarea adăugată deductibilă (aferentă achiziţiilor) sau colectată (aferentă livrărilor). După data de 19.08.2014, S.C. C., înregistrează contabil şi declară organelor fiscale numai operaţiuni comerciale în taxare inversă, atât pe facturile de achiziţii înregistrate, cât şi pe cele emise către clienţi fiind înscrisă menţiunea "taxare inversă".

Conform deconturilor de TVA aferente anului 2011, S.C. C. a dedus în această perioadă o TVA în valoare totală de 73.375 RON, care corespunde, cu o mică diferenţă, cu valoarea TVA de 73.380,37 RON (31.414,80 + 30.605,61 + 11.359,96) înscrisă pe facturile de achiziţii de la cei 3 furnizori menţionaţi în cuprinsul prezentului raport.

Suma de 73.375 RON reprezintă prejudiciu produs bugetului de stat constând în TVA dedusă nelegal, înregistrată în evidenţele contabile ale S.C. C. şi declarată la organul fiscal prin deconturile TVA depuse pentru perioada noiembrie 2011 - decembrie 2011.

În anii fiscali 2012 şi 2013 S.C. C. nu a desfăşurat activitate comercială şi nu a înregistrat tranzacţii cu drept de deducere a TVA.

În perioada 01.01.2014 - 18.08.2014 societatea nu a fost înregistrată în scopuri de TVA şi nu a evidenţiat contabil şi fiscal taxă pe valoarea adăugată deductibilă (aferentă achiziţiilor) sau colectată (aferentă livrărilor).

După data de 19.08.2014, S.C. C., înregistrează contabil şi declară organelor fiscale numai operaţiuni comerciale în taxare inversă, atât pe facturile de achiziţii înregistrate, cât şi pe cele emise către clienţi fiind înscrisă menţiunea "taxare inversă", astfel că în perioada august 2014 - februarie 2016, S.C. C. nu a produs niciun prejudiciu bugetului de stat din punct de vedere al TVA, mecanismul taxării inverse excluzând prejudiciul la bugetul de stat din punctul de vedere al taxei pe valoarea adăugată, scopul taxării inverse fiind exact acela de a proteja bugetul statului de fraudă ca urmare a neplăţii taxei de către furnizori.

În ceea ce priveşte impozitul pe profit s-a arătat că, pentru estimarea costului de achiziţie s-au folosit preţurile medii de achiziţie de la: S.C. WWW. S.A. şi S.C. XXX. S.R.L. a fost calculat conform Anexei nr. 3, ataşată raportului de constatare.

Valoarea estimată a cheltuielilor efectuate de S.C. C. cu mărfurile achiziţionate de la persoane fizice şi livrate în perioada verificată a fost calculată astfel:

- anul 2011 - costul deşeurilor livrate de S.C. C. a fost calculat la valoarea de 222.021,75 RON;

- în anii 2012 şi 2013 S.C. C. nu a desfăşurat activităţi comerciale;

- anul 2014 - costul deşeurilor livrate de S.C. C. a fost calculat la valoarea de 1.054.786,12 RON;

- anul 2015 - costul deşeurilor livrate de S.C. C. a fost calculat la valoarea de 1.415.500,91 RON;

- anul 2016 - costul deşeurilor livrate de S.C. C. a fost calculat la valoarea de 166.826,86 RON.

Având în vedere valoarea cheltuielilor fictive înregistrate în contabilitate, declarate organelor fiscale, comparativ cu valoarea estimată a cheltuielilor efectuate de S.C. C. cu mărfurile achiziţionate de la persoane fizice şi livrate în perioada verificată a fost calculat impozitul pe profit datorat suplimentar de S.C. C..

Prin înregistrarea unor cheltuieli nereale cu mărfurile achiziţionate, în sumă totală de 631.591,22 RON, calculate ca diferenţa între costurile fictive de achiziţie de la persoanele juridice înregistrate în contabilitate şi costurile de achiziţie estimate de la persoanele fizice, S.C. C. s-a reţinut că a influenţat rezultatele financiare ale societăţii, aducând un prejudiciu bugetului de stat, din punct de vedere al impozitului pe profit, defalcat astfel: anul 2011 - 13.393 RON; în anii 2012 şi 2013 S.C. C. nu a desfăşurat activităţi comerciale; anul 2014 - 44.078 RON; anul 2014 -1.665 RON - aferent taxei de mediu înregistrată ca o cheltuială deductibilă; anul 2015 - 42.866 RON; anul 2016 - 717 RON.

Având în vedere că S.C. C. a înregistrat în contabilitate, în perioada martie 2014 - iulie 2014, pe cont de cheltuială deductibilă, taxa de 3% reţinută ca şi contribuţie la Fondul de Mediu de către clienţi pentru livrările efectuate în această perioadă şi a încasat de la aceştia cu 10.405,72 RON mai puţin decât sumele înscrise pe facturile de livrare rezultă că şi această sumă de 10.405,72 RON reprezintă o cheltuială nereală înregistrată în evidenţa contabilă a S.C. C., drept pentru care s-a calculat un impozit pe profit suplimentar în valoare de 1.665 RON (10.405,72 RON *16%) aferent anului 2014, de unde rezultă un total datorat la impozitul pe profit în valoare totală de 102.720 RON.

În ceea ce priveşte impozitul pe veniturile din alte surse, având în vedere valoarea estimată a cheltuielilor efectuate de S.C. C. cu deşeurile achiziţionate de la persoane fizice şi livrate în perioada verificată a fost calculată la suma de 2.859.135,64 RON.

S-a mai arătat că, potrivit prevederilor legale menţionate, S.C. C. trebuia să reţină prin stopaj la sursă şi să vireze la bugetul de stat, numai pentru perioada 2011-2015, impozitul pe veniturile din alte surse datorat de persoanele fizice care au livrat aceste produse. Baza de impozitare este dată de produsul între cantităţile de deşeuri şi preţul mediu de achiziţie de la persoane fizice - preţuri care au fost estimate anterior ţinând cont de preţurile de achiziţie practicate de alte societăţi ce au colectat deşeuri de la persoane fizice în perioadele respective, calcule detaliate în Anexa nr. 3.

Astfel, pentru veniturile brute în sumă de 2.692.309 RON realizate de persoanele fizice care au livrat aceste produse, aferent perioadei 2011- 2015, S.C. C. avea obligaţia să reţină prin stopaj la sursă, să înregistreze în evidenţa contabilă, să declare şi să vireze la bugetul de stat un impozit pe veniturile din alte surse în sumă de 430.769 RON, calculat astfel:

2.692.309 RON venituri din alte surse datorat de persoanele fizice * 16% cota de impozit = 430.769 RON.

În ceea ce priveşte taxa de mediu s-a reţinut că S.C. C. avea obligaţia să înregistreze achiziţiile de deşeuri de la persoane fizice şi să reflecte în contabilitate aceste operaţiuni, precum şi cele aferente constituirii Fondului de mediu, să reţină prin stopaj la sursă această sumă, să o declare şi să o vireze la Fondul pentru mediu.

Având în vedere că valoarea estimată a achiziţiilor de deşeuri efectuate de S.C. C. de la persoane fizice a fost calculată la suma de 2.859.136 RON (222.022 RON/2011 + 1.054.786 RON/2014 + 1.415.501 RON/2015 + 166.827 RON/2016), conform prevederilor legale menţionate mai sus, S.C. C. trebuia să reţină prin stopaj la sursă şi să vireze la bugetul de stat suma de 85.774 RON, care reprezintă contribuţia de 3% datorată Fondului de Mediu.

SC C. a înregistrat în contabilitate în perioada martie 2014 - iulie 2014, pe cont de cheltuială deductibilă suma de 10.405,72 RON ca taxa de 3% reţinută de clienţi pentru livrările efectuate în această perioadă şi evidenţiază că a încasat de la aceştia cu 10.405,72 RON mai puţin decât sumele înscrise pe facturile de livrare.

Din fişele furnizor puse la dispoziţia organelor de cercetare de clienţii-parteneri ai S.C. C. a rezultat că aceştia au reţinut în cursul anului 2014 suma de 13.520,94 RON ca taxă de mediu. Astfel din totalul livrărilor de 3.586.643,55 RON, S.C. KKKK. S.R.L. şi S.C. U. S.R.L. reţin această sumă totală şi plătesc diferenţa în conturile deschise de societate la băncile comerciale.

Constatarea a ţinut cont de aceste sume reţinute de către clienţi ca taxă datorată Fondului de mediu (înregistrată parţial pe cont de cheltuială în contabilitatea societăţii C. - impozitate la profit) şi a determinat taxa de mediu datorată bugetului de stat în sumă de 72.253 RON (85.774 RON - 13.521 RON).

Totalizând, expertul contabil a stabilit ca S.C. C., pentru tranzacţiile cu deşeuri, a produs bugetului consolidat al statului un prejudiciu total în sumă de 679.117 RON, din care:

- 73.375 RON TVA dedusă nelegal, declarată la organul fiscal prin deconturile TVA depuse în perioada anului 2011;

- 102.720 RON impozit pe profit (13.393 RON aferent anului 2011 + 45.744 RON aferent anului 2014 + 42.866 RON aferent anului 2015 + 717 RON aferent anului 2016) recalculat ţinând cont de estimarea cheltuielilor efectuate de S.C. C. cu mărfurile achiziţionate de la persoane fizice şi livrate în perioada verificată;

- 430.769 RON impozit pe veniturile din alte surse (35.523 RON aferent anului 2011 + 168.766 RON aferent anului 2014 + 226.480 RON aferent anului 2015) datorat de persoanele fizice care au livrat aceste produse a cărui bază de impozitare este dată de produsul între cantităţile de deşeuri şi preţul mediu de achiziţie de la persoane fizice - preţuri care au fost estimate anterior ţinând cont de preţurile de achiziţie practicate de alte societăţi ce au colectat deşeuri de fier de la persoane fizice în perioadele respective;

- 72.253 RON contribuţia de 3% datorată Fondului de Mediu (6.661 RON aferentă anului 2011 + 18.122 RON aferentă anului 2014 + 42.465 RON aferentă anului 2015 + 5.005 RON aferentă anului 2016).

Referitor la plăţile şi încasările pentru operaţiunile comerciale derulate de S.C. C., prin raportul de constatare s-a stabilit că valoarea achiziţiilor de deşeuri declarate de societatea C., în perioada 2011-2016, este în sumă totală de 3.564.102,55 RON din care valoarea fără TVA 3.490.727,25 RON şi TVA 73.380,37 RON, achiziţii de la 34 de furnizori (752 de facturi), centralizate cronologic în Anexa nr. 1 şi detaliate în Anexele nr. 1.2011, nr. 1.2014, nr. 1.2015 şi nr. 1.2016. În respectivele anexe s-a detaliat şi modul în care au fost efectuate plăţile.

Având în vedere că la dosarul cauzei există evidenţa contabilă numai pentru perioada 2011-2015 (aferent anului 2011 numai Registrul de Casă pentru lunile noiembrie şi decembrie), pentru anul 2016 specialistul a precizat că nu se pot face aprecieri privind modul de plată al tranzacţiilor declarate de S.C. C., iar din extrasele conturilor bancare deţinute de societate nu rezultă plăţi către furnizorii de deşeuri menţionaţi.

Toate achiziţiile de deşeuri înregistrare în evidenţa contabilă a societăţii C. (2011-2015) au valori inferioare sumei de 5.000 RON şi au fost achitate cu numerar. Plăţile în valoare totală de 3.392.881,55 RON sunt înregistrate în contabilitate în corespondenţă cu contul 5311 - Casa în RON, la dosarul cauzei existând chitanţele întocmite în acest sens. Sumele din casieria unităţii disponibile pentru plata acestor facturi provin, fie din retragerile de numerar din conturile bancare deţinute de societate, fie din împrumuturile acordate societăţii de către asociatul unic F..

În evidenţa contabilă a societăţii aflată la dosarul cauzei, respectiv perioada 2014-2015 şi parţial 2011, sunt consemnate rulaje importante pe seama contul contabil 455 - Sume datorate acţionarilor/asociaţilor, sume ce au fost centralizate în Anexa nr. 4 - Rulajul contului 455 de S.C. C., ataşată prezentului raport. De aici rezultă că asociatul unic F. a creditat societatea de-a lungul perioadei cu o valoare cumulată de 2.398.767,00 RON, societatea restituindu-i tot prin mai multe tranşe, valoarea cumulată de 2.377.517,73 RON, contul 455 prezentând un sold creditor (ce reprezintă datoria societăţii faţă de asociat) la data de 31.12.2015 de 21.249,27 RON. Sumele sunt evidenţiate în Registrele de Casă (cont 5311) deţinute de societate, dar nu se regăsesc dispoziţiile de încasare sau de plată care reprezintă documentele justificative pentru casierie, documente care sunt folosite în vederea încasării/achitării în numerar a unor asemenea sume, în conformitate cu OMFP nr. 3055/2009.

Valoarea livrărilor efectuate de societatea C., în perioada 2011-2016, este în sumă totală de 3.586.643,55 RON din care valoarea fără TVA 3.513.091,30 RON şi TVA 73.552,25 RON, livrări către 4 clienţi (124 de facturi), centralizate în Anexa nr. 2, şi detaliate în anexele nr. 2.2011, nr. 2.2014, nr. 2.2015 şi nr. 2.2016.

Conform extraselor de cont, S.C. C. a încasat de la clienţi suma totală de 3.573.125 RON, prezentată detaliat în Anexa nr. 5, ataşată prezentului raport. Astfel, din totalul acestor livrări efectuate în valoare de 3.586.643,55 RON, S.C. C. a încasat mai puţin cu 13.520,94 RON care reprezintă taxa de mediu reţinută de clienţii S.C. KKKK. S.R.L. şi S.C. U. S.R.L..

SC C. înregistrează în contabilitate în perioada martie 2014 - iulie 2014, pe cont de cheltuială deductibilă numai suma de 10.405,72 RON şi evidenţiază că a încasat de la clienţi cu 10.405,72 RON mai puţin, contul contabil 4111 - Clienţi prezentând la 31.12.2015 (ultima balanţă aflată la dosarul cauzei) un sold debitor în valoare de 3.112,92 RON.

În urma analizei şi cuantificării sumelor din conturile curente deţinute de S.C. C. a rezultat că S.C. C. a încasat suma de 3.573.125 RON pentru livrările efectuate, aşa cum sunt prezentate detaliat în Anexa nr. 5. Sumele au fost încasate prin bancă, în conturile bancare: x (perioada extrasului 20.05.2015 - 06.09.2016) deschis de societate la HHHH., cont ce are ca împuterniciţi pe numiţii F., F., A. şi x (perioada extrasului 25.10.2011 - 04.10.2016) deschis de societate la M., cont ce are ca împuterniciţi pe numitul F..

Conform extrasului de cont, sumele încasate, după reţinerea comisioanelor aferente, au fost retrase numerar, fie prin tranzacţii succesive de la ghişeul băncilor, fie cu ajutorul ATM - urilor prin contul de card deschis la M. - x, tranzacţii prezentate în Anexa nr. 6, care centralizat se prezintă astfel: de la ATM, 315 tranzacţii, în sumă de 671.280,00 RON, 13 retrageri efectuate de la ghişeul băncii de F. în sumă de 292.738,25 RON, 164 de retrageri efectuate de la ghişeul băncii de F., în sumă totală de 2.049.500,00 RON, 17 retrageri efectuate de la ghişeul băncii de A., în sumă de 160.700,00 RON, 1 retragere persoană juridică, în sumă de 10.000 RON, 15 retrageri de la ghişeul băncii, efectuate de I., în sumă de 319.550,00 RON.

Pentru lămurirea tuturor împrejurărilor cauzei, a prejudiciului şi a mecanismului de producere a acestuia, in cauza a fost efectuat şi un raport de expertiză contabilă (fila x), în care se menţionează că în documentele financiar contabile ale societăţii S.C. C. în perioada 2011-2015, nu există niciun document justificativ care să reflecte achiziţii de marfă de la persoane fizice şi nici în evidenţa financiar contabilă nu sunt înregistrate achiziţii de la persoane fizice. Nu au fost evidenţiate şi înregistrate borderouri sau adeverinţe de primire şi plată ce constituie documentul de provenienţă a deşeurilor achiziţionate (pe adeverinţa trebuie menţionat fondul de mediu de 3%

şi impozitul de 16% pe venitul din alte surse) şi nu au fost evidenţiate plăţi prin bancă sau în numerar către persoanele fizice menţionate în borderourile de achiziţie depuse în bancă, de la care s-a achiziţionat deşeurile feroase şi neferoase. Singurele documente de aprovizionare, înregistrate în evidenţa financiar contabilă, sunt facturi fiscale emise în numele a 34 societăţi furnizoare, respectiv LLLL. S.R.L., MMMM. S.R.L., Z. S.R.L., NNNN. S.R.L., AA. S.R.L., CC. S.R.L., OOOO. S.R.L., PPPP. S.R.L., EE. S.R.L., GG. S.R.L., QQQQ. S.R.L., RRRR. S.R.L., LL. S.R.L., SSSS. S.R.L., TTTT. S.R.L., UUUU. S.R.L., VVVV. S.R.L., WWWW. S.R.L., XXXX. S.R.L., YYYY. S.R.L., RR. S.R.L., SS. S.R.L., ZZZZ. S.R.L., TT. S.R.L., AAAAA. S.R.L., UU. S.R.L., BBBBB. S.R.L., WW. S.R.L., XX. S.R.L., CCCCC. CCCCC., DDDDD. S.R.L., EEEEE. S.R.L., FFFFF. S.R.L., S.C. GGGGG. S.R.L. .

SC C. S.R.L. în perioada 2011-2016 a înregistrat în evidenţa financiar contabilă achiziţii de materiale feroase şi neferoase de la un număr de 34 societăţi furnizoare.

Din analiza documentelor financiar contabile, reiese faptul că societatea S.C. C. S.R.L. a înregistrat în evidenţa contabilă facturi fiscale de achiziţie marfă, achiziţii ce sunt evidenţiate în balanţele sintetice de verificare lunare, Registrul jurnal general cât şi în Jurnalele pentru cumpărări. Toate facturile de achiziţie au o valoare individuala de 5000 RON şi au fost plătite cu numerar prin casă, pe bază de chitanţe. Chitanţele au fost înregistrate în evidenţa financiar contabilă, în registrele de casă întocmite lunar .

Aşadar, S.C. C. S.R.L. a înregistrat în evidenţa contabilă în perioada 2011-2016:

Achiziţii marfă în valoare totală de 3.564.109,93 RON, (anexa 5) din care:

- valoare facturi cu taxare inversă sau fără taxa, de 3.184.999,15 RON;

- facturi cu TVA în sumă de 379.110,78 RON, din care baza impozabilă

305.730,40 RON şi TVA în sumă de 73.380,38 RON.

Livrări de marfă în valoare totală de 3.586.643,55 RON, (anexa 5) din care:

- valoare facturi cu taxare inversa de 3.206.623,60 RON;

- facturi cu TVA în sumă de 380.019,95 RON, din care baza impozabilă 306.467,70 RON şi TVA în sumă de 73.552,25 RON.

Expertul contabil a mai menţionat şi că, "pentru activitatea de colectare şi comercializare a deşeurilor feroase şi neferoase, în situaţia în care achiziţia deşeurilor feroase şi neferoase s-ar fi realizat de la persoane fizice, societatea S.C. C. avea obligaţia înregistrării, declarării şi plăţii la termenele legale a următoarelor obligaţii fiscale către bugetul de stat:

- TVA de plată, reprezentând TVA dedusă nelegal aferentă achiziţiilor fictive înregistrate şi declarate în baza facturilor întocmite în numele furnizorilor menţionaţi în obiectivul 3;

-TVA de plată, reprezentând TVA colectată, neînregistrată şi nedeclarată aferentă livrărilor de bunuri în perioada în care societatea a avut codul de TVA anulat respectiv 01.08.2012-18.08.2014; - obligaţia potrivit art. 79 alin. (1-3), Codul fiscal de a calcula impozitul pe venit prin reţinere la sursă la momentul plăţii veniturilor realizate de persoanele fizice, prin aplicarea unei cote de 16% asupra venitului brut.

- impozit pe profit suplimentar calculat având în vedere costul estimat cu marfa achiziţionată de la persoane fizice.

În afara acestor obligaţii fiscale, societatea avea obligaţia de a calcula, de a reţine, de a declara şi de a vira la Fondul pentru mediu contribuţia de 3% din veniturile realizate din vânzarea de deşeuri metalice feroase şi neferoase, inclusiv a bunurilor destinate dezmembrării, conf. art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu.

Taxa pe valoare adăugată. In perioada vizată societatea conform vectorului fiscal, în ceea ce priveşte TVA, a fost înregistrată ca plătitoare de TVA în perioada 03.11.2011 - 01.08.2012 şi perioada 19.08.2014-31.01.2017. Perioada fiscală în anii 2011-2014 a fost trimestrul şi începând cu luna ianuarie 2015, perioada fiscală a fost lunar. În perioada 2011-2015, potrivit Codul fiscal, Taxa pe valoarea adăugată este în cotă de 24%, iar în anul 2016 Taxa pe valoarea adăugată este în cotă de 20% şi se aplică asupra bazei de impozitare.

Măsurile de simplificare se aplică numai în situaţia în care cei doi parteneri participanţi la tranzacţia cu deşeuri sunt persoane impozabile înregistrate în scopuri de TVA.

Persoanele fizice nefiind înregistrate în scopuri de TVA, achiziţiile de deşeuri feroase şi neferoase realizate de la acestea, nu sunt purtătoare de TVA. In situaţia în care achiziţia de deşeuri feroase şi neferoase a fost realizată în fapt de la persoane fizice, societatea S.C. C. a înregistrat în evidenţa financiar-contabilă şi declarat nelegal la organul fiscal TVA deductibil aferent achiziţiilor fictive înregistrate, ca provenind de la furnizorii menţionaţi în facturile de achiziţie, diminuând astfel TVA de plată.

SC C. în perioada 2011 - 2016, a desfăşurat activitate economică în anii 2011, 2014, 2015, 2016 şi a înregistrat în evidenţa contabilă achiziţii deşeuri feroase şi neferoase de la un număr de 34 furnizori, în baza unor facturi fiscale în valoare totală de 3.564.109,93 RON, din care baza de impozitare pentru care s-a aplicat taxare inversă este în sumă de 3.184.999,15 RON, baza de impozitare pentru care s-a aplicat TVA este în sumă de 379.110,78 RON, iar TVA corespunzător acesteia din urmă baze, în sumă de 73.380,38 RON (anexa 5).

Facturile au fost achitate cu numerar prin casierie pe bază de chitanţe a căror valoare a fost de până în 5000 RON.

Această marfă a fost livrată unui număr de 4 clienţi, pentru care societatea a emis facturi fiscale de livrare în valoare totală de 3.586.643,55 RON din care, 3.513.091,30 RON reprezintă baza de impozitare (venituri) şi 73.552,25 RON reprezintă TVA colectată. Încasarea acestor facturi s-a realizat prin virament bancar, sume care au fost retrase din cont fără documente justificative reale.

În perioada 01.08.2012- 19.08.2014, societăţii C. S.R.L. i s-a anulat din oficiu înregistrarea în scopuri de TVA de către organele fiscale, în baza art. 153 alin. (9), lit. e) din Legea 571/2003 privind Codul fiscal.

Mecanismul taxării inverse presupune că taxa este calculată de beneficiar şi înregistrată, atât ca taxă colectată, cât şi ca taxă deductibilă.

Condiţia obligatorie pentru aplicarea taxării inverse este ca, atât furnizorul, cât şi beneficiarul să fie înregistraţi în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal.

În perioada în care a avut codul de TVA anulat, societatea S.C. C. trebuia să colecteze TVA conform prevederilor art. 11 alin. (1^3) pentru toate bunurile livrate efectuate pe întreaga perioadă în care figurează în Registrul persoanelor impozabile a căror înregistrare în scopuri de TVA conform art. 153 a fost anulată(01.08.2012-19.08.2014).

În perioada ianuarie - 18 august 2014 societatea S.C. C., a emis facturi de livrare marfă către clienţii S.C. U. şi KKKK. S.R.L. fără să înregistreze, să colecteze, să declare şi să plătească TVA aferent acestor livrări.

Astfel, în perioada ianuarie -18 august 2014 societatea a emis facturi în valoare totală de 580.685,65 RON(anexa 7) pentru care trebuia înregistrat, colectat, declarat şi plătit la bugetul statului un TVA în sumă de 139.364,56 RON.

(580.685,65 * 24%)".

Impozit pe profit

In perioada vizată societatea conform vectorului fiscal, a fost plătitoare de impozit pe profit.

Potrivit prevederilor Legii 571/2003 privind Codul fiscal, republicată, cu modificările şi completările ulterioare:

"Art. 13. Contribuabili - Sunt obligate la plata impozitului pe profit, conform prezentului titlu, următoarele persoane, denumite în continuare contribuabili:

1.persoanele juridice române

(…)

Art. 17. Cotele de impozitare - Cota de impozit pe profit care se aplică asupra profitului impozabil este de 16%, cu excepţiile prevăzute de art. 38. (…)

Art. 19. Reguli generale -(1) Profitul impozabil se calculează ca diferenţă între veniturile realizate din orice sursă şi cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri, din care se scad veniturile neimpozabile şi la care se adaugă cheltuielile nedeductibile. La stabilirea profitului impozabil se iau în calcul şi alte elemente similare veniturilor şi cheltuielilor potrivit normelor de aplicare."

Din punct de vedere al impozitului pe profit, considerând că achiziţia de deşeuri feroase şi neferoase nu s-a realizat de la cele 34 societăţi comerciale, ci de la persoane fizice s-a procedat la estimarea preţului de achiziţie, potrivit O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările ulterioare, respectiv:

"Art. 67. Stabilirea prin estimare a bazei de impunere

(2) Stabilirea prin estimare a bazei de impunere se efectuează în situaţii cum ar fi:

"Situaţiile de fapt relevante din punct de vedere fiscal se apreciază de organul fiscal după conţinutul lor economic.", avându-se în vedere adresele nr. x din 29.08.2017 emisă de S.C. WWW. S.R.L. şi nr. 1413 din 09.05.2017 emisă de S.C. XXX. SRL

Tranzacţiile fără scop economic sunt acele tranzacţii care se reflectă doar în documente, fără ca bunurile sau serviciile să circule efectiv între contribuabili.

Conform datelor prezentate în anexa 8 la raportul de expertiză, costul estimat de marfă achiziţionată în total perioadă, este în sumă de 2.860.276,73 RON:

- pentru anul 2011, costul total estimat cu marfa achiziţionată de la persoane fizice este în sumă de 222.021,75 RON.

- pentru anul 2014 costul total estimat de marfă achiziţionată de la persoane fizice este în sumă de 1.054.786,12 RON.

- pentru anul 2015 costul total estimat de marfă achiziţionată de la persoane fizice este în sumă de 1.416.642 RON.

- pentru anul 2016 costul total estimat de marfă achiziţionată de la persoane fizice este în sumă de 166.826,86 RON.

Expertul a stabilit impozitul pe profit suplimentar, pentru perioada octombrie 2011- decembrie 2016, în sumă totală de 99.004 RON (13.511 RON + 39.831 RON + 44.517 RON +1.145 RON).

Presupunând că societatea a achitat impozitul declarat pentru perioada 2011-2016 în cuantum de 5963 RON, aferent perioadei 2011-2016 rezultă un impozit pe profit, neînregistrat, nedeclarat şi de plată în sumă totală de 93.041 RON (99.004 RON - 5963 RON)."

Impozitul pe venit prin reţinere la sursă.

Expertul a precizat că "în perioada 2011 - 2016, S.C. C. a livrat cantitatea de 455.506 kg deşeuri materiale feroase şi neferoase, în valoare totală de 3.586.643,55 RON din care 3.515.091,30 RON reprezintă baza de impozitare (veniturile) şi 73.552,25 RON reprezintă TVA colectat(anexa nr. 5 la raportul de expertiză).

În situaţia în care achiziţiile de marfă s-au făcut de la persoane fizice, neexistând documente justificative în acest sens, costul acestor mărfuri se va determina folosind preţurile medii de achiziţie de la persoane fizice achitate în anii 2011-2016, pentru produse similare comunicate organului de cercetare penală de către societăţi colectoare din judeţul Dolj (SC WWW. S.R.L., S.C. XXX. SRL).

Conform datelor prezentate în anexa 8, costul estimat de marfă achiziţionată în total perioadă este în sumă de 2.860.276,73 RON:

- pentru anul 2011, costul total estimat de marfă achiziţionată de la persoane fizice este în sumă de 222.021,75 RON,

- pentru anul 2014 costul total estimat de marfă achiziţionată de la persoane fizice este în sumă de 1.054.786,12 RON,

- pentru anul 2015 costul total estimat de marfă achiziţionată de la persoane fizice este în sumă de 1.416.642,00 RON.

- pentru anul 2016 costul total estimat de marfă achiziţionată de la persoane fizice este în sumă de 166.826,86 RON.

Expertul a menţionat faptul că, începând cu luna ianuarie 2016 impozitul pe venit, care se reţine la sursă nu se mai calculează, deoarece conform prevederilor Legii 227/2015 privind Noul Codul fiscal, art. 62, veniturile obţinute din predarea deşeurilor din patrimoniul personal sunt venituri neimpozabile.

Impozitul cu reţinere la sursă stabilit de expert este în sumă totală de 430.951,98 RON:

În ceea ce priveşte contribuţia la fondul de mediu, expertul contabil a precizat că "aceasta este reglementată de Ordinul 1032/2011 privind modificarea Ordinului ministrului mediului si gospodăririi apelor nr. 578/2006 pentru aprobarea Metodologiei de calcul al contribuţiilor şi taxelor datorate la Fondul pentru mediu la art. 4-9:

Baza de calcul la care se aplică contribuţia la fondul de mediu, reprezintă valoarea de vânzare a deşeurilor de fier vechi. Potrivit art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu, contribuţia de 3% reţinută de către operatorii economici care desfăşoară activităţi de colectare şi/sau de valorificare a deşeurilor, se declară şi se plăteşte lunar de către aceşti operatori până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care s-a desfăşurat activitatea. In situaţia în care achiziţia deşeurilor feroase şi neferoase se realizează de la persoanele fizice, (aşa cum este speţa de fată) societatea S.C. C. avea obligaţia reţinerii, înregistrării, declarării şi plăţii la termenele legale contribuţia de 3% la Fondul de mediu.

Baza de calcul pentru taxa de mediu este de 2.860.276,73 RON(total valoare achiziţii estimate de la persoane fizice în perioada de referinţă), aşa cum a fost determinată în cadrul obiectivului nr. 3.

Taxa de mediu = 2.860.276,73 RON * 3% = 85.808,30 RON. Având în vedere ca societăţii i-a fost reţinut din plata facturilor emise clienţilor, taxa de mediu în sumă de 13.521 RON, rezultă o taxă de mediu de plată în sumă de 72.287,30 RON.

Expertul contabil a concluzionat că, prejudiciul cauzat bugetului de stat de către S.C. C. este în sumă de 742.700,92 RON,iar dacă societatea a achitat impozitul declarat în sumă de 963 RON, atunci prejudiciul cauzat bugetului de stat de către S.C. C. este în sumă de 736.737,92 RON şi consta în:

a. TVA de plată suplimentar în sumă de 212.744,94 RON, reprezentând:

- TVA deductibil în sumă de 73.380,38 RON înregistrat în evidenţa contabilă şi declarat la organul fiscal prin Deconturile TVA depuse pentru perioada menţionată reprezentând TVA dedusă nelegal aferentă achiziţiilor fictive înregistrate în baza facturilor întocmite în numele furnizorilor menţionaţi mai sus.

- TVA de plată, în sumă de 139.364,56 RON, reprezentând TVA colectată, neînregistrată şi nedeclarată aferentă livrărilor de bunuri în perioada în care societatea a avut codul de TVA anulat, respectiv 01.08.2012-18.08.2014.

b. Impozit pe profit suplimentar, în sumă totală de 99.004 RON. Presupunând că societatea a achitat impozitul declarat pentru perioada 2011-2016 în cuantum de 5963 RON, aferent perioadei 2011-2016 rezultă un impozit pe profit, neînregistrat, nedeclarat şi de plată în sumă totală de 93.041lei (99.004 RON -5.963 RON).

c. Impozit pe venituri din alte surse, în sumă de 430.951,98 RON ce trebuia reţinut în procent de 16% prin stopaj la sursă, trebuia înregistrat, declarat şi virat la bugetul de stat.

De asemenea S.C. C. - avea obligaţia de a reţine contribuţia de 3% la fondul de mediu prin stopaj la sursă cu ocazia plăţilor efectuate către persoanele fizice şi obligată să vireze la Fondul de mediu contribuţia reţinută din plăţile efectuate către persoanele fizice(potrivit art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 196/2005), în sumă totală de 72.287,30 RON.

Expertul s-a pronunţat şi cu privire la prejudiciul produs prin complicitatea inculpaţilor G. şi H., concluzionând că, în situaţia în care achiziţia de deşeuri s-ar fi realizat de la persoane fizice, prejudiciul produs de S.C. C., prin înregistrarea în contabilitate a facturilor fiscale ce au înscrisă la rubrica furnizor S.C. XXXX. S.R.L. şi ZZZZ. S.R.L., sunt următoarele:

a) - TVA de plată, reprezentând TVA dedusă nelegal aferentă achiziţiilor fictive înregistrate şi declarate în baza facturilor primite de la cei doi furnizori,astfel prin înregistrarea şi declararea acestui TVA deductibil s-a diminuat TVA de plată în sumă de 62.016 RON, din care:

- suma de 31.410 RON a rezultat în baza facturilor fictive emise în numele S.C. XXXX. S.R.L.,

- suma de 30.606 RON a rezultat în baza facturilor fictive emise în numele S.C. ZZZZ. S.R.L..

b) impozit pe profit suplimentar calculat în baza facturilor fictive emise în numele celor două societăţi S.C. XXXX. S.R.L. şi S.C. ZZZZ. S.R.L., este în sumă totală de 11.262 RON, din care:

- Aferent operaţiunilor fictive în relaţia cu S.C. XXXX. S.R.L. rezulta un impozit pe profit în sumă de 5.772 RON.

- Aferent operaţiunilor fictive în relaţia cu S.C. ZZZZ. S.R.L. rezulta un impozit pe profit în sumă de 5.490 RON.

c) impozit pe venit, care se reţine la sursă şi este în sumă totală de 30.081,22 RON, din care:

- Aferent operaţiunilor fictive în relaţia cu S.C. XXXX. S.R.L. ii corespunde un impozit pe venituri cu reţinere la sursă în sumă de 15.167,89 RON.

- Aferent operaţiunilor fictive în relaţia cu S.C. ZZZZ. S.R.L. ii corespunde un impozit pe venituri cu reţinere la sursă în sumă de 14.913,33lei.

3. In afara acestor obligaţii fiscale, a reţinut că societatea mai avea obligaţia de a calcula, de a reţine, de a declara şi de a vira la Fondul pentru mediu contribuţia de 3% din veniturile realizate din vânzarea de deşeuri metalice feroase şi neferoase, în sumă de 5.640,23 RON, astfel: aferenta operaţiunilor fictive în relaţia cu S.C. XXXX. S.R.L. taxa de mediu este în sumă de 2.843,98 RON şi aferentă operaţiunilor fictive în relaţia cu S.C. ZZZZ. S.R.L., taxa de mediu este în sumă de 2.796,25 RON.

Referitor la plăţile şi încasările efectuate pentru operaţiunile comerciale derulate de S.C. C. cu deşeuri metalice, expertul contabil a stabilit că "S.C. C. S.R.L. în perioada 2011-2016 a înregistrat în evidenţa financiar contabilă achiziţii de materiale feroase şi neferoase de la un număr de 34 societăţi furnizoare (anexele 1-4), marfă pe care a livrat-o unui număr de 4 societăţi clienţi(anexa 6).

Toate facturile de achiziţie au o valoare individuala de 5000 RON şi au fost plătite cu numerar prin casă, pe bază de chitanţe. Chitanţele au fost înregistrate în evidenţa financiar contabilă, în registrele de casă întocmite lunar(perioada 2011-2015). Încasarea valorii facturilor de livrare s-a realizat prin virament bancar, sume care au fost retrase din cont fără documente justificative reale. Deoarece pentru anul 2016 la dosarul cauzei nu există documente financiar contabile, pentru acest an nu se pot face aprecieri privind modul de plată al tranzacţiilor derulate de

SC C., iar din extrasele conturilor bancare deţinute de societate nu rezultă plăţi către furnizorii de deşeuri menţionaţi.

Din analiza documentelor financiar contabile şi documentele depuse de bănci la dosarul cauzei, rezultă că în perioada vizată respectiv, perioada 2011 - 2016, s-au făcut operaţiuni în şi din contul bancar, operaţiuni de încasări sume şi plăti/retrageri numerar. Retragerile de numerar au fost făcute de către administratorul/împuternicitul firmei în baza documentelor ordin de plată în numerar şi chitanţa de eliberare numerar, în care la rubrica "semnificaţia sumei" a fost scris achiziţie marfă sau plăţi diverse. Suma retrasă astfel, din contul bancar, în perioada 2011 - 2016, a fost în cuantum de 3.503.768,25 RON (anexa 9). Operaţiunile de retragere numerar, au fost înregistrate în evidenţa contabilă în baza extraselor de cont eliberate de bancă, la care au fost anexate ordin de plată în numerar, (formular completat în bancă de persoana care solicită retragerea de numerar) şi chitanţa de eliberare numerar emisă de către bancă la ridicarea numerarului. Conform înregistrărilor contabile, sumele astfel retrase au fost depuse în casieria societăţii (cont 5311 "casa în RON"). Aceste operaţiuni sunt evidenţiate în registrul de casa, registrul jurnal general lunar, balanţa de verificare lunară. Notele contabile pentru evidenţierea operaţiunilor de retragere de numerar din bancă, sunt următoarele:

a) ridicarea sumei din bancă:

581 " Viramente interne " = 5121 " Conturi la bănci in RON "

b) depunerea în casă:

5311 " Casa in RON " = 581 " Viramente interne"

Contul 581 " Viramente interne " este un cont intermediar, cu ajutorul căruia se ţine evidenţa viramentelor de disponibilităţi între conturile de trezorerie.(în cazul nostru între contul de banca, cont 5121 şi contul de casa cont 5311).

În perioada vizată, din casieria societăţii au fost efectuate plăţi către furnizorii (fictivi) de marfă pentru care există chitanţe înregistrate în evidenţa financiar contabilă. Tot prin casierie unităţii (cont 5311) au fost rulate sume de bani constând în încasări reprezentând sume de bani depuse de către administrator sub forma de creditare societate şi plăţi cu numerar către administrator, reprezentând returnare sume împrumutate (cont 4551). Pentru aceste operaţiuni nu s-au găsit în documentele financiar contabile ale societăţii, documente justificative care să certifice şi să justifice aceste operaţiuni (dispoziţii de încasare/plată, contracte împrumut). Contul 4551 " Acţionari/asociaţi - conturi curente " este un cont de pasiv în care se înregistrează datoriile societăţii către acţionari/asociaţi, sub forma unor sume puse la dispoziţia entităţii de către aceştia.

- împrumutul de la un asociat se înregistrează după cum urmează:

5311 " Casa in RON " = 4551 " Acţionari/Asociaţi - conturi curente

" Restituirea sumei către asociat:

4551 "Acţionari/Asociaţi - conturi curente " = 5311 " Casa în RON"

Notele contabile prin care sunt evidenţiate operaţiunile de încasare/plata prin casa în corespondenţă cu contul 4551, conform explicaţiilor date în registrul de casă sunt următoarele:

a) dp. plata F.

4551 " ct asociaţi conturi curente " = 5311 " Casa în RON "

b) încasare F.: 5311 " Casa in RON " = 4551 " ct asociaţi conturi curente "

Din analiza documentelor financiar contabile şi a extraselor de cont existente la dosarul cauzei cu privire la sumele rulate prin conturile bancare cât şi prin casieria societăţii în perioada vizată, expertul a reţinut următoarea situaţie:

- Sumele încasate de la clienţi în perioada vizată este în cuantum de 3.573.125 RON, iar sumele retrase din conturile bancare ale societăţii în perioada 2011-2015, a fost în sumă de 3.503.768 RON, sumă care a fost înregistrată în evidenţa financiar-contabilă a societăţii, ca fiind depusă în casieria societăţii.

- Sumele încasate în numerar prin casieria societăţii conform registrelor de casă şi a balanţelor de verificare lunare în perioada 2011-2015, sunt în cuantum de 5.403.655,25, iar plăţile sunt în cuantum de 5.403.478,25 RON.

- În perioada 2011-2015 sumele cu care administratorul a creditat societatea sunt în cuantum de 2.398.767 RON, iar sumele plătite acestora prin casierie sunt în sumă de 2.377.517 RON.

Expertul a mai menţionat că: "- prin casieria unităţii au fost rulate sume de bani constând în depuneri de sume provenind din retragerile de numerar din bancă iar din casieria societăţii au fost efectuate plăţi către furnizorii (fictivi) de marfă pentru care există chitanţe înregistrate în evidenţa financiar contabilă.

- prin casieria unităţii au fost rulate sume de bani constând în încasări sub forma creditare societate de către administrator şi plăţi cu numerar către administrator reprezentând restituire sume împrumutate. Pentru aceste operaţiuni nu s-au găsit în documentele financiar contabile ale societăţii, documente justificative care să certifice şi să justifice aceste operaţiuni(dispoziţii de încasare/plată, contracte împrumut). În perioada 2011-2015 conform evidenţei financiar contabile, sumele cu care administratorul societăţii a creditat societatea sunt în cuantum de 2.398.767 RON, iar sumele plătite acestuia prin casierie sunt în sumă de 2.377.517 RON.

Conform datelor prezentate în anexa 8, costul estimat de marfă achiziţionată în total perioadă este în sumă de 2.860.276,73 RON: Pentru perioada 2011-2016 societatea a înregistrat plăţi către furnizorii de materiale feroase şi neferoase în cuantum de 3.564.109,93 RON.

Având în vedere faptul că din suma încasată din marfa vândută conform documentelor financiar contabile de 3.573.124,45 RON, a fost ridicată din conturile bancare suma de 3.503.768,25 RON si depusă în casieria societăţii, iar din casierie s-au plătit furnizorii de marfă şi luând în calcul faptul că achiziţia de marfă de la persoane juridice nu este reală iar achiziţia de materiale feroase şi neferoase s-ar fi realizat în fapt de la persoane fizice, atunci plata către furnizorii persoane fizice ar fi fost în sumă de 2.860.276,73 RON.

Deşi toate constatările expertului sunt corecte, pertinente şi in deplina concordanţă cu starea de fapt, se impune următoarea precizare cu privire la TVA colectat:

În perioada ianuarie - 18 august 2014 societatea S.C. C. a emis facturi de livrare marfă către clienţii S.C. U. şi KKKK. S.R.L. fără să înregistreze, să colecteze, să declare şi să plătească TVA aferent acestor livrări.

Astfel, în perioada ianuarie - 18 august 2014 societatea a emis facturi în valoare totală de 580.685,65 RON(anexa 7 la raportul de expertiză) pentru care trebuia înregistrat, colectat, declarat şi plătit la bugetul statului un TVA în sumă de 139.364,56 RON.(580.685,65 * 24%).

Deşi, reprezentanţii S.C. C. aveau obligaţia de a calcula şi declara organelor fiscale TVA-ul colectat în modul expus anterior, s-a constatat că operaţiunile economice au fost înregistrate în evidenţele contabile(jurnale, balanţe), astfel că nu există o acţiune de ascundere. În cazul înregistrării în actele contabile a operaţiunilor economico - financiare, având în vedere că organele fiscale au posibilitatea de a constata şi verifica operaţiunile efectuate, veniturile realizate şi sursa acestora, precum şi a stabili felul obligaţiilor fiscale, cuantumul taxelor şi impozitelor datorate bugetului consolidat al statului, determinarea TVA constituie o chestiune de natură fiscală şi nu prejudiciu penal, urmarea săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 9, alin. (1) din Lg. 241/2005.

Expertul a concluzionat că prejudiciul în sumă de 139.364,56 RON reprezentând Taxa pe valoare adăugată nedeclarată organelor fiscale este unul fiscal menţionat corect de către expert, iar prejudiciul penal stabilit în cauză prin înregistrarea operaţiunilor fictive, este în sumă totală de 669.660,66 RON din care:

a. TVA deductibil în sumă de 73.380,38 RON înregistrat în evidenţa contabilă şi declarat la organul fiscal prin Deconturile TVA depuse pentru perioada menţionată reprezentând TVA dedusă nelegal aferentă achiziţiilor fictive înregistrate în baza facturilor întocmite în numele furnizorilor menţionaţi în dosarul de cercetare.

b. Impozit pe profit suplimentar, în sumă totală de 93041 RON. Presupunând că societatea a achitat impozitul declarat pentru perioada 2011-2016 în cuantum de 5963 RON, aferent perioadei 2011-2016 rezultă un impozit pe profit, neînregistrat, nedeclarat şi de plată în sumă totală de 93.041lei (99.004 RON -5.963 RON).

c. Impozit pe venituri din alte surse, în sumă de 430.951,98 RON ce trebuia reţinut în procent de 16% prin stopaj la sursă, trebuia înregistrat, declarat şi virat la bugetul de stat.

d. contribuţia de 3% la fondul de mediu, în sumă totală de 72.287,30 RON.

Deşi toate constatările expertului sunt corecte, pertinente şi în deplina concordanţă cu starea de fapt, se impune a fi precizat că urmare a modificărilor şi clarificărilor aduse Legii nr. 241/2005 prin Decizia nr. 363/2015 CCR şi Decizia DCD a ÎCCJ nr. 9/2020, impozitul pe venituri din alte surse, ce trebuia reţinut în procent de 16% prin stopaj la sursă (care de altfel, începând cu anul 2016, pentru veniturile realizate de persoanele fizice din valorificarea prin centrele de colectare a deşeurilor de metal-fier vechi -, nu se mai datorează impozit pe venit, conform prevederilor Legii 227/2015 privind Noul Codul fiscal, art. 62….) şi contribuţia de 3% la fondul de mediu, care, de asemenea se reţinea prin stopaj la sursă, nu mai fac parte din categoria obligaţiilor fiscale care intră sub protecţia infracţiunii prev. de art. 9 din Legea nr. 241/2005.

Pentru argumentele expuse la punctul I şi în încheierile din data de 31.05.2021 şi 14.06.2021, prima instanţă a apreciat că prejudiciile constând în impozitul pe venituri din alte surse, în sumă de 430.951,98 RON şi contribuţia de 3% la fondul de mediu, în sumă de 72.287,30 RON constituie o chestiune de natură fiscală, neintrând în sfera de protecţie a infracţiunii de evaziune fiscală în modalităţile prevăzute de art. 9, alin. (1), din Lg. 241/2005.

În concluzie, tribunalul a apreciat că prejudiciul penal stabilit în cauză prin înregistrarea operaţiunilor fictive, urmare săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscala, fiind în sumă totală de 166.421,38 RON şi reprezintă:

b. Impozit pe profit suplimentar, în sumă totală de 93041 RON.

În susţinerea celor de mai sus, din punct de vedere al probatoriului, s-a apreciat că relevante sunt următoarele:

A reţinut totodată că, în fapt, de activitatea societăţii S.C. C. s-au ocupat doar inculpaţii A. şi F., aceştia având putere decizională deplină în cadrul societăţii.

A arătat în acest sens că din probatoriile aflate la dosar, administratorul de drept F., având o educaţie precară, a fost determinat de către inculpatul F. să înfiinţeze societatea şi să accepte calitatea de administrator, acte cu privire la care prima instanţă a apreciat că nu au caracter infracţional decât în situaţia în care sunt urmate de alte acte materiale comise cu intenţia de a se sustrage de la plata obligaţiilor fiscale. Or, conform înţelegerii dintre părţi, administratorul de drept F. a avut încă de la început reprezentarea că nu a desfăşurat vreo activitate comercială în numele societăţii, situaţie care s-a şi confirmat ulterior, astfel cum a rezultat din mijloacele de probă administrate pe parcursul derulării procesului penal.

Potrivit înţelegerii dintre părţi, de activitatea firmei urma să se ocupe exclusiv inculpaţii F. şi A.. Mijloacele de probă administrate în cauză au confirmat că doar aceşti inculpaţi s-au ocupat de gestionarea patrimoniului acestei societăţi, de efectuarea operaţiunilor comerciale, administratorul de drept figurând doar scriptic în documente, fără vreo implicare şi fără a avea reprezentarea rezultatului produs.

Din declaraţia reprezentanţilor societăţilor comerciale - clienţi, respectiv AAAA., ZZZZZZ. şi AAAAAAA., s-a constatat că de administrarea societăţii se ocupau doar inculpaţii F. şi A., persoane cu care negociau preţurile achiziţie şi care însoţeau transporturile (vol. 12 dup fila x şi filele).

Totodată, contabila societăţii în anul 2011, IIII. (vol. 13 dup filele x) l-a indicat pe F. ca fiind persoana cu care purta discuţii referitoare la activitatea societăţii şi care îi înmâna documentele justificative pentru evidenţiere în contabilitate.

Fiind audiată, martora K., contabila societăţii în perioada 2014-2016, l-a indicat pe inculpatul A. ca unul din administratorii societăţii şi persoana care îi remitea în cea mai mare parte actele contabile de evidenţă primară în baza cărora efectua înregistrări în contabilitate. Aceasta a precizat că declaraţiile fiscale erau înmânate inculpatului A. pentru a fi remise F. spre semnare, însă a precizat că cunoaşte dacă declaraţiile fiscale au fost semnate de către F..

Deşi pe facturile de livrare sunt menţionaţi ca şi delegaţi, atât inculpatul F., cât şi inculpatul F., mijlocul de transport marca x, cu nr. x aparţinându-i inculpatei I., administratorii societăţilor cumpărătoare au precizat că doar inculpaţii F. şi A. aduceau marfa şi negociau preţul.

Implicarea inculpaţilor F. şi A. în activitatea de colectare a deşeurilor metalice de la persoane fizice este evidenţiată în cauză şi prin exploatarea mandatelor de supraveghere tehnică prin care a fost autorizată supravegherea posturilor telefonice utilizate de aceştia.

Fiind audiat, inculpatul A. (filele x) a declarat că nu are cunoştinţă despre activitatea societăţii, precizând doar că C. era administrată de F., persoană care l-a împuternicit să retragă numerar din conturile societăţii. Astfel, A. a declarat că la solicitarea lui F. a retras din conturile societăţii suma de 160.000 RON pe care i-a remis în totalitate acestuia. Acesta a mai precizat că nu a colectat sau vândut deşeuri în numele S.C. C..

Deşi cu ocazia audierii, inculpatul A. a negat orice fel de implicare în administrarea vreunei societăţi comerciale ce desfăşoară activităţi de colectare deşeuri feroase, în discuţiile purtate cu administratorii societăţilor clienţi se recomandă a fi unul dintre reprezentanţii S.C. C., aşa cum rezultă din convorbirea din data de 02-05-2017, ora 09:40:46,purtată cu reprezentantul S.C. V. S.R.L..

Mai mult, acesta este menţionat de inculpatul G. ca fiind persoana care, alături de inculpatul F., i-a solicitat emiterea unor facturi "în alb" în numele S.C. XXXX. S.R.L., pentru înregistrarea în evidenţele contabile ale S.C. C. a unor cantităţi de aliaj aluminiu pentru care nu deţineau documente de provenienţă. Inculpatul G. a mai precizat că A. a fost cel care i-a achitat suma de 300 de RON pentru facturile în alb", ceea ce demonstrează că persoana interesată în cauza de achiziţia acestor facturi era inculpatul A..

Fiind audiat, inculpatul F. a precizat că a preluat administrarea societăţii începând din anul 2014, moment de la care a început să colecteze deşeuri de la diverse persoane juridice care se prezentau la sediul societăţii situat în Mun. Băileşti, str. x, jud. Dolj, pe care ulterior le livra către societăţi colectoare, folosind autoutilitare.

Acesta a mai precizat că este singura persoană care s-a ocupat de administrarea societăţii. Pe parcursul audierii, inculpatul F. a refuzat să mai răspundă la întrebările organului de urmărire penală referitoare la activitatea S.C. C., răspunsurile date fiind sumare, şi rezumându-se în principal în încercarea de a-l exclude pe inculpatul A. de la orice implicare în activitatea societăţii.

Apărarea inculpatului F. a fost contrazisă de probele administrate, de declaraţiile martorilor menţionaţi mai sus, de considerentele expuse referitoare la fictivitatea facturilor de achiziţie, de exploatarea mandatelor de supraveghere tehnică, rezultând că alături de acesta, de administrarea în drept şi în fapt a societăţii s-a ocupat şi inculpatul A., deşeurile fiind achiziţionate în realitate de la persoane fizice, iar înregistrările în contabilitate a facturilor fictive s-au efectuat în scopul eludării taxelor şi impozitelor datorate bugetului de stat şi generate de activitatea comercială.

Deşi acesta neagă orice implicare în activitatea societăţii în perioada anului 2011, acesta este indicat de contabila IIII. ca fiind persoana cu care în perioada aceluiaşi an purta discuţii referitoare la activitatea societăţii şi care îi înmâna documentele justificative pentru evidenţiere în contabilitate.(Vol. 13 dup fila x).

De asemenea, din declaraţiile martorilor DDDD., EEEE. FFFF. şi GGGG. rezulta că au vândut deşeuri metalice către inculpaţii A. si F., însă în contabilitatea societăţii nu sunt înregistrate achiziţii de la persoane fizice, aşa cum s-a stabilit prin rapoartele de constatare şi de expertiză.(filele x). Totodată, din procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice rezulta ca acesta discuta despre achiziţii/livrări deşeuri dar şi despre distrugerea documentelor societăţilor implicate in activitatea infracţională.(vol. 14-15).

Fiind audiat în cursul urmăririi penale, inculpatul F.

(fila x) a precizat că a administrat singur societatea doar în perioada anului 2011, iar din anul 2014 i-a cedat dreptul de administrare inculpatului F., moment de la care nu mai cunoaşte nimic referitor la activitatea acesteia. Inculpatul F. nu are declarate venituri de natura celor cu care a creditat societatea.

Inculpatul F. a mai declarat că a achiziţionat deşeurile de la persoane necunoscute, reprezentanţi ai unor societăţi comerciale ce se deplasau la sediul societăţii din Mun. Băileşti. Acesta precizează că achiziţiona deşeuri în limita a 5000 RON, fără a motiva limita valorică de achiziţie, menţionând că tot el era persoana care livra marfa astfel achiziţionată către societăţi de profil, folosind autoutilitara x, proprietatea inculpatei I..

Inculpatul a mai menţionat că pentru derularea de activităţi a împrumutat în mod repetat de la inculpata I. mai multe monezi din aur pe care le schimba în RON. Pentru restituirea datoriei, F. a precizat că a retras sume de bani din contul societăţii pe care i-a remis inculpatei I.. Mai mult, acesta a declarat că inculpata I. a efectuat transferuri din contul societăţii C. S.R.L., în contul personal.

Fiind audiat în cursul judecăţii inculpatul F. a declarat că a înfiinţat societatea la propunerea inculpatului F. care l-a rugat să-l ajute pentru că are un băieţel bolnav. L-a însoţit pe F. la mai multe instituţii şi la bancă pentru a semna nişte acte dar nu ştiut ce a semnat. Nu a efectuat niciun fel de tranzacţii în numele acestei firme, nu a cumpărat sau livrat materiale neferoase pentru această firmă .

A apreciat prima instanţă că susţinerile inculpatului F. din cursul urmăririi penale nu au fost reţinute pentru că nu pot fi coroborate cu probatoriul administrat în cauză, acestea având doar ca scop excluderea celorlalţi inculpaţi de la orice implicare în activitatea societăţii.

III. Activitatea infracţională desfăşurată prin intermediul S.C. D. SRL

Din probatoriul administrat în cauză, a rezultat că după controalele efectuate de organele de inspecţie fiscală, reprezentanţii SC B. si S.C. C. au dat dovada de perseverenta infracţională şi au continuat activitatea infracţională. În acest scop, aceştia au transferat autorizaţia de mediu de la S.C. C. către D. S.R.L., CUI x.

(filele x).

În scopul continuării obţinerii de venituri în mod ilicit din comercializarea deşeurilor metalice, la data de 28.05.2014, inculpata E. a înfiinţat la domiciliul său din com. Cosoveni, str. x jud. Dolj S.C. D. cu obiect de activitate principal "Intermedieri în comerţul cu produse diverse " fiind administrator şi asociat unic.

În fapt, de activitatea societăţii se ocupa, atât inculpata E., cât şi inculpaţii A. şi F., aceştia având putere decizională deplina în cadrul societăţii.

La data de 15.06.2016, S.C. D. a solicitat deschiderea unui punct de lucru la adresa situată în Mun. Băileşti, str. x, jud. Dolj (sediul S.C. C. SRL) şi atribuirea codurilor CAEN 3811 şi 4677 corespondente obiectelor de activitate "Colectarea deşeurilor nepericuloase", respectiv "Comerţ cu ridicata al deşeurilor şi resturilor".

Societatea deţine cont curent deschis la M. S.A., A. (administrator de fapt al S.C. C. şi SC B. SRL), fiind împuternicit sa efectueze operaţiuni asupra contului.

Referitor la prestarea de servicii de contabilitatea, activitatea a fost îndeplinită în perioada martie 2016- martie 2017 de martora BBBBBBB..

În perioada 2016- martie 2017, inculpata E. în calitate de administrator de drept şi inculpaţii F. şi A. în calitate de administrator de fapt, au început să colecteze deşeuri metalice de la persoane fizice, iar după ce achiziţionau o cantitate considerabilă o livrau către S.C. JJJJ., plata contravalorii mărfurilor fiind efectuată prin transfer bancar în contul S.C. D. deschis la M. S.A..

Pentru a se sustrage de la plata impozitelor şi taxelor datorate bugetului de stat, A., F. şi E. au continuat aceeaşi schemă infracţională folosită în cazul SC B. şi S.C. C., constând în înregistrarea de cheltuieli nereale, respectiv a unor achiziţii nereale de la societăţi comerciale, deşi în realitate deşeurile proveneau de la persoane fizice.

Astfel, în realizarea scopului infracţional, aceştia au declarat în mod fictiv sursa achiziţiilor de deşeuri reciclabile ca fiind persoane juridice, procurându-şi facturi fiscale în care se consemnau preţuri de achiziţie apropiate preţurilor de vânzare, deşi în realitate achiziţiile erau efectuate de la persoane fizice. Prin acest procedeu se diminuează artificial baza impozabilă şi implicit impozitul datorat bugetului de stat.

În perioada martie 2016- martie 2017 în contabilitatea S.C. D. (jurnale de achiziţii, balanţe contabile) au fost înregistrate 254 facturi fiscale de achiziţie deşeuri metalice de la un număr de 13 furnizori: CCCCCCC. S.R.L., HH. S.R.L., QQQQ. S.R.L., DDDDDDD. S.R.L., PP. S.R.L., EEEEEEE. S.R.L., FFFFFFF. S.R.L., QQ. S.R.L., GGGGGGG. S.R.L., HHHHHHH. S.R.L., DDDDD. S.R.L., EEEEE. S.R.L., IIIIIII. S.R.L., în valoare totală de 1.171.623,40 RON.

Din probele administrate în cauză rezultă că într-adevăr, facturile de achiziţii în care sunt consemnate operaţiunile de mai sus nu sunt reale în sensul ca respectivele operaţiuni nu au avut loc, adică mărfurile nu au fost achiziţionate de la respectivele persoane juridice întrucât:

- toate documentele justificative înregistrate în evidenţele contabile ale societăţii ce privesc achiziţia de deşeuri au valori sub pragul de 5000 RON, figurând ca achitate în numerar, pe bază de chitanţă;

- societăţile furnizoare nu au ca obiect de activitate colectarea cu ridicata al deşeurilor şi resturilor sau comerţul cu deşeuri feroase sau neferoase;

- reprezentanţii furnizorilor nu confirmă relaţiile comerciale derulate cu S.C. D. ori sunt inactive;

- toate facturile sunt redactate olograf pe formulare pretipărite, iar forma scrisului nu prezintă diferenţe semnificative de la un furnizor la altul;

- societăţile furnizoare nu au depus la organele fiscale declaraţii care să ateste relaţiile comerciale declarate de S.C. D.;

- majoritatea furnizorilor menţionaţi în facturile înregistrate în contabilitatea S.C. D. sunt frecvent folosiţi în mod fictiv pe facturi fiscale de achiziţie deşeuri metalice, existând foarte multe dosare penale in acest sens;

- având în vedere poziţia geografica în care sunt înregistraţi furnizorii

(Arad, Bucureşti, Neamţ, Vâlcea), relaţiile comerciale cu S.C. D., în sensul transportării mărfurilor la punctul de lucru al acesteia, aşa cum susţin inculpaţii nu se justifica din punct de vedere economic;

- toţi furnizorii figurează cu plata cash, deşi încasările efectuate de către S.C. D. au fost efectuate prin bancă;

- înregistrările în contabilitatea S.C. D. au fost efectuate numai în baza facturilor fiscale, în timp ce pentru livrări, care sunt reale, au fost întocmite documente de expediţie, note de cântar, contracte etc.

Cercetările efectuate şi înscrisurile existente la dosar au relevat că, în perioada martie 2016 - februarie 2017, S.C. D. a înregistrat achiziţii de la următorii furnizori:

1. S.C. CCCCCCC. S.R.L., Bucureşti, CUI x, cu activitatea principală - Comerţ cu amănuntul al îmbrăcămintei în magazine specializate, societate care a fost înregistrată ca plătitoare de TVA de la data de 01.01.2007, activă în prezent. (fila x).

În luna ianuarie 2017, S.C. D. a înregistrat în evidenţa contabilă achiziţii de la S.C. CCCCCCC. S.R.L. în baza unui număr de 4 facturi fiscale (facturi emise cu cota de 19% TVA) în valoare totală de 19.410,63 RON.

Conform balanţei de verificare aferentă perioadei, S.C. D. evidenţiază achiziţii de mărfuri la valoarea totală din facturi, inclusiv TVA. În perioada respectivă S.C. D. avea codul de TVA anulat din oficiu potrivit dispoziţiilor art. 153 alin. (9) lit. e) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, prin urmare societatea nu avea drept de deducere a taxei pe valoarea adăugată aferentă achiziţiilor efectuate conform art. 11 alin. (8) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal şi nu şi-a exercitat acest drept.

Prin adresa din 22.05.2017, S.C. CCCCCCC. S.R.L. s-a comunicat prin administratorul JJJJJJJ. că nu a derulat relaţii comerciale cu S.C. D.. De asemenea acesta precizează că numerele alocate facturilor emise de societate sunt: seria x, nr. 01-263 şi seria x, nr. x.

2. S.C. HH. S.R.L., Arad, CUI x cu activitatea principală - Colectarea deşeurilor nepericuloase, societate plătitoare de TVA de la data de 06.02.2007, activă în prezent.

În perioada iulie 2016 - octombrie 2016, S.C. D. a înregistrat în evidenţa contabilă achiziţii de la S.C. HH. S.R.L. în baza unui număr de 42 facturi fiscale (facturi emise cu cota de 20% TVA) în valoare totală de 191.018,38 RON.

Conform balanţelor de verificare aferente perioadei, S.C. D. evidenţiază achiziţii de mărfuri la valoarea totală din facturi inclusiv TVA. În perioada respectivă S.C. D. avea codul de TVA anulat din oficiu potrivit dispoziţiilor art. 153 alin. (9) lit. e) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare, prin urmare societatea nu avea drept de deducere a taxei pe valoarea adăugată aferentă achiziţiilor efectuate conform art. 11 alin. (8) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal şi nu şi-a exercitat acest drept.

Prin adresa din 18.05.2017, S.C. HH. S.R.L. ne comunică prin administratorul GGG. că nu a derulat relaţii comerciale cu S.C. D. şi desfăşoară activitate strict de colectare deşeu menajer.

3. S.C. QQQQ. S.R.L., Bucureşti, CUI x cu activitatea principală - Comerţ cu ridicata al îmbrăcămintei şi încălţămintei, societate plătitoare de TVA în perioada 10.03.2009 - 01.07.2016, radiată din data de 20.10.2016. (filele x).

În perioada martie 2016 - iunie 2016, S.C. D. a înregistrat în evidenţa contabilă achiziţii de la S.C. QQQQ. S.R.L. în baza unui număr de 13 facturi fiscale (2 facturi emise fără TVA, 8 în taxare inversă şi 3 cu cota de 20% TVA) în valoare totală de 59.820,73 RON.

Conform balanţelor de verificare aferente perioadei, S.C. D. evidenţiază achiziţii de mărfuri la valoarea totală din facturi, inclusiv TVA. În perioada respectivă S.C. D. avea codul de TVA anulat din oficiu, potrivit dispoziţiilor art. 153 alin. (9) lit. e) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, prin urmare societatea nu avea drept de deducere a taxei pe valoarea adăugată aferentă achiziţiilor efectuate conform art. 11 alin. (8) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal şi nu şi-a exercitat acest drept.

Precizăm că pentru aplicarea măsurilor de simplificare, prevăzute la art. 331 din Legea 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, condiţia obligatorie este aceea ca, atât furnizorul, cât şi beneficiarul să fie înregistraţi în scopuri de TVA, astfel că emiterea celor 8 facturi în taxare inversă s-a făcut încălcând aceste prevederi.

Prin adresa din data de 22.05.2017, S.C. QQQQ. S.R.L. s-a comunicat prin administratorul FFFFFF. că nu s-au derulat relaţii comerciale cu S.C. D..

4. S.C. DDDDDDD. S.R.L., Bucureşti, CUI x cu activitatea principală - Comerţ cu ridicata al materialului lemnos şi al materialelor de construcţii şi echipamentelor sanitare, societate care a fost înregistrată ca plătitoare de TVA de la data de 01.08.2008, activă în prezent. (filele x).

În perioada noiembrie 2016 - ianuarie 2017, S.C. D. a înregistrat în evidenţa contabilă achiziţii de la S.C. DDDDDDD. S.R.L. în baza unui număr de 49 facturi fiscale (29 facturi emise cu cota de 20% şi 20 facturi emise cu cota de 19%) în valoare totală de 228.243,68 RON.

Conform balanţelor de verificare aferente perioadei, S.C. D. evidenţiază achiziţii de mărfuri la valoarea totală din facturi, inclusiv TVA. În perioada respectivă S.C. D. avea codul de TVA anulat din oficiu potrivit dispoziţiilor art. 153 alin. (9) lit. e) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, prin urmare societatea nu avea drept de deducere a taxei pe valoarea adăugată aferentă achiziţiilor efectuate conform art. 11 alin. (8) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal şi nu şi-a exercitat acest drept.

Din adresa F.N. înaintată, S.C. DDDDDDD. S.R.L. a comunicat prin administratorul KKKKKKK. că nu a derulat relaţii comerciale cu S.C. D..

5. S.C. PP. S.R.L., Bucureşti, CUI x cu activitatea principală - Fabricarea încălţămintei, societate plătitoare de TVA în perioada 02.07.2007 - 01.07.2009, declarată inactivă din data de 11.06.2009 ca urmare a neîndeplinirii obligaţiilor declarative.

În luna ianuarie 2017, S.C. D. a înregistrat în evidenţa contabilă achiziţii de la S.C. PP. S.R.L. în baza unui număr de 4 facturi fiscale (facturi emise cu cota de 19% TVA) în valoare totală de 18.921,24 RON.

Conform balanţei de verificare aferente perioadei, S.C. D. evidenţiază achiziţii de mărfuri la valoarea totală din facturi, inclusiv TVA. În perioada respectivă S.C. D. avea codul de TVA anulat din oficiu potrivit dispoziţiilor art. 153 alin. (9) lit. e) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, prin urmare societatea nu avea drept de deducere a taxei pe valoarea adăugată aferentă achiziţiilor efectuate conform art. 11 alin. (8) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal şi nu şi-a exercitat acest drept.

SC PP. S.R.L. era societate inactivă fiscal, neplătitoare de TVA şi are înregistrată sesizarea penală nr. x/07.02.2011 din partea Gărzii Financiare Bucureşti pentru declarare fictivă de sediu.

Din declaraţia reprezentantului societăţii, dată la data de 03.08.2017, martorul NNN., rezultă că S.C. PP. S.R.L. nu a derulat relaţii comerciale cu S.C. D..

De asemenea, martorul declară că societatea nu a funcţionat niciodată întrucât după înfiinţare acesta a fost în imposibilitate de a o administra din pricina stării de sănătate, iar de circa 5 ani este chemat frecvent de organe ale statului pentru a da declaraţii referitoare la presupuse relaţii comerciale derulate cu societăţi ce au înregistrat în evidenţele contabile facturi fictive de achiziţie de la S.C. PP. S.R.L..

6. S.C. EEEEEEE. S.R.L., Bucureşti, CUI x cu activitatea principală - Comerţ cu ridicata al materialului lemnos şi al materialelor de construcţii şi echipamentelor sanitare, societate care a fost înregistrată ca plătitoare de TVA de la data de 16.12.2005, activă în prezent. (filele x).

În perioada octombrie 2016 - decembrie 2016, S.C. D. a înregistrat în evidenţa contabilă achiziţii de la S.C. EEEEEEE. S.R.L. în baza unui număr de 23 facturi fiscale (facturi emise cu cota de 20% TVA) în valoare totală de 106.335,12 RON.

Conform balanţelor de verificare aferente perioadei, S.C. D. evidenţiază achiziţii de mărfuri la valoarea totală din facturi, inclusiv TVA. În perioada respectivă S.C. D. avea codul de TVA anulat din oficiu potrivit dispoziţiilor art. 153 alin. (9) lit. e) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, prin urmare societatea nu avea drept de deducere a taxei pe valoarea adăugată aferentă achiziţiilor efectuate conform art. 11 alin. (8) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal şi nu şi-a exercitat acest drept.

Fiind audiat la data de 28.06.2017, administratorul S.C. EEEEEEE. S.R.L., LLLLLLL. a declarat că societatea reprezentată de acesta nu a derulat relaţii comerciale cu S.C. D. şi nu a comercializat niciodată deşeuri metalice.

7. S.C. FFFFFFF. S.R.L., Bucureşti, CUI x cu activitatea principală - Comerţ cu ridicata al îmbrăcămintei şi încălţămintei, societate plătitoare de TVA în perioada 01.09.2006 - 11.11.2016, inactiv din data de 11.11.2016 declarat de ONRC. (filele x).

În luna ianuarie 2017, S.C. D. a înregistrat în evidenţa contabilă achiziţii de la S.C. FFFFFFF. S.R.L. în baza unui număr de 3 facturi fiscale (facturi emise cu cota de 19% TVA) în valoare totală de 13.474,01 RON.

SC FFFFFFF. S.R.L. era societate inactivă fiscal, cu codul de TVA anulat din oficiu conform art. 316 alin. (11), lit. a) din Legea 227/2015 privind Codul fiscal, la data de 11.11.2016.

Din verificările efectuate la Serviciul pentru Imigrări Dolj, a rezultat că administratorii S.C. FFFFFFF. S.R.L., respectiv cetăţenii chinezi MMMMMMM. şi NNNNNNN., nu figurează în prezent cu reşedinţă valabilă în România.

8. S.C. QQ. S.R.L., Vâlcea, Râmnicu Vâlcea, CUI x cu activitatea principală - Lucrări de construcţii a clădirilor rezidenţiale şi nerezidenţiale, plătitoare de TVA în perioada 05.08.2010-29.02.2012, societate declarată inactivă din data de 28.02.2012 şi radiată de la data de 01.03.2017.

În perioada iulie 2016 - octombrie 2016, S.C. D. a înregistrat în evidenţa contabilă achiziţii de la S.C. QQ. S.R.L. în baza unui număr de 50 facturi fiscale care au fost emise cu cota de 20% TVA, în valoare totală de 226.532,40 RON. Acestea au fost evidenţiate contabil, conform balanţelor de verificare aferente perioadei, la valoarea totală de 227.032,40 RON, factura nr. x/14.08.20166 fiind înregistrată mai mult cu 500 RON faţă de valoarea înscrisă pe document.

În perioada respectivă S.C. D. avea codul de TVA anulat din oficiu potrivit dispoziţiilor art. 153 alin. (9) lit. e) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, prin urmare societatea nu avea drept de deducere a taxei pe valoarea adăugată aferentă achiziţiilor efectuate conform art. 11 alin. (8) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal şi nu şi-a exercitat acest drept.

SC QQ. S.R.L., în perioada respectivă, era societate inactivă, declarată din data de 28.02.2012, cu înregistrarea în scopuri de TVA anulată din oficiu potrivit dispoziţiilor art. 153 alin. (9) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, şi are înregistrată sesizarea penală nr. x/16.05.2012 din partea Gărzii Financiare Vâlcea pentru evaziune fiscală.

Din declaraţia reprezentantului societăţii, dată la data de 12.10.2017, martorul OOO., rezultă că S.C. QQ. S.R.L. nu a derulat relaţii comerciale cu S.C. D.. (filele x).

9. S.C. GGGGGGG. S.R.L., Neamţ, Piatra Neamţ, CUI x cu activitatea principală - Comerţ cu amănuntul al produselor alimentare, băuturilor şi produselor din tutun efectuat prin standuri, chioşcuri şi pieţe, societate plătitoare de TVA în perioada 01.09.2010 - 04.04.2012, inactiv din data de 04.04.2012 ca urmare a neîndeplinirii obligaţiilor declarative. (fila x).

În luna decembrie 2016, S.C. D. a înregistrat în evidenţa contabilă achiziţii de la S.C. GGGGGGG. S.R.L. în baza unui număr de 9 facturi fiscale (facturi emise cu cota de 20% TVA) în valoare totală de 43.254,30 RON.

Conform balanţei de verificare aferente perioadei, S.C. D. evidenţiază achiziţii de mărfuri la valoarea totală din facturi, inclusiv TVA. În perioada respectivă S.C. D. avea codul de TVA anulat din oficiu, potrivit dispoziţiilor art. 153 alin. (9) lit. e) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, prin urmare societatea nu avea drept de deducere a taxei pe valoarea adăugată aferentă achiziţiilor efectuate conform art. 11 alin. (8) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal şi nu şi-a exercitat acest drept.

SC GGGGGGG. S.R.L., în perioada respectivă, era societate inactivă, declarată din data de 04.04.2012, cu înregistrarea în scopuri de TVA anulată din oficiu potrivit dispoziţiilor art. 153 alin. (9) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare şi are ultimele declaraţii depuse în anul 2011. Societatea a fost verificată fiscal pentru perioada 01.01.2011-31.12.2015, inspecţia stabilind sume suplimentare de plată, atât la TVA, cât şi la impozit pe profit, sesizând organele de urmărire penală pentru un prejudiciu adus bugetului de stat în valoare de 2.173.771 RON

Din verificările efectuate nu s-a reuşit identificarea pentru audiere a administratorului societăţii.

10. S.C. HHHHHHH. S.R.L., Bucureşti, CUI x cu activitatea principală - Finisarea materialelor textile, societate care a fost înregistrată ca plătitoare de TVA de la data de 24.08.2004, activă în prezent. (filele x).

În perioada decembrie 2016 - ianuarie 2017, S.C. D. a înregistrat în evidenţa contabilă achiziţii de la S.C. HHHHHHH. S.R.L. în baza unui număr de 13 facturi fiscale (7 facturi emise cu cota de 20% TVA şi 5 facturi cu cota de 19%) în valoare totală de 60.881,87 RON.

Conform balanţelor de verificare aferente perioadei, S.C. D. evidenţiază achiziţii de mărfuri la valoarea totală din facturi, inclusiv TVA. În perioada respectivă S.C. D. avea codul de TVA anulat din oficiu, potrivit dispoziţiilor art. 153 alin. (9) lit. e) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare, prin urmare societatea nu avea drept de deducere a taxei pe valoarea adăugată aferentă achiziţiilor efectuate conform art. 11 alin. (8) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal şi nu şi-a exercitat acest drept.

Prin adresa din 23.05.2017, S.C. HHHHHHH. S.R.L. a comunicat prin administratorul OOOOOOO. că nu s-u derulat relaţii comerciale cu S.C. D. .

11. S.C. DDDDD. S.R.L., Bucureşti, CUI x cu activitatea principală - Comerţ cu ridicata al combustibililor solizi, lichizi şi gazoşi al produselor derivate, societate plătitoare de TVA în perioada 05.07.2013-14.05.2014, inactivă din data de 14.05.2014 declarată de inspecţia fiscală. (fila x).

În perioada martie 2016 - mai 2016, S.C. D. a înregistrat în evidenţa contabilă achiziţii de la S.C. DDDDD. S.R.L. în baza unui număr de 14 facturi fiscale (4 facturi emise fără TVA şi 10 facturi cu taxare inversă) în valoare totală de 62.274,95 RON.

În perioada respectivă S.C. D. avea codul de TVA anulat din oficiu, potrivit dispoziţiilor art. 153 alin. (9) lit. e) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, prin urmare societatea nu avea drept de deducere a taxei pe valoarea adăugată aferentă achiziţiilor efectuate conform art. 11 alin. (8) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal şi nu şi-a exercitat acest drept.

SC DDDDD. S.R.L., în perioada respectivă, era societate inactivă, cu înregistrarea în scopuri de TVA anulată din oficiu potrivit dispoziţiilor art. 153 alin. (9) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare şi că, pentru aplicarea măsurilor de simplificare, prevăzute la art. 331 din Legea 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, condiţia obligatorie este aceea că, atât furnizorul, cât şi beneficiarul să fie înregistraţi în scopuri de TVA, astfel că emiterea celor 10 facturi în taxare inversă s-a făcut încălcând aceste prevederi.

Din declaraţia reprezentantului societăţii, PPPPPP., dată la data de 19.08.2016, rezultă că în cursul anului 2012 a semnat mai multe documente la solicitarea unei persoane de sex feminin, al cărui nume nu îl cunoaşte, primind în schimb suma de 150 de RON şi nu cunoaşte nimic referitor la S.C. DDDDD. S.R.L..

12. S.C. EEEEE. S.R.L., societate care nu se regăseşte în baza de date ANAF, capitalul social (300 RON S.C. EEEEE. SRL/400 RON S.C. DDDDD. SRL) şi CUI- ul x înscris pe facturile emise pentru S.C. D. diferă cu prima cifră faţă de cel al S.C. DDDDD. S.R.L. (CUI x), restul datelor de identificare din aceste facturi, respectiv sediul social şi contul bancar fiind identice cu cele înscrise pe facturile emise de S.C. DDDDD. S.R.L..

În perioada mai 2016 - iunie 2016, S.C. D. a înregistrat în evidenţa contabilă achiziţii în baza unui număr de 7 facturi fiscale (3 facturi emise cu cota de 20% TVA şi 4 facturi cu taxare inversă) în valoare totală de 33.788,47 RON, emise în numele S.C. EEEEE. S.R.L., dar registrele furnizori aferente lunilor mai 2016 şi iunie 2016, regăsite în documentele financiar-contabile ale S.C. D., precizează ca furnizor S.C. DDDDD. S.R.L..

În perioada respectivă S.C. D. avea codul de TVA anulat din oficiu, potrivit dispoziţiilor art. 153 alin. (9) lit. e) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, prin urmare societatea nu avea drept de deducere a taxei pe valoarea adăugată aferentă achiziţiilor efectuate, conform art. 11 alin. (8) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal şi nu şi-a exercitat acest drept.

13. S.C. IIIIIII. S.R.L., Bucureşti, CUI x cu activitatea principală - Lucrări de construcţii a clădirilor rezidenţiale şi nerezidenţiale, societate care a fost înregistrată ca plătitoare de TVA de la data de 01.09.2007, activă în prezent.

În perioada noiembrie 2016 - decembrie 2016, S.C. D. a înregistrat în evidenţa contabilă achiziţii de la S.C. IIIIIII. S.R.L. în baza unui număr de 23 facturi fiscale (facturi emise cu cota de 20% TVA) în valoare totală de 107.167,62 RON.

Conform balanţelor de verificare aferente perioadei, S.C. D. evidenţiază achiziţii de mărfuri la valoarea totală din facturi inclusiv TVA. În perioada respectivă S.C. D. avea codul de TVA anulat din oficiu, potrivit dispoziţiilor art. 153 alin. (9) lit. e) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, prin urmare societatea nu avea drept de deducere a taxei pe valoarea adăugată aferentă achiziţiilor efectuate, conform art. 11 alin. (8) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal şi nu şi-a exercitat acest drept.

În cauză nu s-a reuşit identificarea în vederea audierii a administratorului societăţii.

Raportul de constatare nr. x din 15.01.2018 (vol. X) a relevat faptul că scrisul depus pe facturile de achiziţie ce provin de la mai mulţi furnizori diferiţi şi înregistrate în evidenţa contabilă a SC B., S.C. C. şi S.C. D., a fost executat de aceeaşi persoană, fiind identificate trei tipuri de scris.

Din cele expuse, s-a concluzionat că, în realitate, mărfurile au fost achiziţionate de la persoane fizice şi nicidecum de la persoanele juridice menţionate mai sus, iar înregistrările în evidenţele contabile nu au avut la bază operaţiuni reale, fiind efectuate în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale, în cazul de faţă diminuarea impozitului pe profit şi eludarea taxei de mediu.

De menţionat este faptul că, deşi din cercetări s-a stabilit că deşeurile au fost achiziţionate în realitate de la persoane fizice, în contabilitatea societăţii nu au fost identificate documente justificative (borderouri de achiziţie).

Pentru lămurirea cauzei a fost efectuat un raport de constatare contabilă ce a stabilit că în documentele contabile aflate la dosarul cauzei, precum şi în evidenţa contabilă şi fiscală a societăţii D., nu se regăsesc înregistrate achiziţii de la persoane fizice. Astfel de achiziţii de materiale feroase şi neferoase de la persoane fizice nu au fost declarate la organele fiscale. Din analiza conturilor bancare deţinute de S.C. D. au fost retrase în tranşe, sume în numerar sub 10.000 RON pentru care nu există obligativitatea prezentării de documente justificative la unitatea bancară (borderouri de achiziţie).

S-a precizat în raport că având în vedere prevederile Legii 227/2015 privind Noul Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, începând cu 01.01.2016, veniturile primite la predarea deşeurilor din patrimoniul personal sunt neimpozabile astfel că S.C. D. care a înregistrat tranzacţii comerciale începând cu luna martie 2016 nu avea obligaţia de a calcula, de a reţine şi de a plăti impozit pe veniturile din alte surse.

Valoarea achiziţiilor înregistrate de D. S.R.L., în perioada martie 2016 - februarie 2017, este în sumă totală de 1.171.623,40 RON, achiziţii de la 13 furnizori pe baza a 254 de facturi, după cum urmează: S.C. D. a emis în perioada martie 2016 - februarie 2017 către S.C. JJJJ. 39 facturi de livrare de produse (8 facturi emise fără TVA pe formulare de neplătitor, 27 facturi emise cu cota de 20% TVA şi 4 facturi emise cu cota de 19% TVA) în valoare totală de 1.196.013,81 RON pe care este menţionată o bază impozabilă în valoare totală de 1.020.062,69 RON şi TVA în sumă totală de 175.951,12 RON. Conform registrelor clienţi şi balanţelor de verificare aferente perioadei, în baza acestor livrări, S.C. D. a înregistrat contabil venituri în sumă totală de 1.025.095,43 RON şi TVA colectată de 170.888,38 RON.

Conform vectorului fiscal, S.C. D. este plătitoare de:

- impozit pe veniturile microîntreprinderilor trimestrial începând cu data de 29.05.2014;

- TVA trimestrial în perioada 05.06.2014 - 01.11.2015, când a fost anulată din oficiu înregistrarea în scopuri de TVA, potrivit dispoziţiilor art. 153 alin. (9) lit. e) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare.

D. S.R.L. a depus declaraţii fiscale, aşa cum rezultă din Istoricul depunere declaraţii listat pentru fiecare an vizat (2014 - 2017), documente rezultate în urma interogărilor efectuate în evidenţele fiscale computerizate ale ANAF - ataşate prezentului raport, aceasta îndeplinindu-şi parţial obligaţiile fiscale. S.C. D. a declarat organelor fiscale:

- Aferent perioadei mai 2014 - februarie 2016, S.C. D. nu înregistrează venituri şi cheltuieli, declaraţiile depuse organului fiscal, atât cele privind TVA - decont D300, cât şi cele privind impozitul pe veniturile microîntreprinderilor au sume în zero;

- aferent perioadei martie 2016 - martie 2017, S.C. D. nu depune niciun decont de TVA-D300 şi conform D100 - Declaraţia privind obligaţiile de plată la bugetul de stat a declarat valori pe care specialistul le-a indicat în raport privind impozitului pe veniturile microîntreprinderilor.

A arătat că, având în vedere vectorul fiscal declarat de S.C. D., începând cu data de 29.05.2014, societatea este societate plătitoare de impozit pe veniturile microîntreprinderilor, fiind supusă conform titlului III din Legea 227/2015 privind Codul fiscal la impozit pe veniturile microîntreprinderilor. Aceasta nu a calculat şi nu a declarat impozit pe profit din operaţiunile comerciale efectuate.

Conform evidenţei contabile, S.C. D. a înregistrat venituri în sumă totală de 1.025.095,43 RON pentru care a calculat şi înregistrat contabil un impozit în valoare totală de 30.764 RON (conform tabelului prezentat mai sus), declarând organelor fiscale suma de 17.537 RON ca impozit pe veniturile microîntreprinderii.

Specialistul antifraudă a constatat ca, pentru veniturile realizate din vânzarea acestor produse S.C. D. avea obligaţia să calculeze şi să declare la organul fiscal impozitele şi taxele datorate conform prevederilor Codul fiscal, Codului de procedură fiscală şi Normelor metodologice de aplicare a acestora. Având în vedere valorile înregistrate şi declarate de S.C. D., precum şi livrările efectuate, S.C. D. a prejudiciat bugetul de stat cu: TVA colectată, parţial înregistrată în evidenţa contabilă şi nedeclarată integral organelor fiscale; impozit pe profit, pentru perioada în care societatea S.C. D. a depăşit plafonul de microîntreprindere, care va fi calculat ţinând cont de estimarea cheltuielilor efectuate cu mărfurile achiziţionate de la persoane fizice;taxa de mediu în cotă de 3%, conform prevederilor din O.U.G. nr. 196/2005 coroborate cu Ordinul nr. 578/2006, cu modificările ulterioare, pentru aprobarea Metodologiei de calcul al contribuţiilor şi taxelor datorate Fondului pentru mediu.

Cu privire la TVA a arătat următoarele:

SC D. a fost societate plătitoare de TVA trimestrial în perioada 05.06.2014 - 01.11.2015 şi începând cu data de 01.11.2015 i-a fost anulat din oficiu codul de TVA, perioadă în care nu a evidenţiat contabil şi fiscal taxa pe valoarea adăugată deductibilă (aferentă achiziţiilor), a evidenţiat contabil, dar nu a declarat la organele fiscale taxa pe valoarea adăugată colectată (aferentă livrărilor).

În perioada mai 2014 - februarie 2016, precum şi în luna martie 2017 S.C. D. nu înregistrează tranzacţii comerciale, declaraţiile privind TVA - decont D300 depuse la organul fiscal au sume în zero, iar în perioada martie 2016- februarie 2017, când realizează tranzacţii comerciale S.C. D. nu depune declaraţii privind TVA.

SC D. nu a declarat şi nu a plătit TVA colectată aferentă livrărilor efectuate în perioada în care a desfăşurat tranzacţii comerciale (martie 2016 - februarie 2017), perioadă în care a avut anulată din oficiu înregistrarea în scopuri de TVA potrivit dispoziţiilor art. 153 alin. (9) lit. e).

SC D., în baza livrărilor efectuate, a emis în perioada martie 2016- februarie 2017 către S.C. JJJJ. 39 facturi de livrare în valoare totală de 1.196.013,81 RON, din care o bază impozabilă în valoare totală de 1.020.062,69 RON. Conform registrelor clienţi şi balanţelor de verificare întocmite de societate, în baza acestor livrări, S.C. D. a înregistrat contabil o bază impozabilă în sumă totală de 1.025.095,43 RON, înregistrând eronat, în luna iunie 2016, valoarea fără TVA menţionată pe factura nr. x/29.06.2017(a se vedea Anexa nr. 2).

În ceea ce priveşte TVA, societatea emite cele 39 de facturi de livrare astfel: 8 facturi emise fără TVA pe formulare de neplătitor, 27 facturi emise cu cota de 20% TVA şi 4 facturi emise cu cota de 19% TVA. TVA înscrisă pe aceste facturi este în valoare de 175.951,12 RON, societatea înregistrând în documentele contabile o valoare totală a TVA colectată de 170.888,38 RON (în Anexa nr. 2 sunt prezentate colorat diferenţele).Specialistul antifraudă a menţionat că, potrivit art. 11 alin. (8)

şi art. 324 alin. (10), lit. a) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, în perioada martie 2016 - februarie 2017 în care înregistrarea în scopuri de TVA a fost anulată din oficiu şi societatea a efectuat livrări de bunuri pentru care există obligaţia plăţii taxei, S.C. D. avea obligaţia de a plăti TVA pentru livrările efectuate în această perioadă. Valoarea livrărilor efectuate de S.C. D. în perioada în care a avut codul de TVA anulat se ridică la suma de 1.020.062,69 RON (Anexa nr. 2), astfel că valoarea TVA colectată datorată bugetului de stat este de 202.534 RON.

În ceea ce priveşte impozitul pe venit, s-a reţinut că, potrivit vectorului fiscal declarat, S.C. D. este societatea plătitoare de impozit pe veniturile microîntreprinderilor trimestrial începând cu data de 29.05.2014 şi avea obligaţia să calculeze impozit pe veniturile microîntreprinderilor prin aplicarea unei cote de 3% (societatea nu are salariaţi) asupra veniturilor din orice sursă şi să declare la organul fiscal impozitul pe veniturile microîntreprinderilor datorat bugetului de stat până la 25 ale lunii următoare încheierii trimestrului.

Având în vedere că în perioada în care S.C. D. a desfăşurat tranzacţii comerciale (martie 2016 - februarie 2017) valoarea deşeurilor livrate, confirmate de unicul client al S.C. D. este de 1.020.062,69 RON (Anexa nr. 2) şi că în luna octombrie 2016 societatea depăşeşte plafonul de 100.000 euro aferent microîntreprinderilor, aceasta datorează, conform prevederilor legale menţionate mai sus, impozit pe profit, începând cu trimestrul 4 al anului 2016.

Conform Ordonanţei nr. 3/2017 publicată în Monitorul Oficial din data de 06 ianuarie 2017, plafonul veniturilor realizate de microîntreprinderi se majorează la valoarea de 500.000 euro, astfel că de la 01 februarie 2017, S.C. D. era obligată să redevină microîntreprindere, respectiv să redevină plătitoare de impozit pe veniturile microîntreprinderilor.

În perioada în care S.C. D. a desfăşurat tranzacţii comerciale (martie 2016 - februarie 2017), conform prevederilor legale, a datorat impozit pe veniturile microîntreprinderilor pentru tranzacţiile desfăşurate în perioada 01.03.2016 - 30.09.2016 şi în perioada 01.02.2017 - 28.02.2017, iar pentru tranzacţiile desfăşurate în perioada 01.10.2016 - 31.01.2017 impozit pe profit.

Astfel, S.C. D. pentru perioada 01.10.2016 - 31.01.2017 avea obligaţia să determine profitul impozabil, să calculeze impozitul pe profit prin aplicarea unei cote de 16% asupra profitului impozabil şi să declare la organul fiscal impozitul pe profit datorat bugetului de stat până la 25 ale lunii următoare încheierii trimestrului.

Baza de impunere a fost stabilită prin estimare folosind preţul mediu de achiziţie achitat de alte societăţi comerciale din judeţul Dolj care, în perioada respectivă, au colectat deşeuri de la persoane fizice, respectiv S.C. WWW. S.R.L. şi S.C. XXX. S.R.L..Impozitul pe profit datorat suplimentar de S.C. D. calculat în funcţie de valoarea estimată a cheltuielilor efectuate cu mărfurile achiziţionate de la persoane fizice şi livrate în perioada în care societatea era plătitoare de impozit pe profit se ridică la suma de 1.301 RON

Conform evidenţei contabile, S.C. D. a înregistrat venituri în sumă totală de 1.025.095,43 RON pentru care a calculat şi înregistrat contabil un impozit pe venit în valoare totală de 30.764 RON (conform tabelului prezentat mai sus), declarând organelor fiscale suma de 17.537 RON ca impozit pe veniturile microîntreprinderii. Aceasta nu a calculat şi nu a declarat impozit pe profit din operaţiunile comerciale efectuate în perioada în care, conform prevederilor legale, era societate plătitoare de impozit pe profit, respectiv nu a înregistrat şi nu a declarat suma de 1.301 RON, reprezentând impozitul pe profit datorat bugetului de stat.

În urma reîncadrării ca societate plătitoare de impozit pe profit, rezultă că S.C. D. a declarat un impozit pe veniturile microîntreprinderilor mai mare decât cel datorat (17.537 RON declarat - 12.621 RON recalculat), respectiv cu 4.916 RON mai mult.

Cu privire la taxa de mediu s-a arătat că, pe principiul "poluatorul plăteşte" în situaţia în care deşeurile provin de la persoane fizice, acestea datorează taxa de mediu în cotă de 3%, conform prevederilor art. 9 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr.

196/2005 coroborat Ordinul nr. 578/2006, cu modificările ulterioare, pentru aprobarea Metodologiei de calcul al contribuţiilor şi taxelor datorate Fondului pentru mediu. Contribuabil la Fondul pentru mediu cu o contribuţie de 3% din veniturile realizate din vânzarea deşeurilor metalice feroase şi neferoase este persoana fizică sau juridică generatoare de deşeuri sau deţinătoare a bunurilor destinate dezmembrării care nu are calitatea de colector şi/sau valorificator autorizat în condiţiile legii. Sumele se reţin prin stopaj la sursă, se declară şi se virează la Fondul pentru mediu de către operatorii economici care desfăşoară activităţi de colectare şi/sau valorificare a deşeurilor. Vânzarea deşeurilor metalice feroase şi neferoase de către generatorii acestora persoanele fizice neautorizate către operatori economici autorizaţi să desfăşoare această activitate se face pe bază de adeverinţă de primire şi plată (borderou de achiziţie) cu reţinerea contribuţiei de 3% la achitarea sumei cuvenite vânzătorului de deşeuri. Sumele reprezentând contribuţia de 3% la Fondul de mediu se declară şi se plătesc lunar de către persoanele juridice autorizate să desfăşoare activităţile respective, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care s-a desfăşurat activitatea. S.C. D. avea obligaţia să înregistreze achiziţiile de deşeuri de la persoane fizice şi să reflecte în contabilitate aceste operaţiuni, precum şi cele aferente constituirii Fondului de mediu, să reţină prin stopaj la sursă această sumă, să o declare şi să o vireze la Fondul pentru mediu.

Având în vedere că valoarea estimată a achiziţiilor de deşeuri efectuate de S.C. D. de la persoane fizice a fost calculată la suma de 1.044.560 RON (situaţie prezentă în Anexa nr. 3 la raport), conform prevederilor legale menţionate mai sus, S.C. D. trebuia să reţină prin stopaj la sursă şi să vireze la bugetul de stat suma de 31.337 RON care reprezintă contribuţia de 3% datorată Fondului de Mediu. S.C. D. a înregistrat în contabilitate în anul 2016 pe cont de cheltuială deductibilă suma de 8.014,26 RON ca taxa de 3% reţinută de clientul S.C. JJJJ. pentru livrările efectuate în această perioadă.

Din fişa furnizor pusă la dispoziţie de clientul-partener al S.C. D. a rezultat că acesta a reţinut în perioada martie 2016 - februarie 2017 suma de 8.013,44 RON ca taxă de mediu. Astfel din totalul livrărilor de 1.196.013,81 RON, S.C. JJJJ. reţine această sumă totală şi plăteşte diferenţa în conturile deschise de societate la băncile comerciale.

Constatarea a ţinut cont de această sumă reţinută de către client ca taxă datorată Fondului de mediu şi a determinat taxa de mediu datorată bugetului de stat în sumă de 23.324 RON (31.337 RON -8.013 RON). Totalizând, conform raportului de constatare, S.C. D., pentru tranzacţiile cu deşeuri, a produs bugetului consolidat al statului un prejudiciu total în sumă de 225.858 RON, din care:

- 202.534 RON TVA colectată, înregistrată în evidenţa contabilă şi nedeclarată organelor fiscale;

- 23.324 RON contribuţia de 3% datorată Fondului de Mediu.

Referitor la plăţile şi încasările pentru operaţiunile comerciale derulate de S.C. D. cu deşeuri metalice analizate de organele de inspecţie fiscală, specialistul antifraudă a stabilit că Valoarea achiziţiilor prezentate de D. S.R.L., în perioada martie 2016 - februarie 2017, este în sumă totală de 1.171.123,40 RON, achiziţii de la 13 furnizori (254 de facturi), centralizate în Anexa nr. 1, ataşată prezentului raport. Achiziţiile înregistrate în evidenţa contabilă se ridică la valoarea de 1.171.623,40 RON, diferenţa de 500 RON provenind de la înregistrarea eronată a facturii nr. x/14.08.2016, emisă în numele furnizorului S.C. QQ. S.R.L., diferenţă înregistrată eronat şi ca plată.

Toate achiziţiile de deşeuri înregistrare în evidenţa contabilă a societăţii D. în perioada în care a efectuat tranzacţii comerciale au valori inferioare sumei de 5.000 RON şi au fost achitate cu numerar. Plăţile în valoare totală de 1.171.623,40 RON sunt înregistrate în contabilitate în corespondenţă cu contul 5311 - Casa în RON, la dosarul cauzei existând chitanţele întocmite în acest sens. Sumele din casieria unităţii disponibile pentru plata acestor facturi provin, fie din retragerile de numerar din conturile bancare deţinute de societate, fie din împrumuturile acordate societăţii de către asociatul unic E..

Valoarea livrărilor efectuate de D. S.R.L., în perioada martie 2016 - februarie 2017, este în sumă totală de 1.196.013,81 RON, livrări către clientul S.C. JJJJ. în baza celor 39 de facturi care au fost centralizate în Anexa nr. 2, ataşată prezentului raport. Livrările înregistrate în evidenţa contabilă se ridică la valoarea de 1.195.983,81 RON (valoarea fără TVA de 1.025.095,43 RON + TVA 170.888,38 RON).

Diferenţa de 30 RON, provenind de la valoarea TVA aferentă facturii nr. x/06.10.2016, înregistrată eronat.

În evidenţa contabilă a societăţii aflată la dosarul cauzei, respectiv perioada mai 2014- martie 2017, sunt consemnate rulaje importante pe seama contul contabil 455 - Sume datorate acţionarilor/asociaţilor, sume ce au fost centralizate în Anexa nr. 4 - Rulajul contului 455 de S.C. D., ataşată prezentului raport. De aici rezultă că asociatul unic E. a creditat societatea de-a lungul perioadei cu o valoare cumulată de 266.390 RON, societatea restituindu-i tot prin mai multe tranşe, valoarea cumulată de 215.980 RON, contul 455 prezentând un sold creditor (ce reprezintă datoria societăţii faţă de asociat) la data de 31.03.2017 de 50.410 RON. Sumele sunt evidenţiate în Registrele de Casă (cont 5311) deţinute de societate, dar la dosarul cauzei nu se regăsesc dispoziţiile de încasare sau de plată care reprezintă documentele justificative pentru casierie, documente care sunt folosite în vederea încasării/achitării în numerar a unor asemenea sume, în conformitate cu OMFP nr. 2634/2015.

Valoarea livrărilor efectuate de D. S.R.L., în perioada martie 2016 - februarie 2017, este în sumă totală de 1.196.013,81 RON din care valoarea fără TVA 1.020.062,69 RON şi TVA 175.951,12 RON, livrări către un client (39 de facturi), centralizate în Anexa nr. 2.

Conform extraselor de cont, S.C. D. a încasat de la clientul S.C. JJJJ. suma totală de 1.187.999,88 RON, prezentată detaliat în

Anexa nr. 5. Astfel, din totalul acestor livrări efectuate în valoare de 1.196.013,81 RON, S.C. D. a încasat mai puţin cu 8.013,93 RON care reprezintă taxa de mediu reţinută de client.

În urma analizei şi cuantificării sumelor din conturile curente deţinute de S.C. D. a rezultat că S.C. D. a încasat suma de 1.187.999,88 RON pentru livrările efectuate, aşa cum sunt prezentate detaliat în Anexa nr. 5. Sumele au fost încasate prin bancă, în contul bancar x (perioada extrasului 31.12.2013 - 04.10.2016) deschis de societate la M., cont ce are ca împuterniciţi pe numiţii E. şi A..

Din analiza conturilor bancare deţinute de S.C. D. au fost retrase în tranşe sume sub 10.000 RON pentru care nu există obligativitatea prezentării de documente justificative la unitatea bancară (borderouri de achiziţie).

Pentru lămurirea tuturor împrejurărilor cauzei, a prejudiciului si a mecanismului de producere a acestuia, în cauza a fost efectuat şi un raport de expertiză contabilă (fila x) în care se menţionează următoarele:

- în evidenţa S.C. D. nu au fost înregistrate achiziţii de materiale feroase şi neferoase de la persoane fizice, în perioada 2014-2017.

- începând cu anul 2016, pentru veniturile realizate de persoanele fizice din valorificarea prin centrele de colectare a deşeurilor de metal (fier vechi) nu se mai datorează impozit pe venit, conform prevederilor Legii 227/2015 privind Noul Codul fiscal, art. 62.

SC D. în perioada martie 2016 - februarie 2017 a înregistrat în evidenţa financiar contabilă achiziţii de materiale feroase şi neferoase în numele a unui număr de 13 societăţi furnizoare (anexa 1). Această marfă a fost livrat unei singure societate client (anexa 2 la raportul de expertiză), respectiv S.C. JJJJ. S.R.L..

Sintetic, situaţia achiziţiilor/livrărilor a fost stabilită astfel de către expert:

1. Achiziţii marfă în valoare totală de 1.172.123,40 RON, (anexa nr. 1) din care:

- valoare facturi cu taxare inversă sau fără taxă, de 127.312,03 RON;

- facturi cu TVA în sumă de 1.044.811,37 RON din care baza de

impozitare 871.889,53 RON şi TVA în sumă de 172.921,84lei.

2. Livrări de marfă în valoare totala de 1.195.983,63 (anexa nr. 2) din care:

- valoare facturi fără taxă de 163.109,73 RON;

- facturi cu TVA în sumă de 1032.873,90 RON din care baza de

impozitare 861.985,60 RON şi TVA în sumă de 170.888,30 RON.

Din analiza documentelor financiar contabile expertul a stabilit că reiese faptul că societatea S.C. D. a înregistrat în evidenţa contabilă facturi fiscale fictive de achiziţie marfă, achiziţii ce sunt evidenţiate în balanţele sintetice de verificare lunare. Registrul jurnal general cât şi în Jurnalele pentru cumpărări. Toate facturile de achiziţie au o valoare individuală de 5000 RON şi au fost plătite cu numerar prin casă, pe bază de chitanţe care au fost înregistrate în evidenţa financiar contabilă, în registrele de casă întocmite lunar .

Începând cu data de 01.11.2015, societăţii D. i s-a anulat din oficiu înregistrarea în scopuri de TVA de către organul fiscal teritorial, conform art. 153 alin. (9), lit. e) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal cu modificările şi completările ulterioare.

În perioada anulării codului de TVA, societatea nu avea dreptul sa deducă TVA, dar trebuia să depună declaraţia 311 prin care trebuia să declare TVA colectată aferentă livrărilor realizate în acea perioadă. Suma TVA colectată, raportată prin formularul cod 311 trebuia plătită efectiv bugetului de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a intervenit exigibilitatea taxei pentru livrarea terenului ca operaţiune taxabilă.

Pentru anul 2016 cota de TVA este de 20%, iar pentru anul 2017 cota de TVA este de 19% şi se aplică asupra bazei de impozitare.

Astfel în perioada analizată, societatea a înregistrat facturile de livrare marfă în valoare totală de 1.195.983,63.

Având în vedere datele din tabelul de mai sus şi faptul ca societatea trebuia să colecteze TVA pentru întreaga bază de impozitare, expertul a procedat la întregirea bazei astfel:

Pentru anul 2016 însumând cele două valori: baza de impozitare 714.111,77 RON (col. 4) şi valoarea facturilor fără taxă de 163.109,73 RON (col. 2) va rezulta o bază de impozitare pentru anul 2016 în sumă totală de 877.221,50 RON, căreia îi corespunde o TVA colectată în sumă de 175.444,30 RON (877221,30* 20%).

Pentru anul 2017 baza de impozitare este în sumă de 147.873,83 RON (col. 4), căreia îi corespunde o TVA colectată în sumă de 28.096,03 RON.

(147.873,83 RON *19%).

Totalizând, rezultă TVA colectată pentru perioada 2016-2017 în suma de 203.540,33(175.444,30 RON + 28.096,03 RON) ce reprezintă taxa pe valoarea adăugată, ce trebuia înregistrată, declarată şi plătită la bugetul statului.

Veniturile realizate de societate (venituri impozabile) în perioada analizată sunt în sumă totală de 1.025.095,33 RON.

Cu privire la impozitul pe veniturile întreprinderilor din evidenţa financiar contabilă şi fiscală rezultă următoarea situaţie:

În anul 2016 prin declaraţia 100, societatea declară impozit pe veniturile microîntreprinderilor: Trimestrul I = 909 RON; Trimestrul II = 3382 RON; Trimestrul III = 7968 RON; Trimestrul IV = 0 RON; Total declarat an 2016 = 12.258 RON.

În anul 2017 prin declaraţia 100, societatea declară impozit pe veniturile microîntreprinderilor pentru trimestrul I suma de 5279 RON, iar conform balanţei de verificare întocmită la data de 31.03.2017, societatea a înregistrat în evidenţa contabilă un impozit pe veniturile microîntreprinderilor în sumă de 4447 RON.

Totalizând, pentru perioada în care a desfăşurat activitate, respectiv martie 2016 - februarie 2017, D. S.R.L. a înregistrat în evidenţa contabilă impozit pe veniturile microîntreprinderilor în sumă de 30.764 RON (26.317 RON + 4.447 RON) şi a declarat organului fiscal impozit pe veniturile microîntreprinderilor în sumă de 17.537 RON (12.258 RON +5.279 RON).

Din punct de vedere fiscal, pentru activitatea de colectare şi comercializare a deşeurilor feroase şi neferoase, în situaţia în care achiziţia deşeurilor feroase şi neferoase s-ar fi realizat de la persoane fizice, societatea S.C. D. avea obligaţia înregistrării, declarării şi plăţii la termenele legale a următoarelor obligaţii fiscale către bugetul de stat:

- TVA de plată, reprezentând TVA colectată, aferentă livrărilor de bunuri în perioada în care societatea a avut codul de TVA anulat, ce trebuia înregistrată, declarată si plătită bugetului statului.

- impozit pe profit pentru perioada în care societatea realizează venituri mai mari de 100.000 euro, conf. Art. 52 - Codul fiscal.

In afara acestor obligaţii fiscale, societatea avea obligaţia de a calcula, de a reţine, de a declara şi de a vira la Fondul pentru mediu contribuţia de 3% din veniturile realizate din vânzarea de deşeuri metalice feroase şi neferoase, inclusiv a bunurilor destinate dezmembrării, conf. art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu.

Taxa pe valoare adăugată.

In perioada vizată societatea S.C. D. conform vectorului fiscal, în ceea ce priveşte TVA, a fost înregistrată ca plătitoare de TVA în perioada 05.06.2014 - 01.11.2015 perioada fiscală a fost trimestrul. În perioada mai 2014 - februarie 2016 societatea nu a desfăşurat activitate economică.

Pentru anul 2016 cota de TVA este de 20%, iar pentru anul 2017 este de 19% şi se aplică asupra bazei de impozitare.

Măsurile de simplificare se aplică numai în situaţia în care cei doi parteneri participanţi la tranzacţia cu deşeuri sunt persoane impozabile înregistrate în scopuri de TVA.

SC D. în perioada martie 2016 - februarie 2017, a desfăşurat activitate economică şi a înregistrat în evidenţa contabilă achiziţii deşeuri feroase şi neferoase de la un număr de 13 furnizori, în baza unor facturi fiscale în valoare totală de 1.172.123,40 RON. Facturile au fost achitate cu numerar prin casierie pe bază de chitanţe a căror valoare a fost de până în 5000 RON.

Această marfă a fost livrată unui singur client, pentru care societatea a emis facturi fiscale de livrare în valoare totală de 1.195.983,63 RON. Încasarea acestor facturi s-a realizat prin virament bancar, sume care au fost retrase din cont fără documente justificative reale. Facturile de achiziţie marfă sunt facturi cu TVA, facturi fără taxă sau cu taxare inversă. Facturile de livrare marfă sunt facturi cu taxă si facturi fără taxă.

Mecanismul taxării inverse presupune că taxa este calculată de beneficiar şi înregistrată, atât ca taxă colectată, cât şi ca taxă deductibilă.

Începând cu data de 01.11.2015, societăţii D. i s-a anulat din oficiu înregistrarea în scopuri de TVA de către organul fiscal teritorial, conform art. 153 alin(9), lit. e) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal cu modificările şi completările ulterioare.

În perioada anulării codului de TVA, societatea nu avea dreptul sa deducă TVA, dar trebuia să depună declaraţia 311, prin care trebuia să declare TVA colectată aferentă livrărilor realizate în acea perioadă. Suma TVA colectată, raportată prin formularul cod 311 trebuia plătită efectiv bugetului de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a intervenit exigibilitatea taxei pentru livrarea terenului ca operaţiune taxabilă.

Astfel în perioada analizată societatea a înregistrat în evidenţa contabilă livrări de marfă în valoare totală de 1.195.983,63 RON, din care baza de impozitare în sumă de 1.025.095,33 RON (anexa 3) din care:

- baza de impozitare pentru anul 2016 este în sumă de 877.221,50 RON, căreia îi

corespunde o TVA colectată în sumă de 175.444,30 RON(877221,30* 20%).

- baza de impozitare este în sumă de 147.873,83 RON, căreia îi corespunde o

TVA colectată în sumă de 28.096,03 RON.(147.873,83 RON *19%).

Expertul a însumat cele două valori ale TVA colectată şi a obţinut suma de 203.540,33(175.444,30 RON +28.096,03 RON) ce reprezintă taxa pe valoarea adăugată colectată, ce trebuia înregistrată, declarată şi plătită la bugetul statului.

Impozit pe profit

In perioada vizată societatea conform vectorului fiscal, a fost plătitoare de impozit pe veniturile microîntreprinderilor. Dar în perioada analizată societatea a realizat venituri mai mari de 100000 euro, depăşind astfel plafonul pentru microîntreprindere. Din acel moment societatea trebuia sa se înregistreze ca plătitoare de impozit pe profit, trebuia să calculeze, sa declare la organele fiscale şi să plătească impozitul pe profit la bugetul statului.

Expertul contabil a stabilit baza de impozitare prin estimare, folosind preţurile medii de achiziţie de la persoane fizice achitate în anii 2016-2017 pentru produse similare comunicate organului de cercetare penală de către societăţi colectoare din judeţul Dolj, respectiv avându-se în vedere adresele nr. x din 29.08.2017 emisă de S.C. WWW. S.R.L. şi nr. 1413 din 09.05.2017 emisă de S.C. XXX. S.R.L..

Conform datelor din evidenţa contabilă societatea a realizat venituri din activitatea curentă în perioada martie - octombrie 2016, în sumă de 530.130,65 RON, depăşind astfel în luna octombrie plafonul de 100000 de euro, moment cu care societatea datorează (începând cu 01 octombrie 2016) impozit pe profit.

Potrivit prevederilor Codul fiscal plafonul în 2017 devine 500000 euro, astfel pentru anul 2017, persoanele juridice române plătitoare de impozit pe profit care la data de 31 decembrie 2016 îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 47 sunt obligate la plata impozitului pe veniturile microîntreprinderilor începând cu 1 februarie 2017. Aşadar din 01 februarie 2017 D. S.R.L. datora impozit pe veniturile microîntreprinderilor.

Conform datelor prezentate în anexa 4 la raportul de expertiză, costul estimat de marfă achiziţionată în perioada 2016-2017 de la persoane fizice, este în sumă de 1.044.560,27 RON.

Pentru anul 2016, conform balanţei de verificare întocmită la data de 31.12.2016, societatea a înregistrat în evidenţa contabilă un impozit pe veniturile microîntreprinderilor în sumă de 26.317 RON şi a declarat organului fiscal impozit pe veniturile microîntreprinderilor în sumă de 12.258 RON.

În anul 2017 prin declaraţia 100, societatea declară impozit pe veniturile microîntreprinderilor pentru trimestrul I suma de 5.279 RON, iar conform balanţei de verificare întocmită la data de 31.03.2017, societatea a înregistrat în evidenţa contabilă un impozit pe veniturile microîntreprinderilor în sumă de 4.447 RON.

S-a reţinut că societatea a declarat şi a plătit un impozit pe veniturile microîntreprinderilor în plus faţă de suma datorată în cuantum de 710 RON. (11.548 RON datorat - 12.258 RON declarat şi plătit).

Pentru anul 2017 s-a reţinut că societatea a declarat şi a plătit un impozit pe veniturile microîntreprinderilor în plus faţă de suma datorată în cuantum de 4065 RON. (1.214 RON datorat - 5279 RON declarat şi plătit).

Baza de calcul la care se aplică contribuţia la fondul de mediu, reprezintă valoarea de vânzare a deşeurilor de fier vechi.

In situaţia în care achiziţia deşeurilor feroase şi neferoase s-ar fi realizat de la persoanele fizice, D. S.R.L. avea obligaţia reţinerii, înregistrării, declarării şi plăţii la termenele legale contribuţia de 3% la Fondul de mediu.

Baza de calcul pentru taxa de mediu este de 1.044.560,27 RON (total valoare achiziţii estimate de la persoane fizice în perioada de referinţă), aşa cum a fost determinată în anexa 4.

Din documentele financiar contabile aflate în dosarul cauzei rezultă că au fost reţinute sume de către clientul S.C. JJJJ. S.R.L. ca taxă datorată Fondului de mediu, înregistrată pe cont de cheltuială în contabilitatea societăţii D. în sumă de 8013,44 RON.

Taxa de mediu de plată = 1.044.560,27 RON * 3% = 31.337 RON Având în vedere ca societăţii i-a fost reţinut din plata facturilor de livrare taxa de mediu în sumă de 8013 RON rezultă o taxă de mediu de plată în sumă de 23.324 RON.(31.337 RON -8013 RON).

În concluzie, expertul a stabilit un prejudiciu, reprezentând

- TVA colectată, în sumă de 203.540,33 reprezentând TVA înregistrată parţial, aferentă livrărilor de bunuri în perioada în care societatea a avut codul de TVA anulat, 01.11.2015 - martie 2017, sumă ce trebuia înregistrată, declarată şi plătită la bugetul statului.

- contribuţia de 3% la fondul de mediu - în sumă de 23.324 RON.

Referitor la plăţile şi încasările pentru operaţiunile comerciale derulate de S.C. D., expertul a menţionat că S.C. D., în perioada martie 2014 - februarie 2017 a înregistrat în evidenţa financiar contabilă achiziţii de materiale feroase şi neferoase de la un număr de 13 societăţi furnizoare în valoare totală de 1.172.123,40 RON, şi a livrat marfă în valoare totală de 1.195.983,63 RON.

Încasarea valorii facturilor de livrare s-a realizat prin virament bancar.

În perioada 2016 - 2017, s-au făcut operaţiuni în şi din contul bancar, operaţiuni de încasări sume şi plăţi/retrageri numerar. Retragerile de numerar au fost făcute de către administratorul/împuternicitul firmei, fiecare retragere fiind până în suma de 10.000 RON nu a necesitat depunerea în bancă de documente justificative. Operaţiunile de retragere numerar, au fost înregistrate în evidenţa contabilă în baza extraselor de cont eliberate de bancă.

Sumele încasate de la clienţi în perioada vizată sunt în cuantum de 1.187.999,88 RON, iar sumele retrase din conturile bancare ale societăţii în perioada 2016-2017, a fost în cuantum de 1.182.900 RON.

În perioada vizată, din casieria societăţii au fost efectuate plăţi către furnizorii (fictivi) de marfă pentru care există chitanţe înregistrate în evidenţa financiar contabilă. Tot prin casierie unităţii (cont 5311) au fost rulate sume de bani constând în încasări, reprezentând sume de bani depuse de către administrator sub forma de creditare societate şi plăţi cu numerar către administrator, reprezentând returnare sume împrumutate (cont 4551). Pentru aceste operaţiuni nu s-au găsit în documentele financiar contabile ale societăţii, documente justificative care să certifice şi să justifice aceste operaţiuni. (dispoziţii de încasare/plată, contracte împrumut). Sumele încasate în numerar prin casieria societăţii conform registrelor de casă şi a balanţelor de verificare lunare în perioada 2016-2017, în limita documentelor existente în dosarul cauzei, sunt în cuantum de 1.180.368,80 RON, iar plăţile sunt în cuantum de 1.176.014,30 RON.

- împrumutul de la un asociat se înregistrează după cum urmează:

5311 " Casa in RON " = 4551 " Acţionari/Asociaţi - conturi curente

" Restituirea sumei către asociat:

4551 "Acţionari/Asociaţi - conturi curente " = 5311 " Casa în RON ".

Sumele cu care administratorul a creditat societatea în perioada 2016-2017 sunt în cuantum de 266.390 RON, iar sumele plătite acestora prin casierie sunt în sumă de 215.980 RON.

Tot expertul contabil a stabilit că prin casieria unităţii au fost rulate sume de bani constând în depuneri de sume provenind din retragerile de numerar din bancă, iar din casieria societăţii au fost efectuate plăţi către furnizorii (fictivi) de marfă pentru care există chitanţe înregistrate în evidenţa financiar contabilă şi prin casieria unităţii au fost rulate sume de bani constând în încasări sub forma creditare societate de către administrator şi plăţi cu numerar către administrator, reprezentând restituire sume împrumutate. Pentru aceste operaţiuni nu s-au găsit în documentele financiar contabile ale societăţii, documente justificative care să certifice şi să justifice aceste operaţiuni (dispoziţii de încasare/plată, contracte împrumut).

În perioada mai 2014- martie 2017 conform evidenţei financiar contabile, sumele cu care administratorul societăţii a creditat societatea sunt în cuantum de 266.390 RON, iar sumele restituite acestuia prin casierie sunt în sumă de 215.980 RON.

Conform datelor prezentate în anexa 4, costul estimat cu marfa achiziţionată în total perioadă este în sumă de 1.044.560,27 RON: Pentru perioada mai 2014- martie 2017 conform evidenţei contabile, societatea a înregistrat plăţi în numele furnizorilor fictivi de materiale feroase şi neferoase în cuantum de 1.171.623,40 RON. Având în vedere faptul că din suma încasată din marfa vândută de 1.187.999,88 RON, a fost retrasă din conturile bancare suma de 1.182.900 RON şi depusă în casieria societăţii, iar din casierie s-au plătit furnizorii de marfă şi luând în calcul faptul că achiziţia de marfă de la persoane juridice nu este reală, iar achiziţia de materiale feroase şi neferoase s-ar fi realizat în fapt de la persoane fizice, atunci plata către furnizorii - persoane fizice ar fi fost în sumă de 1.044.60,27 RON.

S-a precizat că, în raport cu fluxul de numerar din activitatea achiziţie/vânzare materiale feroase şi neferoase cu privire la retragerile de numerar din banca şi plăţi reale către furnizori persoane fizice, rezultă un disponibil în casieria societăţii de 138.339,73 RON (1.182.900,00lei -1.044.560,07 RON), sumă care nu a fost înregistrată (nu a fost evidenţiată scriptic) în documente de evidenţă financiar contabilă, dar care (fizic) ar fi putut fi rulată sub forma - creditare societate şi restituire sume împrumutate, de la şi către, administratorul societăţii.

Deşi toate constatările expertului sunt corecte, pertinente şi în deplină concordanţă cu starea de fapt, se impune următoarea precizare cu privire la TVA colectat: chiar dacă reprezentanţii S.C. D. aveau obligaţia de a calcula şi declara organelor fiscale TVA-ul colectat în modul expus anterior, constatăm că operaţiunile economice au fost înregistrate în evidenţele contabile (jurnale, balanţe) - fila x.

În cazul înregistrării în actele contabile a operaţiunilor economico-financiare, având în vedere că organele fiscale au posibilitatea de a constata şi verifica operaţiunile efectuate, veniturile realizate şi sursa acestora, precum şi a stabili felul obligaţiilor fiscale, cuantumul taxelor şi impozitelor datorate bugetului consolidat al statului, determinarea TVA constituie o chestiune de natură fiscală, neputând constitui urmarea infracţiuni de evaziune fiscală în modalităţile prevăzute de art. 9 alin. (1), din Lg. 241/2005. Expertul a concluzionat că prejudiciul în sumă de 202.534 RON, reprezentând Taxa pe valoare adăugată nedeclarată organelor fiscale este unul fiscal, prejudiciul penal stabilit în cauză prin înregistrarea operaţiunilor fictive, fiind în sumă totală de 23.324 RON - contribuţia de 3% datorată Fondului de Mediu.

Deşi toate constatările expertului sunt corecte, pertinente şi în deplină concordanţă cu starea de fapt, tribunalul a apreciat că urmare a modificărilor şi clarificărilor aduse Legii nr. 241/2005 prin Decizia nr. 363/2015 CCR şi Decizia DCD a ÎCCJ nr. 9/2020, contribuţia de 3% la fondul de mediu, care se reţinea prin stopaj la sursă, nu mai face parte din categoria obligaţiilor fiscale care intră sub protecţia infracţiunilor prev. de art. 9 din Legea nr. 241/2005.

Pentru argumentele expuse în încheierile din data de 31.05.2021 şi 14.06.2021 prima instanţă a apreciat că prejudiciul constând contribuţia de 3% la fondul de mediu, în sumă de 23.324 RON constituie o chestiune de natură fiscală, neintrând în sfera de protecţie a infracţiunii de evaziune fiscală în modalităţile prevăzute de art. 9 alin. (1) din Legea nr. 241/2005.

În concluzie, activitatea desfăşurată de cei trei inculpaţi prin intermediul societăţii S.C. D. prin înregistrarea operaţiunilor fictive, nu a produs un prejudiciu penal.

A mai reţinut tribunalul că, cu toate acestea, cele de mai sus arată comportamentul preponderent evazionist al inculpaţilor, din punct de vedere al probatoriului, relevante sunt următoarele precizări:

Din declaraţia martorului PPPPPPP., persoană angajată în cadrul S.C. JJJJ. (singurul client al societăţii în perioada de referinţă) şi responsabil cu verificarea cantitativă şi scriptică a mărfii achiziţionate, rezultă că în relaţiile comerciale derulate cu S.C. D., societatea era reprezentată de A. şi F., persoane care au transportat şi livrat repetat deşeuri feroase şi neferoase în numele societăţii, fiind însoţite deseori de persoane de sex feminin.

Cu ocazia audierii, BBBBBBB. (contabilă a societăţii în perioada de referinţă) relatează că persoanele cu care purta discuţii referitoare la societate erau inculpaţii E., A. şi F., aceştia fiind şi cei care îi remiteau documentele contabile pentru înregistrare, inclusiv facturile fictive de achiziţie.

Implicarea inculpatului F. în administrarea S.C. D. este evidenţiată şi din discuţiile telefonice purtate cu BBBBBBB., comunicări ce au făcut obiectul supravegherii tehnice dispuse în prezenta cauză

Astfel, la data de 25-04-2017, la ora 11:38:26, F. este contactat telefonic de martora BBBBBBB., persoană care îi solicită predarea documentelor justificative aferente lunii martie 2017, în vederea întocmirii situaţiilor financiare şi închiderea de lună.

De asemenea, din declaraţiile martorilor DDDD., EEEE. FFFF. şi GGGG. rezulta ca au vândut deşeuri metalice către inculpaţii A. şi F., însă în contabilitatea societăţii nu sunt înregistrate achiziţii de la persoane fizice, aşa cum s-a stabilit prin rapoartele de constatare şi de expertiză.

Implicarea inculpaţilor în activitatea de colectare a deşeurilor metalice de la persoane fizice este evidenţiată în cauză şi prin exploatarea mandatelor de supraveghere tehnică prin care a fost autorizată supravegherea posturilor telefonice utilizate de aceştia. (vol. dup nr. 14-15).

În activitatea de colectare şi comerţ, A. şi F. contactau telefonic diverse persoane fizice de pe raza judeţelor Dolj, Cluj şi Mureş, furnizori de deşeuri feroase, cu care negociau preţuri de achiziţie, stabileau modalităţile de plată şi transport a mărfii.

De asemenea, cu ocazia discuţiilor purtate cu contabila, BBBBBBB., A., se recomada a fi reprezentantul societăţii D., solicitându-i predarea evidenţei contabile, aşa cum rezultă din convorbirile telefonice din data de 10-05-2017, ora 08:46:33, 12-05-2017, ora 09:10:45 şi 13-05-2017, ora 12:12:48.(filele x).

Toate acestea dovedesc dincolo de orice dubiu că de activitatea S.C. D. se ocupau inculpaţii E., F. şi A. şi că aceştia îndeplinesc calitatea de subiect activ al infracţiunilor descrise mai sus.

Cu privire la încadrarea juridică s-a arătat că, din cercetările efectuate rezulta că în cauză nu exista nicio îndoială cu privire la faptul ca inculpaţii F., A. în calitate de administratori de fapt ai societăţilor S.C. TOP x S.R.L., S.C. C. si E., în calitate de administrator de fapt al S.C. TOP x S.R.L., S.C. C. şi de drept al societăţii S.C. D., au înregistrat în documentele contabile operaţiuni fictive, aşa cum sunt definite de art. 2 lit. f) din Legea 241/2005 (disimularea realităţii prin crearea aparenţei existenţei unei operaţiuni care în fapt nu exista) şi au înregistrat cheltuieli fictive în actele contabile sau în alte documente legale ale societăţilor nu numai cu scopul ci şi cu urmarea sustragerii de la plata obligaţiilor fiscale. Între acţiunile inculpaţilor şi urmarea produsă exista o vădită legătură de cauzalitate.

In ceea ce priveşte S.C. C. şi S.C. D. din rapoartele de constatare şi raportul de expertiză întocmite în cauză rezultă că achiziţiile fictive descrise mai sus au fost singurele operaţiuni derulate de către aceasta, ceea ce înseamnă ca au fost înfiinţate cu scopul vădit de a obţine venituri ilicite prin sustragerea de la plata obligaţiilor fiscale datorate bugetului de stat, astfel că sunt subiecte active ale infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1), lit. c) din Legea 241/2005, infracţiune comisă în numele respectivei entităţi juridice chiar de către persoanele cu putere decizională.

Numărul mare al facturilor de achiziţii, multitudinea societăţilor comerciale folosite, modul de operare, prejudiciul produs şi nerecuperat, persoana inculpaţilor (rude/afini inculpatul F. are şi antecedente penale tot pentru evaziune fiscală) sunt elemente exemplificative ce demonstrează ca inculpaţii au săvârşit fapta cu intenţie directă.

In aceste condiţii s-a apreciat că sunt întrunite toate elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscala prev. de art. 9 alin. (1), lit. c) din Legea 241/2005 (pentru inculpaţii A., F., E., S.C. C. şi S.C. D. SRL) şi de complicitate la aceeaşi infracţiune (pentru inculpaţii G. si H.), întrucât aceştia din urmă, cu ştiinţă, au pus la dispoziţia celorlalţi facturi fiscale în alb, cu scopul şi urmarea sustragerii de la plata obligaţiilor fiscale.

Numărul mare al facturilor fictive de achiziţie, modul de operare, întinderea în timp a activităţii infracţionale, prejudiciul produs şi nerecuperat sunt elemente exemplificative ce demonstrează că inculpatul a săvârşit fapta cu intenţie directă. Acesta nu a acţionat numai în scopul sustragerii de la plata obligaţiilor fiscale, aşa cum prevede art. 9 din Legea 241/2005, dar şi cu urmarea producerii scopului, adică prejudicierea considerabilă a bugetului de stat

Potrivit art. 9 alin. (1), lit. c) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale constituie infracţiune evidenţierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive.

În ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. (1), lit. c) din Legea 241/2005 aceasta constă în "evidenţierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive". După cum a menţionat anterior, subiect activ al infracţiunii este, deşi nu este calificat, acesta nu poate fi decât o persoană fizică sau juridică cu atribuţii de evidenţiere în documentele legale a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, cum ar fi: contribuabilul, administratorul, directorul economic, contabilul şef sau altă persoană împuternicită să îndeplinească obligaţia de a aplica corespunzător reglementările contabile, contabilul sau societatea care prestează servicii de contabilitate pe bază de contract de prestări servicii.

Totodată, prima instanţă a reţinut că, "spre deosebire de infracţiunile prevăzute în art. 3 şi art. 8 din Legea nr. 241/2005 unde legiuitorul vorbeşte despre fapta contribuabilului - prin urmare, pentru aceste infracţiuni subiectul activ este contribuabilul - la celelalte infracţiuni, inclusiv cea prevăzută în art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2), legiuitorul nu mai arată cine ar trebui să fie autorul faptei.

În aceste condiţii, subiect activ al infracţiunii poate fi orice persoană fizică sau juridică care acţionează în numele sau în interesul contribuabilului ori în realizarea obiectului de activitate al acestuia. Prin urmare, subiect activ poate fi administratorul de drept al societăţii, precum şi administratorul de fapt sau orice altă persoană din cadrul societăţii - director, contabil, vânzător - în măsura în care prin acţiunile şi/sau inacţiunile lor urmăresc ca societatea să se sustragă de la plata taxelor şi impozitelor datorate.

Legea nu condiţionează această infracţiune de existenţa unei împuterniciri exprese a unei persoane cu atribuţii de organizare şi ţinere a evidenţei contabile care să aibă calitatea de administrator sau o obligaţie legală ori contractuală de gestionare a activităţii societăţii, dacă din probele administrate rezultă că, în fapt, făptuitorul exercită conducerea activităţii contabile a societăţii." (ÎCCJ, dec. nr. 272 din 28 ianuarie 2013).

"Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie notează că subiect activ al infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută în art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 poate fi orice persoană fizică sau juridică care acţionează în numele sau în interesul contribuabilului ori în realizarea obiectului de activitate al acestuia.

Prin urmare, subiect activ poate fi administratorul de drept al societăţii, precum şi administratorul de fapt sau orice altă persoană din cadrul societăţii - director, contabil, vânzător - în măsura în care prin acţiunile şi/sau inacţiunile lor urmăresc ca societatea să se sustragă de la plata taxelor şi impozitelor datorate (a se vedea, în acest sens, decizia nr. 272 din 28 ianuarie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală).

Legea nu condiţionează existenţa infracţiunii de o anumită calitate a subiectului activ şi nici de existenţa unei împuterniciri exprese a unei persoane cu atribuţii de organizare şi ţinere a evidenţei contabile care să aibă calitatea de administrator sau o obligaţie legală ori contractuală de gestionare a activităţii societăţii, dacă din probele administrate rezultă că, în fapt, făptuitorul exercită conducerea activităţii contabile a societăţii (I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 71/RC din 4 martie 2016)".

Noţiunea de operaţiune fictivă este definită de art. 2 pct. f) din lege ca fiind disimularea realităţii prin crearea aparenţei existenţei unei operaţiuni care în fapt nu există. O operaţiune fictivă întâlnită deseori în practica societăţilor comerciale o reprezintă simularea unor tranzacţii comerciale prin interpunerea altor societăţi comerciale aşa zise "fantomă", care eliberează documente fiscale nelegale şi care nu 16 reflectă operaţiuni reale. O altă operaţiune fictivă o reprezintă diminuarea TVA colectată prin operaţiuni de stornare cu caracter fictiv.

De asemenea "noţiunea de operaţiune fictivă poate consta, printre altele, în cheltuieli care nu au existat în realitate sau care sunt mai mari decât cele reale ori cheltuieli pentru care nu există documente justificative, dar care sunt înregistrate în documentele legale. A evidenţia operaţiuni fictive înseamnă a înregistra anumite operaţiuni care nu au existat în documentele legale, cum ar fi cheltuielile care nu au la bază operaţiuni reale. Înregistrarea operaţiunilor fictive se poate realiza, fie prin întocmirea de documente justificative privind o operaţiune fictivă, urmată de înscrierea ei în documentele legale, fie prin înscrierea în documentele legale a unei operaţiuni fictive pentru care nu există documente justificativ" (ÎCCJ, dec. nr. 272 din 28 ianuarie 2013).

Totodată, potrivit doctrinei [Al. Boroi, M. Gorunescu, I. Barbu, B. Vîrjan, Dreptul penal al afacerilor (pag. 169); B. Vîrjan, Infracţiunile de evaziune fiscală (pag. 131-133); C.I. Gliga, Evaziunea fiscală (pag. 105)], înregistrarea unor cheltuieli care nu au la bază operaţiuni reale constă în întocmirea unor acte/documente justificative false pentru cheltuieli care nu au fost făcute sau au fost mai mici decât cele consemnate în documentele justificative, iar pe baza acestor acte justificative false se operează şi în celelalte documente contabile cheltuieli nereale, cu consecinţa diminuării venitului net şi, implicit, a obligaţiei fiscale către stat, ceea ce, sintetic, reprezintă întocmirea unor acte false pentru cheltuieli.

În ceea ce priveşte urmare imediată, respectiv prejudiciu penal creat prin activitatea derulată prin intermediul celor trei societăţi, tribunalul a reţinut următoarele:

În ceea ce priveşte prejudiciul penal creat prin săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prin intermediul S.C. TOP x, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin raportul de expertiză contabilă nr. 801 din 04.04.2018 s-a stabilit că prejudiciul cauzat bugetului de stat prin înregistrarea facturilor fictive în evidenţa contabilă a societăţii B. este în sumă de 822.964,29 RON, însă în urma cercetărilor efectuate s-a constatat că din totalul prejudiciului nu se poate reţine ca prejudiciu penal suma de 147614 RON, reprezentând TVA colectată, neînregistrată şi nedeclarată, aferentă livrărilor de bunuri în perioada în care societatea a avut codul de TVA anulat, respectiv 01.08.2013-15.01.2014, întrucât acesta este pur fiscal şi nu penal, având în vedere că operaţiunile au fost înregistrate în contabilitate (numai TVA nu a fost colectat, înregistrat declarat nu şi operaţiunea).

De asemenea, se impune a fi precizat că urmare a modificărilor şi clarificărilor aduse Legii nr. 241/2005 prin Decizia nr. 363/2015 CCR şi Decizia DCD a ÎCCJ nr. 9/2020, impozitul pe venituri din alte surse, ce trebuia reţinut în procent de 16% prin stopaj la sursă şi contribuţia de 3% la fondul de mediu, care de asemenea se reţinea prin stopaj la sursă, nu mai fac parte din categoria obligaţiilor fiscale care intră sub protecţia infracţiunii prev. de art. 9 din Legea nr. 241/2005.

Pentru argumentele expuse în încheierile din data de 31.05.2021 şi 14.06.2021, prima instanţă a apreciat că prejudiciile constând în Impozitul pe venituri din alte surse, în sumă de 434.438,60 RON şi contribuţia de 3% la fondul de mediu, în sumă de 80.702 RON constituie o chestiune de natură fiscală, neintrând în sfera de protecţie a infracţiunii de evaziune fiscală în modalităţile prevăzute de art. 9, alin. (1), din Lg. 241/2005.

Astfel, prejudiciul penal creat prin săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prin intermediul S.C. TOP x, prin înregistrarea operaţiunilor fictive, este în sumă totală de 160.209,69 RON şi reprezintă:

* TVA suplimentar este în sumă de 37662 RON, reprezentând TVA dedusă nelegal aferentă achiziţiilor fictive înregistrate în baza facturilor primite de la furnizorii menţionaţi mai sus.

* Impozit pe profit suplimentar, neînregistrat, nedeclarat şi neplătit în sumă totală de 122.547,69 RON.

În ceea ce priveşte prejudiciul penal creat prin săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prin intermediul S.C. C., prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin raportul de expertiză contabilă nr. 801 din 04.04.2018 s-a stabilit că prejudiciul cauzat bugetului de stat prin înregistrarea facturilor fictive în evidenţa contabilă a societăţii C. este în sumă de 809.025,22 RON, însă în urma cercetărilor efectuate s-a constatat că din totalul prejudiciului nu se poate reţine ca prejudiciu penal suma de 139.364,56 RON, reprezentând TVA colectată, neînregistrată şi nedeclarată, aferentă livrărilor de bunuri în perioada în care societatea a avut codul de TVA anulat, respectiv 01.08.2012-18.08.2014, întrucât acesta este pur fiscal şi nu penal, având în vedere că operaţiunile au fost înregistrate în contabilitate (numai TVA nu a fost colectat, înregistrat declarat nu şi operaţiunea).

De asemenea, se impune a fi precizat că urmare a modificărilor şi clarificărilor aduse Legii nr. 241/2005 prin Decizia nr. 363/2015 CCR şi Decizia DCD a ÎCCJ nr. 9/2020, impozitul pe venituri din alte surse, ce trebuia reţinut în procent de 16% prin stopaj la sursă şi contribuţia de 3% la fondul de mediu, care, de asemenea se reţinea prin stopaj la sursă, nu mai fac parte din categoria obligaţiilor fiscale care intră sub protecţia infracţiunii prev. de art. 9 din Legea nr. 241/2005.

Pentru argumentele expuse în încheierile din data de 31.05.2021 şi 14.06.2021, prima instanţă a apreciat că prejudiciile constând în impozitul pe venituri din alte surse, în sumă de 430.951,98 RON şi contribuţia de 3% la fondul de mediu, în sumă de 72.287,30 RON constituie o chestiune de natură fiscală, neintrând în sfera de protecţie a infracţiunii de evaziune fiscală în modalităţile prevăzute de art. 9 alin. (1), din Lg. 241/2005.

Astfel, prejudiciul penal creat prin săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prin intermediul S.C. C., prin înregistrarea operaţiunilor fictive, este în sumă totală de 166.421,38 RON şireprezintă:

* TVA deductibil în sumă de 73.380,38 RON înregistrat în evidenţa contabilă şi declarat la organul fiscal prin Deconturile TVA depuse pentru perioada menţionată, reprezentând TVA dedusă nelegal aferentă achiziţiilor fictive înregistrate în baza facturilor întocmite în numele furnizorilor menţionaţi mai sus.

* Impozit pe profit suplimentar, în sumă totală de 93.041 RON.

În ceea ce priveşte prejudiciul penal creat prin săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prin intermediul S.C. D., prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin raportul de expertiză contabilă nr. 801 din 04.04.2018 s-a stabilit că prejudiciul cauzat bugetului de stat prin înregistrarea facturilor fictive în evidenţa contabilă a societăţii D. este în sumă de 226.864,33 RON, însă în urma cercetărilor efectuate s-a constatat că din totalul prejudiciului nu se poate reţine ca prejudiciu penal suma de 203.540,33 RON, reprezentând TVA colectată, neînregistrată şi nedeclarată, aferentă livrărilor de bunuri în perioada în care societatea a avut codul de TVA anulat, respectiv 01.11.2015- martie. 2017, întrucât acesta este pur fiscal şi nu penal, având în vedere că operaţiunile au fost înregistrate în contabilitate.

De asemenea, se impune a fi precizat că urmare a modificărilor şi clarificărilor aduse Legii nr. 241/2005 prin Decizia nr. 363/2015 CCR şi Decizia DCD a ÎCCJ nr. 9/2020, contribuţia de 3% la fondul de mediu, care se reţinea prin stopaj la sursă, nu mai face parte din categoria obligaţiilor fiscale care intră sub protecţia infracţiunii prev. de art. 9 din Legea nr. 241/2005.

Pentru argumentele expuse, în încheierile din data de 31.05.2021 şi 14.06.2021, prima instanţă a apreciat că şi prejudiciul constând în contribuţia de 3% la fondul de mediu, în sumă de 23.324 RON constituie o chestiune de natură fiscală, neintrând în sfera de protecţie a infracţiunii de evaziune fiscală în modalităţile prevăzute de art. 9 alin. (1), din Lg. 241/2005.

În concluzie, chiar dacă s-a dovedit că prin înregistrarea facturilor fictive în evidenţa contabilă a societăţilor S.C. TOP x S.R.L., S.C. C. şi S.C. D. s-a produs un prejudiciu bugetului de stat constând în impozitul pe venituri din alte surse şi contribuţia de 3% la fondul de mediu, "contribuabilul nu poate fi tras la răspundere penală, operând doar sancţiuni de natură fiscală".

În concluzie, urmarea imediată constă în prejudicierea bugetului general consolidat al statului cu suma totală de 326.631,07 RON, reprezentând TVA în sumă de 111.042,38 RON (37.662 RON prin intermediul S.C. TOP x şi y.380,38 prin S.C. C.., Impozit pe profit suplimentar, sumă totală de 215.588,69 RON (122.547,69 RON prin intermediul S.C. TOP x şi y.041 RON prin S.C. C..

Tribunalul a reţinut că prin încheierile de şedinţă din 22.03.2020 şi 11.10.2021 s-a dispus cu privire la inculpaţii F., A. schimbarea încadrării din infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii F. şi A. şi pentru care ulterior a fost schimbată încadrarea juridică, din 3 infracţiuni de evaziune fiscală, în formă continuată,respectiv infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1), lit. c) din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., săvârşită prin intermediul SC B., în perioada 01.10.2011-28.02.2014, infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1), lit. c) din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., săvârşită prin intermediul S.C. C. în perioada 01.01.2011-31.12.2011 şi 01.03.2014-29.02.2016 şi infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., săvârşită prin intermediul S.C. D., în perioada martie 2016- martie 2017, într-o singură infracţiune de evaziune fiscală, în forma continuată, prev. de art. 9 alin. (1), lit. c) din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., săvârşită prin intermediul SC B., S.C. C. şi S.C. D., în perioada 01.01.2011- martie 2017, şi cu privire la inculpata E. din 2 infracţiuni de evaziune fiscala, în formă continuată, respectiv infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1), lit. c) din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., săvârşită prin intermediul SC B., în perioada 01.10.2011-28.02.2014 şi infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1), lit. c) din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., săvârşită prin intermediul S.C. D., în perioada martie 2016- martie 2017, într-o singură infracţiune de evaziune fiscala, în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1), lit. c) din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., săvârşită prin intermediul SC B. şi S.C. D..

Ca urmare a faptului că s-a stabilit că activitatea desfăşurată prin intermediul S.C. D. nu are natură penală, tribunalul a reţinut că prin decizia de speţă a ÎCCJ nr. 460/2014 s-a statuat că "nu se poate dispune schimbarea încadrării juridice prin reţinerea a două infracţiuni distincte, aflate în concurs, pe considerentul dezincriminării unora dintre actele materiale ce compun infracţiunea, în condiţiile în care în cursul cercetării judecătoreşti nu au apărut elemente care să înlăture unitatea legală a infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului. Într-o asemenea situaţie, unitatea infracţiunii impune pronunţarea unei soluţii unice, restrângere activităţii infracţionale datorându-se modificărilor legislative şi nu schimbărilor apărute, în cursul cercetării judecătoreşti, cu privire la elemente ce caracterizează situaţia de fapt". În acelaşi sens, într-o altă decizie de speţă nr. 2647/2012 ÎCCJ a apreciat că "nu se poate dispune pentru o parte din acţiunile ce intră în conţinutul infracţiunii continuate achitarea, iar pentru alte acte de executare ale aceleiaşi infracţiuni continuate condamnarea inculpatului, întrucât acţiunile care prezintă fiecare în parte conţinutul aceleiaşi infracţiuni nu reprezintă infracţiuni distincte cu care instanţa a fost sesizată şi asupra cărora să se pronunţe".

Raportul de cauzalitate s-a arătat că rezultă din materialitatea faptei, iar în cazul concret dedus judecăţii, din probatoriul administrat rezultă cu puterea evidenţei că în lipsa acţiunii inculpaţilor rezultatul socialmente periculos materializat în prejudicierea bugetului de stat nu s-ar fi produs.

Instanţa a reţinut că acţiunile imputate inculpaţilor au fost săvârşite la intervale de timp regulate, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale şi că există unitate de subiect activ principal, precum şi unitate de conţinut al infracţiunii, fiind întrunite cerinţele unităţii legale a infracţiunii continuate, în cauză fiind aplicabile disp. art. 35 din C. pen.

Din punctul de vedere al laturii subiective a infracţiunii, prima instanţă a reţinut că inculpaţii au acţionat cu vinovăţie în forma intenţiei directe, deoarece a prevăzut că prin evidenţierea în contabilitatea societăţii a unor facturi fiscale, ce exprimau relaţii comerciale fictive, vor produce un prejudiciu bugetului general consolidat al statului, rezultat pe care l-au urmărit prin comiterea faptei.

În concluzie, în drept s-a apreciat că

1. Fapta inculpatului A., care, în perioada 01.10.2011-28.02.2014, în calitate de administrator de fapt al SC B., în mod continuat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, cu ştiinţă a înregistrat în documentele legale ale societăţii (jurnale de achiziţii, balanţe contabile) operaţiuni fictive constând în 764 facturi fiscale de achiziţie deşeuri metalice ce poartă denumirea a 26 de furnizori, respectiv: Y. S.R.L., Z. S.R.L., AA. S.R.L., BB. S.R.L., CC. S.R.L., DD. S.R.L., EE. S.R.L., FF. S.R.L., GG. S.R.L., HH. S.R.L., II. S.R.L., JJ. S.R.L., KK. S.R.L., LL. S.R.L., MM. S.R.L., NN. S.R.L., OO. S.R.L., PP. S.R.L., QQ. S.R.L., RR. S.R.L., SS. S.R.L., TT. S.R.L., UU. S.R.L., VV.. S.R.L., WW. S.R.L., XX. S.R.L., în perioada 01.01.2011- 31.12.2011 şi 01.03.2014 - 29.02.2016, în calitate de administrator de fapt al S.C. C. SRL, a înregistrat în documentele legale ale societăţii (jurnale de achiziţii, balanţe contabile) şi declarat organului fiscal operaţiuni fictive constând în 752 facturi fiscale de la 34 de furnizori, respectiv: LLLL. S.R.L., MMMM. S.R.L., Z. S.R.L., NNNN. S.R.L., AA. S.R.L., CC. S.R.L., OOOO. S.R.L., PPPP. S.R.L., EE. S.R.L., CONF

GG. S.R.L., QQQQ. S.R.L., RRRR. S.R.L., LL. S.R.L., SSSS. S.R.L., TTTT. S.R.L., UUUU. S.R.L., VVVV. S.R.L., WWWW. S.R.L., XXXX. S.R.L., YYYY. S.R.L., RR. S.R.L., SS. S.R.L., ZZZZ. S.R.L., TT. S.R.L., AAAAA. S.R.L., UU. S.R.L., BBBBB. S.R.L., WW. S.R.L., XX. S.R.L., CCCCC. CCCCC., DDDDD. S.R.L., EEEEE. S.R.L., FFFFF. S.R.L., S.C. GGGGG. S.R.L. 01.10.2011-28.02.2014, cu scopul si urmarea prejudicierii bugetului de stat cu suma totală 326.631,07 RON, reprezentând TVA în sumă de 11.042,38 RON (37.662 RON prin intermediul S.C. TOP x şi y.380,38 prin S.C. C.. Impozit pe profit suplimentar, sumă totală de 215.588,69 RON (122.547,69 RON prin intermediul S.C. TOP x şi y.041 RON prin S.C. C. SRL) întruneşte elementele constitutive ale de "evaziune fiscală", prev. de art. 9 alin. (1) lit. din) Legea 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen.

2. Fapta inculpatului F., care, în perioada 01.10.2011-28.02.2014, în calitate de administrator de fapt al SC B., în mod continuat si în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, cu ştiinţă a înregistrat în documentele legale ale societăţii (jurnale de achiziţii, balanţe contabile) operaţiuni fictive constând în 764 facturi fiscale de achiziţie deşeuri metalice ce poarta denumirea a 26 de furnizori, respectiv: Y. S.R.L., Z. S.R.L., AA. S.R.L., BB. S.R.L., CC. S.R.L., DD. S.R.L., EE. S.R.L., FF. S.R.L., GG. S.R.L., HH. S.R.L., II. S.R.L., JJ. S.R.L., KK. S.R.L., LL. S.R.L., MM. S.R.L., NN. S.R.L., OO. S.R.L., PP. S.R.L., QQ. S.R.L., RR. S.R.L., SS. S.R.L., TT. S.R.L., UU. S.R.L., VV.. S.R.L., WW. S.R.L., XX. S.R.L., în perioada 01.01.2011- 31.12.2011 şi 01.03.2014 - 29.02.2016, în calitate de administrator de fapt al S.C. C. SRL, a înregistrat în documentele legale ale societăţii (jurnale de achiziţii, balanţe contabile) şi declarat organului fiscal operaţiuni fictive constând în 752 facturi fiscale de la 34 de furnizori, respectiv: LLLL. S.R.L., MMMM. S.R.L., Z. S.R.L., NNNN. S.R.L., AA. S.R.L., CC. S.R.L., OOOO. S.R.L., PPPP. S.R.L., EE. S.R.L., GG. S.R.L., QQQQ. S.R.L., RRRR. S.R.L., LL. S.R.L., SSSS. S.R.L., TTTT. S.R.L., UUUU. S.R.L., VVVV. S.R.L., WWWW. S.R.L., XXXX. S.R.L., YYYY. S.R.L., RR. S.R.L., SS. S.R.L., ZZZZ. S.R.L., TT. S.R.L., AAAAA. S.R.L., UU. S.R.L., BBBBB. S.R.L., WW. S.R.L., XX. S.R.L., CCCCC. CCCCC., DDDDD. S.R.L., EEEEE. S.R.L., FFFFF. S.R.L., S.C. GGGGG. S.R.L. 01.10.2011-28.02.2014, cu scopul şi urmarea prejudicierii bugetului de stat cu suma de totală 326.631,07 RON, reprezentând TVA în sumă de 11.042,38 RON (37.662 RON prin intermediul S.C. TOP x şi y.380,38 prin S.C. C. SRL). Impozit pe profit suplimentar, sumă totală de 215.588,69 RON întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de "evaziune fiscală", prev. de art. 9 alin. (1) lit. din) Legea 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen.

3. Fapta inculpatei E., care, în perioada 01.10.2011-28.02.2014, în calitate de administrator de fapt al SC B., în mod continuat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, cu ştiinţă a înregistrat în documentele legale ale societăţii (jurnale de achiziţii, balanţe contabile) operaţiuni fictive constând în 764 facturi fiscale de achiziţie deşeuri metalice ce poartă denumirea a 26 de furnizori, respectiv: Y. S.R.L., Z. S.R.L., AA. S.R.L., BB. S.R.L., CC. S.R.L., DD. S.R.L., EE. S.R.L., FF. S.R.L., GG. S.R.L., HH. S.R.L., II. S.R.L., JJ. S.R.L., KK. S.R.L., LL. S.R.L., MM. S.R.L., NN. S.R.L., OO. S.R.L., PP. S.R.L., QQ. S.R.L., RR. S.R.L., SS. S.R.L., TT. S.R.L., UU. S.R.L., VV.. S.R.L., WW. S.R.L., XX. S.R.L. cu scopul şi urmarea prejudicierii bugetului de stat cu suma de 160.209,69 RON, reprezentând TVA în sumă de 37662 RON. Impozit pe profit suplimentar, sumă totală de 122.547,69 RON, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de "evaziune fiscală", prev. de art. 9 alin. (1), lit. c) din Legea 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen.

4. Fapta inculpatei S.C. C. care, în perioada 01.01.2011- 31.12.2011 şi 01.03.2014 - 29.02.2016 a înregistrat în documentele legale ale societăţii (jurnale de achiziţii, balanţe contabile) şi declarat organului fiscal operaţiuni fictive constând în 752 facturi fiscale de la 33 de furnizori, respectiv: LLLL. S.R.L., MMMM. S.R.L., Z. S.R.L., NNNN. S.R.L., AA. S.R.L., CC. S.R.L., OOOO. S.R.L., PPPP. S.R.L., EE. S.R.L., GG. S.R.L., QQQQ. S.R.L., RRRR. S.R.L., LL. S.R.L., SSSS. S.R.L., TTTT. S.R.L., UUUU. S.R.L., VVVV. S.R.L., WWWW. S.R.L., XXXX. S.R.L., YYYY. S.R.L., RR. S.R.L., SS. S.R.L., ZZZZ. S.R.L., TT. S.R.L., AAAAA. S.R.L., UU. S.R.L., BBBBB. S.R.L., WW. S.R.L., XX. S.R.L., CCCCC. CCCCC., DDDDD. S.R.L., EEEEE. S.R.L., FFFFF. S.R.L., S.C. GGGGG. S.R.L. 01.10.2011-28.02.2014, cu scopul si urmarea prejudicierii bugetului de stat cu suma de 166.421,38 RON ce reprezintă TVA deductibil în sumă de 73.380,38 RON şi Impozit pe profit suplimentar, în sumă totală de 93041 RON întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de "evaziune fiscală", prev. de art. 9 alin. (1), lit. c) şi alin. (2) din Legea 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen.

5. Fapta inculpatului G. care a pus la dispoziţia inculpaţilor A. şi F. 34 facturi fiscale în alb, necompletate ce poarta denumirea S.C. XXXX. S.R.L. al cărei administrator este, ştiind că între aceasta societate şi S.C. C. nu au existat relaţii comerciale, cu scopul şi urmarea sustragerii de la plata obligaţiilor fiscale de către această din urmă societate cu suma de 37.182 RON, reprezentând TVA dedusă, în cuantum de 31.410 RON şi impozit profit, în cuantum de 5.772 RON întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea 241/2005.

6. Fapta inculpatului H. care, a pus la dispoziţia inculpaţilor A. şi F. 33 facturi fiscale în alb, necompletate ce poartă denumirea S.C. ZZZZ. S.R.L. al cărei administrator este, ştiind că între această societate şi S.C. C. nu au existat relaţii comerciale, cu scopul şi urmarea sustragerii de la plata obligaţiilor fiscale de către această din urmă societate cu suma de 36.096 RON, reprezentând TVA dedusă în cuantum de 30.606 RON şi impozit profit în cuantum de 5.490 RON, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la evaziune fiscala prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea 241/2005).

7. Cu privire la infracţiunea de evaziune fiscală imputată inculpatului F. având în vedere că mijloacele de probă administrate în cauză au confirmat că doar inculpaţii F. şi A., în calitate de administratori de fapt, s-au ocupat de gestionarea patrimoniului societăţii al S.C. C. SRL, de efectuarea operaţiunilor comerciale, administratorul de drept F. figurand doar scriptic în documente, fără vreo implicare şi fără a avea reprezentarea rezultatului produs, în temeiul prevederilor art. 396 alin. (5) din C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., a fost achitat inculpatul F., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1), lit. c) din Legea 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. săvârşită prin intermediul S.C. C..

8. Cu privire la infracţiunea de evaziune fiscală imputată inculpatei S.C. D., având în vedere că s-a reţinut că prejudiciul penal stabilit în cauză prin înregistrarea operaţiunilor fictive, este în sumă totală de 23.324 RON şi reprezintă contribuţia de 3% la fondul de mediu şi că în considerentele Deciziei DCD a ÎCCJ nr. 9/2020 s-a reţinut că "Astfel cum s-a statuat în jurisprudenţa Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prin Decizia nr. 18 din 27 septembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 930 din 18 noiembrie 2016, efectul Deciziei Curţii Constituţionale nr. 363 din 7 mai 2015 este dezincriminarea faptei prevăzute în art. 6 din Legea nr. 241/2005 şi, ca atare, omisiunea de a vira contribuţia la Fondul pentru mediu prevăzută în art. 9 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 196/2005 nu este incriminată", în baza art. 396 alin.

(5) din C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. a fost achitată inculpata S.C. D., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1), lit. c) din Legea 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., săvârşită prin intermediul S.C. C..

II. Cu privirea la infracţiunea de "folosire cu rea-credinţă a bunurilor sau creditului de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care are interes direct sau indirect" faptă prev. de art. 272 alin. (1), lit. b) din Lg. 31/1990, cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen.. şi spălare de bani, prev. de art. 29 alin. (1), lit. b) din Legea 656/2002, imputată inculpaţilor F., A., E., F. şi I., tribunalul a reţinut următoarele:

Cu privirea la activitatea presupus infracţională desfăşurată prin intermediul societăţii S.C. TOP x S.R.L. în actul de sesizare al instanţei s-au reţinut următoarele:

Din probatoriul administrat a rezultat că toate documentele justificative de achiziţie deşeuri figurează ca fiind achitate în numerar pe bază de chitanţă, în limita sumei de 5.000 RON, stare de fapt evidenţiată şi în actele contabile ale societăţii, deşi în realitate deşeurile erau achiziţionate de la persoane fizice fără a se întocmi documente justificative (borderouri de achiziţie), la preţuri/kg inferioare celor înscrise pe facturile înregistrate în jurnalele de cumpărări.

Marfa achiziţionată în condiţiile de mai sus, era vândută mai departe către clienţii societăţii, respectiv S.C. N. S.R.L., Braşov, CUI x, S.C. O. S.R.L., Braşov, CUI x, S.C. P. S.R.L., Olt, Slatina, CUI x, S.C. Q. S.R.L., Dolj, Cârcea, CUI x, S.C. R. S.R.L., Olt, Slatina, CUI x, S.C. S. S.R.L., Olt, Slatina, CUI x, S.C. T. S.R.L., Dolj, Craiova, CUI x, S.C. U. S.R.L. (V. SRL), Braşov, CUI x, S.C. W. S.R.L., Dolj, Craiova, CUI x, S.C. X. S.R.L., Olt, Slatina, CUI x, plata contravalorii mărfurilor fiind efectuată prin transfer bancar în conturile SC B. deschise la M. S.A. şi L..

În continuare, sumele de bani existente în conturile bancare erau retrase de suspecta J. şi inculpata E., fiind folosite parţial la achiziţia de marfă în modalitatea expusă mai sus, şi parţial la operaţiuni de restituire a presupusului împrumut efectuat de administrator, aspecte evidenţiate de rulajul contului 455- Sume datorate asociaţilor şi de rulajul bancar al conturilor curente x corespondent băncii L., şi RO51 RZBRxx 1466 2868 corespondent unităţii bancare M..

Conform extraselor de cont, sumele încasate, după reţinerea comisioanelor aferente, retrase numerar, fie prin tranzacţii succesive de la ghişeul băncilor, fie cu ajutorul ATM - urilor prin conturile de card deschise la M. şi L., se prezintă centralizat astfel:

NR. tranzacţii GHIŞEU/ATM SUMA

15 ATM 27.950,00

72 E. 2.000.600,00

42 J. 1.309.304,00

129 TOTAL 3.337.854,00

După retragerea numerarului, o parte din disponibil era folosit la achiziţia de marfă, iar o altă parte era suspus operaţiunii de restituire a împrumutului datorat administratorului.

Sumele de bani corespondente restituirilor presupuselor împrumuturi au fost din nou introduse în circuit prin creditări succesive urmate de achiziţia de deşeuri.

Conform datelor prezentate în anexa 4 la raportul de expertiză contabilă, costul estimat cu marfa achiziţionată în total perioadă este în sumă de 2.715.241,26 RON.

Pentru perioada 2011-2014 societatea a înregistrat plăţi în numele furnizorilor fictivi de materiale feroase şi neferoase în cuantum de 3.536.178,48 RON.

Având în vedere faptul că din suma încasată din marfa vândută conform documentelor financiar contabile de 3.358.381 RON, a fost ridicată din conturile bancare suma de 3.337.854 RON si depusă în casieria societăţii, iar din casierie s-au plătit furnizorii de marfă şi luând în calcul faptul că achiziţia de marfă de la persoane juridice nu este reală, iar achiziţia de materiale feroase şi neferoase s-a realizat în fapt de la persoane fizice, atunci plata către furnizorii - persoane fizice ar fi fost în sumă de 2.715.241,26 RON (conform costului estimat cu marfa aşa cum a fost el determinat la obiectivul nr. 3).

Expertul a precizat că dacă se raportează la fluxul de numerar din activitatea achiziţie/vânzare materiale feroase şi neferoase cu privire la încasările reale şi plăţi reale din această activitate, rezultă un disponibil în casieria societăţii de 622.612,74 RON (3.337.854 RON -2.715.241,26), sumă care nu a fost înregistrată

(nu a fost evidenţiată scriptic) în documente de evidenţă financiar contabilă, dar care (fizic) a fost rulată parţial sub forma - creditare societate şi restituire, sume împrumutate de la şi către administratorul societăţii J..

În evidenţa contabilă a societăţii aflată la dosarul cauzei, respectiv perioada 2011 - 2014, sunt consemnate rulaje importante pe seama contul contabil 455 - Sume datorate acţionarilor/asociaţilor de SC B... Rezultă că asociatul unic J. a creditat societatea de-a lungul perioadei cu o valoare cumulată de 2.968.967,70 RON. Din valoarea creditată, societatea îi restituie tot prin mai multe tranşe, valoarea cumulată de 2.767.245,29 RON, contul 455, prezentând un sold creditor (ce reprezintă datoria societăţii faţă de asociat) la sfârşitul lunii februarie 2014 de 201.722,41 RON. Sumele sunt evidenţiate în Registrele de Casă (cont 5311) deţinute de societate, dar la dosarul cauzei nu se regăsesc dispoziţiile de încasare sau de plată care reprezintă documentele justificative pentru casierie, documente care sunt folosite în vederea încasării/achitării în numerar a unor asemenea sume, în conformitate cu OMFP nr. 3055/2009

Fiind audiată contabila societăţii, K. a declarat că înregistrările efectuate în contul 455 se datorează solicitărilor făcute de J. şi E., persoane care îi comunicau verbal că au împrumutat societatea cu sume de bani, folosite ulterior la achiziţia de deşeuri. Martorul a declarat că J. nu i-a remis documente (contracte) care să ateste împrumutul efectuat, ci i-a prezentat chitanţele de plată în numerar aferente facturilor de achiziţie.

Referitor la lipsa documentelor justificative restituirii împrumuturilor acordate societăţii, martorul K. a declarat că J. nu i-a remis niciodată dispoziţii de plată aferente acestor restituiri.

Cu privire la activitatea presupus infracţională desfăşurată prin intermediul societăţii S.C. C. SRL

Marfa achiziţionată în condiţiile de mai sus, era vândută mai departe către clienţii societăţii, respectiv S.C. JJJJ.,, S.C. KKKK. S.R.L., S.C. V. S.R.L. şi S.C. R. S.R.L. plata contravalorii mărfurilor fiind efectuată prin transfer bancar în conturile S.C. C. deschise la M. S.A. şi HHHH..

Sumele de bani existente în conturile bancare erau retrase de inculpaţii F., A., F. şi I., fiind folosite parţial la achiziţia de marfă în modalitatea expusă mai sus, şi parţial la operaţiuni de restituire a împrumutului efectuat de administrator, aspecte evidenţiate de rulajul contului 455- Sume datorate asociaţilor şi de rulajul bancar al conturilor curente x corespondent unităţii bancare M..

NR. tranzacţii GHIŞEU/ATM SUMA

315 ATM 671.280,00

13 F. 292.738,25

164 F. 2.049.500,00

17 A. 160.700,00

1 RETRAGERE P.J. 10.000,00

15 I. 319.550,00

525 TOTAL 3.503.768,25

După retragerea numerarului, o parte din disponibil era folosit la achiziţia de marfă, iar o altă parte era suspus operaţiunii de restituire a împrumutului datorat administratorului.

Referitor la modalitatea de săvârşire a infracţiunilor de "folosire cu rea- credinţă a bunurilor sau creditului de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care are interes direct sau indirect" faptă prev. de art. 272 alin. (1), lit. b) din Lg. 31/1990, cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. şi "Spălare a banilor", faptă prev. şi ped. de art. 29 alin. (1) lit. b) din Lg. 656/2002, cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., prin Raportul de expertiză contabilă efectuată în cauză, s-au stabilit următoarele:

- prin casieria unităţii au fost rulate sume de bani constând în depuneri de sume provenind din retragerile de numerar din bancă, iar din casieria societăţii au fost efectuate plăţi către furnizorii (fictivi) de marfă pentru care există chitanţe înregistrate în evidenţa financiar contabilă.

În perioada 2011-2015 conform evidenţei financiar contabile, sumele cu care administratorul societăţii a creditat societatea sunt în cuantum de 2.398.767 RON, iar sumele plătite acestuia prin casierie sunt în sumă de 2.377.517 RON.

Conform datelor prezentate în anexa 8 la raport, costul estimat de marfă achiziţionată în total perioadă este în sumă de 2.860.276,73 RON.

Pentru perioada 2011-2016 societatea a înregistrat plăţi către furnizorii de materiale feroase şi neferoase în cuantum de 3.564.109,93 RON.

Având în vedere faptul că din suma încasată din marfa vândută conform documentelor financiar contabile de 3.573.124,45 RON, a fost ridicată din conturile bancare suma de 3.503.768,25 RON şi depusă în casieria societăţii, iar din casierie s-au plătit furnizorii de marfă şi luând în calcul faptul că achiziţia de marfă de la persoane juridice nu este reală, iar achiziţia de materiale feroase şi neferoase s-ar fi realizat în fapt de la persoane fizice, atunci plata către furnizorii persoane fizice ar fi fost în sumă de 2.860.276,73 RON.

Astfel, dacă ne raportăm la fluxul de numerar din activitatea achiziţie/vânzare materiale feroase şi neferoase cu privire la încasările reale şi plăţi reale din această activitate, rezultă un disponibil în casieria societăţii de 643.491,52 RON (3503.768,25 RON -2.860.276,73 RON), sumă care nu a fost înregistrată (nu a fost evidenţiată scriptic) în documente de evidenţă financiar contabilă, dar care (fizic) a fost rulată parţial sub forma - creditare societate şi restituire sume împrumutate de la şi către administratorul societăţii.

În evidenţa contabilă a societăţii aflată la dosarul cauzei, respectiv perioada 2014-2015 şi parţial 2011, sunt consemnate rulaje importante pe seama contului contabil 455 - Sume datorate acţionarilor/asociaţilor de S.C. C.. Din actele contabile că societatea a fost creditată de-a lungul perioadei cu o valoare cumulată de 2.398.767,00 RON, societatea restituindu-i tot prin mai multe tranşe, valoarea cumulată de 2.377.517,73 RON, contul 455 prezentând un sold creditor (ce reprezintă datoria societăţii faţă de asociat) la data de 31.12.2015 de 21.249,27 RON. Sumele sunt evidenţiate în Registrele de Casă (cont 5311) deţinute de societate, dar la dosarul cauzei nu se regăsesc dispoziţiile de încasare sau de plată care reprezintă documentele justificative pentru casierie, documente care sunt folosite în vederea încasării/achitării în numerar a unor asemenea sume, în conformitate cu OMFP nr. 3055/2009.

Fiind audiată contabila societăţii, K. a declarat că înregistrările efectuate în contul 455 se datorează solicitărilor făcute de A., persoană care îi comunica verbal că au împrumutat societatea cu sume de bani, folosite ulterior la achiziţia de deşeuri. Martorul a declarat că nu i-au fost remise documente (contracte) care să ateste împrumutul efectuat, ci A. îi prezenta chitanţele de plată în numerar aferente facturilor de achiziţie.

Referitor la lipsa documentelor justificative restituirii împrumuturilor acordate societăţii, martora K. a declarat că F. nu i-a remis niciodată dispoziţii de plată aferente acestor restituiri.

Cu privire la activitatea presupus infracţională desfăşurată prin intermediul societăţii S.C. D.:

Costul mărfii înregistrat în evidenţele contabile este considerabil mai mare decât cel suportat în realitate de societate, aşa cum rezultă şi din raportul de expertiză contabilă.

Ulterior, fondurile erau folosite la achiziţia de marfă de la persoane fizice, folosind facturi fictive de achiziţie în modul descris anterior. Marfa achiziţionată în condiţiile de mai sus, era vândută mai departe către clienţii societăţii, respectiv S.C. JJJJ., S.C. KKKK. S.R.L., S.C. V. S.R.L., şi S.C. R. S.R.L. plata contravalorii mărfurilor fiind efectuată prin transfer bancar în conturile S.C. C. deschise la M. S.A. şi HHHH..

În continuare, sumele de bani existente în conturile bancare erau retrase de inculpaţii E. şi A. fiind folosite parţial la achiziţia de marfă în modalitatea expusă mai sus, şi parţial la operaţiuni de restituire a presupusului împrumut efectuat de administrator, aspecte evidenţiate de rulajul contului 455- Sume datorate asociaţilor şi de rulajul bancar al conturilor curente x şi x corespondent băncii M.. Conform extrasului de cont, sumele încasate, după reţinerea comisioanelor aferente, au fost retrase numerar, fie prin tranzacţii succesive de la ghişeul băncilor, fie cu ajutorul ATM - urilor prin conturile de card deschise la M. - x 35 şi x, tranzacţii care centralizat se prezintă astfel:

NR. tranzacţii GHIŞEU/ATM SUMA

347 ATM 929.680

23 E. 215.200

5 A. 38.020

375 TOTAL 1.182.900

După retragerea numerarului, o parte din disponibil era folosit la achiziţia de marfă, iar o altă parte era suspus operaţiunii de restituire a împrumutului datorat administratorului.

S-a învederat că suma de bani însuşită fără drept din activul societăţii de administratorul E., prin înregistrarea în evidenţele contabile ale societăţii a celor 254 facturi fiscale de achiziţie deşeuri metalice de la un număr de 13 furnizori: CCCCCCC. S.R.L., HH. S.R.L., QQQQ. S.R.L., DDDDDDD. S.R.L., PP. S.R.L., EEEEEEE. S.R.L., FFFFFFF. S.R.L., QQ. S.R.L., GGGGGGG. S.R.L., HHHHHHH. S.R.L., DDDDD. S.R.L., EEEEE. S.R.L., IIIIIII. S.R.L., este egală cu diferenţa dintre sumele încasate din vânzarea de marfă şi costul real cu marfă estimat prin Raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză.

În perioada mai 2014- martie 2017 conform evidenţei financiar contabile, sumele cu care administratorul societăţii a creditat societatea sunt în cuantum de 266.390 RON, iar sumele restituie acestuia prin casierie sunt în sumă de 215.980 RON.

Conform datelor prezentate în anexa 4 la raportul de expertiză, costul estimat cu marfa achiziţionată în total perioadă este în sumă de 1.044.560,27 RON.

Pentru perioada mai 2014- martie 2017 conform evidenţei contabile, societatea a înregistrat plăţi în numele furnizorilor fictivi de materiale feroase şi neferoase în cuantum de 1.171.623,40 RON.

Având în vedere faptul că din suma încasată din marfa vândută de 1.187.999,88 RON, a fost retrasă din conturile bancare suma de 1.182.900 RON şi depusă în casieria societăţii, iar din casierie s-au plătit furnizorii de marfă şi luând în calcul faptul că achiziţia de marfă de la persoane juridice nu este reală, iar achiziţia de materiale feroase şi neferoase s-ar fi realizat în fapt de la persoane fizice, atunci plata către furnizorii - persoane fizice ar fi fost în sumă de 1.044.60,27 RON.

Dacă ne raportăm la fluxul de numerar din activitatea achiziţie/vânzare materiale feroase şi neferoase cu privire la retragerile de numerar din bancă şi plăţi reale către furnizori persoane fizice, rezultă un disponibil în casieria societăţii de 138.339,73 RON (1.182.900,00 RON -1.044.560,07 RON), sumă care nu a fost înregistrată (nu a fost evidenţiată scriptic) în documente de evidenţă financiar contabilă, dar care (fizic) ar fi putut fi rulată sub forma - creditare societate şi restituire sume împrumutate, de la şi către, administratorul societăţii.

În evidenţa contabilă a societăţii aflată la dosarul cauzei, respectiv perioada mai 2014- martie 2017, sunt consemnate rulaje importante pe seama contul contabil 455 - Sume datorate acţionarilor/asociaţilor, - Rulajul contului 455 de S.C. D.. Rezultă că asociatul unic E. a creditat societatea de-a lungul perioadei cu o valoare cumulată de 266.390 RON, societatea restituindu-i tot prin mai multe tranşe, valoarea cumulată de 215.980 RON, contul 455 prezentând un sold creditor (ce reprezintă datoria societăţii faţă de asociat) la data de 31.03.2017 de 50.410 RON. Sumele sunt evidenţiate în Registrele de Casă (cont 5311) deţinute de societate, dar la dosarul cauzei nu se regăsesc dispoziţiile de încasare sau de plată care reprezintă documentele justificative pentru casierie, documente care sunt folosite în vederea încasării/achitării în numerar a unor asemenea sume, în conformitate cu OMFP nr. 2634/2015.

Conform art. 272 alin. (1), lit. b) din Legea 31/1990 "Se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani ori cu amendă fondatorul, administratorul, directorul general, directorul, membrul consiliului de supraveghere sau al directoratului ori reprezentantul legal al societăţii care:

b) foloseşte, cu rea-credinţă, bunuri sau creditul de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care are interese direct sau indirect;"

Astfel, din interpretarea textului de lege menţionat, prima instanţă a reţinut că, pentru existenţa infracţiunii, este necesară constatarea întrunirii elementelor constitutive ale acesteia respectiv: elementul material, constând în folosirea bunurilor sau creditului de care se bucură societatea într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care are interese direct sau indirect, urmarea imediată, constând în periclitarea intereselor societăţii sau în cauzarea unui prejudiciu acesteia, legătura de cauzalitate dintre elementul material şi urmarea imediată, precum şi vinovăţia autorului faptei, care trebuie să îmbrace forma intenţiei, directe, calificate prin scopul urmărit (un scop contrar intereselor societăţii, folosul propriu al făptuitorului sau favorizarea unei alte societăţi).

Curtea Constituţională a reţinut, în motivarea Deciziei nr. 72/2000, vizând excepţia de neconstituţionalitate a art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, în forma în vigoare la data pronunţării (actualul art. 272 alin. (1), lit. b) din Legea nr. 31/1990), că scopul incriminării şi sancţionării comportamentului neloial şi abuziv al fondatorului, administratorului, directorului, directorului executiv sau al reprezentantului legal al societăţii comerciale este ocrotirea patrimoniului societăţilor comerciale, indiferent de forma lor de organizare, împotriva faptelor nelegale ale celor menţionaţi; aceştia, abuzând de însărcinarea primită din partea adunării generale a acţionarilor şi de încrederea cu care au fost învestiţi, folosesc, sub o formă sau alta, patrimoniul ori creditul societăţii comerciale în scopuri potrivnice acesteia, în interesul lor personal sau al altor societăţi comerciale la care au interes, direct sau indirect, în sensul că sunt - ei înşişi sau rude ori apropiaţi ai lor - acţionari, asociaţi, membri ai organelor de conducere, salariaţi etc. la aceste societăţi; această comportare reprezintă o formă de abuz de încredere în dauna societăţii comerciale pe care o conduc, administrează sau reprezintă. În prezenta cauză, acţiunile inculpaţilor apreciate ca realizând elementul constitutiv al infracţiunii analizate, s-a apreciat de prima instanţă că nu pot fi calificate nici ca un abuz de încredere în dauna societăţii pe care o administra, nici ca o faptă nelegală a acesteia, singura ipoteză plauzibilă fiind cea susţinută de inculpaţi că sumele au fost folosite în interesul societăţii pentru plata furnizorilor, achiziţia de marfă pentru care au acte justificative.

Din probatoriul administrat în cauză, prima instanţă a reţinut că nu rezultă că sumele de 622.612,73 RON ridicate din conturile societăţii S.C. TOP x S.R.L., de 643.491,52 RON ridicată din conturile societăţii S.C. C. şi 138.339,73 RON ridicată din conturile societăţii S.C. D., şi nejustificate prin acte contabile au fost folosite de administratorii de drept ai societăţii în scopuri contrare societăţii dimpotrivă s-a dovedit că societăţile au înregistrat toate veniturile pe care le-au obţinut prin viramente bancare, iar banii care au fost retraşi din conturi, au fost folosiţi de către administratorii acesteia pentru achiziţionarea de deşeuri pe care ulterior le-au revândut.

Simplu fapt că nu s-au întocmit documente justificative care să ateste modul în care au fost folosiţi bani ridicaţi din conturile societăţii, s-a apreciat că nu dovedeşte faptul că inculpaţii au folosit acele sume de bani în interes propriu.

În raport cu această constatare şi cu celelalte elemente analizate anterior, prima instanţă a concluzionat că plata furnizorilor şi achiziţia de marfă nu au constituit acte contrare intereselor persoanelor juridice pe care inculpaţii le administrau, ci, dimpotrivă, acte ce se circumscriu chiar intereselor patrimoniale ale societăţilor.

Pentru considerentele expuse, prima instanţă a constatat că fapta pentru care inculpaţii F. şi E. au fost trimişi în judecată nu este tipică, neîntrunind elementele constitutive care decurg din dispoziţiile art. 272 alin. (1), lit. b) din Legea nr. 31/1990, în condiţiile în care lipseşte cerinţa esenţială a elementului material - folosirea cu rea-credinţă a bunurilor societăţii comerciale -, iar fapta nu a avut urmarea prevăzută de legiuitor - punerea în pericol concret a intereselor societăţii comerciale, fiind incident cazul de achitare prevăzut de art. 16, lit. b), teza I din C. proc. pen.

Cu privire la infracţiunea de folosire cu rea-credinţă a bunurilor sau creditului de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care are interes direct sau indirect" faptă prev. de art. 272 alin. (1), lit. b) din Lg. 31/1990, cu aplicarea art. 35 din C. pen. imputată inculpatului F., prima instanţă a constatat şi că mijloacele de probă administrate în cauză au confirmat că doar inculpaţii F. şi A., în calitate de administratori de fapt, s-au ocupat de gestionarea patrimoniului societăţii al S.C. C. SRL, de efectuarea operaţiunilor comerciale, administratorul de drept F. figurând doar scriptic în documente, fără vreo implicare şi fără a avea reprezentarea rezultatului produs, în temeiul prevederilor art. 396 alin. (5) din C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) şi c), din C. proc. pen., a fost achitat inculpatul F., sub aspectul săvârşirii infracţiunii folosire cu rea-credinţă a bunurilor sau creditului de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care are interes direct sau indirect" faptă prev. de art. 48 rap. la art. 272 alin. (1) lit. b) din Lg. 31/1990, săvârşită prin intermediul S.C. C..

Concluzionând, prima instanţă a constatat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de folosire cu rea-credinţă a bunurilor sau creditului de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care are interes direct sau indirect" faptă prev. de art. 272 alin. (1) lit. b) din Lg. 31/1990, cu aplicarea art. 35 din C. pen., în raport cu faptele concret sesizate în sarcina inculpatei E., fiind incident cazul de achitare prevăzut de art. 16 lit. b) teza I, motiv pentru care în baza art. 396 alin. (7) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1), lit. b) teza I din C. proc. pen., a fost achitată inculpata E., pentru săvârşirea infracţiunii de folosire cu rea- credinţă a bunurilor sau creditului de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care are interes direct sau indirect" faptă prev. de art. 272 alin. (1), lit. b) din Lg. 31/1990.

Cu privire la acuzaţia penală adusă inculpaţilor F., A., E. şi I. constând în complicitate la "folosire cu rea-credinţă a bunurilor sau creditului de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care are interes direct sau indirect" faptă prev. de art. 48 rap. la art. 272 alin. (1), lit. b) din Lg. 31/1990, cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., tribunalul a reţinut următoarele:

Conform dispoziţiilor art. 48 C. pen., "complice este persoana care, cu intenţie, înlesneşte sau ajută în orice mod la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală".

Ceea ce caracterizează, prin urmare, activitatea complicelui în raport cu celelalte forme de participaţie penală este caracterul ei de contribuţie indirectă, de ajutorare sau înlesnire, în orice mod, la săvârşirea actelor de executare propriu - zisă.

Pornind de la definiţia complicităţii dată prin dispoziţiile legale sus citate, tribunalul a constatat că, pentru reţinerea acestei forme de participaţie penală, ca formă atipică a infracţiunii, este necesar a fi întrunite, în mod cumulativ, următoarele cerinţe esenţiale:

Sub raportul elementului formal al infracţiunii, complicitatea presupune o contribuţie la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală. Complicitatea, ca şi celelalte forme de participaţie, impune condiţia săvârşirii unei fapte prevăzute de legea penală, întrucât numai prin comiterea acesteia devine o activitate relevantă penal.

Sub raportul elementului material al infracţiunii, complicitatea trebuie să se constituie într-o contribuţie de ajutorare sau înlesnire în orice mod la activitatea celui ce săvârşeşte nemijlocit infracţiunea.

Reprezentând o formă de participare secundară la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, complicitatea nu poate să consiste nici în acte de executare propriu-zisă, ce presupune săvârşirea nemijlocită a faptei, şi nici de determinare psihică a altei persoane la săvârşirea ei, ci doar în acte cu caracter contributiv secundar, accesoriu şi subordonat actelor de executare.

Sub raportul elementului moral al infracţiunii, complicitatea trebuie să aibă, întotdeauna, caracterul unei activităţi intenţionate. Condiţia săvârşirii actelor de complicitate numai cu forma de vinovăţie a intenţiei - directe sau indirecte - este expres prevăzută de lege, prin dispoziţia înscrisă în art. 48 din C. pen. şi constă în reprezentarea de către complice a acţiunii pe care o comite autorul şi a urmărilor ei, precum şi a împrejurării că actul de complicitate contribuie la săvârşirea faptei, unită cu voinţa de a coopera la realizarea acesteia.

Ca şi în ipoteza instigării, şi în cazul complicităţii, răspunderea complicelui va fi strict determinată, atât sub raport obiectiv, cât şi subiectiv, de răspunderea autorului, în funcţie de gradul de contribuţie la săvârşirea faptei şi limitele intenţiei.

Prima instanţă a reţinut că nici faţă de inculpaţii F., A., E. şi I. nu există probe că ar fi efectuat acte de complicitate, de ajutor al presupuşilor autori la însuşirea sau la folosirea cu rea-credinţă a sumelor ridicate din acele conturi şi nejustificate cu acte contabile. Faptul că inculpaţii au avut o împuternicire prin care au efectuat câteva retrageri din contul celor trei societăţi, fiind vorba de îndeplinirea unui mandat prin care administratorii de drept i-au împuternicit să facă anumite retrageri, s-a apreciat că nu pot fi reţinute ca şi acte complicitate.

Având în vedere că în privinţa presupuşilor autori ai infracţiunilor prev. de art. 272 alin. (1) lit. b) din Lg. 31/1990, fie s-a reţinut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiunii în sarcina inculpatei E., fie că nu sunt probe că inculpatul F. a săvârşit acea infracţiune, pentru aceleaşi argumente invocate la aplicarea soluţiilor de achitare în cazul presupuşilor autori în baza art. 396 alin. (7) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1), lit. b) teza I din C. proc. pen., au fost achitaţi inculpaţii F., A., E. şi I. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la "folosire cu rea- credinţă a bunurilor sau creditului de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care are interes direct sau indirect" faptă prev. de art. 48 rap. la art. 272 alin. (1) lit. b) din Lg. 31/1990, cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen.

În ceea ce priveşte infracţiunile de spălare de bani a reţinut că, tribunalul a reţinut că esenţial pentru ca fapta imputată să constituie infracţiunea de spălare a banilor prevăzută de art. 29 alin. (1), lit. b) din Legea nr. 656/2002 este ca bunurile în cauză să provină din săvârşirea unei infracţiuni. Astfel spus, infracţiunea de spălare de bani are un caracter corelativ, întrucât existenţa ei este condiţionată de săvârşirea prealabilă a unei infracţiuni din care să provină bunurile supuse unei operaţiuni de spălare.

În lipsa existenţei infracţiunii premisă sau dacă aceasta nu poate reţine în sarcina inculpaţilor nici comiterea infracţiunii de spălare a banilor.

Cu privire la infracţiunea de spălare a banilor prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 imputată inculpatului F., prima instanţă a constatat şi că mijloacele de probă administrate în cauză au confirmat că doar inculpaţii F. şi A., în calitate de administratori de fapt, s-au ocupat de gestionarea patrimoniului societăţii al S.C. C. SRL, de efectuarea operaţiunilor comerciale, administratorul de drept F. figurând doar scriptic în documente, fără vreo implicare şi fără a avea reprezentarea rezultatului produs în temeiul prevederilor art. 396 alin. (5) din C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) şi c) din C. proc. pen., a fost achitat inculpatul F., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de spălare a banilor prevăzută de art. 29 alin. (1), lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

Concluzionând, prima instanţă a constatat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de spălare a banilor prevăzută de art. 29 alin. (1), lit. b)

din Legea nr. 656/2002, în raport, cu faptele concret sesizate în sarcina inculpatei E., fiind incident cazul de achitare prevăzut de art. 16 lit. b) teza I, motiv pentru care în baza art. 396 alin. (7) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1), lit. b) teza I din C. proc. pen., a fost achitată inculpata E., pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor prevăzută de art. 29 alin. (1), lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

Cu privire la acuzaţia penala adusă inculpaţilor F., A., E. şi I. constând în complicitate la "spălare a banilor prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 29 alin. (1), lit. b) din Legea nr. 656/2002, tribunalul a reţinut că, având în vedere că în privinţa presupuşilor autori ai infracţiunilor de spălare a banilor prevăzută de art. 29 alin. (1), lit. b) din Legea nr. 656/2002 s-a reţinut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiunii în sarcina inculpatei E., fie că nu sunt probe că inculpatul F. a săvârşit acea infracţiune, pentru aceleaşi argumente invocate la aplicarea soluţiilor de achitare în cazul presupuşilor autori în baza art. 396 alin. (7) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1), lit. b) teza I din C. proc. pen., urmează a achitaţi inculpaţii F., A., E. şi I. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la spălare a banilor prevăzută deart. 48 din C. pen. raportat la art. 29 alin. (1), lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

Pentru faptele constând în evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 9 alin. (1), lit. c) din Legea 241/2005, aşa cum au fost ele descrise şi analizate mai sus, inculpaţilor F., A., E., H., G. şi S.C. C. li s-au aplicat pedepse, în raport, cu forma de participaţie a acestora la săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală reţinută în sarcina acestora.

La individualizarea pedepselor aplicate celor şase inculpaţi, s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de C. pen., făcând trimitere la împrejurările concrete de comitere a infracţiunilor, natura acestora, perioada de timp în care au acţionat, contribuţia şi participaţia fiecăruia la faptele reţinute în sarcina lor reţinând aici şi forma de participaţie, nu numai gradul de participaţie, forma continuată a infracţiunilor, limitele speciale de pedeapsă pentru infracţiunea de evaziune fiscală, starea de pericol creată pentru valorile ocrotite de lege, prejudiciile calculate în cauză, reţinând în egală măsură şi elemente circumstanţiale, cu excepţia inculpaţilor F. şi H., nefiind cunoscuţi cu antecedente penale, dar şi poziţia procesuală a acestora, pe întreg parcursul procedurilor judiciare inculpaţii adoptând o atitudine de nerecunoaştere a faptelor.

Prima instanţă a reţinut că inculpaţii H. şi G. au avut o atitudine sinceră, atât în faţa organelor de cercetare penală, cât şi în faţa instanţei, recunoscând şi regretând fapta, motiv pentru care s-a dat relevanţă juridică acestor împrejurări, prin aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. cu privire la judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei, având în vedere că inculpaţii au recunoscut în totalitate fapta reţinută în actul de sesizare şi au solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care au declarat că le recunosc şi le însuşesc.

Astfel, în ceea ce-i priveşte pe aceşti inculpaţi, prima instanţă s-a orientat la pedepse, la stabilirea cuantumului acestora fiind avute în vedere, raportând la criteriile enunţate mai sus şi rolul efectiv al acestora în contextul infracţional, esenţial, şi implicarea efectivă în actul infracţional, atât ca şi conduită, cât şi ca modalitate concretă în care au acţionat, cu evidenţierea formei continuate a infracţiunii.

LATURA CIVILĂ

În ceea ce priveşte prejudiciul penal creat prin săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prin intermediul S.C. TOP x, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin raportul de expertiză contabilă nr. 801 din 04.04.2018 s-a stabilit că prejudiciul cauzat bugetului de stat prin înregistrarea facturilor fictive în evidenţa contabilă a societăţii B. este în sumă de 822.964,29 RON, însă în urma cercetărilor efectuate s-a constatat că din totalul prejudiciului nu se poate reţine ca prejudiciu penal suma de 147.614 RON, reprezentând TVA colectată, neînregistrată şi nedeclarată, aferentă livrărilor de bunuri în perioada în care societatea a avut codul de TVA anulat, respectiv 01.08.2013-15.01.2014, întrucât acesta este pur fiscal şi nu penal, având în vedere că operaţiunile au fost înregistrate în contabilitate (numai TVA nu a fost colectat, înregistrat declarat nu şi operaţiunea).

De asemenea, se impune a fi precizat că urmare a modificărilor şi clarificărilor aduse Legii nr. 241/2005 prin Decizia nr. 363/2015 CCR şi Decizia DCD a ÎCCJ nr. 9/2020, impozitul pe venituri din alte surse, ce trebuia reţinut în procent de 16% prin stopaj la sursă şi contribuţia de 3% la fondul de mediu, care, de asemenea se reţinea prin stopaj la sursă, nu mai fac parte din categoria obligaţiilor fiscale care intră sub protecţia infracţiunii prev. de art. 9 din Legea nr. 241/2005.

* TVA suplimentar este în sumă de 37.662 RON, reprezentând TVA dedusă nelegal aferentă achiziţiilor fictive înregistrate în baza facturilor primite de la furnizorii menţionaţi mai sus.

* Impozit pe profit suplimentar, neînregistrat, nedeclarat şi neplătit în sumă totală de 122.547,69 RON.

În ceea ce priveşte prejudiciul penal creat prin săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prin intermediul S.C. C., prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin raportul de expertiză contabilă nr. 801 din 04.04.2018 s-a stabilit că prejudiciul cauzat bugetului de stat prin înregistrarea facturilor fictive în evidenţa contabilă a societăţii C. este în sumă de 809.025,22 RON, însă în urma cercetărilor efectuate s-a constatat că din totalul prejudiciului nu se poate reţine ca prejudiciu penal suma de 139.364,56 RON, reprezentând TVA colectată, neînregistrată şi nedeclarată, aferentă livrărilor de bunuri în perioada în care societatea a avut codul de TVA anulat, respectiv 01.08.2012-18.08.2014 întrucât acesta este pur fiscal şi nu penal, având în vedere că operaţiunile au fost înregistrate în contabilitate (numai TVA nu a fost colectat, înregistrat declarat nu şi operaţiunea).

De asemenea, se impune a fi precizat că urmare a modificărilor şi clarificărilor aduse Legii nr. 241/2005 prin Decizia nr. 363/2015 CCR şi Decizia DCD a ÎCCJ nr. 9/2020, impozitul pe venituri din alte surse, ce trebuia reţinut în procent de 16% prin stopaj la sursă şi contribuţia de 3% la fondul de mediu, care, de asemenea se reţinea prin stopaj la sursă, nu mai fac parte din categoria obligaţiilor fiscale care intră sub protecţia infracţiunii prev. de art. 9 din Legea nr. 241/2005.

Pentru argumentele expuse în încheierile din data de 31.05.2021 şi 14.06.2021, prima instanţă a apreciat că prejudiciile constând în Impozitul pe venituri din alte surse, în sumă de 430.951,98 RON RON şi contribuţia de 3% la fondul de mediu, în sumă de 72.287,30 RON constituie o chestiune de natură fiscală, neintrând în sfera de protecţie a infracţiunii de evaziune fiscală în modalităţile prevăzute de art. 9 alin. (1)din Lg. 241/2005.

* Impozit pe profit suplimentar, în sumă totală de 93.041 RON. Presupunând că societatea a achitat impozitul declarat pentru perioada 2011-2016 în cuantum de 5.963 RON, aferent perioadei 2011-2016 rezultă un impozit pe profit, neînregistrat, nedeclarat şi de plată în sumă totală de 93.041 RON (99.004 RON -5.963 RON).

În ceea ce priveşte prejudiciul penal creat prin săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prin intermediul S.C. D., prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin raportul de expertiză contabilă nr. 801 din 04.04.2018 s-a stabilit că prejudiciul cauzat bugetului de stat prin înregistrarea facturilor fictive în evidenţa contabilă a societăţii D. este în sumă de 226.864,33 RON, însă în urma cercetărilor efectuate s-a constatat că din totalul prejudiciului nu se poate reţine ca prejudiciu penal suma de 203.540,33 RON, reprezentând TVA colectată, neînregistrată şi nedeclarată, aferentă livrărilor de bunuri în perioada în care societatea a avut codul de TVA anulat, respectiv 01.11.2015- martie 2017, întrucât acesta este pur fiscal şi nu penal, având în vedere că operaţiunile au fost înregistrate în contabilitate.

A mai arătat că se impune a fi precizat că urmare a modificărilor şi clarificărilor aduse Legii nr. 241/2005 prin Decizia nr. 363/2015 CCR şi Decizia DCD a ÎCCJ nr. 9/2020, contribuţia de 3% la fondul de mediu, care se reţinea prin stopaj la sursă, nu mai face parte din categoria obligaţiilor fiscale care intră sub protecţia infracţiunii prev. de art. 9 din Legea nr. 241/2005.

Pentru argumentele expuse în încheierile din data de 31.05.2021 şi 14.06.2021 prima instanţă a apreciat că şi prejudiciul constând în contribuţia de 3% la fondul de mediu, în sumă de 23.324 RON constituie o chestiune de natură fiscală, neintrând în sfera de protecţie a infracţiunii de evaziune fiscală în modalităţile prevăzute de art. 9 alin. (1) din Lg. 241/2005.

Concluzionând, a reţinut că prejudiciul bugetului general consolidat al statului prin infracţiunea de evaziune fiscală este în suma totală de 326.631,07 RON, reprezentând TVA în sumă de 111.042,38 RON (37.662 RON prin intermediul S.C. TOP x şi y.380,38 prin S.C. C. SRL). Impozit pe profit suplimentar, sumă totală de 215.588,69 RON (122.547,69 RON prin intermediul S.C. TOP x şi y.041 RON prin S.C. C. SRL).

Raportat la împrejurarea că prejudiciul constând în contribuţia la fondul de mediu de 3% din veniturile realizate din vânzarea deşeurilor metalice feroase şi neferoase, obţinute de către generatorul deşeurilor, şi în impozitul de venituri din alte surse de 16%, nu au fost realizate prin săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, veniturile respective nefiind obligaţii fiscale şi nu pot face obiectul infracţiunii de evaziunii fiscale, devin incidente dispoziţiile art. 25 alin. (5) din C. proc. pen., care stabilesc că instanţa lasă nesoluţionată acţiunea civilă dacă fapta dedusă judecăţii nu este prevăzută de legea penală.

Astfel, în temeiul art. 25 alin. (5) din C. proc. pen. a fost lăsată nesoluţionată acţiunea civilă formulată de partea civilă Agenţia Fondului pentru Mediu şi de Statul Roman, prin ANAF.

Prin urmare, prejudiciul cauzat bugetului de stat, de către inculpaţii F., A., E., S.C. C. este în 326.631,07 RON, reprezentând TVA în sumă de 111.042,38 RON (37.662 RON prin intermediul S.C. TOP x şi y.380,38 prin S.C. C. SRL). Impozit pe profit suplimentar, sumă totală de 215.588,69 RON (122.547,69 RON prin intermediul S.C. TOP x şi y.041 RON prin S.C. C. SRL).

II. Hotărârea instanţei de apel.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, inculpaţii E., A. şi F., părţile civile Administraţia Fondului pentru Mediu şi Statul Român prin ANAF- DGRFP Craiova.

Prin motivele de apel formulate în scris, apelanţii inculpaţi E., A. şi F. au criticat soluţia de condamnare pentru infracţiunea de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. săvârşită prin intermediul SC B., S.C. C. şi S.C. D., în perioada 01.01.2011- martie 2017 în cazul inculpaţilor A. şi F. şi prin intermediul SC B. şi S.C. D., în perioada 01.10.2011-28.02.2014 şi martie 2016- martie 2017 în cazul inculpatei E. şi au solicitat să se dispună achitarea în temeiul art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1), lit. c) din C. proc. pen. într-o teză iar în a doua teză în temeiul art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1), lit. b) teza I-a din C. proc. pen., s-a solicitat achitarea inculpaţilor F., A. şi E., întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.

În susţinerea criticilor de achitare, cu privire la infracţiunea de evaziune fiscală reţinută ca fiind comisă prin intermediul SC B. s-a susţinut în esenţă că administrator de drept al acestei societăţi a fost J., în prezent decedată şi că atâta timp cât s-a dovedit că a existat un administrator de drept, care, potrivit legii, poartă răspunderea pentru organizarea şi conducerea contabilităţii, numai aceasta ar putea fi autor al infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1), lit. c) şi alin. (2) din Legea 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen.

Au fost invocate în acest sens dispoziţiile Legii 31/1990 modificată, care menţionează obligaţiile administratorului unei societăţi comerciale, şi subliniază "rolul executiv, al acestuia şi obligaţia de a asigura gestiunea activităţii curente a societăţii, de a întocmi bilanţul şi contul de beneficii şi pierderi (potrivit art. 27 din Legea nr. 82/1991 a contabilităţii) şi de a le depune la administraţia financiară teritorială, obligaţia de a ţine registrele societăţii şi a le completa corect pentru a asigura, atât o evidenţă clară a operaţiunilor societăţii, cât şi calcularea impozitelor şi taxelor datorate bugetului public de către societate, precum şi dispoziţiile art. 10 din Legea 82/1991 care arată că răspunderea pentru organizarea şi conducerea contabilităţii revine administratorului, ceea ce nu înseamnă că el va trebui să ţină efectiv contabilitatea, ci să se asigure că este ţinută în mod legal, tot administratorul fiind persoana care semnează situaţiile financiare anuale şi raportările contabile.

S-a susţinut că din probatoriul administrat nu rezultă că administratorul de drept al SC B. -, ar fi transferat obligaţiile legale de administrare către vreo alta persoană, iar faptul că aceasta a împuternicit-o pe inculpata E. să o reprezinte la unităţile bancare pentru a efectua operaţiuni asupra conturilor demonstrează, dimpotrivă, ca aceasta nu şi-a delegat toate competenţele, respectiv "administrarea societăţii" şi nici "conducerea activităţii contabile a societăţii".

În ceea ce priveşte decizia penală nr. 272/2013, pronunţată de ICCJ, secţia penală, în care s-a arătat că subiect activ al infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1), lit. c) din Legea 241/2005, poate fi şi administratorul de fapt sau orice altă persoană din cadrul societăţii, dacă din probele administrate rezultă că, în fapt, făptuitorul exercită conducerea activităţii contabile a societăţii s-a susţinut că, în speţă, probele nu dovedesc faptul că cei trei inculpaţi ar fi exercitat conducerea activităţii contabile a SC B., simplul fapt că inculpatul A. ar fi fost menţionat ca şi "delegat" pe unele dintre facturile de livrare a mărfurilor către beneficiarii finali, reali, nu echivalează cu exercitarea conducerii activităţii contabile a societăţii.

S-a mai susţinut că, eventual, din mijloacele de probă administrate în cauză acţiunile celor trei inculpaţi ar putea îmbrăca aspectul unei complicităţi la infracţiunea de evaziune fiscală comisă de administratorul de drept, activitate ce nu poate fi însă analizată de instanţă, în raport, cu actul de sesizare şi cu dispoziţiile art. 371 din C. proc. pen.

S-a invocat, totodată că, în rechizitoriu, nu se menţionează, în mod cert, care dintre administratorul de drept sau dintre aşa-zişii administratori de fapt ar fi introdus în contabilitatea SC B. facturile considerate fictive, în numele a 26 de furnizori, facturi care poartă antetul acestora şi pe care sunt aplicate ştampile ce nu au fost dovedite ca fiind false şi nici cine a declarat aceste achiziţii la orşanelle fiscale iar în declaraţia pe care a dat-o în cauză inculpatul F. a recunoscut ca, bunica sa, J. a fost singurul administrator al SC B. însă, după ce aceasta s-a îmbolnăvit, el a preluat societatea, în fapt, fiind cel care reprezenta interesele acesteia, respectiv, discuta cu furnizorii şi efectua plăţile.

În ceea ce priveşte infracţiunea de evaziune fiscală reţinută ca fiind săvârşită prin intermediul S.C. C. s-a susţinut că inculpatul F. a recunoscut ca el a înfiinţat firma pe numele rudei sale F. şi că tot el s-a ocupat de societate, motivând că a făcut acest lucru pentru a putea să obţină câştiguri băneşti care să-i dea posibilitatea să-şi întreţină copilul, care are un handicap major. A mai declarat că nici inculpatul F. şi nici inculpatul A. nu au avut nicio implicare în administrarea societăţii, că nu a fost administrată nicio probă în acest sens şi că faţă de F. s-a dispus soluţia clasării pentru infracţiunea de evaziune fiscală, întemeiată pe dispoziţiile art. 16 alin. (1), lit. c) din C. proc. pen., pct. III din Rechizitoriul nr. x al DIICOT Serviciul Teritorial Craiova.

Într-o altă critică s-a invocat faptul că nu este dovedită latura obiectivă a infracţiunii de evaziune fiscală reţinută în sarcina celor trei inculpaţi, în raport, cu S.C. TOP x S.R.L. şi S.C. C., infracţiune care presupune din punct de vedere al elementului material evidenţierea în actele contabile sau în alte documente legale, a unor operaţiuni fictive.

S-a susţinut, în esenţă, că din raportul de expertiză rezultă că mărfurile achiziţionate de către SC B. şi S.C. C. au fost livrate către alţi beneficiari care au şi achitat preţul acestora, iar în anexe, sunt evidenţiate, punctual, denumirea şi cantitatea de bunuri aprovizionate de către SC B. şi S.C. C., precum şi denumirea beneficiarilor şi a cantităţii de bunuri livrate acestora, situaţie, în raport, cu care, nu se poate susţine, cu temei, că operaţiunile comerciale de aprovizionare cu marfa de către SC B. şi S.C. C. nu au fost reale.

Faptul că raporturile comerciale de aprovizionare nu ar fi fost derulate în realitate cu societăţile comerciale ce figurau ca şi furnizoare, ci potrivit actului de acuzare cu persoane fizice, precum şi împrejurarea că administratorii celor două societăţi comerciale SC B. şi S.C. C. au cunoscut sau nu acest lucru, s-a susţinut că este irelevant sub aspectul determinării existenţei laturii obiective a infracţiunii.

S-a mai susţinut că, distinct de faptul că nu s-a probat fără dubiu că administratorul fiecărei societăţi cumpărătoare, ar fi cunoscut că cei care i-au eliberat documente contabile nu sunt reprezentanţii legali ai societăţilor comerciale, utilizarea de către furnizor a unor facturi care poartă menţiuni false nu afectează existenţa raportului comercial în sens de negotium şi nu transformă operaţiunea comercială într-una inexistentă ori nereală. Ceea ce este relevant este achiziţionarea de produse la preţul şi în cantitatea stipulată în documentele contabile. Or, în cauză, s-a dovedit fără dubiu că aceste operaţiuni au fost reale din moment ce societăţile SC B. şi S.C. C. au vândut bunurile în privinţa cărora au încheiat documente contabile şi au încasat preţul acestora.

S-a mai susţinut că doar în situaţia în care documentele contabile evidenţiau operaţiuni care nu aveau niciun corespondent în realitate erau întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală şi că atâta timp cât achiziţiile de marfă au fost dovedite ca fiind reale, deci raportul comercial în sens de negotium exista, eventualul fapt că furnizorii mărfurilor ar fi fost alţii decât cei menţionaţi în documente, nu transformă operaţiunea comercială într-una inexistentă ori nereală.

S-a invocat şi faptul că nu s-a descoperit nici persoana sau persoanele care ar fi întocmit facturile fiscale - considerate fictive, reţinându-se în rechizitoriu că, toate sunt redactate olograf pe formulare pretiparite, iar forma scrisului nu prezintă diferenţe semnificative de la un furnizor la altul ceea ce înseamnă, per a contrario că facturile fiscale nu sunt redactate de o singură persoană, din moment ce exista diferenţe, chiar dacă acestea ar fi nesemnificative.

Acuzaţia parchetului a fost considerată ca fiind fundamentată pe un raţionament eronat, şi s-a susţinut că argumentele acuzării relevă modul simplist în care organele de urmărire penală au tratat prezumţia de nevinovăţie, principiul aflării adevărului şi standardul probei dincolo de orice îndoială rezonabilă.

Astfel, cât priveşte faptul că facturile fiscale de achiziţie au valori sub pragul de 5.000 RON, figurând ca achitate în numerar, pe baza de chitanţe s-a susţinut că: furnizorul era cel care livra o cantitate de deşeuri care nu depăşea valoarea de 5.000 RON şi tot acesta solicita ca plata să-i fie făcută numerar, pe bază de chitanţe; inculpatul nu ar fi putut sa impună furnizorului efectuarea plaţii prin virament, întrucât acesta din urma, nu avea încredere că i se vor mai vira banii, ulterior predării mărfii, preferând plata numerar; toate facturile şi chitanţele au fost înregistrate în contabilitatea societăţii; dacă furnizorul a refuzat viramentul, întrucât a avut interesul să nu se înregistreze cu tranzacţia respectivă, cumpărătorul s-a conformat cerinţei acestuia.

În ceea ce priveşte faptul că majoritatea societăţilor furnizoare nu au avut ca obiect de activitate colectarea cu ridicata a deşeurilor sau comerţul cu deşeuri feroase sau neferoase s-a invocat faptul că inculpatul nu avea de unde să ştie ca persoana care livra marfa era într-adevăr administratorul societăţii furnizoare sau doar un reprezentant al acesteia şi nu avea de unde să cunoască obiectul de activitate al societăţii furnizoare, neexistând obligaţia solicitării statutului societăţii.

Cât priveşte faptul că reprezentanţii furnizorilor nu confirmă relaţiile comerciale derulate cu societatea cumpărătoare or sunt inactive s-a susţinut că, pe de-o parte, în situaţia în care societăţile furnizoare nu şi-au evidenţiat în contabilitate livrările respective, respectiv veniturile realizate în urma acestor tranzacţii, reprezentanţii acestora au avut interesul, în mod direct, să nu confirme relaţiile comerciale derulate iar, pe de altă parte, inculpatul nu avea de unde să ştie că societatea furnizoare era inactivă, întrucât nu avea obligaţia să solicite documentele societăţii furnizoare şi informaţii despre starea acesteia.

Referitor la datele de identitate ale delegaţilor înscrişi pe facturile de achiziţie, cu privire la care, în urma verificărilor s-ar fi constatat că, fie corespund altor persoane, fie nu există, s-a susţinut că inculpatul era preocupat de existenţa facturii de livrare din partea societăţii furnizoare şi nu avea obligaţia de a verifica identitatea delegatului furnizorului.

În ceea ce priveşte numerele de înmatriculare ale mijloacelor de transport menţionate pe facturile de furnizare, care, fie figurează în baza de date ca aparţinând unor autovehicule improprii transportului de deşeuri, fie nu sunt atribuite vreunui mijloc de transport în circulaţie s-a susţinut, de asemenea, că inculpatul, în calitate de cumpărător, nu avea nicio obligaţie să verifice identitatea mijlocului de transport sau a delegatului.

Referitor la faptul că toate facturile sunt redactate olograf, pe formulare pretipărite, iar forma scrisului nu prezintă diferenţe semnificative de la un furnizor la altul s-a susţinut că inculpatul, reprezentant la societăţii cumpărătoare primea facturile fiscale emise de furnizor care erau, deja, completate la momentul livrării mărfii şi că, în speţă, nu s-a efectuat o expertiză criminalistică a scrisului, astfel încât nu există dovada că aceste facturi ar fi fost întocmite de reprezentantul societăţii cumpărătoare.

În ceea ce priveşte împrejurarea că facturile sunt numerotate şi datate cronologic, fără întrerupere s-a susţinut, pe de-o parte că în situaţia în care furnizorul a avut o cantitate mai mare de deşeuri, însă nu a avut interesul să o înstrăineze printr-o singură factură ci, prin mai multe facturi a căror valoare să fie situată sub plafonul de 5.000 RON, pentru a putea solicita şi încasa preţul în numerar, era logic că acesta a eliberat facturi în ordinea cronologică pentru aceeaşi societate beneficiară cumpărătoare până la epuizarea întregii cantităţi de deşeuri; pe de altă parte, reprezentantul societăţii cumpărătoare nu avea niciun motiv să fie preocupat de numărul de ordine al facturilor emise de furnizor ci, de cantitatea deşeurilor şi efectuarea plăţii.

În ceea ce priveşte faptul că societăţile furnizoare nu au depus la organele fiscale declaraţii care să ateste relaţiile comerciale declarate de societatea cumpărătoare s-a susţinut că, din moment ce societăţile furnizoare nu şi-au înregistrat în contabilitatea proprie facturile fiscale, este evident că acestea nu au avut niciun interes să declare organelor fiscale aceste relaţii comerciale.

Cât priveşte faptul că majoritatea furnizorilor menţionaţi în facturile înregistrate în contabilitatea societăţii cumpărătoare sunt frecvent folosiţi în mod fictiv pe facturi fiscale de achiziţie deşeuri metalice, existând foarte multe dosare penale în acest sens s-a invocat faptul că reprezentantul societăţii cumpărătoare nu poate fi făcut răspunzător în legătură cu comportamentul fiscal al furnizorilor.

Cât priveşte poziţia geografică în care sunt înregistraţi furnizorii (Bucureşti, Arad, Oradea, Ilfov, Prahova, Cluj, Timişoara, etc.) şi susţinerea că relaţiile comerciale cu societăţile cumpărătoare din Coşoveni - Dolj nu se justifică din punct de vedere economic, în sensul transportării mărfurilor pe distanţe mari s-a invocat faptul că reprezentantul societăţii cumpărătoare nu avea de unde să cunoască interesul societăţilor furnizoare, cu atât mai mult cu cât s-a arătat că aceştia nu şi-au înregistrat în contabilitate aceste livrări, fapt ce ar putea sa justifice "interesul din punct de vedere economic".

Şi în ceea ce priveşte faptul că toţi furnizorii figurează cu plata "cash" deşi încasările efectuate de către societatea cumpărătoare au avut loc doar prin viramente bancare, iar înregistrările în contabilitatea societăţii cumpărătoare au fost efectuate numai în baza facturilor fiscale, în timp ce, pentru livrări, care sunt reale au fost întocmite documente de expediţie, note de cântar, contracte, etc. s-a invocat acelaşi aspect şi anume că furnizorii erau cei care au solicitat plata în numerar, iar reprezentantul societăţii cumpărătoare, pentru a avea o evidenţă strictă a veniturilor încasate a solicitat beneficiarilor săi, ca plata să fie efectuată prin bancă, fără a putea fi făcut răspunzător de comportamentul fiscal al furnizorilor.

În raport cu anexele raportului de expertiză, ce cuprind produsele achiziţionate, cantităţile foarte mari şi frecvenţa în care aceste mărfuri au fost livrate către beneficiarii finali, de mai multe ori pe lună, livrări recunoscute de parchet ca fiind reale, s-a susţinut că în cauză rezultă fără niciun dubiu că aceste deşeuri nu au fost colectate de la persoane fizice, care nu ar fi avut de unde să vândă asemenea deşeuri şi în cantităţi foarte mari, iar societăţile în cauză, SC

B. şi S.C. C., nu au avut decât un singur punct de colectare, în Coşoveni, str. x, fără niciun angajat care să colecteze deşeurile.

De exemplu, 64 tone de aluminiu/lingouri «/.în anul 2014, 73 tone în anul 2015, cupru 18 tone, respectiv 27 tone, INOX 316/MI16 (!!!!! Inox special s.n.) 40 tone în 2014 şi 43 tone în 2015, plumb 11 tone, respectiv 11 tone în 2015, span aluminiu, 633 kg, respectiv 7 tone în 2015, etc.

S-a mai invocat faptul că aceste deşeuri (speciale, prelucrate s.n.) nu pot să provină din gospodăriile ţărăneşti, ci de la mari colectori şi prelucrători care nu au avut interesul să le înregistreze în contabilitate.

Concluzionându-se s-a susţinut că instanţa a fost sesizată cu infracţiunea de evaziune fiscală, constând în aceea că societăţile comerciale incriminate au achiziţionat deşeurile de la persoane fizice, iar în contabilitate ar fi înregistrat fictiv că acestea provin de la persoane juridice, pentru a eluda plata către bugetul statului a impozitului cu reţinere la sursa în cota de 16% pe deşeurile achiziţionate de la persoane fizice şi cota de 3% contribuţia de mediu, iar această stare de fapt, cu care a fost sesizată instanţa, nu rezulta, în mod indubitabil, din probatoriul administrat.

În ceea ce priveşte infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1), lit. c) din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., reţinută în sarcina inculpaţilor E., A. si F., ca fiind săvârşită prin intermediul S.C. D. s-a solicitat să se aibă în vedere Decizia nr. 9/2020, pronunţată de ICCJ - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, la data de 6 aprilie 2020, în Dosar nr. x/2019.

În subsidiar, în cazul în care se va reţine că, în actele contabile ale S.C. TOP x S.R.L. şi S.C. C. S.R.L. au fost evidenţiate operaţiuni fictive, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale şi, astfel, ar fi dovedită latura obiectivă a infracţiunii de evaziune fiscală, s-a solicitat să fie avute în vedere declaraţiile inculpatului F. care a recunoscut că, după îmbolnăvirea bunicii sale, J., administrator al SC B., el a preluat societatea, a reprezentat interesele acesteia, a discutat cu furnizorii, a efectuat plăţile iar în ceea ce priveşte S.C. C., acelaşi inculpat, F., a recunoscut că el a înfiinţat firma pe numele rudei sale F., şi că el, personal, s-a ocupat de societate, motivând că a făcut acest lucru pentru a putea să obţină câştiguri băneşti care să-i dea posibilitatea să-şi întreţină copilul care are un handicap major.

S-a solicitat, totodată, redozarea pedepsei de 3 ani aplicată prin sentinţa apelată, având în vedere actele în circumstanţiere depuse, faptul că are un copil minor în întreţinere ce prezintă grave probleme de sănătate.

Prin motivele scrise de apel, parchetul a formulat următoarele critici:

1. Hotărârea instanţei de fond este netemeinică în ceea ce priveşte greşita schimbare a încadrării juridice prin nereţinerea impozitului pe veniturile din alte surse ca obligaţie fiscală care se circumscrie infracţiunii de evaziune fiscală.

2. Hotărârea instanţei este netemeinică în ceea ce priveşte greşita individualizare a pedepsei pentru inculpata S.C. C. S.R.L..

3. Greşita achitare a inculpatei S.C. D. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1), lit. c) din Legea 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., în temeiul art. 16 alin. (1), lit. c) din C. proc. pen., corect fiind art. 16 alin. (1), lit. b) teza I din C. proc. pen. (punctul 1.8. din dispozitivul sentinţei).

4. Hotărârea instanţei de fond este netemeinică, în ceea ce priveşte greşita achitare a inculpatului F. pentru infracţiunea de evaziune fiscală în formă continuată comisă prin intermediul S.C. C., considerând că sunt incidente dispoziţiile art. 16 alin. (1), lit. c) din C. proc. pen. (1.7 din dispozitivul sentinţei).

5. Hotărârea instanţei de fond este netemeinică, în ceea ce priveşte greşita achitare a inculpatului F. (punctul II. 1 din dispozitivul sentinţei) şi a inculpatei E., ambii sub aspectul săvârşirii infracţiunii de folosire cu rea-credinţă a bunurilor sau creditului de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care are interes direct sau indirect "faptă prev. de art. 272 alin. (1), lit. b) din Lg. 31/1990, cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (punctul II.2 din dispozitivul sentinţei), precum şi a inculpaţilor F., A. şi I., E. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la folosire cu rea-credinţă a bunurilor sau creditului de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care are interes direct sau indirect" faptă prev. de art. 48 rap. la art. 272 alin. (1), lit. b) din Lg. 31/1990, cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (punctul II.3 din dispozitivul sentinţei).

6. Hotărârea instanţei de fond este netemeinică, în ceea ce priveşte greşita achitare a inculpatului F. (punctul III.l din dispozitivul sentinţei) şi a inculpatei E. (punctul 111.2 din dispozitivul sentinţei), ambii sub aspectul săvârşirii infracţiunii de sub aspectul săvârşirii infracţiunii de spălare a banilor, prev. de arr. 29 alin. (1), lit. b) din Legea 656/2002 cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., precum şi a inculpaţilor F., A. şi I., E. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la infracţiunea de spălare a banilor, prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 29 alin. (1), lit. b) din Legea 656/2002 cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (punctul III.3 din dispozitivul sentinţei).

7. Hotărârea instanţei este netemeinică în ceea ce priveşte greşita individualizare a pedepselor inculpaţilor:

- A. (pentru infracţiunea de "evaziune fiscală" în formă continuată săvârşită prin intermediul SC B., S.C. C., în perioada 01.01.2011- martie 2017) care a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare, cu aplicarea dispoziţiilor art. 91 din C. pen., respectiv suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

- E. (pentru infracţiunea de "evaziune fiscală" în formă continuată - săvârşită prin intermediul SC B., în perioada 01.10.2011-28.02.2014) care a fost condamnată la pedeapsa de 3 ani închisoare, cu aplicarea dispoziţiilor art. 91 din C. pen., respectiv suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

- F. pentru infracţiunea de "evaziune fiscală" în formă continuată săvârşită prin intermediul SC B. şi S.C. C., care a fost condamnat tot la pedeapsa de 3 ani închisoare.

- G. pentru infracţiunea de complicitate la "evaziune fiscală" în formă continuată, faptă prev. de art. 48 rap. la art. 9 alin. (1), lit. c) din Legea 241/2005, cu aplic. art. 35 din C. pen. şi art. 375, art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. la o pedeapsă de 1 an şi 4 luni închisoare şi, constatând că infracţiunea pentru care inculpatul este condamnat în prezenta cauză este concurentă cu o altă infracţiune săvârşită anterior, la care a fost condamnat definitiv la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare (dosar x/2017 al Tribunalului Gorj), a anulat suspendarea condiţionată şi a contopit pedeapsa aplicată anterior (de 2 ani şi 6 luni închisoare) cu pedeapsa pronunţată în prezenta cauză, şi în final, urmând ca inculpatul să execute o pedeapsă rezultantă de 2 ani 11 luni şi 10 zile închisoare, a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere în baza art. 91 C. pen.

- H. pentru infracţiunea de complicitate la "evaziune fiscală" în formă continuată, faptă prev. de art. 48 rap. la art. 9 alin. (1), lit. c) din Legea 241/2005 cu aplic. art. 35 din C. pen. şi art. 375, art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare, pe care a contopit-o cu pedeapsa aplicată printr-o sentinţă anterioară (de 2 ani închisoare aplicată prin s.p. 24/08.02.2017 pronunţată de Tribunalul Vâlcea, definitivă prin decizia penală nr. 275/A/27.03.2017), în final dispunând ca acest inculpat să execute o pedeapsă rezultantă de 2 ani 5 luni şi 10 zile închisoare, instanţa considerând că inculpatul poate să conştientizeze rezultatul faptelor sale şi necesitatea adoptării unei conduite viitoare corespunzătoare celei prescrise de normele juridice, instanţa consideră că scopul pedepsei poate fi atins şi fără privare de libertate.

8. Hotărârea este netemeinică sub aspectul soluţionării acţiunii civile, întrucât prin greşita schimbare a încadrării juridice şi înlăturarea formei agravate a infracţiunii de evaziune fiscală a fost diminuat în mod considerabil prejudiciu cauzat.

Prin motivele de apel formulate în scris de partea civilă Statul Român prin ANAF s-a solicitat admiterea apelului şi modificarea în parte a sentinţei atacate în ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, astfel:

- în sensul obligării, în solidar a inculpaţilor la plata sumei de 1.791.943 RON, la care se adaugă dobânzile şi penalităţile de întârziere, calculate de la data producerii prejudiciului până la data achitării integrale a sumei datorate, conform prevederilor art. 173, 174 şi 176 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, reprezentând prejudiciul produs urmare a activităţii desfăşurate la S.C. C., S.C. D. şi SC B. (societate radiată la data formulării prezentei cereri).

- admiterii cererii privind instituirea masurilor asigurătorii şi instituirea măsurilor asigurătorii asupra averii mobile şi imobile a inculpaţilor A., F., F., E., S.C. C., S.C. D., G. şi H., până la concurenţa valorii probabile a pagubei de 1.791.943 RON, paguba adusă bugetului de stat prin activitatea infracţională a inculpaţilor, la care se adaugă accesoriile fiscale calculate potrivit dispoziţiilor Codului de procedură fiscală, de la data producerii prejudiciului, pana la data stingerii sumei datorate, aşa cum au fost menţionate în cuprinsul cererii de instituire a măsurilor asigurătorii.

În ceea ce priveşte primul motiv de apel s-a susţinut, în esenţă, că prima instanţă a apreciat în mod netemeinic cuantumul prejudiciului creat bugetului de stat prin activitatea infracţională desfăşurată, prejudiciu pe care l-a diminuat prin înlăturarea sumelor care reprezintă TVA-ul colectat, şi impozitul pe veniturile din alte surse, în considerarea faptului că aceste sume reprezintă un prejudiciu fiscal, nu penal.

Cu privire la cel de-al doilea motiv de apel s-a susţinut, în esenţă, că prin hotărârea atacată, instanţa de fond nu s-a pronunţat cu privire la solicitarea privind instituirea tuturor masurilor asigurătorii, respectiv a popririi asupra conturilor bancare deţinute de inculpaţi şi a popririi asigurătorii asupra sumelor de bani datorate cu orice titlu inculpaţilor.

S-a mai susţinut că instanţa de fond nu a dispus instituirea masurilor asigurătorii, limitându-se numai la a menţine masurile asigurătorii dispuse în cursul urmăririi penale de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj şi a omis să se pronunţe asupra solicitării privind aducerea la îndeplinire a măsurilor asigurătorii de către organele de executare silită din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscala, potrivit dispoziţiilor art. 251 din C. proc. pen.

Prin motivele de apel, formulate în scris, partea civilă Administraţia Fondului pentru Mediu a solicitat admiterea apelului şi desfiinţarea sentinţei cu privire la latura civilă.

În motivarea criticii din apel s-a arătat că în considerentele sentinţei apelate s-a reţinut faptul că prejudiciul este aferent contribuţiei de 3% prevăzută la art. 9 alin. (1), lit. a) din O.U.G. nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu, iar prin Decizia nr. 9/2020 a Î.C.CJ. - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a stabilit faptul că veniturile la Fondul pentru mediu, constând în contribuţia de 2% din veniturile realizate din vânzarea deşeurilor, obţinute de către deţinătorul deşeurilor, persoană fizică sau juridică (de 3% din veniturile realizate din vânzarea deşeurilor metalice feroase şi neferoase, obţinute de către generatorul deşeurilor, persoană fizică sau juridică), reglementată de art. 9 alin. (1) lit. a) din

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 105/2006, cu modificările şi completările ulterioare, nu constituie obligaţie fiscală în sensul art. 2 alin. (1), lit.

e) şi art. 9 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale.

S-a susţinut că, în mod greşit instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra acţiunii civile formulate de Administraţia Fondului pentru Mediu, şi s-a solicitat instanţei de apel să examineze pretenţiile civile formulate pentru recuperarea prejudiciului cauzat de inculpaţi bugetului Fondului de Mediu.

Prin decizia nr. 1550/2023 din 22 septembrie 2023 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori pronunţată în dosarul nr. x/2018 au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, inculpaţii E., F., părţile civile Administraţia Fondului pentru Mediu - Bucureşti, Splaiul Independenţei nr. 294, Corp A, Sector 6 şi Statul Român prin ANAF- DGRFP Craiova, str. x, împotriva sentinţei penale nr. 425 din 15 noiembrie 2021 pronunţată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. x/2018.

S-a desfiinţat în parte sentinţa apelată şi în totalitate încheierile din 22.03.2021, 31.05.2021 şi 14.06.2021 prin care a schimbat încadrarea juridică şi, rejudecând:

S-a constatat că prin încheierea de la termenul de judecată din 11.05.2022 a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii A. şi F. din infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. săvârşită prin intermediul SC B., şi infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) si alin. (2) din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., săvârşită prin intermediul S.C. C. într-o singură infracţiune de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1), lit. c) şi alin. (2) din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. săvârşită prin intermediul SC B. şi S.C. C..

A fost înlăturată condamnarea inculpatului A. la pedeapsa principală de 3 ani închisoare pentru infracţiunea de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1), lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. săvârşită prin intermediul SC B., S.C. C. şi S.C. D., în perioada 01.01.2011- martie 2017.

A fost înlăturată pedeapsa complementară şi pedeapsa accesorie, aplicarea art. 91 şi următoarele din C. pen. şi soluţiile de achitare dispuse faţă de acest inculpat pentru infracţiunile de complicitate la folosirea cu rea-credinţă a bunurilor sau creditului de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care are interes direct sau indirect, prev. de art. 48 rap. la art. 272 alin. (1), lit. b) din Lg. 31/1990, cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. şi complicitate la spălarea banilor prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 29 alin. (1), lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1), lit. b) teza I din C. proc. pen. a fost achitat inculpatul A. pentru infracţiunea de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., săvârşită prin intermediul S.C. D., în perioada martie 2016- martie 2017.

În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1), lit. f) din C. proc. pen. s-a încetat procesul penal privind pe inculpatul A., sub aspectul comiterii a două infracţiuni de complicitate la folosirea cu rea-credinţă a bunurilor sau creditului de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care are interes direct sau indirect, în formă continuată, prev. de art. 48 rap. la art. 272 alin. (1), lit. b) din Lg. 31/1990, cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., comise în dauna S.C. D. în perioada martie 2016- martie 2017 şi S.C. C., în perioada 2014-2016, ca urmare a împlinirii termenului prescripţiei generale a răspunderii penale.

În baza art. 9 alin. (1), lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru infracţiunea de evaziune fiscală în formă continuată săvârşită prin intermediul SC B. şi S.C. C. în perioada 2011-2016.

În baza art. 67 alin. (2) din C. pen. a fost aplicată inculpatului A. pedeapsa complementară prev. de 66 alin. (1), lit. a) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice ale funcţii publice), art. 66 alin. (1), lit. b) din C. pen. (dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) şi art. 66 alin. (1), lit. g) din C. pen. (dreptul de a ocupa funcţia de administrator într-o societate comercială) pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 65 din C. pen. a fost aplicată inculpatului A. pedeapsa accesorie prev. de 66 alin. (1), lit. a) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice ale funcţii publice), de art. 66 alin. (1), lit. b) din C. pen. (dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) şi art. 66 alin. (1), lit. g) din C. pen. (dreptul de a ocupa funcţia de administrator într-o societate comercială).

În baza art. 48 din C. pen. rap. la art. 49 alin. (1), lit. b) din Legea nr. 129/2019 (fost art. 29 alin. (1), lit. b) din Legea nr. 656/2002), cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 38 alin. (1) din C. pen. şi art. 39 alin. (1), lit. b) din C. pen. au fost contopite pedepsele principale de mai sus, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor obligatoriu de 1/3 din celelalte două pedepse cu închisoare, respectiv un spor de 2 ani şi 6 luni închisoare, în final acesta urmând să execute pedeapsa rezultantă 9 ani şi 6 luni închisoare, conform art. 60 din C. pen.

În baza art. 45 alin. (1) din C. pen. a fost aplicată inculpatului pe lângă pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de 66 alin. (1), lit. a) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice ale funcţii publice), art. 66 alin. (1), lit. b) din C. pen. (dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) şi art. 66 alin. (1), lit. g) din C. pen. (dreptul de a ocupa funcţia de administrator într-o societate comercială) pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 45 alin. (5) din C. pen. rap. la art. 45 alin. (1) din C. pen. a fost aplicată inculpatului pe lângă pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa accesorie interzicerii drepturilor prev. de 66 alin. (1), lit. a) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice ale funcţii publice), art. 66 alin. (1), lit. b) din C. pen. (dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) şi art. 66 alin. (1), lit. g) din C. pen. (dreptul de a ocupa funcţia de administrator într-o societate comercială).

În baza art. 72 din C. pen. s-a dedus din durata pedepsei rezultante aplicate perioada reţinerii, arestării preventive şi arestului la domiciliu, de la 12.02.2018 la 22.10.2020.

A fost înlăturată condamnarea inculpatului F. la pedeapsa principală de 3 ani închisoare pentru infracţiunea de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1), lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. săvârşită prin intermediul SC B., S.C. C. şi S.C. D..

Au fost înlăturate pedeapsa complementară şi pedeapsa accesorie şi soluţiile de achitare dispuse faţă de acest inculpat pentru infracţiunile de complicitate la folosirea cu rea-credinţă a bunurilor sau creditului de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care are interes direct sau indirect, prev. de art. 48 rap. la art. 272 alin. (1), lit. b) din Lg. 31/1990, cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. şi complicitate la spălarea banilor prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 29 alin. (1), lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

S-a reţinut aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. şi s-a menţinut dispoziţia privind revocarea, în temeiul art. 96 alin. (4) din C. pen., a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 382 din 28.05.2015 pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2014, definitivă prin neapelare la data de 30.06.2015.

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1), lit. b), teza I din C. proc. pen. a fost achitat inculpatul F. pentru infracţiunea de evaziune fiscal în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1), lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. săvârşită prin intermediul S.C. D., în perioada martie 2016- martie 2017.

În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1), lit. f) din C. proc. pen. s-a încetat procesul penal privind pe inculpatul F., sub aspectul comiterii infracţiunii de complicitate la folosirea cu rea-credinţă a bunurilor sau creditului de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care are interes direct sau indirect, în formă continuată, prev.de art. 48 rap. la art. 272 alin. (1), lit. b) din Lg. 31/1990, cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., comisă în dauna S.C. C., în perioada 2014-2016, ca urmare a împlinirii termenului prescripţiei generale a răspunderii penale.

În baza art. 9 alin. (1), lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 41 alin. (1) din C. pen. a fost condamnat inculpatul F. la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru infracţiunea de evaziune fiscală în formă continuată săvârşită prin intermediul SC B. şi S.C. C. în perioada 2011-2016.

În baza art. 67 alin. (2) din C. pen. a fost aplicată inculpatului F. pedeapsa complementară prev. de 66 alin. (1), lit. a) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice ale funcţii publice), art. 66 alin. (1), lit. b) din C. pen. (dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) şi art. 66 alin. (1), lit. g) din C. pen. (dreptul de a ocupa funcţia de administrator într-o societate comercială) pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 65 din C. pen. a fost aplicată inculpatului F. pedeapsa accesorie prev. de 66 alin. (1), lit. a) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice ale funcţii publice), de art. 66 alin. (1), lit. b) din C. pen. (dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) şi art. 66 alin. (1), lit. g) din C. pen. (dreptul de a ocupa funcţia de administrator într-o societate comercială).

În baza art. 48 din C. pen. rap. la art. 49 alin. (1), lit. b) din Legea nr. 129/2019 (fost art. 29 alin. (1), lit. b) din Legea nr. 656/2002), cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 41 alin. (1) din C. pen. a fost condamnat inculpatul F. la pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare.

În baza 43 alin. (2) din C. pen. rap. la art. 38 alin. (1) din C. pen. şi art. 39 alin. (1), lit. b) din C. pen. au fost contopite pedepsele principale de mai sus, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor obligatoriu de 1/3 din cealaltă pedeapsă, respectiv un spor de 1 an şi 6 luni închisoare, în final acesta urmând să execute pedeapsa rezultantă de 8 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (1) din C. pen. a fost aplicată inculpatului pe lângă pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de 66 alin. (1), lit. a) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice ale funcţii publice), art. 66 alin. (1), lit. b) din C. pen. (dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) şi art. 66 alin. (1) lit. g) din C. pen. (dreptul de a ocupa funcţia de administrator într-o societate comercială) pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 96 alin. (5) din C. pen. raportat la art. 43 alin. (2) din C. pen., s-a adăugat pedeapsa principală rezultantă de mai sus, de 8 ani şi 6 luni închisoare la pedeapsa anterioară de 2 ani închisoare neexecutată aplicată prin sentinţa penală nr. 382 din 28.05.2015 pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2014, definitivă prin neapelare la data de 30.06.2015, cu privire la care s-a dispus revocarea suspendării, dispunând ca inculpatul să execute, în final, pedeapsa de 10 ani şi 6 luni închisoare, în regim de detenţie.

În baza art. 45 alin. (3), lit. b) din C. pen. s-a adăugat la pedeapsa complementară de mai sus, constând în interzicerea drepturilor prev. de 66 alin. (1) lit. a) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice ale funcţii publice), art. 66 alin. (1), lit. b) din C. pen. (dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) şi art. 66 alin. (1), lit. g) din C. pen. (dreptul de a ocupa funcţia de administrator într-o societate comercială) pe o perioadă de 3 ani pedeapsa complementară aplicată prin sentinţa penală nr. 382 din 28.05.2015 pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2014, definitivă prin neapelare la data de 30.06.2015 constând în interzicere exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) - decăderea din dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale - din C. pen. din 1969 (având corespondent în prezent în art. 66 alin. (1), lit. a), b) şi g) din C. pen.), pe o durată de 2 ani, inculpatul urmând să execute în final pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1), lit. a), b) şi g) dreptul de a ocupa funcţia de administrator într-o societate comercială din C. pen. - pe o durată de 5 ani.

În baza art. 45 alin. (5) din C. pen. rap. la art. 45 alin. (1), (3) din C. pen. a fost aplicată inculpatului pe lângă pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de 66 alin. (1), lit. a), b), lit. g) - dreptul de a ocupa funcţia de administrator într-o societate comercială - din C. pen.

În baza art. 72 din C. pen. s-a dedus din durata pedepsei rezultante aplicate, perioada reţinerii, arestării preventive şi arestului la domiciliu, de la 12.02.2018 la 22.10.2020.

A fost înlăturată condamnarea inculpatei E. la pedeapsa principală de 3 ani închisoare pentru infracţiunea de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1), lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. săvârşită prin intermediul SC B., S.C. C. şi S.C. D..

Au fost înlăturate pedeapsa complementară şi pedeapsa accesorie, aplicarea art. 91 din C. pen. şi urm. şi soluţiile de achitare dispuse faţă de această inculpată pentru: infracţiunile de complicitate la folosirea cu rea-credinţă a bunurilor sau creditului de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care are interes direct sau indirect, prev. de art. 48 rap. la art. 272 alin. (1),s lit. b) din Lg. 31/1990, cu aplic. art. 35 alin. (1 din C. pen. şi complicitate la spălarea banilor prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 29 alin. (1), lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi infracţiunile de folosire cu rea-credinţă a bunurilor sau creditului de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care are interes direct sau indirect, prev. de art. 272 alin. (1), lit. b) din Lg. 31/1990, cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. şi spălarea banilor prevăzută de art. 29 alin. (1), lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1), lit. b) teza I din C. proc. pen. a fost achitată inculpata E. pentru infracţiunea de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1), lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. săvârşită prin intermediul S.C. D., în perioada martie 2016- martie 2017.

În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1), lit. f) din C. proc. pen. s-a încetat procesul penal privind pe inculpata E., sub aspectul comiterii a două infracţiuni de complicitate la folosirea cu rea-credinţă a bunurilor sau creditului de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care are interes direct sau indirect, în formă continuată, prev. de art. 48 rap. la art. 272 alin. (1), lit. b) din Lg. 31/1990, cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., comisă în dauna SC B. şi folosirea cu rea-credinţă a bunurilor sau creditului de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care are interes direct sau indirect, în formă continuată, prev. de art. 272 alin. (1), lit. b) din Lg. 31/1990, cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. comisă în dauna S.C. D., ca urmare a împlinirii termenului prescripţiei generale a răspunderii penale.

În baza art. 9 alin. (1), lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. a fost condamnată inculpata E. la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru infracţiunea de evaziune fiscală în formă continuată săvârşită prin intermediul SC B. în perioada 2011-2014.

În baza art. 67 alin. (2) din C. pen. a fost aplicată inculpatei E. pedeapsa complementară prev. de 66 alin. (1), lit. a) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice ale funcţii publice), art. 66 alin. (1), lit. b) din C. pen. (dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) şi art. 66 alin. (1), lit. g) din C. pen. (dreptul de a ocupa funcţia de administrator într-o societate comercială) pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 65 din C. pen. a fost aplicată inculpatei E. pedeapsa accesorie prev. de 66 alin. (1), lit. a) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice ale funcţii publice), de art. 66 alin. (1), lit. b) din C. pen. (dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) şi art. 66 alin. (1), lit. g) din C. pen. (dreptul de a ocupa funcţia de administrator într-o societate comercială).

În baza art. 49 alin. (1), lit. b) din Legea nr. 129/2019 (fost art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002), cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. a fost condamnată inculpata E. la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 38 alin. (1) din C. pen. şi art. 39 alin. (1), lit. b) din C. pen. au fost contopite pedepsele principale de mai sus, urmând ca inculpata E. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor obligatoriu de 1/3 din celelalte două pedepse cu închisoare, respectiv un spor de 2 ani şi 4 luni închisoare, în final acesta urmând să execute pedeapsa rezultantă 9 ani şi 4 luni închisoare, conform art. 60 din C. pen.

În baza art. 45 alin. (1) din C. pen. a fost aplicată inculpatei pe lângă pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de 66 alin. (1), lit. a) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice ale funcţii publice), art. 66 alin. (1), lit. b) din C. pen. (dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) şi art. 66 alin. (1), lit. g) din C. pen. (dreptul de a ocupa funcţia de administrator într-o societate comercială) pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 45 alin. (5) din C. pen. rap. la art. 45 alin. (1) din C. pen. a fost aplicată inculpatei pe lângă pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa accesorie interzicerii drepturilor prev. de 66 alin. (1), lit. a) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice ale funcţii publice), art. 66 alin. (1), lit. b) din C. pen. (dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) şi art. 66 alin. (1), lit. g) din C. pen. (dreptul de a ocupa funcţia de administrator într-o societate comercială).

În baza art. 72 din C. pen. s-a dedus din durata pedepsei rezultante aplicate perioada arestării preventive 21.02.2018 la 23.02.2018.

S-au înlăturat din sentinţa apelată dispoziţiile privind achitarea inculpatului F..

În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1), lit. f) din C. proc. pen. s-a încetat procesul penal privind pe inculpatul F., sub aspectul comiterii infracţiunii de folosirea cu rea-credinţă a bunurilor sau creditului de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care are interes direct sau indirect, în formă continuată, prev.de art. 272 alin. (1), lit. b) din Lg. 31/1990, cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. comisă în dauna S.C. C., în perioada 2014-2016, ca urmare a împlinirii termenului prescripţiei generale a răspunderii penale.

În baza art. 9 alin. (1), lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. a fost condamnat inculpatul F. la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru infracţiunea de evaziune fiscală în formă continuată săvârşită prin intermediul S.C. C., în perioada 2011-2016.

În baza art. 65 din C. pen. s-a aplicat inculpatului F. pedeapsa accesorie prev. de 66 alin. (1), lit. a) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice ale funcţii publice), de art. 66 alin. (1), lit. b) din C. pen. (dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) şi art. 66 alin. (1), lit. g) din C. pen. (dreptul de a ocupa funcţia de administrator într-o societate comercială).

În baza art. 49 alin. (1), lit. b) din Legea nr. 129/2019 (fost art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002), cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. a fost condamnat inculpatul F. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 38 alin. (1) din C. pen. şi art. 39 alin. (1), lit. b) din C. pen. au fost contopite pedepsele principale de mai sus, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor obligatoriu de 1/3 din cealaltă pedeapsă cu închisoarea, respectiv un spor de 1 an închisoare, în final acesta urmând să execute pedeapsa rezultantă 8 ani închisoare, conform art. 60 din C. pen.

În baza art. 72 din C. pen. s-a dedus din durata pedepsei rezultante aplicate, perioada reţinerii, arestării preventive şi arestului la domiciliu, de la 12.02.2018 la 10.12.2019.

S-au înlăturat din sentinţa apelată dispoziţiile privind achitarea inculpatei I..

În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1), lit. f) din C. proc. pen. s-a încetat procesul penal privind pe inculpata I., sub aspectul comiterii infracţiunii de complicitate la folosirea cu rea-credinţă a bunurilor sau creditului de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care are interes direct sau indirect, în formă continuată, prev.de art. 48 din C. pen. rap. la art. 272 alin. (1), lit. b) din Lg. 31/1990, cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., comisă în dauna S.C. C., în perioada 2014-2016, ca urmare a împlinirii termenului prescripţiei generale a răspunderii penale.

În baza art. 91 din C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi s-a stabilit un termen de supraveghere de 3 ani, conform dispoziţiilor art. 92 din C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen. a fost obligată inculpata ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Dolj la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2), lit. b) din C. pen. s-a impus inculpatei să execute următoarea obligaţie:

- să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate;

În baza la art. 93 alin. (3) din C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpata va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Şcolii Gimnaziale Coşoveni sau în cadrul Căminului Cultural Coşoveni, pe o perioadă de 90 de zile lucrătoare.

S-a majorat pedeapsa principală la care a fost condamnată inculpata S.C. C., la 25.000 de RON (250 x100 RON).

A fost înlăturată dispoziţia privind achitarea inculpatei S.C. D., în temeiul art. 396 alin. (5) din C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1), lit. c) din C. proc. pen.

În temeiul art. 396 alin. (5) din C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1), lit. b) teză I din C. proc. pen. a fost achitată inculpata S.C. D., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1), lit. c) din Legea 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen.

A fost înlăturată condamnarea inculpatului G. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, faptă prev. de art. 48 rap. la art. 9 alin. (1), lit. c) din Legea 241/2005, cu aplic. art. 35 din C. pen. şi art. 375, art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., pedepsele complementară şi accesorie, dispoziţia privind anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 2 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 107/19.06.2018 a Tribunalului Gorj şi aplicarea art. 40 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., art. 45 şi art. 91 şi urm. din C. pen. şi dispoziţia privind obligarea inculpatului la 3.000 de RON cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1), lit. f) din C. proc. pen. s-a încetat procesul penal privind pe inculpatul G., sub aspectul comiterii infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, faptă prev. de art. 48 rap. la art. 9 alin. (1), lit. c) din Legea 241/2005, cu aplic. art. 35 din C. pen. şi art. 375, art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. în perioada noiembrie - decembrie 2011, prin intermediul S.C. C., ca urmare a împlinirii termenului prescripţiei generale a răspunderii penale.

A fost înlăturată condamnarea inculpatului H. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la "evaziune fiscală" în formă continuată, faptă prev. de art. 48 rap. la art. 9 alin. (1), lit. c) din Legea 241/2005, cu aplic. art. 35 din C. pen. şi art. 375, art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., pedepsele complementară şi accesorie, dispoziţia privind constatarea concursului cu infracţiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 24/08.02.2017 pronunţată de Tribunalul Vâlcea în dosar nr. x/2016, definitivă prin decizia penală nr. 275/A/27.03.2017, la pedeapsa de 2 ani închisoare în condiţiile art. 86¹ din C. pen. 1968, dispoziţia privind anularea suspendării executării acestei pedepse, de 2 ani închisoare, aplicarea art. 45 din C. pen., art. 91 şi urm. din C. pen. şi dispoziţia privind obligarea inculpatului la 3.000 de RON cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1), lit. f) din C. proc. pen. s-a încetat procesul penal privind pe inculpatul H., sub aspectul comiterii infracţiunii de complicitate la "evaziune fiscală" în formă continuată, faptă prev. de art. 48 rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea 241/2005, cu aplic. art. 35 din C. pen. şi art. 375, art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., în perioada noiembrie - decembrie 2011, prin intermediul S.C. C., ca urmare a împlinirii termenului prescripţiei generale a răspunderii penale.

S-a înlăturat aplicarea art. 397 alin. (1) din C. proc. pen., cu aplicarea art. 1357 din C. civ. pentru inculpaţii F., A., E., S.C. C., H. şi G., aplicarea art. 25 alin. (5) din C. proc. pen. şi art. 397 alin. (5) din C. proc. pen. în ceea ce o priveşte pe I..

În baza art. 397 alin. (1) din C. proc. pen. rap. la art. 1357 alin. (1) şi (2) din C. civ., cu aplic. art. 173-174 şi art. 176 din Codul de procedură fiscală a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă Statul Român prin ANAF reprezentat de DGRFP Craiova - Administraţia Finanţelor Publice Dolj, şi, pe cale de consecinţă, obligă inculpaţii F., A., E., F., S.C. C., H. şi G., în solidar, după cum urmează:

- A., F. şi E. la plata sumei de

594.647 RON (37.662 RON TVA + 122.547 RON impozit pe profit + 434.438 RON impozit pe veniturile din alte surse) raportat la SC B. precum şi la plata accesoriilor legale calculate potrivit Codului de procedură fiscală, de la data producerii prejudiciului, până la data achitării integrale a obligaţiilor fiscale;

- A., F., F. şi S.C. C. la plata sumei de 494.013 RON (11.364 RON TVA +81.779 RON impozit pe profit+400.870 RON) raportat la S.C. C. SRL), precum şi la plata accesoriilor legale calculate potrivit Codului de procedură fiscală, de la data producerii prejudiciului, până la data achitării integrale a obligaţiilor fiscale;

- A., F., F., S.C. C. şi

G. la plata sumei de 52.350 RON (31.410 RON TVA + 5.772 RON impozit pe profit + 15.168 RON impozit pe veniturile din alte surse), precum şi la plata accesoriilor legale calculate potrivit Codului de procedură fiscală, de la data producerii prejudiciului, până la data achitării integrale a obligaţiilor fiscale.

- A., F., F., S.C. C. şi H. la plata sumei de 51.009 RON (30.606 RON TVA + 5.490 RON impozit pe profit + 14.913 RON impozit pe veniturile din alte surse), precum şi la plata accesoriilor legale calculate potrivit Codului de procedură fiscală, de la data producerii prejudiciului, până la data achitării integrale a obligaţiilor fiscale.

În baza art. 397 alin. (1) din C. proc. pen. rap. la art. 1357 alin. (1) şi (2) din C. civ. a fost admisă acţiunea civilă formulată de inculpata parte civilă S.C. D..

Au fost obligaţi în solidar inculpaţii A. şi E. să plătească inculpatei parte civilă S.C. D. suma de 138.339,73 RON.

În baza art. 397 alin. (1) din C. proc. pen. rap. la art. 1357 alin. (1) şi (2) din C. civ. a fost admisă acţiunea civilă formulată de inculpata parte civilă S.C. C..

Au fost obligaţi în solidar inculpaţii A., F., F. şi I. să plătească inculpatei parte civilă S.C. C. 643.491 RON.

În baza art. 25 alin. (5) din C. proc. pen. lasă nesoluţionată acţiunea civilă formulată de partea civilă Administraţia Fondului pentru Mediu cu privire la suma de 80.702 RON, contribuţie de 3% la fondul de mediu pentru S.C. Top S.R.L., 72.253 RON, contribuţie de 3% la fondul de mediu pentru S.C. C. şi 23.324 RON, contribuţie de 3% la fondul de mediu pentru S.C. D..

În baza art. 25 alin. (5) din C. proc. pen. lasă nesoluţionată acţiunea civilă formulată de partea civilă Statul Român prin ANAF cu privire la sumele solicitate cu titlu de TVA colectată, pentru SC B., S.C. C. şi S.C. D..

În baza art. 51 alin. (1) din Legea nr. 129/2019 (fostul art. 33 alin. (1) din Legea nr. 656/2002) rap. la art. 112 alin. (1), lit. e) din C. pen. s-a confiscat de la inculpata E. suma de 622.612,74.

S-au menţinut măsurile asiguratorii instituite prin ordonanţa din 01.02.2018 până la concurenţa sumei la care inculpaţii au fost obligaţi prin prezenta hotărâre şi a sumei reprezentând obligaţiile fiscale accesorii care se vor calcula pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadenţă şi până la data stingerii sumei datorate, inclusiv, potrivit Codul de procedură fiscală.

În baza art. 251 din C. proc. pen. aducerea la îndeplinire a masurilor asigurătorii instituite pentru acoperirea prejudiciului cauzat Statului Român prin ANAD se va efectua de către organele de executare silita din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

În temeiul art. 12 din Legea nr. 241/2005 s-a dispus ca inculpatul F. să nu fie fondator, administrator, directori sau reprezentant legal al unei societăţi comerciale, iar dacă a fost ales, să fie decăzut din drepturi.

În temeiul art. 274 alin. (1) din C. proc. pen. a fost obligat fiecare dintre inculpaţii F. şi I. să plătească câte 3.000 de RON fiecare, cheltuieli judiciare avansate de stat în faza urmăririi penale, camerei preliminare şi cu ocazia judecăţii în primă instanţă.

A fost înlăturată obligarea inculpaţilor H., G. de la plata sumei de 3.000 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (39 din C. proc. pen. suma totală de 6.000 de RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat pentru inculpaţii

H. şi G. în faza urmăririi penale, camerei preliminare şi cu ocazia judecăţii în primă instanţă rămân în sarcina statului.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate care nu sunt contrare prezentei decizii.

Cheltuielile judiciare din faza apelului au rămas în sarcina statului, inclusiv onorariile avocaţilor din oficiu.

Pentru a decide astfel, verificând hotărârea apelată prin prisma motivelor de apel formulate de apelanţii din cauză, dar şi din oficiu, conform art. 417 şi următ. din C. proc. pen., Curtea a constatat că sunt fondate toate apelurile declarate în cauză, pentru următoarele considerente:

Apelul declarat de parchet în prezenta cauză vizează şi încadrarea juridică a faptelor de evaziune fiscală săvârşite prin intermediul SC B. şi S.C. C. pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii A., F., E. şi F. motiv pentru care se va stabili mai întâi starea de fapt, în raport cu care se va analiza încadrarea juridică a faptelor inculpaţilor, analiză în cadrul căreia se vor avea în vedere şi criticile de achitare din apelurile declarate de inculpaţii A., F. şi E. precum şi critica din apelul parchetului privind greşita achitare a inculpatului F. pentru infracţiunea de evaziune fiscală.

Din analiza mijloacelor de probă administrate în cauză, în faza urmăririi penale, cu ocazia judecăţii în primă instanţă şi în faza apelului, (raport de constatare, raport de expertiză contabilă, supliment la raportul de expertiză contabilă, înscrisuri, declaraţii de martori, interceptări telefonice, declaraţiile inculpaţilor) Curtea constată că SC B. a fost înfiinţată la data 27.10.2011 de către J. (decedată la data de 19.11.2017) iar în perioada 01.10.2011-28.02.2014 în contabilitatea acestei societăţi (jurnale de achiziţii, balanţe contabile) au fost înregistrate 764 facturi fiscale de achiziţie deşeuri metalice aparent emise de un număr de 26 de persoane juridice: Y. S.R.L., Z. S.R.L., AA. S.R.L., BB. S.R.L., CC. S.R.L., DD. S.R.L., EE. S.R.L., FF. S.R.L., GG. S.R.L., HH. S.R.L., II. S.R.L., JJ. S.R.L., KK. S.R.L., LL. S.R.L., MM. S.R.L., NN. S.R.L., OO. S.R.L., PP. S.R.L., QQ. S.R.L., RR. S.R.L., SS. S.R.L., TT. S.R.L., UU. S.R.L., VV.. S.R.L., WW. S.R.L., XX. S.R.L., în valoare totală de 3.536.179,45 RON.

SC C., a fost înfiinţată la data de 03.10.2011, de către inculpatul F., la domiciliul său din municipiul Băileşti, str. x, jud. Dolj iar în perioada 01.01.2011-31.12.2011 şi 01.03.2014-29.02.2016 în contabilitatea acestei societăţi au fost înregistrate un număr de 752 de facturi fiscale de la 34 de furnizori, respectiv: LLLL.

LLLL. S.R.L., MMMM. S.R.L., Z. S.R.L., NNNN. S.R.L., AA. S.R.L., CC. S.R.L., OOOO. S.R.L., PPPP. S.R.L., EE. S.R.L., GG. S.R.L., QQQQ. S.R.L., RRRR. S.R.L., LL. S.R.L., SSSS. S.R.L., TTTT. S.R.L., UUUU. S.R.L., VVVV. S.R.L., WWWW. S.R.L., XXXX. S.R.L., YYYY. S.R.L., RR. S.R.L., SS. S.R.L., ZZZZ. S.R.L., TT. S.R.L., AAAAA. S.R.L., UU. S.R.L., BBBBB. S.R.L., WW. S.R.L., XX. S.R.L., CCCCC. CCCCC., DDDDD. S.R.L., EEEEE. S.R.L., FFFFF. S.R.L., S.C. GGGGG. S.R.L., în valoare totală de 3.564.102,55 RON inclusiv TVA. În urma propriului examen asupra materialului probator administrat în cauză, în faza urmăririi penale şi cu ocazia judecăţii instanţa de apel a constatat că prima instanţă a reţinut în mod corect că inculpaţii A., F. şi E. au administrat în fapt SC B. iar A. şi F., au administrat în fapt şi S.C. C..

A reţinut, totodată, în mod corect, că în perioada 01.10.2011-28.02.2014, administratorul de drept al SC B. şi cei trei administratori în fapt au început să colecteze deşeuri metalice de la persoane fizice iar după ce achiziţionau o cantitate considerabilă o livrau către societăţi colectoare de profil, S.C. N. S.R.L., S.C. O. S.R.L., S.C. P. S.R.L., S.C. Q. S.R.L., S.C. R. S.R.L., S.C. S. S.R.L., S.C. T. S.R.L., S.C. U. S.R.L. (V. SRL), S.C. W. S.R.L., S.C. X. S.R.L., plata contravalorii mărfurilor fiind efectuată prin transfer bancar în conturile SC B. SRL deschise la M. S.A. şi L.. Pentru a se sustrage de la plata obligaţiilor fiscale generate de activitatea comercială, inculpaţii au declarat în mod fictiv sursa achiziţiilor de deşeuri reciclabile ca fiind persoane juridice, procurându-şi facturi fiscale în care se consemnau preţuri de achiziţie apropiate de preţurile de vânzare, deşi, în realitate achiziţiile erau efectuate de la persoane fizice.

Cu privire la S.C. C., prima instanţă a reţinut, de asemenea, în mod corect, că în perioada 01.01.2011-29.02.2016 inculpaţii A. şi F., în calitate de administratori de fapt au început să colecteze deşeuri metalice de la persoane fizice, iar după ce achiziţionau o cantitate considerabilă o livrau către societăţi colectoare de profil, S.C. JJJJ., S.C. KKKK. S.R.L., S.C. V. S.R.L. şi S.C. R. S.R.L., plata contravalorii mărfurilor fiind efectuată prin transfer bancar în conturile societăţii, deschise la M. S.A. şi HHHH.. Pentru a se sustrage de la plata obligaţiilor fiscale generate de activitatea comercială, a fost aplicată o schemă infracţională identică cu cea aplicată în cazul SC B., constând în înregistrarea de cheltuieli nereale, respectiv achiziţii nereale de la cele 34 de societăţi comerciale deşi, în realitate achiziţiile erau efectuate de la persoane fizice.

Criticile din apel, prin care apelanţii inculpaţi A., F. şi E. au solicitat să se dispună achitarea în temeiul art. 16 alin. (1), lit. c) din C. proc. pen. şi anume exonerarea de răspundere penală motivat de faptul că, în cazul SC B. autor al infracţiunii de evaziune fiscala prev. de art. 9 alin. (1), lit. c) şi alin. (2) din Legea 241/2005, nu ar putea fi decât administratorul de drept (în speţă J., în prezent decedată) sunt nefondate.

În ceea ce priveşte subiectul activ al infracţiunii analizate în prezentul apel - infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 din Legea nr. 241/2005, Curtea a reţinut că spre deosebire de infracţiunile prev. de art. 3 şi art. 8 din Legea nr. 241/2005 unde legiuitorul vorbeşte despre fapta contribuabilului - prin urmare pentru aceste infracţiuni subiectul activ este contribuabilul - la celelalte infracţiuni, inclusiv cea prevăzută de art. 9 alin. (1), lit. c) şi alin. (2), legiuitorul nu mai arată cine ar trebui să fie autorul faptei.

În atare condiţii, subiect activ al infracţiunii poate fi orice persoană fizică sau juridică care acţionează în numele sau în interesul contribuabilului, ori în realizarea obiectului de activitate al acesteia. Prin urmare subiect activ poate fi administratorul de drept al societăţii, precum şi administratorul de fapt sau orice altă persoană din cadrul societăţii - director, contabil, vânzător - în măsura în care prin acţiunile şi/sau inacţiunile lor urmăresc ca societatea să se sustragă de la plata taxelor şi impozitelor datorate.

Legea nu condiţionează această infracţiune de existenţa unei împuterniciri exprese a unei persoane cu atribuţii de organizare şi ţinerea evidenţei contabile care să aibă calitatea de administrator, sau o obligaţie legală ori contractuală de gestionare a activităţii societăţii, dacă din probele administrate rezultă că, în fapt, făptuitorul exercită conducerea activităţii contabile a societăţii.

Sunt nefondate şi criticile, în raport, cu care inculpaţii A., F. şi E. au solicitat să se dispună achitarea, motivat de faptul că nu au fost administratori de fapt ai SC B., respectiv criticile în raport cu care inculpatul A. a solicitat să se dispună achitarea motivat de faptul că nu a fost administrator de fapt pentru la S.C. C..

Diferit de inculpaţi, Curtea a constatat, în acelaşi sens cu instanţa de prim grad, că probatoriul administrat în cauză dovedeşte fără dubiu că în perioada 01.10.2011-28.02.2014, perioada aferentă activităţii infracţionale deduse judecăţii apelanţii inculpaţi E., A. şi F. au administrat în fapt SC B..

Astfel, în ceea ce-l priveşte pe F., în faza urmăririi penale a negat orice implicare în activitatea SC B., precizând că J. derula activităţi în numele societăţii, menţionând chiar că aceasta transporta deşeurile cu autoutilitara x în condiţiile în care J., avea peste 70 de ani (în perioada derulării relaţiilor comerciale aceasta a avut vârsta cuprinsă între 71 de ani şi 74 de ani) iar din verificările efectuate în bazele de date existente la nivelul Poliţei Române a rezultat că nu poseda permis de conducere.

Ulterior, în declaraţia dată în faţa primei instanţe, inculpatul F. a recunoscut că a administrat în fapt această societate, susţinând că după îmbolnăvirea bunicii sale, J., administrator al SC B., el a preluat societatea, a reprezentat interesele acesteia, a discutat cu furnizorii, a efectuat plăţile. Cu privire la fratele său, A. a susţinut că se ocupa doar de încărcarea mărfii şi conducea maşina, el fiind însă cel care reprezenta interesele societăţii respective discuta cu furnizorii, efectua plăţile iar referitor la E. a susţinut că toţi banii pe care i-a retras din bancă pentru această societate i-au fost înmânaţi lui şi i-a folosit pentru a achiziţiona marfă de la diverse firme, marfă care-i era adusă acasă.

În faza apelului inculpatul F. s-a prevalat de dreptul la tăcere.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul A., audiat în faza urmăririi penale a negat orice implicare în activitatea SC B., precizând însă că această societate a fost administrată de suspecta J. şi de inc. E.. A mai declarat inculpatul că J. şi E. colectau deşeuri la domiciliul acestora situat în com. Coşoveni, str. x, jud. Dolj, pe care ulterior le transportau către mari colectori, cu autoutilitara DJ 11 Met, proprietatea inc. I. şi că, la rugăminţile celor două a transportat de două-sau de trei ori deşeuri la societăţi din jud. Cluj, însă nu cunoaşte detalii.

Cu ocazia judecăţii în primă instanţă, A. a precizat că activitatea sa a constat în aceea că a transportat marfă în ţară cu autoturismul x, împreună cu fratele său, F. şi E., în calitate de şofer. În cuprinsul aceleiaşi declaraţii a mai susţinut că nu a fost trecut pe facturile de livrare sau de achiziţie şi avizele care au însoţit acele facturi.

În concordanţă cu schimbarea de poziţie procesuală a inculpatului F., în faţa tribunalului, A. a încercat să se disculpe, cu consecinţa atragerii răspunderii penale numai pentru fratele său, F., declarând, la întrebarea reprezentantului parchetului, că S.C. Top x era reprezentată legal de fratele său, F.. A mai declarat inculpatul că deşeurile erau încărcate în Coşoveni, activitate pe care o efectua el împreună cu fratele său, iar cu clienţii discuta fratele său, F., care, la fel ca E., întocmea şi facturile de livrare.

În faza apelului A. a susţinut în acelaşi sens ca la prima instanţă că activitatea sa a constat în aceea că a transportat marfă în ţară, în calitate de şofer. A mai declarat că pentru a obţine specimen de semnătură s-a deplasat la bancă în cazul S.C. C. cu F., iar sumele de bani retrase i le-a remis fratelui său care are un copil cu probleme de sănătate şi mergea des cu el la Bucureşti, acesta fiind motivul pentru care fratele său l-a rugat să meargă el la bancă să scoată bani pe care să-i remită pentru a merge la Bucureşti. Suplimentar faţă de cele declarate în primă instanţă, în faza apelului a susţinut că el şi fratele său locuiau în Coşoveni în imobile distincte dar care aveau aceeaşi curte şi că el împreună cu fratele său încărcau deşeurile din curte şi le transporta acolo unde spunea fratele său, activitate pe care a desfăşurat-o în perioada 2011-2015.

E. în faza urmăririi penale a refuzat să dea declaraţii în calitate de suspect şi inculpat.

Cu ocazia judecăţii în primă instanţă, a dat o declaraţie concordantă cu declaraţia dată de inculpatul F. în sensul că a susţinut că banii ridicaţi din bancă i-a înmânat acestuia, că nu s-a ocupat de firmă şi nu a livrat marfă .

În faza apelului E. s-a prevalat de dreptul la tăcere.

Declaraţia dată de inculpatul F. cu ocazia judecăţii, cât priveşte faptul că a fost administrator în fapt al B. se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate din care rezultă însă, fără dubiu, că nu a fost singurul administrator în fapt al societăţii, aceste susţineri fiind menite să-i exonereze de răspundere penală pe coinculpaţii E. şi A..

În acest sens este de observat faptul că, pentru desfăşurarea activităţii comerciale, SC B. şi-a declarat sediul în comuna Coşoveni, str. x jud. Dolj iar contabilitatea a fost organizată de martora K.. După ce societatea a fost înfiinţată la data de 27.10.2011 administratorul în drept, J. a deschis în numele societăţii, la data de 28.10.2011 contul curent x corespondent băncii L., iar la data de 07.06.2012 contul x corespondent unităţii bancare M..

După deschiderea conturilor curente J. i-a împuternicit, atât pe inculpatul F., cât şi pe inculpata E., să o reprezinte în numele societăţii la unităţile bancare pentru a efectua operaţiuni asupra conturilor.

Conform împuternicirii acordate, din raportul de expertiză efectuat în faza urmăririi penale rezultă că inculpata E. s-a comportat ca un administrator în fapt în sensul că, potrivit extraselor de cont, prin tranzacţii succesive efectuate fie la ghişeul băncilor, fie la ATM-uri, prin conturile de card deschise la M. şi L., inculpata E. a retras suma de 2.000.600 RON. Acelaşi aspect privitor la activitatea întreprinsă de inculpată rezultă şi din declaraţiile contabilei societăţii, martora K. care a susţinut constant că E. a fost, alături de F., persoana cu care purta discuţii referitoare la activitatea societăţii şi care îi înmâna documentele justificative pentru evidenţiere în contabilitate. Aceeaşi concluzie rezultă şi din interceptările de la dosarul de urmărire penală, relevantă fiind convorbirea telefonică purtată de inculpata E. cu F., pe data de 11.05.2017, din care rezultă că inculpata E. intenţiona dă distrugă (să dea foc) actelor contabile: E.: Am găsit un sac lângă coş. Trebuie să le dau foc; poliţiştii au spus că în 2 săptămâni, vin înapoi. În astea 2 săptămâni, ai au voie să mai vină. F.: Păi măi, este firma lui QQQQQQQ., este firma da, nu-i da foc! E.: Şi ce să fac la asta a mea veche? Taci, nu mai vorbi, nu-i mai spune numele! Cu cea veche a mea, ce să fac cu ea?"

Împrejurarea că, la rândul lor, alături de E., F. şi A. se ocupau de administrarea societăţii este dovedită şi în urma exploatării mandatelor de supraveghere tehnică prin care au fost interceptate convorbirile telefonice efectuate de aceştia. Astfel, din convorbirea purtată de inculpatul A. la data de 04-05-2017, la ora 10:27:53 cu angajatul S.C. V. S.R.L., C.U.I. x, reiese că acesta se folosea de datele de identificare ale suspectei J., dându-i indicaţii angajatei societăţii colectoare, pe numele de CCCC., despre completarea unor borderouri de achiziţie cu datele acesteia din urmă, deşi deşeurile fuseseră livrate în realitate de F.. (filele x). Ambii inculpaţi au fost, de asemenea interceptaţi în timp ce poartă discuţii telefonice cu privire la activităţile comerciale de achiziţii/livrări deşeuri. (vol. 14-15).

Acelaşi aspect rezultă şi din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză.

Astfel, martorul YYY., reprezentant al clientului S.C. W. S.R.L., a declarat că în relaţiile comerciale derulate cu SC B., societatea a fost reprezentată de F. şi A., pe care i-a recunoscut în sala de şedinţă; martorul RRRRRRR. (dosar tribunal) a declarat că a avut relaţii comerciale cu SC B. în iulie - august 2012, că marfa a fost recepţionată la sediul din Slatina, în prezenţa celor doi delegaţi F. şi A. şi că pe facturi era trecută J. despre care a înţeles că era administrator de drept, marfa adusă cu x; în acelaşi sens au declarat şi martorii AAAAAAA. şi SSSSSSS., reprezentantul uneia dintre societăţile cărora SC B. le-a livrat marfă (SC Q. SRL) care i-a recunoscut în sală pe F. şi A. ca fiind două dintre persoanele ce reprezentau societatea.

Împrejurarea că susţinerile inculpatului A. sunt nereale şi că a fost la rândul său administrator în fapt al SC B. este reţinută de instanţa de apel şi în raport cu faptul că diferit de declaraţiile date în cauză, în sensul că la rugăminţile lui J. şi E., ar fi transportat doar de două-sau de trei ori deşeuri la societăţi din jud. Cluj, însă nu cunoaşte detalii, din actele dosarului rezultă că pe un număr de 7 facturi de livrare emise către clientul N. S.R.L. şi pe un număr de 28 facturi de livrare emise către clientul O. S.R.L., inculpatul A. figurează ca delegat iar conform declaraţiilor martorilor YYY., reprezentant al clientului S.C. W. S.R.L. şi AAAA., reprezentant al clientului S.C. N. S.R.L., a reprezentat societatea în relaţiile cu aceste două societăţi.

În ceea ce priveşte administrarea în fapt a S.C. C. inculpatul F. a recunoscut că a administrat în fapt această societate, declaraţiile date pe parcursul procesului penal cuprinzând însă o serie de contradicţii şi fiind menite să-l exonerez de răspundere pe administratorul de drept F. şi pe celălalt administrator de fapt, A..

Împrejurarea că, alături de F., A. a administrat în fapt S.C. C., criticile din apel ale acestui inculpat fiind nefondate este reţinută de instanţa de apel în raport cu declaraţiile martorilor AAAA., ZZZZZZ. şi AAAAAAA., reprezentanţii societăţilor comerciale care au achiziţionat deşeuri de la S.C. C. şi care au declarat că de administrarea societăţii se ocupau şi inculpaţii F. şi A., persoane cu care negociau preţurile de achiziţie şi care însoţeau transporturile . Se constată, totodată că martora K., contabila societăţii în perioada 2014-2016, în mod constant l-a indicat pe A. ca fiind unul dintre administratorii societăţii şi persoana care îi remitea în cea mai mare parte a timpului actele contabile de evidenţă primară în baza cărora efectua înregistrări în contabilitate, iar implicarea inculpatului A. în activitatea S.C. C. este demonstrată şi de convorbirile telefonice purtate de acest inculpat - spre exemplu, convorbirea telefonică transcrisă la fila nr. x, vol.

14, convorbire care a avut loc la data de 02.05.2017, a fost purtată cu reprezentantul S.C. V. S.R.L., în cadrul căreia inculpatul A. s-a recomandat ca fiind "A. de la C." şi a negociat în legătură cu vânzarea unei cantităţi de aluminiu.

Concluzionând, Curtea a constatat că prima instanţă a reţinut corect că în perioada activităţii infracţionale dedusă judecăţii, de administrarea societăţii SC B. s-au ocupat în fapt toţi cei trei inculpaţi, şi anume F., A. şi E., iar de administrarea S.C. C. s-a ocupat şi apelantul inculpat A., critică, în raport, cu care aceştia au solicitat să se dispună achitarea în temeiul art. 16 alin. (1), lit. c) din C. proc. pen., nefiind fondată.

Nici solicitarea de achitare în temeiul art. 16 alin. (1), lit. b) teză I din C. proc. pen., în raport, cu faptul că nu ar fi dovedită latura obiectivă a infracţiunii de evaziune fiscală reţinută în sarcina celor trei inculpaţi, infracţiune care presupune din punct de vedere al elementului material evidenţierea în actele contabile sau în alte documente legale, a unor operaţiuni fictive nu este fondată.

Potrivit dispoziţiilor art. 9 alin. (1), lit. c) din Legea nr. 241/2005 constituie infracţiunea de evaziune fiscală, evidenţierea în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.

Elementul material al laturii obiective constă în evidenţierea în actele contabile sau în alte documente legale a unor operaţiuni fictive.

În art. 2 lit. f) din aceeaşi lege, este dată şi definiţia operaţiunii fictive ca fiind disimularea realităţii prin crearea aparenţei existenţei unei operaţiuni care în fapt nu există. Operaţiunea fictivă poate să constea, printre altele, şi în cheltuieli care nu au existat în realitate sau care sunt mai mari decât cele reale ori cheltuieli pentru care nu există documente justificative, dar care sunt înregistrate în documentele legale (decizia ÎCCJ nr. 272/2013).

Procedând în continuare la examinarea materialului probator administrat în cauză, Curtea a constatat că acesta dovedeşte fără dubiu fictivitatea operaţiunilor comerciale înregistrate în contabilitatea SC B. cu un număr de 26 de furnizori: Y. S.R.L., Z. S.R.L., AA. S.R.L., BB. S.R.L., CC. S.R.L., DD. S.R.L., EE. S.R.L., FF. S.R.L., GG. S.R.L., HH. S.R.L., II. S.R.L., JJ. S.R.L., KK. S.R.L., LL. S.R.L., MM. S.R.L., NN. S.R.L., OO. S.R.L., PP. S.R.L., QQ. S.R.L., RR. S.R.L., SS. S.R.L., TT. S.R.L., UU. S.R.L., VV.. S.R.L., WW. S.R.L., XX. S.R.L., respectiv fictivitatea operaţiunilor înregistrate în contabilitatea S.C. C., cu un număr de 34 de furnizori, respectiv: LLLL. S.R.L., MMMM. S.R.L., Z. S.R.L., NNNN. S.R.L., AA. S.R.L., CC. S.R.L., OOOO. S.R.L., PPPP. S.R.L., EE. S.R.L., GG. S.R.L., QQQQ. S.R.L., RRRR. S.R.L., LL. S.R.L., SSSS. S.R.L., TTTT. S.R.L., UUUU. S.R.L., VVVV. S.R.L., WWWW. S.R.L., XXXX. S.R.L., YYYY. S.R.L., RR. S.R.L., SS. S.R.L., ZZZZ. S.R.L., TT. S.R.L., AAAAA. S.R.L., UU. S.R.L., BBBBB. S.R.L., WW. S.R.L., XX. S.R.L., CCCCC. CCCCC., DDDDD. S.R.L., EEEEE. S.R.L., FFFFF. S.R.L., S.C. GGGGG. S.R.L..

Cu privire la caracterul fictiv al operaţiei comerciale avute în vedere prin dispoziţiile art. 9 alin. (1), lit. c) din Legea 241/2005 este de menţionat faptul că prin "caracter fictiv" nu se înţelege lipsa sau neîndeplinirea condiţiilor de formă pe care trebuie să le îndeplinească documentele economice (în speţă, facturile fiscale), ci conţinutul operaţiunii juridice pe care respectivul document comercial este destinat să îl ateste. Din economia acestor dispoziţii rezultă că pentru a îndeplini condiţia tipicităţii, operaţiunea fictivă trebuie să fie o operaţiune inexistentă în realitatea obiectivă a raportului juridic comercial consemnat în respectivul act contabil.

În cauza de faţă inexistenţa în realitatea obiectivă a operaţiunilor comerciale desfăşurate cu cele 26 de societăţi comerciale în cazul SC B., respectiv 34 de societăţi comerciale în cazul S.C. C. rezultă din coroborarea faptelor şi împrejurărilor cuprinse în mijloacele de probă administrate în cauză.

Astfel, din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, rezultă că majoritatea societăţilor menţionate în facturile în cauza la rubrica furnizor, sunt societăţi care nu au ca obiect de activitate colectarea cu ridicata a deşeurilor şi resturilor sau comerţul cu deşeuri feroase sau neferoase, ci, dimpotrivă, au un obiect de activitate ce nu are nicio legătură cu bunurile pretins livrate.

Se reţine, totodată, că niciuna dintre societăţile de la care s-ar fi efectuat aprovizionările nu au depus la organele fiscale declaraţii care să ateste relaţiile comerciale declarate de SC B. şi S.C. C., reprezentanţii furnizorilor nu au confirmat relaţiile comerciale derulate cu SC B. şi S.C. C., iar din procesul-verbal, întocmit la data de 16.01.2018, aflat în filele x rezultă că majoritatea furnizorilor menţionaţi în facturile înregistrate în contabilitatea SC B. şi S.C. C. sunt frecvent folosiţi în mod fictiv pe facturi fiscale de achiziţie deşeuri metalice, existând foarte multe dosare penale în acest sens.

Aşa cum corect a reţinut şi instanţa de prim grad, un alt aspect ce dovedeşte fictivitatea operaţiunilor comerciale îl reprezintă şi faptul că toate documentele justificative înregistrate în evidenţele contabile ale societăţii ce privesc achiziţia de deşeuri de la persoane juridice au valori sub pragul de 5000 RON, figurând ca achitate în numerar, pe bază de chitanţă, în vederea evitării încălcării prevederilor Ordonanţei nr. 15/1996 privind întărirea disciplinei financiar - valutare, conform cărora persoanele juridice pot efectua plăţi, în numerar, către alte persoane juridice în limita plafonului de 10.000 RON/pe zi, dar nu mai mult de 5000 RON către aceeaşi societate.

Se constată, totodată că, din verificarea bazelor de date române pentru evidenţa persoanelor, a rezultat că datele de identificare menţionate pentru delegaţii înscrişi pe facturile de achiziţie, fie corespund altor persoane, fie nu există; numerele de înmatriculare înscrise pe facturi la rubricile destinate mijloacelor de transport, fie figurează în bazele de date ca aparţinând unor autovehicule improprii transportului de deşeuri, fie nu sunt atribuite vreunui mijloc de transport în circulaţie (fila x, filele nr. x).

Fictivitatea operaţiilor comerciale este reţinută de instanţa de apel şi în raport cu concluziile raportului de constatare grafică nr. x din 15.01.2018 din care a rezultat că scrisul depus pe facturile de achiziţie ce provin de la mai mulţi furnizori diferiţi, înregistrate în evidenţa contabilă, a fost executat de aceeaşi persoană, fiind identificate trei tipuri de scris, concluzionându-se, totodată că facturile de achiziţie şi de livrare au fost scrise de aceeaşi persoană.

Se reţine, totodată, că facturile sunt numerotate şi datate cronologic, fără întrerupere, în general numerele atribuite acestor facturi sunt consecutive pentru întreaga perioadă analizată şi toţi furnizorii figurează cu plata cash, deşi încasările efectuate de către SC B. şi S.C. C. au fost efectuate prin bancă, iar înregistrările în contabilitatea celor două societăţi au fost efectuate numai în baza facturilor fiscale, în timp ce pentru livrări, care sunt reale, au fost întocmite documente de expediţie, note de cântar, contracte etc.

Toate aceste aspecte rezultă cu evidenţă din probatoriul administrat şi nu au fost contestate de inculpaţi care, prin motivele de apel formulate în cauză, au susţinut, în esenţă, că nu pot fi făcuţi răspunzători de comportamentul fiscal al furnizorilor. O astfel de apărare se grefează pe o bună-credinţă a inculpaţilor care este înlăturată de probele indirecte menţionate, probe ce converg spre o concluzie unitară şi dovedesc fără dubiu că operaţiunile menţionate în cele 1498 de facturi fiscale aparent emise de număr de 60 de furnizori nu au avut loc, respectiv mărfurile nu au fost achiziţionate de la respectivele persoane juridice. În acest context, pe de-o parte, susţinerile inculpaţilor în sensul că, raportat la felul deşeurilor (deşeuri speciale, prelucrate), cantităţile foarte mari şi frecvenţa cu care aceste mărfuri au fost livrate către beneficiarii finali, de mai multe ori pe lună, nu puteau să provină din gospodăriile ţărăneşti, sunt irelevante. Modalitatea în care inculpaţii au procurat deşeurile, perioada de timp în care le-au procurat, persoanele şi felul (licit sau ilicit) în care acestea au intrat în posesia deşeurilor nu prezintă importanţă, în condiţiile în care este cert dovedit că în niciun caz aceste deşeuri nu provin de la pretinşii furnizori. Pe de altă parte, modalitatea de operare

a inculpaţilor, respectiv colectarea deşeurilor metalice de la persoane fizice este evidenţiată în cauză şi prin exploatarea mandatelor de supraveghere tehnică prin care a fost autorizată supravegherea posturilor telefonice utilizate de aceştia. (vol. dup nr. 14-15) din care rezultă că inculpaţii A. şi F. contactau telefonic diverse persoane fizice de pe raza judeţelor Dolj, Cluj şi Mureş, furnizori de deşeuri feroase, cu care negociau preţuri de achiziţie, stabileau modalităţile de plată şi transport de a mărfii. Instanţa de apel a constatat, totodată, că împrejurarea achiziţionării de către inculpaţi a deşeurilor de la persoane fizice este dovedită şi de probatoriul testimonial administrat în cauză. Spre exemplu, martorul FFFF., în faza judecăţii a declarat că după anul 2013 F. şi A. au fost cazaţi sau au vrut să se cazeze la pensiunea restaurantului pe care îl deţine, că le-a vândut deşeuri în calitate de persoană fizică, circa 300 - 400 de kg, că plata s-a făcut în numerar şi că nu i s-a eliberat vreun document din care să rezulte tranzacţia. În cuprinsul aceleiaşi declaraţii a precizat martorul că cei doi s-au deplasat în mai multe rânduri în acelaşi scop. La rândul său, martorul DDDD. a declarat că în calitate de persoană fizică le-a dat lui F. şi A., 6-7 baterii de maşină, martorul EEEE., a declarat că l-a cunoscut pe A. şi că, în calitate de persoană fizică i-a livrat 10-15 baterii de maşină, martorul GGGG., a declarat că a vândut deşeuri ca persoană fizică lui ZZZ. care era însoţit de A..

Concluzionând Curtea a constatat că nu este fondată solicitarea de achitare formulată de inculpaţii F., A. şi E. în considerarea faptului că toate cheltuielile înregistrate în perioada dedusă judecăţii în contabilitatea firmelor SC B. şi SC. C. au avut la bază operaţiuni comerciale reale, probele din cauză dovedind fără dubiu că operaţiunile comerciale cu cele 60 de societăţi comerciale au fost operaţiuni fictive.

Analizând în continuare motivul din apelul parchetului privitor la greşita achitare a inculpatului F. pentru infracţiunea de evaziune fiscală în formă continuată comisă prin intermediul S.C. C., Curtea a constatat că este fondat.

Pentru a dispune achitarea inculpatului F., în temeiul art. 16 alin. (1), lit. c) din C. proc. pen., instanţa de prim grad a reţinut, în esenţă că acesta, având o educaţie precară, a fost determinat de către inculpatul F. să înfiinţeze societatea şi să accepte calitatea de administrator şi a apreciat că aceste acte nu reprezintă acte cu caracter infracţional decât în situaţia în care sunt urmate de alte acte materiale comise cu intenţia de a se sustrage de la plata obligaţiilor fiscale. A mai reţinut că, potrivit înţelegerii dintre părţi, administratorul de drept F. a avut încă de la început reprezentarea că nu va desfăşura vreo activitate comercială în numele societăţii, situaţie care s-a şi confirmat ulterior, astfel cum a rezultat din mijloacele de probă administrate pe parcursul derulării procesului penal.

Diferit de instanţa de prim grad Curtea a constatat că, din probatoriul administrat în cauză, în faza urmăririi penale, cu ocazia judecăţii în primă instanţă şi în apel rezultă cu certitudine că inculpatul F., în calitate de administrator de drept, a avut cunoştinţă de actele efectuate de societate, s-a deplasat la mai multe instituţii şi la bancă şi a semnat documente, a retras sume de bani din contul societăţii şi a participat la efectuarea unor activităţi derulate de societate, astfel încât, aprecierea primei instanţe, în sensul, că nu ar fi avut reprezentarea că desfăşoară activitate comercială în numele societăţii al cărei administrator este greşită.

Instanţa de apel a reţinut în acest sens depoziţiile date de martora K., contabila societăţii, depoziţii care în esenţă, au fost constante pe parcursul procesului penal.

Astfel, în faza urmăririi penale, martora a declarat că S.C. C. era administrată în drept de F. şi că, deşi de administrare se ocupa în principial A., care îi remitea în proporţie de 70% actele contabile şi cu care discuta despre activitatea societăţii, administratorul de drept, F. venea atunci când trebuia să semneze anumite declaraţii pe care le completa pentru a fi depuse la ANAF. A mai declarat martora că au fost cazuri când i-a dat şi lui F. declaraţii pentru a le depune la ANAF.

Cu ocazia judecăţii în faţa primei instanţe, K. a declarat că pentru S.C. C. declaraţiile fiscale erau semnate de administratorul acestei societăţi, iar în faza apelului, martora a precizat că menţine declaraţia de la urmărire penală. A precizat, totodată, martora că îl cunoaşte pe F., pe care l-a recunoscut în sala de judecată şi a relatat că la un moment dat a fost nevoie de avizul de mediu, care trebuia să fie eliberat de Primăria Băileşti şi că s-a deplasat la această instituţie împreună cu administratorul de drept, F. ocazie cu care acesta a formulat şi semnat cererea prin care a solicitat avizul de mediu.

În raport cu declaraţiile date de această martoră, se impune concluzia că inculpatul F. nu a fost o persoană care nu a cunoscut responsabilităţile care-i revin în calitatea de administrator al unei societăţi comerciale şi nu s-a implicat în funcţionarea acesteia, ci, dimpotrivă, a acceptat nu doar să o înfiinţeze, ci a efectuat şi demersurile ulterioare pentru ca aceasta să funcţioneze cu păstrarea aparenţelor de legalitate (a obţinut avizul de mediu, a semnat documentele care trebuiau depuse la ANAF).

Concluzia de mai sus, privind implicarea inculpatului în activitatea necesară funcţionării societăţii rezultă şi din declaraţiile martorei IIII. care, în faza urmăririi penale a precizat că s-a ocupat de contabilitatea societăţii în perioada 2011- martie 2012 şi că l-a cunoscut pe administratorul de drept, F., când a venit împreună cu F. pentru a semna cererea necesară pentru a fi împuternicită la utilizarea certificatului digital al societăţii. În aceeaşi declaraţie martora a învederat că la acel moment, F. a avut unele probleme cu F. care nu voia să semneze. Acest aspect, învederat de martoră, nu este de natură să-l exonereze de răspundere pe F. ci, dimpotrivă, în opinia instanţei de apel, relevă faptul că acest inculpat şi-a luat o serie măsuri de precauţie pentru a le putea ulterior invoca în vederea exonerării de răspundere penală.

În faza judecăţii în primă instanţă, martora IIII. şi-a retractat parţial declaraţia dată în faza urmăririi penale, în sensul că a susţinut că inculpatul F. nu s-a implicat în firmă şi nu ştie dacă s-a dus sau nu la notar pentru o împuternicire, declaraţie pe care a menţinut-o şi cu ocazia audierii din faza apelului, cu menţiunea că, în această fază procesuală a precizat că menţine declaraţiile pe care le-a dat anterior în cauză, că a relatat de fiecare dată ce şi-a amintit cu referire la modalitatea în care a fost ţinută contabilitatea, şi că, faţă de perioada scurtă de timp cât a ţinut contabilitatea şi durata care a trecut de la acel moment nu îşi aminteşte în prezent detalii, astfel încât nu mai poate preciza dacă a avut sau nu împuternicire, iar dacă s-a deplasat nu îşi aminteşte cu cine.

În raport cu precizările pe care le-a făcut cu ocazia audierii în apel, Curtea, în examinarea credibilităţii acestei martore concluzionează, în sensul, că depoziţia dată în faza urmăririi penale din care rezultă că inculpatul F., ulterior înfiinţării S.C. C., a efectuat şi alte demersuri legale pentru ca societatea să funcţioneze legal, reflectă realitatea.

Cât priveşte împrejurarea că inculpatul F. a cunoscut faptul că în contabilitatea societăţii sunt înregistrate facturi care nu reflectă operaţiuni reale, instanţa de apel a constatat că şi cu privire la acest aspect prima instanţă a reţinut o stare de faptă care nu corespunde realităţii.

Astfel, în primul rând, din analiza înscrisurilor aflate în dosarul de urmărire penală se constată că pe un număr foarte mare de facturi şi avize de însoţire a deşeurilor livrate de S.C. C. societăţilor de profil figurează în calitate de delegat F. . Împrejurarea că F. a însoţit transporturile respective, menţiunile fiind reale, este reţinută de instanţa de apel, în raport, cu faptul că se coroborează cu declaraţiile martorului

AAAA., administrator la S.C. KKKK. S.R.L., care, în declaraţia dată în faza urmăririi penale a precizat faptul că maşina x cu care era aprovizionat punctul de lucru de la Slatina era condusă de F.. Este adevărat că în declaraţia dată în faţa primei instanţe, martorul respectiv s-a referit doar la inculpaţii A. şi F. ca fiind cei cu care purta discuţiile referitoare la cantitate, preţ, transport. Audiat de instanţa de apel, martorul în cauză a menţinut declaraţia dată la urmărire penală învederând că este dată la un moment mai apropiat de data faptelor şi a afirmat că nu retractează nimic din această declaraţie, însă nu-şi mai aminteşte datorită trecerii timpului.

Împrejurarea că declaraţia dată de acest martor privitor la faptul că F. se ocupa de transportul deşeurilor corespunde realităţii este reţinut de instanţa de apel şi în raport cu menţiunile procesului-verbal de recunoaştere din grup aflat la filele nr. x, , urmărire penală din care rezultă că AAAAAAA., administrator pentru S.C. R. S.R.L., l-a recunoscut la poziţia nr. 2 pe F. ca fiind persoana care reprezenta S.C. C. în relaţiile cu S.C. R. S.R.L..

Relevante pentru implicarea acestui inculpat în activitatea S.C. C. sunt reţinute de către instanţa de apel şi aspectele rezultate din raportul de constatare efectuat în faza urmăririi penale din care rezultă că pentru livrările efectuate S.C. C. a încasat în total suma de 3.573.125 RON, sume care au fost încasate prin două conturi bancare, pe unul dintre conturi fiind împuternicit exclusiv F., iar pe cel de-al doilea, atât F., cât şi F. şi A.. Se constată, totodată, că F. nu numai că a fost împuternicit pe conturi dar, din extrasele de cont rezultă că a şi retras, prin tranzacţii succesive efectuate, fie la ghişeul băncii, fie cu ajutorul ATM-urilor, prin contul de card deschis la M., suma totală de 292.738,25 RON (din anexa 6 a raportului de constatare întocmit în faza urmăririi penale, dosar urmărire penală, rezultă că inculpatul a retras bani de la ghişeul băncii inclusiv ulterior anului 2011 - spre exemplu, pe 14.08.2014 a retras 44.700 de RON, pe 21.08.2014 a retras 10.000 de RON, iar în ziua următoare, pe 22.08.2014 a retras 10.000 de RON).

Şi faptul că inculpatul a avut cunoştinţă că deşeurile erau procurate de la persoane fizice, iar ulterior erau procurate facturi în care se consemna nereal că achiziţiile s-ar fi efectuat de la persoana juridice, este cert dovedit în cauză, din declaraţiile inculpatului G., rezultând că inculpatul F. i-a solicitat emiterea unor facturi "în alb" în numele S.C. XXXX. S.R.L., pentru înregistrarea în evidenţele contabile ale S.C. C. a unor cantităţi de aliaj aluminiu pentru care nu existau documente de provenienţă. Cât priveşte împrejurarea că inculpatul F. ar fi fost însoţit de A., care i-ar fi remis lui G. suma de 300 de RON pentru facturi, a fost greşit interpretată de prima instanţă, care fiind o dovadă a faptului că inculpatul F. a fost doar scriptic administratorul societăţii.

Diferit de prima instanţă, Curtea a constatat dimpotrivă faptul că prezenţa inculpatului F., cu ocazia discuţiilor purtate cu G., dovedesc cu certitudine că F. s-a implicat activ în activităţile desfăşurate de S.C. C.. În caz contrar, dacă ipoteza însuşită de prima instanţă ar fi reală, nu există nicio explicaţie plauzibilă a motivului pentru care A. nu s-a deplasat singur la domiciliul lui G., din moment ce procurarea unor facturi fictive în niciun caz nu presupunea prezenţa administratorului de drept.

Concluzionând, Curtea a reţinut că din moment ce inculpatul F. a acceptat ca pe numele său să fie înfiinţată o societate comercială, iar ulterior a acceptat să semneze acte (împuterniciri) în vederea ridicării de bani de la bancă, şi a ridicat bani proveniţi din tranzacţii comerciale, acesta răspunde pentru corectitudinea evidenţelor contabile şi pentru corecta îndeplinire a obligaţiilor fiscale, un astfel de comportament evidenţiind pe deplin intenţia de prejudiciere a bugetului de stat.

Aceeaşi concluzie este dedusă de instanţa de apel şi în raport cu declaraţiile date de inculpat pe parcursul procesului penal, declaraţii care sunt contradictorii şi cu privire la care, diferit de instanţa de prim grad, Curtea a reţinut că au fost date de inculpat în scopul exonerării de răspundere, iar nu în vederea excluderii celorlalţi inculpaţi de la orice implicare în activitatea societăţii.

Astfel, în faza urmăririi penale, inculpatul F. a declarat că în 2011 a vrut să înfiinţeze o societate motiv pentru care s-a interesat la diverse persoane din Băileşti între care şi vărul său, F. care l-a pus în legătură cu IIII.. După înfiinţare s-a deplasat cu F. la diverse societăţi iar la domiciliul său din Băileşti au venit persoane cu dube în care transportau deşeuri. El ştia că are voie să ia marfă doar de 5.000 RON. Deşeurile le transporta cu duba familiei A., cu nr. de înmatriculare x împreună cu A. care era şofer şi îşi aminteşte numele a doi furnizori, G. şi o persoană cu TTTTTTT., care au venit la domiciliul lui cu dube în care aveau lingouri. A mai declarat că marfa a vândut-o în Slatina firmei lui AAAAAAA. şi că în 2014 a cedat societatea prin procură notarială lui A. şi nu mai cunoaşte nimic. A mai relatat că i-a dat specimen de semnătură lui A. să retragă bani, că acesta i-a înmânat sumele retrase iar el le-a reinvestit în marfă.

În faţa primei instanţe, inculpatul F. a prezentat o variantă complet diferită susţinând că tatăl inculpaţilor F. şi A. este fratele mamei sale şi nu îşi aminteşte cu exactitate în ce an a înfiinţat societatea însă îşi aduce aminte că a venit la el F. şi l-a rugat să-l însoţească la mai multe instituţii şi să semneze nişte acte, întrucât are un băieţel bolnav. A mai susţinut că nu are niciun fel de legătură cu această firmă, că nu a făcut niciun fel de tranzacţii, nu a cumpărat şi nu a livrat marfă şi nu ştie ce a semnat pentru că nu ştie să citească.

În faţa instanţei de apel, inculpatul F. s-a prevalat de dreptul la tăcere.

Analizând declaraţiile date de ceilalţi doi inculpaţi în cauză, şi anume inculpaţii A. şi F., instanţa de apel a constatat, diferit de prima instanţă că aceşti doi inculpaţi, fie au dat declaraţii de natură să-l exonereze pe inculpatul F., fie au dat declaraţii, care să susţină declaraţia lui F. (declaraţia dată în faza urmăririi penale de A.).

Astfel, în faza urmăririi penale, inculpatul F. a declarat pe data de 29.03.2018 că a preluat prin procură administrarea societăţii de la F. şi că, după preluare a colectat deşeuri de la diverse persoane juridice care se prezentau la Băileşti, la sediul societăţii cu marfă şi că a fost singurul care s-a ocupat de societate după preluare.

Inculpatul A. audiat în faza urmăririi penale (declaraţia din 29.03.2018, filele nr. x, ) a declarat că administrator al S.C. C. era F., iar în urmă cu 1 an sau 2 acesta i-a făcut un specimen de semnătură pentru ca şi el să retragă sumele de bani transferat în cont de client, motivul constituindu-l faptul că F. era tot timpul plecat, iar el era în oraş.

În declaraţiile date în faţa primei instanţe, poziţiile celor trei inculpaţi sunt definitiv conturate, în sensul, că inculpaţii A. şi F., prin declaraţiile pe care le-au dat au încercat să-l exonereze de răspundere penală pe inculpatul F., iar inculpatul F. a încercat să-l exonereze de răspundere penală şi pe inculpatul A..

Astfel, în acord cu declaraţia dată de F. în faţa primei instanţe, inculpatul F. a declarat la rândul său că a fost singurul administrator al SC B. şi că a mai înfiinţat o societate pe numele lui F., pentru că are un copil bolnav şi a procedat în felul acesta ca să poată să-l întreţină şi să-l ducă la şcoală. A precizat, totodată inculpatul, că el a fost cel care a reprezentat interesele acestei societăţi şi s-a ocupat de activităţile de cumpărare şi livrare.

La rândul său, inculpatul A. a declarat în faţa primei instanţe, că S.C. C. era reprezentată în relaţiile cu clienţii de fratele său, F., iar în declaraţia din apel a relatat că la solicitarea fratelui său, care avea un copil cu probleme de sănătate, a ridicat într-un an sau doi circa 100.000 RON, în tranşe de câte 5.000, 3.000,7.000 de RON, bani pe care i-a remis lui F., fiindu-i necesar acestuia pentru a merge la Bucureşti .

Diferit de prima instanţă, în urma examinării ansamblului declaraţiilor date de inculpaţi pe parcursul procesului penal, Curtea a constatat, că susţinerea primei instanţe, în sensul, că inculpatul F. a încercat în declaraţia din faza urmăririi penale să-i exonereze de răspundere penală pe ceilalţi este nefondată, neexistând nicio explicaţie a motivului pentru care acest inculpat nu a încercat să procedeze într-o manieră similară şi cu ocazia judecăţii, ci, dimpotrivă, în această fază procesuală ceilalţi doi inculpaţi au dat declaraţii de natură să-l exonereze pe el de răspundere penală.

Concluzionând, Curtea a constatat că declaraţia dată la urmărire penală de inculpatul F., declaraţie prin care a recunoscut implicarea în activitatea S.C. C. în perioada imediat ulterioară înfiinţării este cea mai aproape de realitate, apărarea formulată ulterior fiind menită să-i înlăture răspunderea penală.

Pentru a reţine această concluzie Curtea are în vedere şi datele obţinute din exploatarea mandatelor de supraveghere tehnică prin care au fost interceptate convorbirile telefonice între inculpatul A. şi F., respectiv între A. şi UUUUUUU., mama inculpatului F., pe data de 10.05.2017, dată la care au avut loc percheziţii domiciliare, iar la domiciliul inculpatului F., au fost identificate între altele trei autovehicule: un autovehicul marca x cu nr. x, un autovehicul marca x, cu nr. x, x, şi un autovehicul marca x, dosar urmărire penală. Aceste convorbiri relevă, comportamentul evazionist al inculpatului F. ele fiind purtate în condiţiile în care, după un control al organelor fiscale reprezentanţii S.C. C. au demarat procedura de radiere, transferând autorizaţia de mediu către S.C. D., care a solicitat deschiderea unui punct de lucru tot la adresa de domiciliu a inculpatului F., situată în mun. Băileşti unde avea sediul S.C. C.. Instanţa de apel a constatat, totodată, că din convorbiri rezultă, pe de-o parte, că inculpatul F., chiar în condiţiile unei educaţii precare, aşa cum reţine prima instanţă, este o persoană inteligentă, care are un ascendent asupra inculpatului A. pe care înţelege să-l critice inclusiv cu privire la persoana avocatului pe care a înţeles să-l angajeze în cauză. Pe de altă parte, reiese că încă din anul 2017, planul inculpaţilor era ca răspunderea penală să revină doar unuia dintre ei. Relevantă în acest sens este convorbirea din data de 10.05.2017, purtată de F. cu A.:

"F.: Bre, auzi: Azi, au venit românii, mascaţii ăştia, căci ceea ce ai făcut tu ai făcut! A.: Aşa!F.: Nu ştiu ce ai făcut dar, bine bine, nu mai discut mult cu tine, discutăm noi în patru ochi. A.: Aşa. F.: ...una la mână: Au venit pe aici, au făcut poze la sticle, au făcut poze la fier şi uite: Eu acum, dau-vând fierul!A.: Da, dar numai nu-l da pe tot! Nu-l da pe tot!, nu-l da pe tot, mai lasă aşa ce mai tu: arcuri delea, nişte prostii dintr-astea, pricepi? Ia ce e greu! F.: Păi aşa mă gândesc: să dau ce e greu! A.: . . . . . . . . . .F.: Ştiu ce fac: le dau în faţă. Apoi am butoiul acela; nu fac nimic cu butoiul pentru că acela este pe dinăuntru şi se cunoaşte." A.: Aşa!.iar cioburile le-ai dat! F.: Cum? A.: Cioburile! F.: nu le-am dat A.: Sunt multe? F.: Păi sunt aproape 20 de tone. A.: cât? F.: Aproape 20 de tone";" F.: Au făcut poze şi la maşini, căci luasem un x; A. Înţeleg! F.: Îl luasem ca fier! A. Înţeleg! F.: Şi n-am avut timp ca să-l tai ..""F.: Eu nu sunt...cu avocatul ăsta al tău! Ce ai făcut tu cu avocatul ăsta de au ajuns să vină poliţiştii peste mine?""F.: Mă, tu ascultă la mine aici: Ţi-a dat mama mea, oricând, actele? Iar tu, le-ai lăsat, aşa, n-ai avut grija lor, asta e problema! A.: Măi F., doar tu ai fost cu mine la avocat, tu ai fost cu mine, atunci când am spus..F.:Măi, mânca-la-ar sărăcia!, pe VVVVVVV. ăsta al tău! Să ştii şi tu. Ăsta e un avocat de doi bani, vă mănâncă banii". Tot la data de 10.05.2017, A. a purtat cu UUUUUUU., mama lui F., următoarea conversaţie "UUUUUUU.: păi acum, cum facem? Căci să nu vă băgaţi toţi, să vă băgaţi doar doi. A.: Vedem noi, Mâine! Luni, vedem poate numai unul! Vedem noi cum facem".

În ceea ce priveşte susţinerea din apel, în sensul că o altă structură a parchetului a dispus o soluţie de clasare faţă de F., Curtea a constatat că nu este incidentă cauza de încetare a procesului penal prev. de art. 16 alin. (1), lit. i) din C. proc. pen.

Curtea a constatat în acest sens că la dosarul tribunalului,a fost depus procesul-verbal din 01.07.2021, emis de DIICOT - Serviciul Teritorial Craiova în dosarul nr. x/2011 prin care în temeiul art. 278 din C. proc. pen. s-a procedat la îndreptarea erorii materiale din cuprinsul rechizitoriului emis la data de 24.02.2020, în sensul menţionării la pct. III al dispozitivului în cadrul soluţiei de clasare a mai multor suspecţi, între care şi F..

În urma verificărilor în sistemul ECRIS a rezultat că prin rechizitoriul din data de 24.02.2020 emis în Dosarul Nr. x al Parchetului de pe lângă Curtea de Casaţie şi Justiţie DIICOT ST Craiova, care a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Dolj, au fost deduse judecăţii infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) şi/sau alin. (2) din C. pen. (fiind trimişi în judecată R. S.R.L., AAAAAAA., WWWWWWW., XXXXXXX., YYYYYYY., XXXXXXX. - născut x, ZZZZZZZ., AAAAAAAA., BBBBBBBB., CCCCCCCC., DDDDDDDD., EEEEEEEE., FFFFFFFF., GGGGGGGG., HHHHHHHH., IIIIIIII., JJJJJJJJ., KKKKKKKK., LLLLLLLL., MMMMMMMM., NNNNNNNN., OOOOOOOO., PPPPPPPP., QQQQQQQQ., RRRRRRRR., SSSSSSSS., DDDDDDDD., TTTTTTTT., UUUUUUUU., VVVVVVVV., WWWWWWWW., XXXXXXXX., HHHHHHHH., YYYYYYYY., ZZZZZZZZ., F., AAAAAAAAA.) reţinându-se că, la începutul anului 2007 (luna februarie) pe raza judeţelor Olt şi Dolj a fost iniţiat şi constituit un grup infracţional organizat de către inculpatul AAAAAAA., iniţial împreună cu inculpaţii WWWWWWW. şi XXXXXXX., iar apoi cu un număr de 39 de alte persoane din jud. Dolj, grup în care primul a avut rol de conducere, iar ceilalţi de execuţie şi care a funcţionat până în luna decembrie 2011, grup a cărui mărime a crescut sau a scăzut în funcţie de persoanele care au aderat la acesta sau l-au părăsit, infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9, alin. (1), lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (fiind trimişi în judecată R. S.R.L. şi AAAAAAA.) şi complicitate la evaziunea fiscală anterior menţionată, în forma prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 9, alin. (1), lit. c) şi/sau alin. (2) şi/sau alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (fiind trimişi în judecată WWWWWWW., XXXXXXX., YYYYYYY., XXXXXXX. - născut x, ZZZZZZZ., AAAAAAAA., BBBBBBBB., CCCCCCCC., DDDDDDDD., EEEEEEEE., FFFFFFFF., GGGGGGGG., HHHHHHHH., IIIIIIII., JJJJJJJJ., KKKKKKKK., LLLLLLLL., MMMMMMMM., NNNNNNNN., OOOOOOOO., PPPPPPPP., QQQQQQQQ., RRRRRRRR., SSSSSSSS., DDDDDDDD., TTTTTTTT., UUUUUUUU., VVVVVVVV., WWWWWWWW., XXXXXXXX., HHHHHHHH., YYYYYYYY., ZZZZZZZZ., F., AAAAAAAAA.), reţinându-se că membrii grupului au emis în mod succesiv facturi fiscale care conţineau menţiuni nereale privitoare la mărfurile vândute, fiind înscrise ca marfă lingouri sau aliaje din aluminiu (ca şi produs finit) în locul deşeurilor din acelaşi metal care erau livrate în realitate şi fiind trecute date privitoare la calculul TVA aferent acestor operaţiuni, de natură a permite înscrierea, calcularea şi deducerea nelegală a acestei taxe, în loc să fie aplicabil regimul de taxare inversă pentru TVA impus materialelor refolosibile, astfel că, în perioada ianuarie 2007 - decembrie 2011, lunar, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, R. S.R.L. Slatina, prin administrator AAAAAAA., s-a sustras de la plata TVA şi impozit pe profit, prin înregistrarea în evidenţa contabilă a unui număr de 1.485 facturi fiscale care nu aveau la bază operaţiuni reale şi care simulau vânzarea-cumpărarea de lingouri metalice din aluminiu.

Principiul "ne bis in idem", care are înţelesul "nu de două ori acelaşi lucru", înseamnă că o persoană nu poate fi condamnată de două ori pentru aceeaşi faptă.

Principiul enunţat este indisolubil legat de principiul autorităţii de lucru judecat, fiind destinat să garanteze persoanei condamnate că, atunci când şi-a executat pedeapsa, poate să-şi reia locul în societate fără a se putea declanşa, pentru aceeaşi faptă, o nouă procedură judiciară.

Principiul ne bis in idem răspunde, aşadar, unei duble cerinţe, de echitate şi de securitate juridică.

Principiul ne bis in idem este prevăzut în art. 4 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale, potrivit cu care "nimeni nu poate fi urmărit sau pedepsit penal de către jurisdicţiile aceluiaşi stat pentru săvârşirea infracţiunii pentru care a fost deja achitat sau condamnat printr-o hotărâre definitivă, conform legii şi procedurii penale a acestui stat".

Reglementări similare, ale aceluiaşi principiu, sunt identificate şi în art. 54 din Convenţia de Aplicare a Acordului Schengen (CAAS).

Astfel, potrivit textului, "o persoană împotriva căreia a fost pronunţată o hotărâre definitivă într-un proces pe teritoriul unei părţi contractante nu poate face obiectul urmăririi penale de către o altă parte contractantă pentru aceleaşi fapte, cu condiţia ca, în situaţia în care a fost pronunţată o pedeapsă, aceasta să fi fost executată, să fie în curs de executare sau să nu mai poată fi executată conform legilor părţii contractante care a pronunţat sentinţa".

Principiul ne bis in idem a fost încorporat, ulterior, în Decizia - Cadru 2002/584/JAI privind mandatul de arestare, figurând printre motivele de neexecutare obligatorie a mandatului.

Atât art. 4 din Protocolul nr. 7 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, art. 54 din CAAS, precum şi art. 3 pct. 2 din Decizia - Cadru, au în vedere o hotărâre definitivă de achitare sau de condamnare, noţiunea de "idem" având în vedere elementele care trebuie considerate ca fiind judecate definitiv.

În ceea ce priveşte noţiunea de "bis", Curtea Europeană de Justiţie a interpretat condiţia conform căreia sancţiunea pronunţată de o instanţă a unui stat contractant " a fost executată" sau "este în curs de executare", în sensul, că aceasta acoperă situaţia în care inculpatul a fost condamnat sau achitat chiar şi pentru lipsă de probe (Hotărârea Van Stroatem-CJ 150/05).

În analiza aceluiaşi principiu, Curtea Europeană de Justiţie a statuat, în jurisprudenţa sa, că principiul ne bis in idem nu este aplicabil atunci când s-a pronunţat o decizie prin care autorităţile judiciare au dispus clasarea cauzei, în absenţa oricărei aprecieri pe fond (Hotărârea Miraglia, C-469/03, 2005).

Acest principiu nu este aplicabil nici în cazul unei decizii prin care autoritatea judiciară a dispus încetarea urmăririi penale, dacă această decizie nu stinge definitiv acţiunea penală şi nu constituie, astfel, un impediment în calea unei noi urmăriri penale, pentru aceleaşi fapte (Hotărârea Turansky, x).

Dintr-o altă perspectivă, CJUE, în analiza acestui principiu, are în vedere momentul încheierii unui proces penal.

Astfel, atunci când decizia este pronunţată în urma unui proces, jurisprudenţa a stabilit că principiul ne bis in idem se aplică indiferent dacă inculpatul a fost achitat sau, dimpotrivă, condamnat. Acest lucru este valabil şi pentru situaţia judecării în lipsă a inculpatului (Hotărârea Bourguein, C-297/07/2008), dar şi pentru o achitare din lipsă de probe în urma unui proces complet (Hotărârea Von Stroatem, C-150/05/2006).

Aplicarea principiului ne bis in idem este condiţionată de existenţa unei hotărâri prin care trebuie să se pună capăt urmăririi penale şi să stingă definitiv acţiunea penală şi trebuie să se verifice, în prealabil (…) dacă decizia în cauză este considerată definitivă şi obligatorie în sensul dreptului naţional (Hotărârea Turansky, C-491/07/2008).

În dreptul intern, în categoria principiilor procesului penal român, prin Legea nr. 135/2010 privind Noul C. proc. pen. a fost introdus art. 6 C. proc. pen., potrivit cu care "nicio persoană nu poate fi urmărită sau judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni atunci când faţă de acea persoană s-a pronunţat anterior o hotărâre penală definitivă cu privire la aceeaşi faptă, chiar şi sub altă încadrare juridică".

Principiul ne bis in idem este indisolubil legat de principiul autorităţii de lucru judecat, care operează numai în cazul în care, cu privire la o persoană, s-a desfăşurat o judecată penală pentru o anumită faptă considerată infracţiune.

În acest sens, pentru existenţa autorităţii de lucru judecat, în materie penală, se cere existenţa a două elemente identice, între cauza judecată definitiv şi cauza ce urmează a fi soluţionată, şi anume: identitate de persoană şi identitate de obiect.

Există autoritate de lucru judecat doar atunci când acţiunea penală a fost stinsă definitiv, nu şi atunci când organele judiciare pot dispune redeschiderea urmăririi penale şi, ca atare, nu poate opera un impediment pentru punerea în mişcare a acţiunii penale.

În ceea ce priveşte sintagma "hotărâre definitivă", aceasta trebuie înţeleasă în sensul existenţei unei hotărâri prin care se rezolvă definitiv fondul cauzei, o soluţie prin care se stinge definitiv acţiunea penală.

Prin urmare, incidenţa principiului ne bis in idem, respectiv autoritatea de lucru judecat, pot opera în cazul soluţiilor dispuse de procuror prin care se stinge definitiv acţiunea penală, cum ar fi, de pildă, renunţarea la urmărirea penală reglementată de art. 318 din C. proc. pen. sau încheierea unui acord de recunoaştere a vinovăţiei, în sensul art. 478 şi următoarele din C. proc. pen.

Prin urmare, nu toate soluţiile de netrimitere în judecată, de clasare, date de procuror, se încadrează în noţiunea de hotărâre definitivă, deoarece, în cele mai multe cazuri, soluţiile adoptate nu sunt definitive, putând fi redeschisă urmărirea penală.

De altfel, aşa cum s-a arătat anterior, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a stabilit că principiul ne bis in idem nu este aplicabil unei decizii prin care nu se stinge definitiv acţiunea penală şi nu constituie astfel un impediment în calea unei noi urmăriri penale, pentru aceleaşi fapte (cauza Turansky).

În speţă, soluţia dispusă faţă de F. în dosarul nr. x/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Casaţie şi Justiţie DIICOT ST Craiova, nu numai că a fost dispusă pentru fapte diferite de cele deduse judecăţii în prezenta cauză, dar este o soluţie de clasare. Nu este aşadar o soluţie definitivă, putând fi redeschisă urmărirea penală, şi, pe cale de consecinţă nu este incident principiul ne bis in idem şi nici cauza de încetare a procesului penal prev. de art. 16 alin. (1), lit. i) din C. proc. pen.

Sub aspectul încadrării juridice, critica din apelul parchetului este fondată.

Prin hotărârea apelată prima instanţă a apreciat că, urmare a modificărilor şi clarificărilor aduse Legii nr. 241/2005 prin Decizia nr. 363/2015 CCR şi Decizia DCD a ÎCCJ nr. 9/2020, impozitul pe venituri din alte surse şi contribuţia de 3% la fondul de mediu, care, de asemenea se reţinea prin stopaj la sursă, nu mai fac parte din categoria obligaţiilor fiscale care intră sub protecţia infracţiunii prev. de art. 9 din Legea nr. 241/2005.

În raport cu aceste considerente, prin încheierile din data de 31.05.2021 şi 14.06.2021, prima instanţă a apreciat că prejudiciile constând în Impozitul pe venituri din alte surse, în sumă de 434.438,60 RON şi contribuţia de 3% la fondul de mediu, în sumă de 80.702 RON constituie o chestiune de natură fiscală, neintrând în sfera de protecţie a infracţiunii de evaziune fiscală în modalităţile prevăzute de art. 9, alin. (1), din Lg. 241/2005. Pe cale de consecinţă, a reţinut că prejudiciul creat prin săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prin intermediul SC B., prin înregistrarea operaţiunilor fictive, este în sumă totală de 160.209,69 RON şi reprezintă: TVA suplimentar în sumă de 37662 RON, reprezentând TVA dedusă nelegal aferentă achiziţiilor fictive înregistrate în baza facturilor primite de la furnizorii menţionaţi mai sus şi impozit pe profit suplimentar, neînregistrat, nedeclarat şi neplătit în sumă totală de 122.547,69 RON. Referitor la infracţiunea de evaziune fiscală săvârşită prin intermediul S.C. C. a apreciat că prejudiciile constând în impozitul pe venituri din alte surse, în sumă de 430.951,98 RON şi contribuţia de 3% la fondul de mediu, în sumă de 72.287,30 RON constituie o chestiune de natură fiscală, neintrând în sfera de protecţie a infracţiunii de evaziune fiscală în modalităţile prevăzute de art. 9, alin. (1), din Lg. 241/2005. Pe cale de consecinţă, a reţinut că prejudiciul penal creat prin săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prin intermediul S.C. C., prin înregistrarea operaţiunilor fictive, este în sumă totală de 166.421,38 RON şi reprezintă: TVA deductibil în sumă de 73.380,38 RON înregistrat în evidenţa contabilă şi declarat la organul fiscal prin deconturile TVA depuse pentru perioada menţionată reprezentând TVA dedusă nelegal aferentă achiziţiilor fictive înregistrate în baza facturilor întocmite în numele furnizorilor menţionaţi mai sus şi impozit pe profit suplimentar, în sumă totală de 93.041 RON.

Aprecierea instanţei de prim grad, cu privire la impozitul pe venituri din alte surse, calificat ca reprezentând o chestiune de natură fiscală, care nu intră în sfera de protecţie a infracţiunii de evaziune fiscală în modalităţile prevăzute de art. 9, alin. (1), din Lg. 241/2005 este rezultatul unei interpretări eronate a dispoziţiilor legale în materie.

Diferit de tribunal, instanţa de apel a constatat că impozitul pe venituri din alte surse, ce trebuia reţinut în procent de 16% prin stopaj la sursă face parte din categoria obligaţiilor fiscale care intră sub incidenta infracţiunii prev. de art. 9 din Legea nr. 241/2005.

Curtea Constituţională prin Decizia nr. 363/07.05.2015 şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia DCD nr. 9/06.04.2020, au reţinut că pentru a intra în sfera de aplicare a infracţiunilor cuprinse în art. 9 din Legea nr. 241/2005, obligaţiile fiscale trebuie să fie definite, fie prin norma de incriminare, Legea nr. 241/2005, fie norma de incriminare să facă trimitere (prin normele de trimitere) la un act normativ de rang legal care s-ar afla în conexiune cu acestea, respectiv să fie indicate, în mod concret norme legale care stabilesc obligaţiile fiscale în înţelesul Legii nr. 241/2005.

Astfel, potrivit art. 1 alin. (1) din Codul fiscal, se stabileşte cadrul legal pentru impozitele, taxele şi contribuţiile sociale obligatorii prevăzute la art. 2, care constituie venituri la bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, bugetul asigurărilor pentru şomaj şi fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale, precizează contribuabilii care au obligaţia să plătească aceste impozite, taxe şi contribuţii sociale, precum şi modul de calcul şi de plată al acestora.

Codul fiscal reglementează fiecare categorie de impozit, taxă şi contribuţie, indicând, de asemenea, persoana impozabilă, modul de determinare a impozitului, modul de declarare şi termenele legale.

Obiectul sesizării l-au constituit faptele inculpaţilor care au disimulat adevărata provenienţă a deşeurilor achiziţionate de societăţile administrate în drept şi în fapt, prin înregistrarea unor documente justificative fictive, care atestau achiziţia de la persoane juridice - cu un alt obiect de activitate, alte date de identificare decât cele înscrise în facturi şi chitanţe, care erau inactive sau nu au avut relaţii comerciale cu SC B. şi S.C. C., prin acest procedeu fiind deduse cheltuieli fictive, diminuat profitul şi având ca rezultat final prejudicierea bugetului consolidat al statului.

Acest circuit comercial şi financiar fictiv a fost creat pentru eludarea plăţii impozitului pe veniturile din alte surse datorat bugetului de stat de persoanele fizice care au livrat în realitate aceste produse.

Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal (în vigoare la data faptelor) prevede în art. 2 impozitele, taxele şi contribuţiile sociale reglementate de Codul fiscal (forma în vigoare la data faptelor), prevede expres categoriile de creanţe fiscale principale:

(1) Impozitele şi taxele reglementate prin prezentul cod sunt următoarele: a) impozitul pe profit; b) impozitul pe venit; c) impozitul pe veniturile microîntreprinderilor; d) impozitul pe veniturile obţinute din România de nerezidenţi; e) impozitul pe reprezentanţe; f) taxa pe valoarea adăugată; g) accizele; h) impozitele şi taxele locale(. . . . . . . . . . . .).

Dispoziţii similare se regăsesc şi în art. 2 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, intrată în vigoare la data de 1 ianuarie 2016):

"(1) Impozitele şi taxele reglementate prin prezentul cod sunt următoarele: a) impozitul pe profit; b) impozitul pe veniturile microîntreprinderilor; c) impozitul pe venit; d) impozitul pe veniturile obţinute din România de nerezidenţi; e) impozitul pe reprezentanţe; f) taxa pe valoarea adăugată; g) accizele; h) impozitele şi taxele locale; i) impozitul pe construcţii.

În capitolul dedicat impozitului pe venit, Codul fiscal în vigoare la data faptelor, până la data de 31.12.2015 defineşte la art. 78 veniturile din alte surse, astfel: (1) în această categorie se includ, însă nu sunt limitate, următoarele venituri: f) venituri obţinute din valorificarea prin centrele de colectare a deşeurilor de metal, hârtie, sticlă şi altele asemenea.

Normele metodologice de aplicare a Codul fiscal (H.G. nr. 44/2004) stabilesc la pct. 152 că "în aplicarea art. 78 alin. (2) din Codul fiscal, în această categorie se includ, de exemplu, următoarele venituri realizate de persoanele fizice: veniturile obţinute de persoane fizice din valorificarea prin centrele de colectare a deşeurilor de metal, hârtie, sticlă şi altele asemenea.

De asemenea, Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, intrată în vigoare la data de 1 ianuarie 2016, are capitol special dedicat, inclusiv pentru veniturile realizate de contribuabilii care nu sunt înregistraţi fiscal potrivit legislaţiei în materie şi care desfăşoară activităţi (producţie, comerţ, prestări de servicii, profesii liberale, din drepturi de proprietate intelectuală, activităţi agricole, silvicultura şi piscicultura) fără a avea caracter de continuitate, acestea fiind tratate şi impozitate conform Capitolul X - venituri din alte surse, în temeiul art. 114 alin. (2) lit. g) din Legea 227/2015.

Şi sub imperiul Legii 227/2015 privind Codul fiscal actual, dacă persoana fizică nu este înregistrată fiscal ca desfăşurând o activitate independentă, societatea care achiziţionează bunuri de la aceasta este obligată în continuare să reţină impozitul pe venit datorat, impozit care se reţine la fiecare plată către persoana fizică pe baza cotei de 16% sau 10%, impozitul fiind final, după cum se prevede la art. 115 alin. (1) şi (2) din Codul fiscal şi se achită la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost reţinut, potrivit art. 115 alin. (3) din Codul fiscal.

Orice alte eventuale obligaţii fiscale ale persoanei fizice (taxe si contribuţii - CASS - ul spre exemplu) nu mai privesc societatea plătitoare de venit, dar dacă persoana fizică - cea care livrează bunurile în fapt, nu este autorizată şi înregistrată fiscal, societatea achizitoare trebuie să-i reţină impozitul pe veniturile din "alte surse" de 16%, actual 10%, nefiind aplicabilă scutirea de la. art. 62 lit. f) din Codul fiscal.

Veniturile de orice fel primite la predarea deşeurilor din patrimoniul personal, scutite de impozitul pe venit, conform prevederilor noului Codul fiscal, sunt micile venituri pe care le pot realiza persoanele fizice pentru deşeurile rezultate în propria gospodărie şi este evident ca atunci când o persoana fizică livrează în repetate rânduri cantităţi semnificative de deşeuri aceasta nu mai poate proveni din patrimoniul personal, iar activitatea desfăşurată depăşeşte sfera ocazionalului, devenind una economică.

Plătitorul obligaţiei fiscale este societatea, în numele persoanei fizice, conform legii, care are obligaţia de a plăti sau de a reţine şi de a plăti, după caz, impozite, taxe, contribuţii, amenzi şi alte sume datorate bugetului general consolidat. Prin urmare, fiind vorba în mod clar de un impozit pe venit datorat bugetului de stat, ce se colectează direct la sursă, obligaţia de a vira către buget aparţine operatorului economic care este obligat să o stabilească şi să o reţină, anterior efectuării de plăţi (anterior de a acorda veniturile) către persoana fizica.

Reţinerea şi nevirarea de către cel care avea obligaţia stopării, a sumelor reprezentând taxe şi impozite constituia infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005 (text declarat neconstituţional), dar, în cazul de faţă este vorba de nereţinerea impozitului pe venit şi nevirare acestuia, conduită care este avută în vedere de conţinutul infracţiunii prevăzute de art. 9 alin. (1), lit. c) din Legea nr. 241/2005, facturile fictive fiind întocmite în numele unor societăţi comerciale pentru a nu plăti acest impozit pe venit care trebuia reţinut de la persoanele fizice de la care colectau deşeuri în realitate inculpaţii.

Astfel, necalcularea de către operatorii economici însărcinaţi cu stabilirea şi reţinerea impozitului pe venit, se sancţionează potrivit art. 9 din Legea nr. 241/2005, întrucât este vorba de o disimulare a sursei bunului impozabil, cu scopul de a nu achita tocmai acest tip de impozit datorat bugetului de stat.

Prin urmare obligaţia de a calcula, reţine şi înregistrarea în evidentele contabile şi de a plăti, la termenele legale, impozitul pe venit care se realizează prin stopaj la sursă, există în sarcina societăţilor comerciale şi constituie o creanţă fiscală principală, supusă, din perspectiva administrării sale, ca şi impozitul pe profit, prevederilor Codul fiscal şi Codului de procedură fiscală, care intră în mod cert sub protecţia infracţiunii prev. de art. 9 din Legea nr. 241/2005.

SC B. şi S.C. C. aveau obligaţia să reţină, să înregistreze în evidenţa contabilă, să declare şi să vireze la bugetul de stat un impozit pe veniturile din alte surse.

S-a demonstrat că persoanele juridice nu au calculat şi nu au reţinut prin stopaj la sursă, nu au înregistrat în evidenţa contabilă, nu au declarat la organul fiscal şi nu au achitat la bugetul de stat impozitul pe veniturile din alte surse datorat de persoanele fizice care au livrat în fapt aceste bunuri, prejudiciul adus bugetului de stat din punctul de vedere al impozitului pe venit fiind cert in sarcina celor două societăţi.

Decizia nr. 9/2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu are aplicabilitate în cauză cu privire la impozitul pe veniturile din alte surse. Această decizie a analizat numai contribuţia datorată fondului de mediu, fiind limitativă în acest sens. A stabilit ICCJ că veniturile la Fondul de Mediu, contribuţie reglementată de art. 9 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 196/2005, nu constituie obligaţie fiscală în sensul art. 2 alin. a) lit. e) din Legea 241/2005, reţinând că în înţelesul Legii nr. 241/2005 noţiunea de "obligaţii fiscale", aceasta se defineşte ca fiind "obligaţiile prevăzute de Codul fiscal şi de Codul de procedură fiscală", potrivit art. 2 lit. e) din Legea nr. 241/2005 ce reprezintă o normă de trimitere la Codul fiscal şi la Codul de procedură fiscală şi că aceste reglementări stabilesc cu claritate categoriile de impozite, taxe şi contribuţii, "acestea fiind expres enumerate de prevederile art. 2 din Codul fiscal". Contribuţia de 3% la fondul de mediu reglementată art. 9 alin. (1) lit. a) din

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 196/2005, nefiind o obligaţie prevăzută de Codul fiscal şi de Codul de procedură fiscală, nu face parte din categoria obligaţiilor fiscale care intră sub protecţia infracţiunii prev. de art. 9 din Legea nr. 241/2005.

În ceea ce priveşte impozitul pe veniturile din alte surse, acesta este o obligaţie fiscală în sensul art. 2 şi art. 9 din Legea 241/2005, motiv pentru care nu poate fi reţinută aplicarea Deciziei ICCJ nr. 9/2020.

Cu privire la reţinerea la sursa şi incidenţa Deciziei 363/2015 a Curţii Constituţionale a României:

Distinct de infracţiunea prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 ce incrimina reţinerea şi nevărsarea, în termenul prevăzut de lege a sumelor reprezentând impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă text declarat neconstituţional, întrucât nu respectă cerinţa de accesibilitate a legii, nefiind definită noţiunea de "impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă", infracţiunea prevăzuta de art. 9 din Legea nr. 241/2005 incriminează evidenţierea, în actele contabile sau în alte documente legate, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale. Cele două infracţiuni prezintă conţinuturi constitutive proprii, care le autonimizează şi se exclud reciproc în ceea ce priveşte acelaşi act de conduită.

În prezenta cauză, inculpaţii nu au fost acuzaţi de faptul că au reţinut şi nu au plătit în termenul prevăzut de lege sumele reprezentând impozit pe venituri din alte surse, ci de faptul că au înregistrat în documentele legale ale societăţii şi au declarat organului fiscal operaţiuni fictive, înregistrând facturi fictive care atestau în mod nereal că deşeurile metalice ar fi achiziţionate de la persoane juridice pentru a se sustrage de la îndeplinirea obligaţiei stabilite de Codul fiscal de a reţine, declara şi vira la bugetul de stat impozitul de 16 % pentru veniturile obţinute de persoanele fizice în urma în urma vânzării deşeurilor.

Necalcularea de către operatorii economici însărcinaţi cu stabilirea şi reţinerea impozitului pe venit se sancţionează potrivit art. 9 din Legea nr. 241/2005, întrucât această operaţiune reprezintă, de fapt, o disimulare a sursei bunului impozabil, cu scopul de a nu achita tocmai acest tip de impozit datorat bugetului de stat.

Prin urmare obligaţia de a calcula, reţine şi înregistra în evidenţele contabile şi de a plăti, la termenele legale impozitul pe venit care se realizează prin stopaj la sursă, exista în sarcina SC B. şi S.C. C. şi constituie o creanţă fiscală principală, supusă, din perspectiva administrării sale, ca şi impozitul pe profit, prevederilor Codul fiscal şi Codului de procedură fiscală, care intră în mod cert sub protecţia infracţiunii prev. de art. 9 din Legea nr. 241/2005.

În consecinţă, în cauză în ceea ce priveşte impozitul pe venituri din alte surse nu au aplicabilitate Decizia nr. 363/2015 a Curţii Constituţionale a României şi Decizia nr. 9/2020 a ICCJ prejudiciind soluţia, prima instanţă, procedând în mod greşit de la înlăturarea sumei de 434.438,60 RON din prejudiciul produs prin săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prin intermediul S.C. TOP

2011 S.R.L., respectiv impozitul pe venituri din alte surse, în sumă de 430.951,98 RON prin săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prin intermediul S.C. C.. Cum prejudiciul, compus în cazul fiecăreia dintre cele două societăţi din TVA suplimentar, impozit pe profit suplimentar şi impozit pe venituri din alte surse, depăşeşte limita prevăzută în alin. (2) din Legea nr. 241/2005, instanţa de prim grad, în mod eronat, prin operaţiunile de schimbare a încadrării juridice, a înlăturat alin. (2) al infracţiunii prev. de art. 9 alin. (1), lit. c) din Legea nr. 241/2005, formă agravată reţinută prin actul de sesizare, raportat la evaziunile fiscale săvârşite prin intermediul S.C. TOP x S.R.L. şi S.C. C..

Pentru aceleaşi considerente, expuse mai sus, Curtea a constatat că este fondat şi motivul de apel formulat în scris de apelanta parte civilă Statul Român, prin ANAF, prin care s-a invocat faptul că prima instanţă a apreciat în mod greşit că în cuantumul prejudiciului creat bugetului de stat prin activitatea infracţională desfăşurată, nu se include impozitul pe veniturile din alte surse, în considerarea faptului că acesta este un prejudiciu fiscal, nu penal.

Nu este însă fondată critica privitoare la TVA colectată, întrucât, din examinarea rechizitoriului rezultă că sesizarea instanţei s-a realizat numai cu privire la infracţiuni de evaziune fiscală constând în sustragerea de la plata de TVA dedusă nelegal, impozit pe profit, impozit pe venituri din alte surse şi contribuţie la fondul de mediu. Cu privire la TVA colectată, prin actul s-a sesizare s-a apreciat că determinarea TVA constituie o chestiune de natură fiscală.

Conform art. 371 din C. proc. pen., judecata se mărgineşte la faptele şi persoanele arătate în actul de sesizare a instanţei. Raportând aceste dispoziţii legale la prezenta cauză penală se constată că inculpaţii nu au fost trimişi în judecată pentru infracţiunea de evaziune fiscală constând în sustragerea de la plata TVA colectată, iar prima instanţă, a respectat întocmai limitele sesizării prin raportate la faptă şi persoană, conform art. 371 din C. proc. pen.

În raport cu considerentele de mai sus, vor fi admise apelurile declarate de parchet şi părţile civile, desfiinţate în totalitate încheierile de şedinţă din 31.05.2021 şi 11.10.2021 prin care instanţa de prim grad a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii F., A., E., F. şi S.C. C..

Având, totodată, în vedere că prin încheierea de la termenul de judecată din 11.05.2022, instanţa de apel a admis cererea formulată de reprezentantul parchetului în faza apelului şi a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor cu privire la fiecare dintre inculpaţii A. şi F., din infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1), lit. c) şi alin. (2) din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., săvârşită prin intermediul SC B. şi infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., săvârşită prin intermediul S.C. C. într-o singură infracţiune de evaziune fiscală în forma continuată, prev. de art. 9 alin. (1), lit. c) şi alin. (2) din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. săvârşită prin intermediul SC B. şi S.C. C., infracţiune cu privire la care instanţa de apel a constatat că prezintă elementele de tipicitate şi a fost săvârşită cu forma de vinovăţie cerută de lege, urmează a fi reformată hotărârea primei instanţe, în sensul că fiecare dintre cei doi inculpaţi va fi condamnat, conform încadrării juridice dispuse în apel, pentru infracţiunea de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1), lit. c) şi alin. (2) din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. săvârşită prin intermediul SC B. şi S.C. C..

În ceea ce o priveşte pe inculpata E. se constată că a fost trimisă în judecată pentru infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., săvârşită prin intermediul SC B., încadrarea juridică din actul de sesizare fiind corectă prin raportare la considerentele expuse referitor la impozitul pe veniturile din alte surse. Cum, fapta comisă prezintă elementele de tipicitate ale infracţiunii prev. de art. 9 alin. (1), lit. c) şi alin. (2) din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. se va dispune condamnarea inculpatei pentru această infracţiune.

În mod similar, şi pentru inculpatul F. instanţa de apel constată că a fost trimis în judecată pentru infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1), lit. c) şi alin. (2) din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., săvârşită prin intermediul S.C. C., în perioada 2011-2016, încadrarea juridică din actul de sesizare fiind corectă prin raportare la considerentele expuse referitor la impozitul pe veniturile din alte surse.

Se constată, totodată, că în mod corect s-a reţinut o singură rezoluţie infracţională pe toată durata desfăşurării activităţii infracţionale, fapta fiind calificată just ca reprezentând o infracţiune unică de evaziune fiscală, comisă în formă continuată.

Infracţiunea continuată este o unitate legală de infracţiune, întrucât în elementul său constitutiv intră mai multe acţiuni care realizează, fiecare în parte conţinutul aceleiaşi infracţiuni, dar care prin voinţa legiuitorului, sunt unite in conţinutul unei singure fapte penale. Unitatea legală de infracţiune este dată de pluralitatea actelor de executare, în forma faptului consumat, care sunt supuse unei calificări juridice uncie, unitatea rezoluţiei infracţionale cu care a acţionat inculpatul determinând ca toate actele materiale de executare să dobândească o singură calificare juridică.

În cauză, deşi pe parcursul anilor 2012 şi 2013, S.C. C. nu a desfăşurat activitate, rezoluţia infracţională adoptată de inculpatul F. cu ocazia înfiinţării acestei societăţi, constând în aceea de a prejudicia bugetul de stat prin înregistrarea unor cheltuieli fictive în contabilitate (achiziţii de la persoane juridice, deşi în realitate erau achiziţii de la persoane fizice) nu s-a întrerupt în această perioadă de timp, concluzie ce se impune prin raportare la specificul activităţii infracţionale desfăşurate, la existenţa unicităţii mobilului infracţional şi obiectului material, reţinându-se totodată şi unitatea modului de operare.

Pentru considerentele expuse cu ocazia examinării motivelor de apel prin care parchetul a criticat hotărârea primei instanţe sub aspectul soluţiei de achitare a inculpatului F. şi a soluţiei privind impozitul pe veniturile din alte surse, constatând că fapta comisă de acest inculpat constând în aceea că, în calitate de administrator de drept şi de fapt al S.C. C., în perioada 01.01.2011- 29.02.2016 a înregistrat în documentele legale ale societăţii (jurnale de achiziţii, balanţe contabile) şi a declarat organului fiscal operaţiuni fictive constând în 752 facturi fiscale de la 34 de furnizori, cu scopul şi urmarea prejudicierii bugetului de stat cu un prejudiciu mai mare de 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale întruneşte elementele de tipicitate ale infracţiunii de "evaziune fiscală", prev. de art. 9 alin. (1), lit. c) şi alin. (2) din Legea 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. şi a fost comisă cu forma de vinovăţie cerută de lege, se va dispune condamnarea inculpatului F. pentru această infracţiune.

Analizând în continuare critica din apelul parchetului privitoare la infracţiunea de evaziune fiscală pentru care a fost trimisă în judecată inculpata persoană juridică S.C. D. SRLCurtea constată că este fondată pentru următoarele considerente:

Cu privire la infracţiunile de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c), din Legea nr. 241/2005, cu art. 35 alin. (1) din C. pen. săvârşite prin intermediul S.C. D., în perioada martie 2016- martie 2017, infracţiuni reţinute în sarcina inculpaţilor A., F., E. şi în sarcina inculpatei persoană juridică S.C. D., Curtea a constatat, cu titlu preliminar că, prin actul de sesizare, procurorul a reţinut că prejudiciul creat prin intermediul acestei societăţi este în sumă totală de 23.324 RON şi reprezintă contribuţia de 3% la fondul de mediu. Cu privire la suma de 203.540,33 RON, stabilită prin raportul de expertiză contabilă nr. 801 din 04.04.2018 ca prejudiciu creat bugetului de stat prin înregistrarea facturilor fictive în evidenţa contabilă a societăţii D., reprezentând TVA colectată, neînregistrată şi nedeclarată, s-a reţinut că acesta este un prejudiciu pur fiscal, nu penal, având în vedere că operaţiunile au fost înregistrate în contabilitate.

Sub aspectul infracţiunii de evaziune fiscală săvârşite prin intermediul S.C. D. cei inculpaţi au fost, aşadar trimişi în judecată doar pentru sustragerea de la plata contribuţiei de 3% la fondul de mediu, aceeaşi fiind situaţia şi în cazul inculpatei persoană juridică S.C. D..

Reţinând corect că obligaţia de plată a contribuţiei de 3% la fondul de mediu, care se reţinea prin stopaj la sursă nu mai face parte din categoria obligaţiilor fiscale care intră sub protecţia infracţiunilor prev. de art. 9 din Legea nr. 241/2005 prima instanţă a dispus achitarea inculpatei S.C. D..

Critica din apelul parchetului cu privire la soluţia pronunţată prin hotărârea apelată faţă de inculpata S.C. D. este însă fondată, deoarece, instanţa de fond în mod greşit a dispus achitarea inculpatei S.C. D. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1), lit. c) din Legea 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., în temeiul art. 16 alin. (1), lit. c) din C. proc. pen.

Potrivit art. 16 alin. (1), lit. c) din C. proc. pen., acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare, iar când a fost pusă în mişcare nu mai poate fi exercitată dacă nu există probe că o persoană a săvârşit infracţiunea.

Pentru a se dispune o soluţie de achitare în temeiul acestui articol, este necesar ca din probele administrate să rezulte că fapta există, constituie infracţiune, însă nu a fost săvârşită de suspect sau inculpat (ori există un dubiu semnificativ în această privinţă), ci de o altă persoană (determinată sau nedeterminată); aşadar, sintagma "nu există probe" nu trebuie raportată la fapta investigată, ci la persoana acuzată de comiterea faptei investigate, implicând, mai întâi, desfăşurarea activităţilor investigative de către organele de urmărire penală, iar ulterior, în urma evaluării probatoriului, constatarea existenţei faptei, dar nu şi a comiterii ei de către suspect sau inculpat.

În speţă, probatoriul din cauză (înscrisuri, declaraţii de inculpaţi şi martori, expertiză contabilă, raport de constatare, procese-verbale de percheziţie, date rezultate din mandatele de supraveghere tehnică), dovedeşte cu certitudine că în perioada 2016-2017, inculpata E., în calitate de administrator de drept al S.C. D. şi inculpaţii A. şi F., în calitate de administratori de fapt, au început să colecteze deşeuri metalice de la persoane fizice iar după ce achiziţionau o cantitate considerabilă, pe care o depozitau la sediul societăţii din comuna Coşoveni iar după data de 15.06.2016 şi la domiciliul inculpatului F., din Băileşti, str. x jud. Dolj, unde a fost şi sediul S.C. C. şi unde, la data de 15.06.2016 S.C. D. a solicitat deschiderea unui punct de lucru, o livrau către S.C. JJJJ.. În contabilitate (jurnale de achiziţii, balanţe contabile), în perioada martie 2016- martie 2017 nu au fost înregistrate achiziţii de la persoane fizice, fiind în schimb înregistrate 254 facturi fiscale de achiziţie deşeuri metalice, fictive, de la un număr de 13 furnizori: CCCCCCC. S.R.L., HH. S.R.L., QQQQ. S.R.L., DDDDDDD. S.R.L., PP. S.R.L., EEEEEEE. S.R.L., FFFFFFF. S.R.L., QQ. S.R.L., GGGGGGG. S.R.L., HHHHHHH. S.R.L., DDDDD. S.R.L., EEEEE. S.R.L., IIIIIII. S.R.L., în valoare totală de 1.171.623,40 RON.

Potrivit raportului de expertiză contabilă efectuat în faza urmăririi penale, raport ce a avut în vedere şi faptul că începând cu anul 2016, pentru veniturile realizate de persoane fizice din valorificarea prin centrele de colectare a deşeurilor de metal nu se mai datorează impozit pe profit, conform art. 62 din Legea nr. 227 din 2015 privind noul Codul fiscal, prejudiciul cauzat statului ar consta în TVA colectată în sumă de 203.540,33 RON şi 23.324 RON, contribuţia de la fondul de mediu.

Prin actul de sesizare, procurorul a apreciat, însă, că suma reprezentând TVA colectată nu constituie prejudiciu penal, ci reprezintă o chestiune de natură fiscală, şi a dispus trimiterea în judecată a persoanei juridice şi a inculpaţilor A., F. şi E., pentru infracţiunea de evaziune fiscală constând în sustragerea de la contribuţia de la fondul de mediu.

Or, cum această contribuţie, s-a stabilit corect de către prima instanţă că nu reprezintă un prejudiciu penal, activitatea ilicită desfăşurată de persoana juridică S.C. D. şi de către inculpaţii persoane fizice A., F. şi E., în raport cu S.C. D., nu prezintă elementele de tipicitate ale infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1), lit. c) din Legea nr. 241/2005.

Concluzionând, Curtea a constatat că în mod nelegal, instanţa de prim grad a dispus achitarea inculpatei S.C. D. în temeiul art. 16 alin. (1), lit. c) din C. proc. pen. în condiţiile în care a reţinut că fapta imputată persoanei juridice nu a produs un prejudiciu penal, pentru situaţia din speţă, impunând-se ca soluţia de achitare să fie întemeiată pe dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., respectiv fapta nu este prevăzută de legea penală, având în vedere modificările legislative susmenţionate, prin care s-a stabilit că prejudiciul constând în contribuţia la fondul de mediu nu mai face parte din categoria obligaţiilor fiscale care intră sub protecţia infracţiunilor prev. de art. 9 din Legea nr. 241/2005.

În ceea ce-i priveşte pe inculpaţii A., F. şi E., deşi instanţa de prim grad a reţinut că nici în sarcina acestora nu poate fi reţinută o infracţiune de evaziune fiscală raportat la S.C. D., având în vedere că prejudiciul reţinut în actul de sesizare, în raport cu care se stabilesc limitele sesizării instanţei, se compune exclusiv din contribuţia de 3% la fondul de mediu, în dispozitivul hotărârii apelate, din eroare, a menţionat în cazul fiecăruia dintre cei trei inculpaţi societatea S.C. D. ca fiind una dintre societăţile prin care a fost comisă infracţiunea de evaziune fiscală.

Pe cale de consecinţă, cum contribuţia de 3% la fondul de mediu nu mai face parte din categoria obligaţiilor fiscale care intră sub protecţia infracţiunilor prev. de art. 9 din Legea nr. 241/2005, în apelurile declarate de parchet şi Administraţia Fondului pentru Mediu nefiind formulate critici cu privire la acest aspect, se impune admiterea apelurilor declarate de inculpaţii A., F. şi E. şi dispunerea unor soluţii de achitare, în temeiul art. 16 alin. (1), lit. b) teza I din C. proc. pen., pentru infracţiunile de evaziune fiscală, prev. de art. art. 9 alin. (1), lit. c), din Legea nr. 241/2005, cu art.

35 alin. (1) din C. pen. săvârşite prin intermediul S.C. D., pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii A., F. şi E..

Analizând în continuare motivul din apelul parchetului privind greşita achitare a inculpatului F. şi a inculpatei E., ambii sub aspectul săvârşirii infracţiunii de folosire cu rea-credinţă a bunurilor sau creditului de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care are interes direct sau indirect, faptă prev. de art. 272 alin. (1), lit. b) din Lg. 31/1990, cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., precum şi a inculpaţilor F., A. şi I., E. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la folosire cu rea-credinţă a bunurilor sau creditului de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care are interes direct sau indirect, faptă prev. de art. 48 rap. la art. 272 alin. (1), lit. b) din Lg. 31/1990, cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., Curtea a constatat că este fondat.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că din conturile S.C. TOP x S.R.L. a fost ridicată suma de 622.612,73 RON, din conturile S.C. C. a fost ridicată suma de 643.491,52 RON, iar din conturile S.C. D. a fost ridicată suma de 138.339,73 RON şi că sumele în cauză nu sunt justificate de acte contabile. A apreciat, însă, că din probatoriul administrat în cauză nu rezultă că sumele de bani, ridicate din conturile celor trei societăţi şi nejustificate prin acte contabile, au fost folosite de administratorii de drept ai societăţii în scopuri contrare societăţii. A mai reţinut că în cauză s-a dovedit că societăţile au înregistrat toate veniturile pe care le-a obţinut prin viramente bancare, iar banii care au fost retraşi din conturi, au fost folosiţi de către administratori pentru achiziţionarea de deşeuri pe care ulterior le-au revândut şi a apreciat că simplul fapt că nu s-au întocmit documente justificative care să ateste modul în care au fost folosiţi banii ridicaţi din conturile societăţii, nu dovedeşte faptul că inculpaţii au folosit acele sume de bani în interes propriu.

Concluzionând, prima instanţă a reţinut că plata furnizorilor şi achiziţia de marfă nu au constituit acte contrare intereselor persoanelor juridice pe care inculpaţii le administrau, ci, dimpotrivă, acte ce se circumscriu chiar intereselor patrimoniale ale societăţilor" şi a dispus achitarea considerând că este incident cazul de achitare prevăzut de art. 16 lit. b) din C. proc. pen.

Soluţia primei instanţe de achitare a inculpaţilor pentru infracţiunea de folosire cu rea-credinţă a creditului societăţii, respectiv complicitatea la această infracţiune este neîntemeiată.

În esenţă, prima instanţă a reţinut că sumele ridicate din conturile SC B., S.C. C., S.C. D., reţinute în raportul de expertiză contabilă ca reprezentând diferenţa între sumele ridicate de inculpaţi din conturile bancare în care au fost virate sumele încasate din marfa vândută, conform documentelor financiar contabile, şi sumele stabilite de expert, ca reprezentând costul estimat al mărfurilor achiziţionate de la persoane fizice, au fost folosite integral pentru achiziţie de fier vechi, adică în interesul societăţii.

Curtea observă însă că, în lipsa unor înregistrări contabile legale din care să rezulte destinaţia dată de inculpaţi acestor sume, faptul că ar fi fost folosite pentru achiziţia de fier vechi este o supoziţie. Nu poate fi negat faptul că, probabil, o parte din sumele menţionate au fost folosite în acest scop, însă în niciun caz întreaga sumă, deoarece o astfel de ipoteză ar presupune că preţurile menţionate în facturile fictive înregistrate de inculpaţi în contabilitate ar fi de fapt cele reale, aspect care însă, în mod evident, nu poate subzista.

Curtea reţine că, în mod obişnuit, în cazul tipului de evaziune fiscală folosit de inculpat prin folosirea facturilor fictive se urmăreşte, pe lângă fraudarea bugetului de stat, fie ascunderea achiziţiei de fier vechi de la persoane fizice care nu îl deţin în mod legal (persoane implicate în furtul de fier vechi), fie camuflarea unor circuite economice evazioniste în care societăţi comerciale care au dobândit în mod nelegal fier vechi (de obicei tot prin achiziţia sau din surse ilicite) îl vând mai departe, fără întocmirea documentelor legale, către alte societăţi comerciale.

Totodată, în toate aceste cazuri, preţurile de achiziţie a fierului vechi sunt mult reduse faţă de preţul pieţei sau faţă de preţul la care acesta este înstrăinat ulterior prin tranzacţii efectuate legal.

În aceste condiţii, aprecierea primei instanţe, în sensul, că sumele retrase de inculpaţi în numerar din conturile bancare ar fi fost folosită în interesul celor trei societăţi este lipsită de orice suport probator, în privinţa inculpatului F. impunându-se şi precizarea că, din probatoriul administrat a rezultat fără dubiu că acesta nu a figurat doar scriptic în documente fără să aibă vreo implicare sau reprezentare a rezultatului produs ci, dimpotrivă, în calitate de administrator de drept a efectuat acte specifice acestei infracţiuni, care au relevat participarea sa în mod direct la acţiuni de folosire, cu rea-credinţă a bunurilor sau creditului de care se bucură societatea - acte ce au constat inclusiv în efectuarea unui număr de 13 tranzacţii de ghişeul băncilor, în urma cărora a retras în total 292.738,25 de RON - urmarea imediată constând în cauzarea unui prejudiciu sau în periclitarea intereselor societăţii, iar fapta fiind comisă de inculpat cu intenţie directă, intenţie calificată prin scopul urmărit.

Cu privire la infracţiunile de folosire cu rea-credinţă a creditului societăţii şi, respectiv complicitate la aceste infracţiuni, este fondat şi motivul de apel invocat de procuror în şedinţă publică, cu ocazia dezbaterilor, în raport cu care s-a solicitat încetarea procesului penal, ca urmare a împlinirii termenului general de prescripţie a răspunderii penale.

Astfel, referitor la aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei, instanţa a reţinut următoarele aspecte cu relevanţă:

La data de 25 iunie 2018, în Monitorul Oficial nr. 518 a fost publicată Decizia nr. 297/2018 a Curţii Constituţionale, care a stabilit că soluţia legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripţiei răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză", din cuprinsul dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., este neconstituţională;

La data de 9 iunie 2022, în Monitorul Oficial nr. 565 a fost publicată Decizia nr. 358/2022 a CCR, care a statuat că dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen. sunt neconstituţionale, arătând, în considerentele acesteia, pe de-o parte, că, pe perioada cuprinsă între data publicării Deciziei nr. 297/2018 (25 iunie 2018) şi până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma respectivă, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripţiei răspunderii penale (fapt realizat prin O.U.G. nr. 71/2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 531 din data de 30 mai 2022), fondul activ al legislaţiei nu conţine vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale iar, pe de altă parte, că raţiunea care a stat la baza pronunţării Deciziei nr. 297/2018 nu a fost înlăturarea termenelor de prescripţie a răspunderii penale sau înlăturarea instituţiei întreruperii cursului acestor termene, ci alinierea dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen. la exigenţele constituţionale, astfel că termenele de prescripţie generală reglementate în art. 154 din acelaşi cod nu sunt afectate de deciziile Curţii Constituţionale.

La data de 30 mai 2022, în Monitorul Oficial nr. 531 a fost publicată O.U.G. nr. 71/2022, care în articolul unic prevede că la articolul 155 din Legea nr. 286/2009 privind C. pen., publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 24 iulie 2009, cu modificările şi completările ulterioare, alin. (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

"(1) Cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză care, potrivit legii, trebuie comunicat suspectului sau inculpatului."

Acesta este ansamblul legislativ, în raport, cu care instanţa va stabili legea penală mai favorabilă, ţinând cont, totodată, şi de exigenţele Deciziei nr. 265/2014 a Curţii Constituţionale, potrivit căreia dispoziţiile art. 5 din C. pen. sunt constituţionale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile.

În cauză, inculpaţii A., F., E., F. şi I. au fost trimişi în judecată, după cum urmează:

Inculpatul A. a fost trimis în judecată pentru infracţiunea de complicitate la folosirea cu rea-credinţă a bunurilor sau creditului de care se bucură societatea, în formă continuată, prev. de art. 48 rap. la art. 272 alin. (1), lit. b) din Lg. 31/1990, cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. comisă în perioada martie 2016- martie 2017, în dauna S.C. D..

Acelaşi inculpat, A. a fost trimis în judecată pentru infracţiunea de complicitate la folosirea cu rea-credinţă a bunurilor sau creditului de care se bucură societatea, în formă continuată, prev. de art. 48 rap. la art. 272 alin. (1), lit. b) din Lg. 31/1990, cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. comisă în perioada 2014-2016, în dauna S.C. C..

Inculpatul F. a fost trimis în judecată pentru infracţiunea de complicitate la folosirea cu rea-credinţă a bunurilor sau creditului de care se bucură societatea, în formă continuată, prev. de art. 48 rap. la art. 272 alin. (1), lit. b) din Lg. 31/1990, cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., comisă în perioada 2014-2016, în dauna S.C. C..

Inculpatul F. a fost trimis în judecată pentru infracţiunea de folosirea cu rea-credinţă a bunurilor sau creditului de care se bucură societatea, în formă continuată, prev. de art. 272 alin. (1), lit. b) din Lg. 31/1990, cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. comisă în perioada în perioada 2014-2016, în dauna S.C. C..

Inculpata E. a fost trimisă în judecată pentru infracţiunea de complicitate la folosirea cu rea-credinţă a bunurilor sau creditului de care se bucură societatea, în formă continuată, prev. de art. 48 rap. la art. 272 alin. (1), lit.

b) din Lg. 31/1990, cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., comisă în perioada 2011-2014, în dauna SC B..

Aceeaşi inculpată, E. a fost trimisă în judecată pentru infracţiunea de folosirea cu rea-credinţă a bunurilor sau creditului de care se bucură societatea, în formă continuată, prev. de art. 272 alin. (1), lit. b) din Lg. 31/1990, cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. comisă în perioada martie 2016- martie 2017 în dauna S.C. D..

Inculpata I. a fost trimisă în judecată pentru infracţiunea de complicitate la folosirea cu rea-credinţă a bunurilor sau creditului de care se bucură societatea, în formă continuată, prev. de art. 48 rap. la art. 272 alin. (1), lit. b) din Lg. 31/1990, cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., comisă în perioada 2014-2016, în dauna S.C. C..

Pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracţiune este închisoare de la 6 luni la 3 ani, termenul general de prescripţie fiind de 5 ani, prev. de art. 154 alin. (1), lit. d) din C. pen.

Conform dispoziţiilor art. 154 alin. (2) din C. pen., termenul de prescripţie de 5 ani prevăzut de art. 154 alin. (1), lit. d) din C. pen. s-a împlinit, în cazul infracţiunilor de folosirea cu rea-credinţă a bunurilor sau creditului de care se bucură societatea, în formă continuată şi complicitate la această infracţiune, cu consecinţa încetării procesului penal faţă de A., F., E., F. şi I. trimişi în judecată pentru aceste infracţiuni.

În cadrul examenului privitor la legea penală mai favorabilă, instanţa procedând şi la examinarea motivului de apel invocat oral de reprezentantul parchetului privitor la încetarea procesului penal ca urmare a împlinirii termenului general de prescripţie în cazul intimaţilor inculpaţi G. şi H. constată că şi acest motiv de apel este fondat.

Se constată că fiecare dintre cei doi inculpaţi au fost trimişi în judecată şi condamnaţi de instanţa de prim grad pentru infracţiunile de complicitate la evaziune fiscală, prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1), lit. c) din Legea nr. 241/2005, infracţiuni comise în anul 2011.

Cum pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunile de evaziune fiscală deduse judecăţii este închisoare de la 2 la 7 ani, termenul general de prescripţie fiind cel prevăzut de art. 154 alin. (1), lit. c) din C. pen., de 8 ani şi în privinţa acestor inculpaţi se constată împlinit termenul general de prescripţie, urmând a se dispune încetarea procesului penal.

Analizând în continuare critica din apelul parchetului privind soluţiile de achitare dispuse prin sentinţa apelată pentru infracţiunile de spălare de bani şi complicitate la spălare de bani, Curtea a constatat că este fondată.

În esenţă, soluţia de achitare dispusă de prima instanţă pentru această infracţiune, s-a raportat la soluţia de achitare pe care a dispus-o cât priveşte infracţiunea de folosire cu rea-credinţă a creditului societăţii, reţinând că, din moment ce nu a fost comisă această infracţiune, lipseşte infracţiunea premisă, esenţial pentru ca fapta imputată să constituie infracţiunea de spălare a banilor prev. de art. 29 alin. (1), lit. b) din Legea nr. 656/2002, fiind ca bunurile în cauză să provină din săvârşirea unei infracţiuni, spălarea de bani având caracter corelativ, existenţa ei fiind condiţionată de săvârşirea prealabilă a unei infracţiuni din care să provină bunurile supuse unei operaţiuni de spălare. În cazul inculpatului F. a avut în vedere şi faptul că, din probele administrate în cauză a reţinut că acesta a figurat doar scriptic în documente, fără vreo implicare şi fără să aibă reprezentarea rezultatului produs.

Diferit de instanţa de prim grad, Curtea a apreciat, pentru considerentele arătate mai sus că s-au comis în cauză infracţiunile de folosire cu rea-credinţă a creditului societăţii (în forma autoratului, respectiv complicităţii, conform actului de acuzare) şi că inculpatul F., administrator în drept al S.C. C. a avut un rol activ în cadrul activităţii desfăşurate de societate şi a comis acte care-i atrag răspunderea penală pentru infracţiunea de evaziune fiscală şi că a participat în mod direct la acţiuni de folosire, cu rea-credinţă a bunurilor sau creditului de care se bucură societatea.

Infracţiunea de spălare a banilor este o faptă de natură penală, condiţionată de existenţa unei infracţiuni predicat (sau premisă) din care sunt obţinute fonduri ilicite (bani sau bunuri mobile sau imobile) ajungându-se la disimularea originii ilicite a acestora, prin intermediul unor operaţiuni legitime. Aşadar, infracţiunea de spălare a banilor are un caracter corelativ derivat, întrucât existenţa ei este condiţionată de săvârşirea prealabilă a unei infracţiuni din care să provină bunul supus unei operaţiuni de spălare, având, totuşi un caracter autonom, în raport, cu infracţiunea predicat, chiar şi în situaţia în care nu se cunoaşte autorul acesteia.

Cu toate acestea, legea nu condiţionează existenţa infracţiunii de spălare a banilor de împrejurarea ca infracţiunea predicat să fie comisă de o persoană diferită de cea care participă la săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor.

De altfel, la data de 08.06.2016 ÎCCJ - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a stabilit prin decizia nr. 16 dată în dosar x/2016 că "1. Acţiunile enumerate în cuprinsul art. 29 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului, respectiv schimbarea sau transferul, ascunderea ori disimularea, dobândirea, deţinerea sau folosirea sunt modalităţi alternative ale elementului material al infracţiunii unice de spălare a banilor; 2. Subiectul activ al infracţiunii de spălare a banilor poate fi şi subiect activ al infracţiunii din care provin bunurile. 3. Infracţiunea de spălare a banilor este o infracţiune autonomă, nefiind condiţionată de existenţa unei soluţii de condamnare pentru infracţiunea din care provin bunurile.

Prin Decizia nr. 418/2018 CCR a reţinut că dispoziţiile art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului în interpretarea dată prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 16 din 8 iunie 2016 privind pronunţarea unei hotărâri prealabile, în ceea ce priveşte subiectul activ al infracţiunii (pct. 2 din dispozitiv), sunt neconstituţionale, dar în considerente a reţinut că . . . . . . . . . .primele două modalităţi normative, reglementate la art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, corespund scopului reglementării infracţiunilor de spălare a banilor, acela de combatere a acţiunilor de ascundere şi disimulare a provenienţei unor bunuri care provin din săvârşirea de infracţiuni, cea de-a treia variantă normativă, prevăzută la art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, constând în dobândirea, deţinerea sau folosirea de bunuri, nu vizează, în mod direct, scopul ascunderii provenienţei bunurilor despre care autorul infracţiunii cunoaşte că provin din săvârşirea de infracţiuni. De asemenea, analiza aceloraşi modalităţi normative conduce la concluzia că faptele de schimbare sau transfer de bunuri şi cele de ascundere sau disimulare sunt fapte care, prin natura lor, sunt comise ulterior infracţiunilor din care provin bunurile ce constituie obiectul material al infracţiunii de spălare a banilor, fiind, prin urmare, întotdeauna acţiuni distincte de cele care formează elementul material al infracţiunii predicat. Aceste acţiuni pot fi săvârşite de acelaşi subiect activ sau de un subiect activ diferit de cel al infracţiunii predicat. Prin urmare, o asemenea reglementare, în privinţa elementului material al infracţiunii, nu ridică probleme din perspectiva respectării dispoziţiilor art. 1 alin. (5) şi art. 23 alin. (12) din Constituţie.

Curtea reţine că dispoziţiile legii speciale se completează cu cadrul general reglementat în Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale organizate, ratificată prin Legea nr. 565/2002, care în art. 2 lit. e) defineşte expresia "produs al crimei" ca fiind orice bun care provine direct sau indirect din săvârşirea unei infracţiuni ori care este obţinut direct sau indirect din săvârşirea ei.

Convenţia Europeană privind spălarea, descoperirea, sechestrarea şi confiscarea produselor infracţiunii, încheiată la Strasbourg la 8 noiembrie 1990, a fost ratificată prin Legea nr. 263/2002 pentru ca ulterior să fie publicată Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării actelor de terorism, ambele acte normative definind noţiunile folosite în materia infracţiunii de spălare a banilor (art. 6 din Legea nr. 263/2002 şi art. 1 din Legea nr. 656/2002).

Potrivit art. 6 parag. 1 lit. c) din Convenţie, fiecare stat adoptă măsurile pentru incriminarea, printre altele, a faptei constând în "achiziţionarea, deţinerea sau folosirea bunurilor despre care cel care le achiziţionează le deţine sau le foloseşte, ştie în momentul dobândirii lor, că acesta constituie produse". Fapta de spălare a banilor are ca element subiectiv numai intenţia, la care se adaugă condiţia ca infractorul să "ştie în momentul dobândirii lor, că acestea constituie produse" (art. 6 parag. 1 lit. c) din Convenţie), nefiind admisibile prezumţii.

Operaţiunea de spălare a banilor este un proces prin care se dă o aparenţă de legalitate unor profituri obţinute din infracţiuni. Acest proces dinamic se desfăşoară în trei etape, respectiv obţinerea fondurilor realizate în mod direct sau indirect din infracţiuni, ascunderea originii infracţionale a veniturilor, disponibilizarea banilor şi reinvestirea lor în activităţi legale.

Ceea ce interesează din perspectiva infracţiunii prev. de art. 29 lit. b) din Legea nr. 656/2002 este etapa a doua a ascunderii originii infracţionale a veniturilor, prin diferite operaţiuni.

Obiectul material al infracţiunii îl constituie un bun care provine din săvârşirea unei alte infracţiuni, care are caracterul de infracţiune principală, în raport cu infracţiunea de spălare de bani. Prioritară este săvârşirea unei infracţiuni care are drept rezultat obţinerea unor bunuri, acestea constituind şi obiectul material al infracţiunii de spălare de bani. În esenţă, infracţiunea de spălare a banilor presupune săvârşirea unor activităţi cu oarecare complexitate, menite să disimuleze provenienţa unor bunuri şi reintroducerea lor într-un circuit cu aparenţă legală.

În speţă, prin actul de acuzare inculpata E. a fost trimisă în judecată pentru infracţiunea de spălare a banilor, în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1), lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., constând în aceea că, în calitate de administrator al S.C. D., până în martie 2017, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, cu intenţie directă a disimulat adevărata provenienţă a sumei de 138.339,73 RON, însuşită pe nedrept din activul societăţii prin tehnica retragerilor din bancă, creditărilor ca aport şi retragerea sumelor din societate şi pentru complicitate la infracţiunea de spălare a banilor, prev. de art. 48 rap. la art. 29 alin. (1), lit. b) din Legea 656/2002, cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., constând în aceea că până în anul 2014, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, cu intenţie directă a acordat sprijin direct, material şi moral inculpatei J., administrator de drept al SC B. să disimuleze adevărata provenienţă a sumei de 622.612,74 RON însuşită pe nedrept din activul societăţii pe nedrept prin tehnica retragerilor din banca, creditărilor ca aport şi retragerea sumelor din societate.

Inculpatul F. a fost trimis în judecată pentru infracţiunea de spălare a banilor, în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1), lit. b) din Legea 656/2002, cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., constând în aceea că, în calitate de administrator al S.C. C., până în anul 2016, în mod repetat si în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, cu intenţie directă a disimulat adevărata provenienţă a sumei de 643.491,52 RON însuşită pe nedrept din activul societăţii pe nedrept din activul S.C. C. prin tehnica retragerilor din banca, creditărilor ca aport şi retragerea sumelor din societate.

Inculpatul A. a fost trimis în judecată pentru complicitate la infracţiunea de spălarea banilor, în formă continuată, prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 29 alin. (1), lit. b) din Legea 656/2002, cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., constând în aceea că până în martie 2017, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, cu intenţie directă a acordat sprijin direct, material şi moral inculpatei E., administrator al S.C. D. să disimuleze adevărata provenienţă a sumei de 138.339,73 RON însuşită pe nedrept din activul societăţii pe nedrept prin tehnica retragerilor din banca, creditărilor ca aport şi retragerea sumelor din societate şi complicitate la infracţiunea de spălarea banilor, în formă continuată, prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea 656/2002, cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., constând în aceea că până în anul 2016, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, cu intenţie directă a acordat sprijin direct, material şi moral inculpatului F., administrator al S.C. C. să disimuleze adevărata provenienţă a sumei de 643491,52 RON însuşită pe nedrept din activul societăţii pe nedrept prin tehnica retragerilor din bancă, creditărilor ca aport şi retragerea sumelor din societate.

Inculpatul F. a fost trimis în judecată pentru complicitate la infracţiunea de spălarea banilor, în formă continuată, prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 29 alin. (1), lit. b) din Legea 656/2002, cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., constând în aceea că până în anul 2016, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, cu intenţie directă a acordat sprijin direct, material şi moral inculpatului F., administrator al S.C. C. sa disimuleze adevărata provenienţă a sumei de 643.491,52 RON însuşită pe nedrept din activul societăţii pe nedrept prin tehnica retragerilor din banca, creditărilor ca aport şi retragerea sumelor din societate.

Inculpata I. a fost trimisă în judecată pentru complicitate la infracţiunea de spălarea banilor, în formă continuată, prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 29 alin. (1), lit. b) din Legea 656/2002, cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., constând în aceea că până în anul 2016, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, cu intenţie directă a acordat sprijin direct, material şi moral inculpatului F., administrator al S.C. C. să disimuleze adevărata provenienţă a sumei de 643.491,52 RON însuşită pe nedrept din activul societăţii pe nedrept prin tehnica retragerilor din bancă, creditărilor ca aport şi retragerea sumelor din societate.

Sub aspectul situaţiei de fapt, Curtea reţine că din raportul de expertiză efectuat în cauză rezultă că suma de 622.612,64 RON, ridicată din conturile SC B., şi însuşită pe nedrept de administratorul de drept, J., cu ajutorul, material şi moral al inculpatei E., care, calitate de administrator în fapt a retras din conturi suma de 2.000.600 RON, sumă care a intrat în casieria societăţii de unde J. şi-a însuşit şi folosit în interes personal suma de 622.612,64 RON, a fost supusă unui amplu proces de spălare prin intermediul unor operaţiuni fictive şi succesive de creditare, urmate de restituiri ale presupuselor creditări ale societăţii, fiind astfel disimulată adevărata provenienţă a numerarului.

Se reţine în acest sens că, în evidenţa contabilă a societăţii, aflată la dosarul cauzei, sunt consemnate rulaje importante pe seama contului 455 - sume datorate acţionarilor sau asociaţilor de SC B.. Rezultă că asociatul unic J., a creditat societatea de-a lungul perioadei cu o valoare cumulată de 2.968.967,70 RON deşi aceasta nu figurează în bazele de date cu venituri, iar, din valoarea creditată, societatea i-a restituit, tot prin mai multe tranşe, valoarea cumulată de 2.767.245,29 RON, contul 455 prezentând un sold creditor (ce reprezintă datoria societăţii faţă de asociat, la sfârşitul lunii februarie 2014 de 201.722,41 RON. Se constată, totodată, că sumele sunt evidenţiate în Registrul de casă(cont 5311) deţinute de societate, dar la dosarul cauzei nu se regăsesc dispoziţiile de încasare sau de plată care reprezintă documentele justificative pentru caserie.

Din declaraţiile date pe parcursul procesului penal, de contabila societăţii, martora K., care a fost audiată şi în apel, când a declarat că menţine în totalitate declaraţiile date anterior în cauză, rezultă că înregistrările efectuate în contul 455 se datorează solicitărilor făcute de J. şi E., persoane care îi comunicau verbal că au împrumutat societatea cu sume de bani, folosite ulterior la achiziţia de deşeuri şi că J. nu i-a remis documente (contracte) care să ateste împrumutul efectuat, ci îi prezenta chitanţele de plată în numerar aferente facturilor de achiziţie. Referitor la lipsa documentelor justificative restituirii împrumuturilor acordate societăţii, aceeaşi martoră a declarat că J. nu i-a remis niciodată dispoziţii de plată aferente acestor restituiri.

Concluzionând, Curtea constată că în perioada 2011-2014, J., în prezent decedată a supus unui proces de spălare sumele de bani provenite din săvârşirea infracţiunii prev. de art. 272 alin. (1), lit. b) din Legea nr. 31/1990 în cuantum de 622.612,74 RON, prin aceea că, după însuşirea sumelor de bani şi, implicit devalizarea SC B. a disimulat adevărata provenienţă a acestora prin operaţiuni succesive de creditare şi restituire pentru a le da o provenienţă aparent licită, fiind ajutată de inculpata E. care, în calitate de administrator în fapt a ridicat bani din conturile societăţii.

În ceea ce priveşte S.C. C. se constată că suma de 643.491,52 RON, ridicată din conturile S.C. C., şi însuşită pe nedrept de administratorul de drept, F., cu ajutorul material şi moral al inculpaţilor A., I. şi F., care au retras din conturile societăţii sumele de 160.700 RON, 319.550 RON şi 2.049.500 RON, sume care au intrat în casieria societăţii de unde F. şi-a însuşit şi folosit în interes personal suma de 643.491,52 RON, a fost supusă unui amplu proces de spălare prin intermediul unor operaţiuni fictive şi succesive de creditare, urmate de restituiri ale presupuselor creditări ale societăţii, fiind astfel disimulată adevărata provenienţă a numerarului.

Se reţine în acest sens că, în evidenţa contabilă a societăţii, aflată la dosarul cauzei, în perioada 2014-2015 şi parţial 2011, sunt consemnate rulaje importante pe seama contului 455 - sume datorate acţionarilor sau asociaţilor de S.C. C.. Rezultă că asociatul unic F., a creditat societatea de-a lungul perioadei cu o valoare cumulată de 2.398.767,00 RON, deşi aceasta nu figurează în bazele de date cu venituri, iar, din valoarea creditată, societatea i-a restituit, tot prin mai multe tranşe, valoarea cumulată de 2.377.517,73 RON, contul 455 prezentând un sold creditor (ce reprezintă datoria societăţii faţă de asociat), la data de 31.12.2015 de 21.249,27 RON. Se constată, totodată, că sumele sunt evidenţiate în Registrul de casă(cont 5311) deţinute de societate dar la dosarul cauzei nu se regăsesc dispoziţiile de încasare sau de plată care reprezintă documentele justificative pentru caserie.

Din declaraţiile date pe parcursul procesului penal, de contabila societăţii, martora K., care a fost audiată şi în apel, când a declarat că menţine în totalitate declaraţiile date anterior în cauză, rezultă că înregistrările efectuate în contul 455 se datorează solicitărilor făcute de A. şi F., persoane care îi comunicau verbal că au împrumutat societatea cu sume de bani, folosite ulterior la achiziţia de deşeuri. Martora a mai declarat că nu i-au fost remise documente (contracte) care să ateste împrumutul efectuat şi că A. îi prezenta chitanţe de plată în numerar aferente facturilor de achiziţie. Referitor la lipsa documentelor justificative restituirii împrumuturilor acordate societăţii, aceeaşi martoră a declarat că F. nu i-a remis niciodată dispoziţii de plată aferente acestor restituiri.

Concluzionând, Curtea constată că până în anul 2016, inculpatul F. a supus unui proces de spălare sumele de bani provenite din săvârşirea infracţiunii prev. de art. 272 alin. (1), lit. b) din Legea nr. 31/1990 în cuantum de 643.491,52 RON, prin aceea că, după însuşirea sumelor de bani şi, implicit devalizarea S.C. C. a disimulat adevărata provenienţă a acestora prin operaţiuni succesive de creditare şi restituire pentru a le da o provenienţă aparent licită, fiind ajutată de inculpaţii A., I. şi F., care au retras bani din conturile societăţii.

În ceea ce priveşte S.C. D., din concluziile raportului de expertiză rezultă că în situaţia din speţă - din probe rezultă că achiziţia de materiale feroase şi neferoase s-a realizat în fapt de la persoane fizice, facturile fiscale înregistrate în evidenţele contabile pentru a justifica o achiziţie de la persoane juridice fiind fictive - sumele de bani reciclate de administratorul acestei societăţi, rezultate din compararea cheltuielilor reale efectuate de societate cu mărfurile achiziţionate de la persoane fizice şi livrate în perioada verificată, cu plăţile fictive înregistrate în evidenţa contabilă ca fiind aferente operaţiunilor nereale sunt în cuantum de 138.339,73 RON.

Din raportul de expertiză contabilă reiese că suma de 138.339,73 RON, însuşită fără drept de E. din activul S.C. D. a fost supusă unui proces de spălare prin intermediul unor operaţiuni succesive de creditare, urmate de restituiri ale presupuselor creditări ale societăţii, fiind disimulată astfel adevărata provenienţă a numerarului, activitatea infracţională de care inculpata E. a beneficiat de ajutorul direct, material şi moral dat de inculpatul A. care a retras din conturile societăţii suma de 38.020 RON şi alte sume prin ATM, pe care le-a pus la dispoziţia inculpatei E. care şi le-a însuşit în urma unui proces menit să le confere legalitate.

Se reţine în acest sens că, în evidenţa contabilă a societăţii, aflată la dosarul cauzei, sunt consemnate rulaje importante pe seama contului 455 - sume datorate acţionarilor sau asociaţilor de S.C. D.. Rezultă că asociatul unic E., a creditat societatea de-a lungul perioadei cu o valoare cumulată de 266.390 RON, deşi aceasta nu figurează în bazele de date cu venituri, iar, din valoarea creditată, societatea i-a restituit, tot prin mai multe tranşe, valoarea cumulată de 215.980 RON, contul 455 prezentând un sold creditor (ce reprezintă datoria societăţii faţă de asociat), la data de 31.03.2017 de 50.410 RON. Se constată, totodată, că sumele sunt evidenţiate în Registrul de casă (cont 5311) deţinute de societate, dar la dosarul cauzei nu se regăsesc dispoziţiile de încasare sau de plată care reprezintă documentele justificative pentru caserie.

Pentru considerentele de mai sus, Curtea constată că sunt întrunite elementele de tipicitate ale infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii - spălare de bani, în cazul inculpaţilor E. şi F., respectiv complicitate la această infracţiune în cazul inculpaţilor A., F., E. şi I., actele de natură să denatureze provenienţa reală şi drepturile efective asupra bunurilor provenite din infracţiunea principală constând în introducerea, respectiv ajutorul dat în vederea introducerii în patrimoniile societăţilor pe care inculpaţii E., F., A. şi F. le administrau în drept sau în fapt a sumei totale de 622.612,74 RON în cazul SC B., 643.491,52 de RON în cazul S.C. C., şi 138.339,73 RON în cazul S.C. D., sume cărora li s-au atribuit o identitate falsă aparent legitimă, prin intermediul conturilor contabile 455 - sume datorate acţionarilor şi asociaţilor. S-a realizat practic şi o circulaţie a acestor sume de bani, în accepţiunea conferită acestui termen de dispoziţiile art. 29 alin. (1), lit. b) din Legea nr. 656/2002 pentru că aceste resurse financiare provenite din săvârşirea infracţiunii de folosire cu rea- credinţă a creditului societăţii au fost trecute scriptic, în actele contabile, în patrimoniile societăţilor comerciale administrate de inculpaţii A., F., E. şi F..

Activitatea de disimulare a fost de natură a face nesesizabilă, la prima vedere originea ilicită a provenienţei bunului prin crearea unei situaţii de apartenenţă "legală" veridică a bunurilor şi a drepturilor asupra acestora, pentru că, prin introducerea lor în contabilitatea societăţilor comerciale sub forma unor împrumuturi s-a dat aparenţă legală acestor resurse financiare.

Urmarea imediată a constat în disimularea efectivă (ca rezultat al acţiunii de disimulare) a adevăratei naturi, provenienţe a sumelor de bani provenite din săvârşirea infracţiunii de folosire cu rea-credinţă a creditului societăţii. Tot ca o consecinţă a acţiunilor de disimulare, bunurile provenite din comiterea de infracţiuni au apărut în materialitatea lor într-o altă lumină şi cu o altă semnificaţie, fără nicio legătură cu provenienţa lor ilicită, reală.

Sub aspectul laturii subiective, Curtea reţine că, potrivit art. 49 alin. (4) din Legea nr. 129/2019 (fost art. 29 alin. (4) din Legea nr. 656/2002) " Cunoaşterea provenienţei bunurilor sau scopul urmărit trebuie stabilită/stabilit din circumstanţele faptice obiective".

În cauză, Curtea constată că infracţiunile au fost comise cu forma de vinovăţie cerută de lege, intenţie directă, de autorii infracţiunilor de spălare de bani şi intenţie indirectă de complici, care, atunci când au retras sumele de bani şi le-au predat administratorilor de drept, fără întocmirea unor acte justificative, au prevăzut şi acceptat nu numai că acestea vor fi însuşite pe nedrept, ci şi că vor fi supuse unor procese de natură să le confere legalitate. Concluzia se impune raportat la întreaga stare de fapt şi la toate circumstanţele cauzei - începând cu anul 2011 şi până în 2017, inculpaţii A., F. şi E. au fost implicaţi, având diferite roluri într-un amplu proces de evaziune fiscală, derulat prin intermediul mai multor societăţi, scopul final urmărit de aceştia fiind însuşirea în mod ilegal a unor sume de bani cărora să li se confere o aparenţă de legalitate. În ceea ce o priveşte pe I., instanţa de apel nu poate primi apărarea formulată de aceasta în faţa instanţei de prim grad (la urmărire penală şi în faza apelului s-a prevalat de dreptul la tăcere), apărare în cadrul căreia a susţinut, în esenţă că nu a cunoscut despre activitatea infracţională desfăşurată în cadrul S.C. C. şi, nu a conştientizat (nu a prevăzut) că actele de retragere efectuate, au constituit un ajutor pentru însuşirea fără drept a unor sume de bani cărora ulterior le-a fost conferită o aparenţă de legalitate. Poziţia procesuală nesinceră este reţinută în primul rând, în raport cu, chiar declaraţia pe care a dat-o în faţa primei instanţe. Astfel, se constată faptul că, deşi F. este fiul surorii soţului său, inculpata a ţinut să precizeze în şedinţă publică faptul că nu îl cunoaşte, însă ştie că de societate s-au ocupat copiii şi nora sa: F., E. şi A., declaraţie menită să susţinută poziţia adoptată şi de ceilalţi inculpaţi, care, aşa cum s-a arătat cu ocazia examinării activităţii infracţionale imputate inculpatului F., în faza judecăţii au încercat să-l exonereze de răspundere penală şi să creioneze o stare de fapt în raport cu care să răspundă penal doar inculpatul F. care mai fusese anterior condamnat pentru fapte similare. Totodată, deşi a fost împuternicită să retragă bani din conturile S.C. C., se referă la această activitate ca la o favoare pe care a făcut-o fiului său, inculpatul F., într-o ocazie singulară:

"cu mult timp în urmă, nu îmi aduc aminte, fiul meu, F. m-a rugat să merg să iau banii din bancă să ridic aceşti bani, întrucât el era cu copilul în spital, în Bucureşti". Din interceptările de la dosar, rezultă că la data de 10.05.2017 I. a vorbit la telefon cu UUUUUUU., mama inculpatului F. interesându-se de acesta, din discuţia purtată de cele două rezultând implicarea activă a I. inclusiv în încercările de a se sustrage de la răspundere penală: I.: Nu mai aveţi nimic de făcut!.. Oare cât or costat avocaţii?...Nu-i nimic, hai să ne grăbim noi mai înainte şi...nu-i nimic" I.:

"(...) A vorbit avocatul cu poliţistul acela! Şi a spus că DAN să vină vineri. Dar poliţistul n-a vrut, a spus că săptăma viitoare. O să-l sune poliţistul pe avocat: când o să vină DAN", I. referindu-se la percheziţia efectuată la domiciliul lui F.:

"A trecut! Bine că n-au găsit lucruri, de alea..., numai cioburi!" I.: Ei!, e bine că n-au găsit nimic..., că nu l-au găsit pe Dan...".

Constatând că infracţiunile de spălare de bani şi complicitate la spălare de bani deduse judecăţii prezintă elementele de tipicitate prevăzute de lege şi au fost comise cu forma de vinovăţie cerută de lege se va dispune condamnarea inculpaţilor A., F., E., F. şi I..

În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepselor care vor fi aplicate inculpaţilor A., F., E., F. şi I., pentru infracţiunile pentru care s-a constatat angajată răspunderea penală, Curtea reţine următoarele:

Sancţiunile de drept penal nu pot acţiona eficient decât în măsura în care corespund principiilor fundamentale ale politicii penale şi ale dreptului penal şi dacă sunt guvernate de acestea, iar combaterea efectivă a criminalităţii nu se poate realiza decât printr-o îmbinare echilibrată a caracterului pedepsei ca măsură de constrângere şi de mijloc de reeducare a condamnatului.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 74 din C. pen., stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face, în raport, cu gravitatea infracţiunii săvârşite şi cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: a) împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite; b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; c) natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii; d) motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit; e) natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; f) conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal; g) nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

Aplicând aceste considerente teoretice speţei pendinte, instanţa de apel reţine că infracţiunile de evaziune fiscală/complicitate la evaziune fiscală şi spălare a banilor s-au prelungit pe o durată îndelungată de timp, în perioada anilor 2011-2016/2017. Aşa cum a rezultat din probatoriul administrat în cauză, inculpaţii, prin intermediul unor societăţi comerciale, inclusiv prin intermediul unor societăţi care nu au desfăşurat niciodată activităţi comerciale, au înregistrat în evidenţele contabile facturi fiscale care nu au la bază operaţiuni reale, pentru a diminua sursa impozabilă cu consecinţa prejudicierii bugetului de stat cu sume mari de bani reprezentând TVA, impozit pe profit şi impozit pe venituri din alte surse.

Însă, în aprecierea circumstanţelor reale, instanţa reaminteşte importanţa împrejurării ca tragerea la răspundere penală a persoanelor care comit infracţiuni să se realizeze la un moment cât mai apropiat temporal de data comiterii acestora, aspect esenţial, raportat, atât la prevederile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului cât şi la cele ale art. 8 din C. proc. pen. care statuează noţiunea de "termen rezonabil", dar şi la scopul sancţionării persoanelor care comit infracţiuni în vederea corijării comportamentului antisocial al acestora.

În acest context, instanţa are în vedere că trecerea unei perioade de timp îndelungate de la data comiterii faptelor penale duce la dobândirea unui caracter difuz al pericolului social concret al infracţiunii, precum şi la diminuarea proporţionalităţii dintre necesitatea societăţii de a aplica o sancţiune penală şi dreptul inculpatului la libertatea de mişcare.

Totodată, instanţa are în vedere şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în ceea ce priveşte necesitatea asigurării unui remediu efectiv în cazul depăşirii termenului rezonabil şi încălcării dreptului la un proces echitabil, respectiv statutul este obligat să reglementeze în dreptul intern un remediu care să permită persoanei să valorifice drepturile şi libertăţile consacrate în Convenţie, iar caracterul efectiv al acestui remediu trebuie apreciat în funcţie de capacitatea acestuia de a furniza celui interesat o satisfacţie adecvată în raport cu violarea suferită (cauza Abramiuc contra României). În jurisprudenţa sa, în cauzele Beck contra Norvegiei şi Beheyt contra Belgiei, Curtea a stabilit că o atenuare a pedepsei constituie, în privinţa depăşirii termenului rezonabil, o reparaţie corespunzătoare din moment ce este măsurabilă şi substanţială.

În egală măsură, se reţine că, într-un sistem de drept care pune accent pe caracterul educativ al sancţiunilor penale şi nu pe latura punitivă, primordială fiind corijarea comportamentului celor care săvârşesc fapte penale, trecerea unei perioade de timp îndelungate de la momentul comiterii infracţiunilor reduce în mod semnificativ pericolul social şi implicit nevoia societăţii de sancţionare a individului. În acelaşi timp, caracterul retributiv şi funcţia de exemplaritate îşi pierd din eficienţă, diminuându-se treptat până la dispariţie în situaţia în care devine incidentă instituţia prescripţiei răspunderii penale.

În raport cu aceste consideraţii, luând în considerare, durata îndelungată de timp scursă de la data săvârşirii faptelor şi până la pronunţarea prezentei hotărâri, mai mult de 6 ani, interval de timp suficient pentru a legitima concluzia unei diminuări a impactului infracţiunilor comise asupra colectivităţii, dar şi pe cea a conturării unor posibilităţi concrete de reintegrare socială a inculpaţilor, instanţa va aplica acestora pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege.

În privinţa aplicării pedepselor complementare şi accesorii, instanţa reţine că, aşa cum a stabilit Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudenţa sa constantă, exerciţiul unui drept poate fi interzis dosar în măsura în care există o nedemnitate.

În cauză, natura infracţiunii de evaziune fiscală reflectă o atitudine de eludare a obligaţiilor pe care legea le instituie în sarcina contribuabililor, sustragerea de la plata impozitelor şi a taxelor datorate statului, reprezentând o faptă care încalcă direct interesele statului şi determină existenţa unei nedemnităţi a inculpaţilor de a participa la organizarea şi reprezentarea comunităţii din care face parte, deci a unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 66 alin. (1), lit. a) şi b) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

În ceea ce priveşte interzicerea exercitării dreptului prevăzut de art. 66 alin. (1), lit. g) din C. pen., respectiv dreptul de a ocupa funcţia de administrator al persoanelor juridice de drept privat, instanţa constată că această soluţie este impusă de nevoia de a preîntâmpina comiterea de noi infracţiuni, având în vedere faptul că inculpaţii au acţionat în calitate de administratori, de fapt sau de drept, ai unor societăţi comerciale.

Referitor la persoana inculpatului A., instanţa reţine că are 33 de ani, are studii medii (7 clase), este căsătorit, nu are o sursă legală de venituri (nu are ocupaţie şi nici loc de muncă), nu este cunoscut cu antecedente penale. De asemenea, se are în vedere faptul că pe parcursul cercetărilor acesta a avut o atitudine nesinceră, nerecunoscând comiterea faptelor reţinute în sarcina sa.

Curtea apreciază că, în raport, cu natura şi gravitatea faptelor reţinute în sarcina inculpatului, nivelul de instrucţie al acestuia, atitudinea procesuală, durata îndelungată de timp scursă de la data săvârşirii faptelor şi ansamblul tuturor împrejurărilor cauzei, aplicarea unor pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege, constituie un mijloc de reeducare şi corespunde scopului pedepsei de a preveni săvârşirea unor noi infracţiuni.

Cum în cauză faptele, au fost săvârşite în formă continuată, dar şi sub forma concursului real de infracţiuni, instanţa, potrivit dispoziţiilor art. 38-39 alin. (1), lit. b) şi art. 45 alin. (2) şi (3) din C. pen. va contopi pedepsele stabilite în pedeapsa cea mai grea, la care se va adăuga un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă, pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 alin. (1), lit. a), b) şi g) din C. pen. şi pedeapsa accesorie prevăzută de art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen.

În baza art. 72 din C. pen. se va deduce din durata pedepsei rezultante aplicate perioada reţinerii, arestării preventive şi arestului la domiciliu.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul F., se reţine că acesta are 35 de ani, are un nivel redus de educaţie (4 clase), este căsătorit, a comis infracţiunile deduse judecăţii în stare de recidivă postcondamnatorie, reţinută, în raport, cu condamnarea la pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, aplicată prin sentinţa penală nr. 382 din 28.05.2015 a Tribunalului Dolj, definitivă prin neapelare la data de 30.06.2015, pe parcursul cercetărilor acesta a avut o atitudine nesinceră, recunoscând faptele într-o manieră de natură să-i exonereze de răspundere pe ceilalţi inculpaţi.

În raport cu natura şi gravitatea faptelor reţinute în sarcina inculpatului, nivelul de instrucţie al acestuia, atitudinea procesuală, durata îndelungată de timp scursă de la data săvârşirii faptelor şi ansamblul tuturor împrejurărilor cauzei, aplicarea unor pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege, constituie un mijloc de reeducare şi corespunde scopului pedepsei de a preveni săvârşirea unor noi infracţiuni.

Cum în cauză în cauză faptele au fost comise în stare de recidivă, săvârşite în formă continuată, dar şi sub forma concursului real de infracţiuni, instanţa, va reţine aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. şi va menţine dispoziţia privind revocarea, în temeiul art. 96 alin. (4) din C. pen. a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 382 din 28.05.2015 pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2014, definitivă prin neapelare la data de 30.06.2015, iar în baza 43 alin. (2) din C. pen. rap. la art. 38 alin. (1) din C. pen. şi art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. vor fi contopite pedepsele în pedeapsa cea mai grea, la care se va adăuga un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă, pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 alin. (1), lit. a), b) şi g) din C. pen. şi pedeapsa accesorie prevăzută de art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen.

În baza art. 72 din C. pen. se va deduce din durata pedepsei rezultante aplicate perioada reţinerii, arestării preventive şi arestului la domiciliu.

Referitor la persoana inculpatei E., instanţa reţine că are 36 de ani, are un nivel redus de educaţie (5 clase), este căsătorit, nu este cunoscută cu antecedente penale şi a avut o atitudine nesinceră pe parcursul procesului penal.

Cum în cauză faptele, au fost săvârşite în formă continuată, dar şi sub forma concursului real de infracţiuni, instanţa, potrivit dispoziţiilor art. 38-39 alin. (1), lit. b) şi art. 45 alin. (2) şi (3) din C. pen. va contopi pedepsele stabilite în pedeapsa cea mai grea, la care se va adăuga un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă, pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen. şi pedeapsa accesorie prevăzută de art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen.

În baza art. 72 din C. pen. se va deduce din durata pedepsei rezultante aplicate perioada arestării preventive.

Referitor la persoana inculpatului F., instanţa reţine că are 40 de ani, are un nivel redus de educaţie (4 clase), este căsătorit, nu are o sursă legală de venituri (nu are ocupaţie şi nici loc de muncă), nu este cunoscut cu antecedente penale. De asemenea, se are în vedere faptul că pe parcursul cercetărilor acesta a avut o atitudine oscilantă, recunoscând, iniţial, în parte în cursul urmăririi penale activitatea infracţională imputată, pentru ca, ulterior, în faza judecăţii, să susţină că nu avut nicio implicare.

În baza art. 72 din C. pen. se va deduce din durata pedepsei rezultante aplicate perioada reţinerii, arestării preventive şi arestului la domiciliu.

Referitor la persoana inculpatei I., instanţa reţine că are 49 de ani, nu are studii, este căsătorit, nu are o sursă legală de venituri (nu are ocupaţie şi nici loc de muncă), nu este cunoscută cu antecedente penale şi a avut o atitudine nesinceră pe parcursul procesului penal.

Curtea apreciază că, în raport, cu natura şi gravitatea infracţiunii continuate reţinute în sarcina inculpatei, nivelul de instrucţie al acesteia, atitudinea procesuală, durata îndelungată de timp scursă de la data săvârşirii faptei şi ansamblul tuturor împrejurărilor cauzei, aplicarea uni pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege, constituie un mijloc de reeducare şi corespunde scopului pedepsei de a preveni săvârşirea unor noi infracţiuni.

În ceea ce priveşte executarea pedepsei raportat la persoana inculpatei, conduita pe care a avut-o anterior comiterii infracţiunii şi posibilităţile sale de îndreptare instanţa apreciază că aplicarea pedepsei este suficientă şi, chiar fără executarea acesteia nu va mai comite infracţiuni, fiind, însă necesară supraveghere conduitei sale pentru o perioadă determinată.

Pe cale consecinţă, se va dispune în baza art. 91 din C. pen., suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, cu instituirea măsurilor de supraveghere prev. de art. 93 alin. (1) din C. pen. şi a obligaţiei prev. de art. 93 alin. (2), lit. b) din C. pen., iar în baza art. 93 alin. (3) din C. pen. va fi obligată inculpata să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Şcolii Gimnaziale Coşoveni sau în cadrul Căminului Cultural Coşoveni, pe o perioadă de 90 de zile lucrătoare.

În ceea ce o priveşte pe inculpata persoană juridică S.C. C. parchetul, prin motivele de apel formulate în scris a invocat greşita individualizare a pedepsei.

În urma propriului examen, Curtea apreciază că pedeapsa amenzii penale la care a fost condamnată inculpata persoană juridică este prea blândă, sub aspectul numărului de zile amendă aplicate, raportat la perioada lungă în care a desfăşurat activitate infracţională (5 ani), faptul că infracţiunea de evaziune comisă este în formă continuată, iar prejudicial cauzat este mai mare de 100.000 de euro, în prezenta cauză stabilindu-se răspunderea inculpatei persoană juridică pentru forma agravată a infracţiunii de evaziune fiscală dedusă judecăţii.

Pentru aceste considerente, apelul este fondat şi sub aspectul criticii formulate cu privire la soluţia dispusă de instanţa de prim grad în privinţa inculpatei persoana juridică S.C. C., pedeapsa principal aplicată de prima instanţă urmând a fi majorată la 25. 000 de RON (250 x100 RON).

Cu privire la latura civilă a cauzei, pentru considerentele expuse cu ocazia examinării încadrării juridice a infracţiunilor de evaziune fiscală deduse judecăţii, se constată că sunt întemeiate şi criticile formulate de parchet şi apelanta parte civilă Statul Român prin ANAF cu privire la prejudicierea bugetului de stat cu sumele, reprezentând impozitul pe venituri din alte surse, critica din apelul părţii civile Statul Român prin ANAF cu privire la TVA colectată fiind neîntemeiată pentru considerentele expuse în cadrul aceluiaşi examen.

Pentru aceste considerente, va fi reformată hotărârea primei instanţe şi sub aspectul laturii civile în sensul că se va înlătura aplicarea art. 397 alin. (1) din C. proc. pen. rap. la art. 1357 din C. civ. pentru inculpaţii F., A., E., S.C. C., H. şi G., aplicarea art. 25 alin. (5) din C. proc. pen. şi art. 397 alin. (5) din C. proc. pen., iar în baza art. 397 alin. (1) din C. proc. pen. rap. la art. 1357 alin. (1) şi (2) din C. civ., cu aplic. art. 173-174 şi art. 176 din Codul de procedură fiscală, ţinându-se cont, în cazul inculpaţilor H. şi G. şi de dispoziţiile art. 25 alin. (5) din C. proc. pen., conform cărora instanţa soluţionează acţiunea civilă în cazul în care dispune încetarea procesului penal ca urmare a împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii penale, va fi admisă în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă Statul Român prin ANAF reprezentat de DGRFP Craiova - Administraţia Finanţelor Publice Dolj, şi, pe cale de consecinţă, vor fi obligaţi inculpaţii F., A., E., F., S.C. C., H. şi G., în solidar, la sumele reţinute ca fiind prejudiciul cauzat bugetului de stat, precum şi la plata accesoriilor legale calculate potrivit Codului de procedură fiscală, de la data producerii prejudiciului, până la data achitării integrale a obligaţiilor fiscale, conform raportului de expertiză contabilă efectuat în faza urmăririi penale şi suplimentul la raportul de expertiză efectuat cu ocazia judecăţii în primă instanţă.

În ceea ce priveşte sumele reţinute ca fiind prejudiciile create părţii civile S.C. D. prin infracţiunea prev. de art. 272 alin. (1), lit. b) din Legea nr. 31/1990, săvârşită în forma coautoratului, respectiv complicităţii şi părţii civile S.C. C., prin infracţiunea prev. de art. 272 alin. (1), lit. b) din Legea nr. 31/1990, săvârşită în forma coautoratului, respectiv complicităţii, examen efectuat în cadrul apelului declarat de parchet, şi urmare admiterii criticii privind soluţiile de achitare dispuse de prima instanţă cu privire la aceste infracţiuni, se constată că, în faza urmăririi penale, prin declaraţii date prin mandatar, cele două societăţi s-au constituit părţi civile în procesul penal, iar în raport cu dispoziţiile art. 25 alin. (5) din C. proc. pen. se impune rezolvarea acţiunilor civile chiar dacă s-a dispus în cauză încetarea procesului penal, ca urmare a împlinirii termenului de prescripţie.

Instanţa constată că aceste prejudicii pretinse de cele două societăţi comerciale la momentul formulării acţiunilor civile se datorează, în mod exclusiv, manoperelor frauduloase ale inculpaţilor A. şi E. în cazul S.C. D. şi inculpaţilor A., F., F. şi I. pentru S.C. C. inculpaţi care, în acest mod, au prejudiciat patrimoniul celor două părţi civile. Se constată, totodată, că aceste sume pretinse de fiecare societate în parte sunt fondate, raportul de constatare efectuat în cauză probând certitudinea existenţei şi întinderii acestor prejudicii produse distinct în dauna patrimoniului fiecărei societăţi comerciale.

Potrivit dispoziţiilor art. 1349 din C. civ., orice persoană este obligată, prin conduita pe care o adoptă, prin acţiunile sau inacţiunile sale, să nu aducă atingere drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. Articolul 1357 din C. civ. instituie, în sarcina persoanei care provoacă un prejudiciu, obligaţia de a-l repara, răspunderea fiind pentru cea mai mică culpă. Nu în ultimul rând, art. 1381 din C. civ. instituie obligaţia reparării prejudiciului produs prin fapta culpabilă.

Pe fondul acestui temei legal, instanţa reţine că revine, în sarcina inculpaţilor, obligaţia reparării integrale a prejudiciilor produse şi constatate cu ocazia efectuării raportului de constatare din prezentul dosar penal, cu precizarea că, în cazul ambelor societăţi, sumele nu ar fost însuşite fără contribuţia inculpaţilor pentru care s-a reţinut ca formă de participaţie penală complicitatea, context în care se impune suportarea sumelor în solidar, dispoziţiile art. 1382 din C. civ., statuând răspunderea solidară în cazul obligaţiei de reparaţie, stipulată de art. 1381 din acelaşi cod, la care s-a făcut anterior referire.

Având în vedere că inculpaţii au fost obligaţi la plata sumelor reprezentând prejudiciile cauzate prin infracţiunile prev. de 272 alin. (1), lit. b) din Legea nr. 31/1990 şi ţinând cont şi de decizia nr. 23 din 2017 prin care ÎCCJ, în soluţionarea unui recurs în interesul legii a stabilit că "nu se impune luarea măsurii de siguranţă a confiscării speciale a sumelor de bani ce au făcut obiectul infracţiunii de spălare a banilor şi care provin din săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală concomitent cu obligarea inculpaţilor la plata sumelor reprezentând obligaţii fiscale datorate statului ca urmare a săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală", Curtea nu va face aplicarea art. 51 alin. (1) din Legea nr. 129/2019 (fostul art. 33 alin. (1) din Legea nr. 656/2002) privind confiscarea specială, ca urmare a comiterii infracţiunilor de spălare de bani.

În ceea ce priveşte suma de 622.612,74, reprezentând prejudiciul cauzat SC B., de către inculpata E. prin comiterea infracţiunii prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 272 alin. (1), lit. b) din Legea nr. 31/1990 şi produsul infracţiunii prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 49 alin. (1), lit. b) din Legea nr. 129/2019 (fost art. 29 alin. (1), lit. b) din Legea nr. 656/2002) Curtea reţine că, potrivit, dispoziţiilor art. 33 din Legea 656/2002 (actualmente art. 50 din Legea nr. 129/2019), în cazul în care s-a săvârşit o infracţiune de spălare a banilor sau de finanţare a actelor de terorism ori de criminalitate organizată, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie şi, totodată, se aplică disp. art. 112 din C. pen. privind confiscarea bunurilor; dacă bunurile supuse confiscării nu se găsesc, se confiscă echivalentul lor în bani sau bunurile dobândite în locul acestora; de asemenea, se confiscă veniturile sau alte beneficii materiale obţinute din bunurile supuse confiscării.

Conform art. 112 alin. (1), lit. e) din C. pen., sunt supuse confiscării speciale: bunurile dobândite prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate şi în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia.

În raport cu cele expuse, constatând că suma ce constituie produsul spălării de bani nu a fost solicitată de persoana vătămată, nu a fost, pe cale de consecinţă restituită acesteia şi nici nu serveşte la despăgubirea ei, se va dispune confiscarea acestei sume de la inculpata E..

Tot sub aspectul laturii civile, instanţa de apel constată că există o contradicţie între considerentele sentinţei apelate şi dispozitivul acesteia cu privire la contribuţia de 3% din veniturile realizate din vânzarea deşeurilor metalice în sensul că, deşi în considerente a apreciat că prejudiciul constând în neplata acestei contribuţii este unul de natură fiscală, în dispozitiv nu a aplicat corespunzător art. 25 alin. (5) din C. proc. pen.

Astfel, analizând apelul declarat de partea civilă Administraţia Fondului pentru Mediu instanţa de apel constată următoarele:

Motivul de apel, formulat în scris de partea civilă Administraţia Fondului pentru Mediu este fondat.

În faza urmăririi penale, în baza sumelor calculate prin rapoartele de constatare întocmite în dosarul penal nr. x/2016 Administraţia Fondului pentru Mediu s-a constituit parte civilă în cauză pentru S.C. B. S.R.L cu suma de 80.702 RON, pentru S.C. C. S.R.L cu suma de 72.253 RON şi pentru S.C. D. cu suma de 23.324 RON, sume cu privire la care s-a arătat că reprezintă prejudiciul cauzat de inculpaţi aferent contribuţiei de 3% din veniturile realizate din vânzarea deşeurilor metalice.

În speţă, în mod corect prima instanţă, cu privire la contribuţia de 3% la fondul de mediu, a reţinut că, urmare a modificărilor şi clarificărilor aduse Legii nr. 241/2005 prin Dec. 363/2015 a CCR şi prin Dec. nr. 9/2020 emisă de Î.C.C.J. - Completul pentru Dezlegarea unor chestiuni de drept, această contribuţie, care se reţinea prin stopaj la sursă nu mai face parte din categoria obligaţiilor fiscale care intră sub protecţia infracţiunilor prev. de art. 9 din Legea nr. 241/2005, iar în cazul faptelor de evaziune fiscală, deduse judecăţii ca fiind comise, în raport, cu S.C. D., în cazul cărora prin actul de sesizare prejudiciul a fost raportat exclusiv la contribuţia de 3% a dispus achitarea, soluţia fiind greşită doar sub aspectul temeiului de drept, care este art. 16 alin. (1), lit. b) teza I din C. proc. pen.

Aceeaşi soluţie s-ar fi impus şi în cazul faptelor de evaziune fiscală comise în raport cu celelalte două societăţi, dacă prejudiciul ar fi constat numai în contribuţia de 3% din veniturile realizate din vânzarea deşeurilor metalice, soluţia de condamnare fiind justificată prin prisma celorlalte sume, reprezentând TVA, impozit pe profit, impozit pe venituri din alte surse, care reprezintă obligaţii fiscale care intră sub protecţia infracţiunilor prev. de art. 9 din Legea nr. 241/2005.

Pe cale de consecinţă, în mod greşit instanţa de prim grad nu a făcut aplicarea art. 25 alin. (5) din C. proc. pen. în ceea ce priveşte acţiunea civilă formulată de partea civilă Administraţia Fondului pentru Mediu, articol care prevede că, în caz de achitare a inculpatului, în temeiul art. 16 alin. (1), lit. b) teza I din C. proc. pen., instanţa lasă nesoluţionată acţiunea civilă.

Pentru aceste considerente, apelul formulat de apelanta parte civilă Administraţia Fondului pentru Mediu va fi admis, iar hotărârea primei instanţe va fi reformată în consecinţă.

Tot cu privire la aplicarea art. 25 alin. (5) din C. proc. pen., Curtea, reţinând că apelanta Statul Romând prin ANAF s-a constituit parte civilă în cauză şi cu sumele reprezentând TVA colectată, datorate de SC B., S.C. C. şi S.C. D., sume care, aşa cum s-a arătat cu ocazia examinării încadrării juridice a faptelor deduse judecăţii nu au format obiectul sesizării, instanţa de apel constată că se impune să fie lăsată nesoluţionată acţiunea civilă formulată de partea civilă Statul Român prin ANAF cu privire la sumele solicitate cu titlu de TVA colectată, pentru SC B., S.C. C. şi S.C. D..

Apelul părţii civile Statul Român prin ANAF este fondat şi sub aspectul criticii ce vizează măsurile asiguratorii, deoarece, deşi, în cauză prima instanţă s-a pronunţat cu privire la acest aspect, măsurile asiguratorii trebuie menţinute până la concurenţa sumei la care inculpaţii vor fi obligaţi prin prezenta hotărâre şi a sumei reprezentând obligaţiile fiscale accesorii care se vor calcula pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadenţă şi până la data stingerii sumei datorate, inclusiv, potrivit Codului de procedură fiscal. În ceea ce priveşte poprirea asupra conturilor bancare deţinute de inculpaţi şi asupra sumelor de bani datorate cu orice titlu inculpaţilor, critica din motivele scrise de apel, nu este fondată măsurile asiguratorii fiind instituite asupra bunurilor (prezente şi viitoare) deţinute de inculpaţi, şi vizând şi poprirea sumelor de bani datorate cu orice titlu de către o altă persoană, ceea ce presupune implicit poprirea conturilor bancare, cu precizarea că poprirea nu reprezintă o măsură asiguratorie distinctă, măsura asiguratorie reglementată de C. proc. pen. şi corect instituită în cauză fiind sechestrul asigurator, poprirea reprezentând o modalitate de executare a sechestrului.

În cauza, s-a omis însă să se facă aplicarea prevederilor art. 251 din C. proc. pen. care prevede că ordonanţa sau încheierea de luare a măsurii asigurătorii se aduce la îndeplinire de către organele de cercetare penală, precum şi de către organele competente potrivit legii, din dispoziţia organului de urmărire penală sau a judecătorului de cameră preliminară ori a instanţei de judecată, după caz.

Din interpretarea prevederii legale enunţate se constată necesitatea existentei dispoziţiei instanţei de judecată privind organul competent potrivit legii cu aducerea la îndeplinire a masurilor asiguratorii luate.

Prin decizia în interesul legii nr. 19/2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a argumentat în sensul următor: "din analiza dispoziţiilor art. 249, 251 şi 252 din C. proc. pen. rezultă că dispoziţia de luare a măsurii asigurătorii este atributul procurorului, judecătorului de cameră preliminară sau instanţei de judecată şi reprezintă o fază procesuală distinctă de aducerea sa la îndeplinire.

Acest lucru rezultă din interpretarea art. 253, 254 şi 255 din C. proc. pen., potrivit cărora identificarea şi evaluarea bunurilor supuse măsurilor asigurătorii se realizează în cadrul executării măsurii dispuse, de către organul competent să aducă la îndeplinire dispoziţia organului de urmărire penală sau a judecătorului de cameră preliminară ori a instanţei de judecată, după caz".

Prin art. 7 pct. 13 din Hotărârea nr. 520/24 iulie 2013 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, în realizarea funcţiilor sale, Agenţia are, în principal, următoarele atribuţii: aplică modalităţile de executare silită şi măsurile asigurătorii, pentru a căror realizare este competentă potrivit legii, inclusiv pentru amenzile de orice fel şi alte creanţe bugetare, pe baza unor titluri executorii, transmise spre recuperare organului fiscal, potrivit legii.

De asemenea, conform art. 13² alin. (1) şi alin. (1)/1 din aceeaşi Hotărâre nr. 520/2013, în cadrul aparatului propriu al Agenţiei se organizează şi funcţionează Direcţia generală executări silite cazuri speciale, structură fără personalitate juridică, cu atribuţii de ducere la îndeplinire a măsurilor asigurătorii şi efectuare a procedurii de executare silită în cazurile speciale de executare silită care fac obiectul hotărârilor judecătoreşti pronunţate în materie penală, precum şi în alte cazuri stabilite prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, respectiv de valorificare a bunurilor sechestrate şi/sau confiscate în materie penală, precum şi a celor confiscate în materie civilă, prin modalităţile prevăzute de lege, inclusiv de coordonare şi monitorizare a modalităţilor de executare silită şi valorificare.

În cadrul Direcţiei generale executări silite cazuri speciale funcţionează structuri teritoriale de executări silite cazuri speciale şi de valorificare a bunurilor confiscate în materie penală şi civilă, având ca atribuţii ducerea la îndeplinire a măsurilor asigurătorii şi efectuarea procedurii de executare silită, precum şi valorificarea bunurilor sechestrate şi/sau confiscate în materie penală, precum şi a celor confiscate în materie civilă, în cazurile speciale şi în alte cazuri prevăzute prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

Pe cale de consecinţă, este fondat şi motivul de apel referitor la omisiunea primei instanţe de a face aplicarea prevederilor art. 251 din C. proc. pen., hotărârea urmând a fi reformată şi sub acest aspect.

Corespunzător soluţiei de condamnare dispusă în cauză faţă de inculpatul F. pentru infracţiunea de evaziune fiscală, în temeiul art. 12 din Legea nr. 241/2005 se va dispune ca acesta să nu fie fondator, administrator, directori sau reprezentant legal al unei societăţi comerciale, iar dacă a fost ales, să fie decăzut din drepturi.

De asemenea, corespunzător soluţiilor de condamnare dispuse în cauză faţă de inculpaţii F. şi I., în temeiul art. 274 alin. (1) din C. proc. pen. va fi obligat fiecare dintre cei doi inculpaţi să plătească câte 3.000 de RON fiecare, cheltuieli judiciare avansate de stat în faza urmăririi penale, camerei preliminare şi cu ocazia judecăţii în primă instanţă, iar corespunzător soluţiilor de încetare a procesului penal faţă de inculpaţii H., G., ca urmare a împlinirii termenului de prescripţie, cu menţiunea că cei doi inculpaţi nu au solicitat continuarea procesului penal, se va înlătura obligarea lor de la plata sumei de 3.000 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen. suma totală de 6.000 de RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat pentru inculpaţii H. şi G. în faza urmăririi penale, camerei preliminare şi cu ocazia judecăţii în primă instanţă va rămâne în sarcina statului.

Întrucât nu există alte motive de nelegalitate sau netemeinicie, se vor menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate care nu sunt contrare prezentei.

Pentru toate considerentele de mai sus, vor fi admise, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) toate apelurile declarate în cauză, hotărârea primei instanţe va fi reformată în sensul arătat mai sus iar în temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare din faza apelului, inclusiv onorariile pentru avocaţii desemnaţi din oficiu vor rămâne în sarcina statului.

III. Recursurile în casaţie.

Împotriva deciziei instanţei de apel au declarat recursuri în casaţie inculpaţii A., F., E. şi F. prin apărător ales.

În dezvoltarea motivelor de recurs în casaţie, aflate la dosarul curţii de apel, precizându-se că hotărârea atacată nu face parte din categoria hotărârilor care nu pot fi atacate cu recurs în casaţie, respectiv: hotărârea prin care s-a dispus rejudecarea cauzei, art. 434 alin. (1) teza finală din C. proc. pen. hotărârile pronunţate după rejudecarea cauzei ca urmare a admiterii cererii de revizuire, art. 434 alin. (2) lit. a) din C. proc. pen. hotărârile de respingere a cererii de redeschidere a procesului penal în cazul judecării în lipsă, art. 434 alin. (82) lit. b) din C. proc. pen. hotărârile pronunţate în materia executării pedepselor şi a reabilitării art. 434 alin. (2) lit. c) din C. proc. pen. hotărârile pronunţate în materia reabilitării, art. 434 alin. (2) lit. d) din C. proc. pen. soluţiile pronunţate cu privire la infracţiuni pentru care acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, art. 434 alin. (2) lit. e) din C. proc. pen. soluţiile pronunţate ca urmare a aplicării procedurii privind recunoaşterea învinuirii, art. 434 alin. (2) lit. f) din C. proc. pen. hotărârile pronunţate ca urmare a admiterii acordului de recunoaştere a vinovăţiei, art. 434 alin. (2) lit. g) din C. proc. pen.

Recursul în casaţie vizează latura penală, latura civilă, fiind întemeiat pe cazul de casare prevăzut la art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

S-a făcut un scurt istoric al soluţiilor pronunţate în cauză şi s-a apreciat că este incident cazul de recurs în casaţie invocat, întrucât nu sunt întrunite elementele de tipicitate ale infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005.

S-a arătat de către inculpaţi prin apărător ales că în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a constatat că acest caz de casare se circumscrie situaţiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunţat soluţia definitivă de condamnare nu întruneşte elementele de tipicitate obiectivă sau subiectivă prevăzute de norma de incriminare.

Noţiunea de tipicitate se referă, atât la elementele obiective, cât şi la elementele subiective din structura normei de incriminare. Ambele sunt elemente prin prisma cărora se analizează concordanţa între modelul descris de legiuitor în norma de incriminare şi fapt concret săvârşită. Pentru a interveni răspunderea penală trebuie să existe o concordanţă între trăsăturile faptei concrete şi trăsăturile modelului abstract prevăzut de norma de incriminare, adică, cu alte cuvinte, când au fost realizate toate elementele constitutive ale infracţiunii.

Tipicitatea apare, aşadar, în trăsătura esenţială a prevederii faptei de legea penală. În acest sens, instanţa de contencios constituţional în Decizia 631/11 noiembrie 2014 §41 a reţinut că "absenţa oricărui elemente constitutiv al infracţiunii lipseşte acţiunea penală de temeiul său de drept, putându-se afirma că lipsa de corespondenţă între trăsăturile faptei concret şi trăsăturile modelului abstract prevăzut de norma de incriminare determină neprevederea faptei de către legea penală."

În fapt, inculpaţii A., F., E., F. ş.a. au fost trimişi în judecată prin rechizitoriul nr. x/2016 al DIICOT - Serviciul Teritorial Craiova, pentru săvârşirea mai multor infracţiuni între care şi două infracţiuni de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2), cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., în perioada 01.01.2011- martie 2017, prin intermediul SC B., S.C. C.. La fila x din rechizitoriu prg. ultim s-a concluzionat că, prejudiciul penal stabilit în cauză prin intermediul SC B. prin înregistrarea operaţiunilor fictive este în suma totală de 675.350,29 RON din care: a) TVA suplimentar în sumă de 37.662 RON, reprezentând TVA dedusă nelegal aferentă achiziţiilor fictive; b) impozit pe profit suplimentar, în suma totală de 122.547,69 RON; c) impozit pe venituri din alte surse, în sumă de 434.438,60 RON; d) contribuţia de 3% la fondul de mediu, în suma totală de 80.702 RON. La fila x din rechizitoriu prg. ultim s-a concluzionat că, prejudiciul penal stabilit în cauză prin intermediul S.C. C. prin înregistrarea operaţiunilor fictive este în sumă totală de 669.660,66 RON din care: a) TVA deductibil în sumă de 73.380,38 RON, reprezentând TVA dedusă nelegal aferentă achiziţiilor fictive înregistrate în baza facturilor întocmite în numele furnizorilor; b) impozit pe profit suplimentar, în suma totală de 93.041 RON; c) impozit pe venituri din alte surse, în sumă de 430.951,98 RON ce trebuia reţinut în procent de 16 % prin stopaj la sursa, trebuia înregistrat, declarat şi virat la bugetul de stat; d)contribuţia de 3 % la fondul de mediu, în suma totală de 72.287,30 RON.

Referitor la impozitul pe venituri din alte surse, s-a invocat Legea 571/2003 privind Codul fiscal, cap. dedicat impozitului pe venit, care defineşte la art. 78 veniturile din alte surse (I)"în această categorie se includ, următoarele venituri:f)

venituri obţinute din valorificarea prin centrele de colectare a deşeurilor de metal, hârtie, sticlă şi altele asemenea".

Astfel, în rechizitoriu s-a reţinut că, în categoria "venituri din alte surse" sunt incluse şi "veniturile obţinute de persoanele fizice din valorificarea prin centrele de colectare a deşeurilor de metal, hârtie, sticlă şi altele asemenea, dacă nu provin din gospodăria proprie, conform pct. 152 din Normele metodologice de aplicare a Codul fiscal-H.G. nr. 44/2004.

Potrivit dispoziţiilor art. 79 Calculul impozitului şi termenul de plată (1) Impozitul pe venit se calculează prin reţinere la sursă la momentul plăţii veniturilor de către plătitorii de venituri, prin aplicarea unei cote de 16 % asupra venitului brut………..(3) Impozitul astfel reţinut se virează la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost reţinut…

În acest scop, ar fi trebuit întocmită Declaraţia 205 - declaraţie informativă privind impozitul reţinut la sursă, completată potrivit Ordinului OPANAF nr. 52/2012, de către plătitorii de venituri care au obligaţia calculării, reţinerii şi virării impozitului pe veniturile cu regim de reţinere la sursă, conform Titlului III din Codul fiscal.

Interpretându-se coroborat, dispoziţiile art. 78 lit. f) cu dispoziţiile art. 79 din Legea 571/2003 - Codul fiscal s-a considerat că, pentru veniturile obţinute de persoanele fizice din valorificarea prin centrele de colectare a deşeurilor de metal (fier vechi) se datorează impozit pe venit care se reţine la sursa de către firma care colectează deşeurile la momentul plăţii veniturilor, prin aplicarea unei cote de

16 % asupra venitului brut.

Cum cele două societăţi SC B. şi S.C. C. S.R.L. au fost societăţi colectoare de fier vechi, mai mult, reţinându-se şi faptul că ar fi colectat fierul vechi de la persoane fizice şi nu de la persoane juridice, acestora li s-a imputat faptul că nu au reţinut la sursă impozitul în cotă de 16 % şi nu l-au virat bugetului consolidat al statului, săvârşind infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea 241/2005.

Până la judecarea, pe fond, a cauzei, au intervenit anumite clarificări privitoare la natura unor "categorii de prejudiciu "reţinute de organul de urmărire penală ca şi obligaţie fiscală ce ar intra sub protecţia infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 din Legea nr. 241/2005.

Astfel, prin Decizia nr. 9 din 06.04.2020 pronunţată de ÎCCJ - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, ca urmare a solicitării de a se pronunţa o hotărâre prealabilă s-a decis ca:

"veniturile la Fondul de mediu constând în contribuţia de 2% din veniturile realizate din vânzarea deşeurilor, obţinute de către deţinătorul deşeurilor, persoana fizică sau juridică (de 3% din veniturile realizate din vânzarea deşeurilor metalice feroase şi neferoase, obţinute de către generatorul deşeurilor, persoana fizică sau juridică), reglementată de art. 9 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 196/2005, privind Fondul pentru mediu, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 105/2006, cu modificările şi completările ulterioare, nu constituie obligaţie fiscală în sensul art. 2 alin. (1) lit. e) şi art. 9 din

Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu modificările ulterioare.

În noile circumstanţe, a solicitat instanţei de fond să constate că nici impozitul pe venituri din alte surse, ce trebuia reţinut în procent de 16 % prin stopaj la sursă, înregistrat, declarat şi virat la bugetul de stat, nu intră sub incidenţa art. 9 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu modificările ulterioare.

A mai susţinut, că legiuitorul pentru a garanta virarea impozitului cu stopaj la sursă către bugetul de stat au fost reglementate dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 241/2005, conform cărora:

"Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la un an la 3 ani sau cu amendă reţinerea şi nevărsarea, cu intenţie, în cel mult 30 de zile de la scadenţă, a sumelor reprezentând impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă.

Deci, este evident că legiuitorul a apreciat că, reţinerea şi nevărsarea sumelor, reprezentând impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă nu intră în latura obiectivă a infracţiunii prev. de art. 9 din Legea nr. 241/2005, fiind considerate infracţiune autonomă.

Este adevărat, că prin Decizia nr. 363/2015, Curtea Constituţională a României a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, apreciindu-se că, din examinarea prevederilor legale în materie fiscală Curtea a observat că acestea nu precizează în mod concret care sunt veniturile impozabile cu reţinere la sursă, nefiind respectat principiul previzibilităţii normei juridice, întrucât este lipsită de claritate din perspectiva elementului material, fiind dificil de determinat cu precizie sfera impozitului cu reţinere la sursă, pentru a stabili acţiunile sau inacţiunile prohibite de legea penală.

În acest domeniu a existat şi un proiect iniţiat de Ministerul Finanţelor prin care se încerca redefinirea acestei infracţiuni "persoanele care cauzează statului prejudicii prin nereţinerea sau neîncasarea, reţinerea şi neplata respectiv încasarea şi neplata în cel mult 30 de zile de la termenul scadent a unor impozite şi contribuţii vor fi pedepsite cu închisoare de la unu la 6 ani,", însă proiectul nu a fost adoptat.

În opinia apărării inculpaţilor, fapta de a nu reţine impozitul pe venituri din alte surse, ce trebuia reţinut în procent de 16% prin stopaj la sursă, înregistrat, declarat şi virat la bugetul de stat nu constituie obligaţie fiscală în sensul art. 2 alin. (1) lit. 2) din Legea 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu modificările ulterioare şi, pe cale de consecinţa, nu poate face obiectul infracţiunii de evaziune fiscală în forma prevăzută de art. 9 din aceeaşi lege, "nu poate constitui element material al laturii obiective a infracţiunii prev. de art. 9 din Legea nr. 241/2005.

Instanţa de fond a Tribunalului Dolj a reţinut că, urmare a modificărilor şi clarificărilor aduse Legii 241/2005 prin Decizia nr. 363/2015 pronunţată de Curtea Constituţională a României şi prin Decizia nr. 9/2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, impozitul pe venituri din alte surse ce trebuia reţinut în procent de 16 % prin stopaj la sursă (care, de altfel, din anul 2016 nu se mai calculează, deoarece Noul Codul fiscal - Legea 227/2015, art. 62, prevede că, veniturile obţinute din predarea deşeurilor din patrimoniul personal sunt venituri neimpozabile) ca şi contribuţia de 3 % la fondul de mediu, care se reţinea tot prin stopaj la sursă nu mai fac parte din categoria obligaţiilor fiscale care intră sub protecţia infracţiunii prev. de art. 9 din Legea nr. 241/2005.

Prin cele două decizii susmenţionate, s-a statuat că, pentru a intra în sfera de aplicare a infracţiunilor cuprinse în art. 9 din Legea 241/2005, fie norma de incriminare să facă trimitere (prin norme de trimitere) la un act normativ de rang legal care s-ar afla în conexiune cu acestea, respectiv să fie indicate, în mod concret, în norme legale care stabilesc obligaţiile fiscale în înţelesul Legii 241/2005.

Prin O.U.G. nr. 130/2021, Guvernul, conformându-se Deciziei Curţii Constituţionale a României nr. 363/2015 a reintrodus în Legea 241/2005 articolul 6 ¹, reincriminând infracţiunea de reţinere şi nevărsare a impozitelor/contribuţiilor cu reţinere la sursă.

Astfel, potrivit art. 6¹ constituie infracţiune "reţinerea şi neplata, încasarea şi neplata, în cel mult 60 de zile de la termenul scadentă prevăzut de lege, a impozitelor şi/sau contribuţiilor prevăzute în anexa la prezenta lege."

În Anexa, se precizează că, infracţiunea se va putea reţine raportat la următoarele categorii de impozite şi contribuţii: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .pct. 11 "impozitul pe veniturile din alte surse"…..pct. 19 "contribuţia la Fondul de mediu".

Este evident că, voinţa legiuitorului a fost aceeaşi dintotdeauna, în sensul că "reţinerea şi neplata, încasarea şi neplata "contribuţiei la Fondul de mediu, intră sub incidenţa art. 6, actual art. 6¹ din Legea 241/2005 şi nu sub incidenţa art. 9 din aceeaşi lege.

În acelaşi sens, impozitul pe veniturile din alte surse, menţionat expres în pct. 11 din Anexa O.U.G. nr. 130/2021, intră sub incidenţa art. 6, actual art. 6¹ din Legea 241/2005 şi nu sun incidenţa art. 9 din aceeaşi lege.

Tribunalul Dolj a reţinut că impozitul pe venituri din alte surse ce trebuia reţinut în procent de 16 % prin stopaj la sursă nu intră sub protecţia infracţiunii prev. de art. 9 din Legea nr. 241/2005 şi, pe cale de consecinţă, înlăturând din calculul prejudiciului sumele aferente, a procedat la schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., în infracţiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., prin înlăturarea agravantei prevăzută de alin. (2), prin încheierile din 22.03.2021, 31.05.2021 şi 14.06.2021.

În schimb, Curtea de Apel Craiova a desfiinţat în totalitate încheierile din 22.03.2021, 31.05.2021 şi 14.06.2021 prin care fusese schimbată încadrarea juridică, dispunând condamnarea inculpaţilor prin reţinerea agravantei prevăzută de alin. (2) din art. 9 Legea 241/2005.

Instanţa de apel a respins cererea de sesizare a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie privind dezlegarea următoarei chestiuni de drept:"Dacă, impozitul pe venituri din alte surse, ce trebuia reţinut în procent de 16 % prin stopaj la sursă, asupra veniturilor obţinute de persoanele fizice din valorificarea prin centrele de colectare a deşeurilor de metal, constituie obligaţie fiscală în sensul art. 2 alin. (1) lit. 2) din Legea 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu modificările ulterioare şi, pe cale de consecinţă, poate face obiectul infracţiunii de evaziune fiscală în forma prevăzută de art. 9 din aceeaşi lege."

Inculpaţii prin apărător ales au apreciat că, de lămurirea acestei chestiuni de drept depindea soluţionarea pe fond a cauzei pendinte, cu care curtea de apel era investită în ultimă instanţă, iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat asupra acestei chestiuni de drept printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii şi nici nu făcea obiectul unui recurs în interesul legii, în curs de soluţionare.

B) Prin motivele de apel a invocat că, şi din altă perspectivă, faptele pentru care fuseseră condamnaţi inculpaţii de către instanţa de fond nu erau susceptibile de a fi încadrate în elementele de tipicitate ale infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea 241/2005, lipsind latura obiectivă.

În speţă, s-a reţinut că, în ceea ce priveşte SC B. au fost întocmite 764 de facturi fiscale, provenind de la 26 de furnizori de deşeuri feroase şi neferoase, iar în ceea ce priveşte S.C. C., au fost întocmite 752 facturi fiscale de achiziţie deşeuri metalice de la 34 furnizori-persoane juridice, operaţiunile comerciale neexistând în realitate, fiind fictive, întrucât, parchetul a apreciat că toate achiziţiile s-au efectuat de la persoane fizice şi nu de la persoane juridice, situaţie în care exista obligaţia de a se reţine, înregistra, declara şi plăti impozit pentru veniturile din alte surse, prev. de art. 78-79 din Legea 571/2003, calculate prin aplicarea procentului de 16 % asupra veniturilor realizate de persoana fizică vânzătoare de deşeuri, precum şi cota de 3 %, contribuţie pentru mediu.

Prin probatoriul administrat s-a dovedit că marfa a existat în realitate, aceasta fiind livrată ulterior la alţi beneficiari finali, în baza unor facturi fiscale înregistrate, de asemenea, în contabilitate, plata contravalorii lor fiind efectuată prin viramente bancare, ce se regăsesc în contabilitatea SC B. şi S.C. C..

În cauză, s-a efectuat un raport de expertiză contabilă judiciară.

Din cuprinsul acestui raport de expertiză rezultă că mărfurile achiziţionate de către SC B. şi S.C. C. au fost livrate către alţi beneficiari care au şi achitat preţul acestora.

În anexele la raport sunt evidenţiate, punctual, denumirea şi cantitatea de bunuri aprovizionate de către SC B. şi S.C. C., precum şi denumirea beneficiarilor şi a cantităţii de bunuri livrate acestora.

În aceste condiţii, nu se poate susţine, cu temei, că operaţiunile comerciale de aprovizionare cu marfă de către SC B. şi S.C. C. nu au fost reale.

Ceea ce poate fi adus în discuţie este faptul că, potrivit actului de acuzare, furnizorii mărfurilor aprovizionate nu au fost în realitate societăţile comerciale menţionate pe facturile de achiziţie.

Faptul că raporturile comerciale de aprovizionare nu ar fi fost derulate în realitate cu societăţile comerciale ce figurau ca şi furnizoare, precum şi împrejurarea că administratorii celor două societăţi comerciale SC B. şi S.C. C. au cunoscut sau nu acest lucru, este irelevant sub aspectul determinării existenţei laturii obiective a infracţiunii.

Utilizarea de către furnizor a unor facturi care poartă menţiuni false nu afectează existenţa raportului comercial în sens de negotium şi nu transformă operaţiunea comercială într-una inexistenţă ori nereală. Ceea ce este relevant este achiziţionarea de produse la preţul şi în cantitatea stipulată în documentele contabile.

Constatarea tipicităţii infracţiunii de evaziune fiscală, în speţă, priveşte exclusiv existenţa operaţiunilor comerciale, ori s-a dovedit fără dubiu că aceste operaţiuni au fost reale devreme ce societăţile SC B. şi S.C. C. au vândut bunurile în privinţa cărora au încheiat documente contabile şi au încasat preţul acestora.

Doar în situaţia în care documentele contabile evidenţiau operaţiuni care nu aveau niciun corespondent în realitate erau întrunite elementele constitutive ale infracţiunii, respectiv în situaţia în care, în documente, erau înregistrate achiziţii care nu au avut loc.

Principiul neutralităţii TVA-ului, al proporţionalităţii şi a prevalenţei economicului asupra juridicului impun ca deducerea taxei pe valoare adăugată să fie acordată, dacă cerinţele de fond sunt îndeplinite, chiar dacă anumite cerinţe de formă nu au fost respectate. În acest sens a decis şi Curtea de Justiţie a Uniunii Europene care, în hotărârea oferită în afacerea Halifax, a statuat că singura situaţie în care trebuie exclus caracterul real al unei operaţiuni economice este acela în care se efectuează tranzacţii fictive.

Or, atâta timp cât achiziţiile de marfă au fost dovedite ca fiind reale, deci raportul comercial în sens de negotium exista, eventualul fapt că furnizorii mărfurilor ar fi fost alţii decât cei menţionaţi în documente, acest lucru nu transformă operaţiunea comercială într-una inexistentă ori nereală.

Pentru instanţă, dimpotrivă, "modalitatea în care inculpaţii au procurat deşeurile, perioada de timp în care le-au procurat, persoanele şi felul (licit sau ilicit) în care acestea au intrat în posesia deşeurilor nu prezintă importanţă în condiţiile în care este cert dovedit că, în niciun caz, aceste deşeuri nu provin de la pretinşii furnizori".

În opinia apărării, faptul că administratorul evidenţiază în actele contabile sau în alte documente legale, cheltuieli care au la bază operaţiuni reale, fapta sa nu este prevăzută de legea penală.

Mai mult, analizând anexele raportului de expertiză, ce cuprind produsele achiziţionate, cantităţile foarte mari şi frecvenţa în care aceste mărfuri au fost livrate către beneficiarii finali, de mai multe ori pe lună, livrări recunoscute de parchet ca fiind reale, se constată fără niciun dubiu că aceste deşeuri nu au fost colectate de la persoane fizice, care nu ar fi avut de unde să vândă asemenea deşeuri şi în cantităţi foarte mari, iar societăţile în cauză, S.C. TOP x S.R.L. şi S.C. C., nu au avut decât un singur punct de colectare, în Cosoveni, str. x, fără niciun angajat care să colecteze deşeurile.

De exemplu, 64 tone de aluminiu/lingouri alin. în anul 2014, 73 tone în anul 2015, cupru 18 tone, respectiv 27 tone, INOX 316/MI 16, 40 tone în 2014 şi 43 tone în 2015, plumb 11 tone, respectiv 11 tone în 2015, span aluminiu, 633 kg., respectiv 7 tone în 2015, etc.

Este evident că aceste deşeuri (speciale, prelucrate s.n.) nu pot să provină din gospodăriile tărăneşti, ci de la mari colectori şi prelucrători care nu au avut interesul să le înregistreze în contabilitate.

Or, instanţa a fost sesizat cu infracţiunea de evaziune fiscală, constând în aceea că societăţile comerciale incriminate au achiziţionat deşeurile de la persoane fizice, iar în contabilitate ar fi înregistrat fictiv că acestea provin de la persoane juridice, pentru a eluda plata către bugetul statului a impozitului cu reţinere la sursă în cotă de 16 % pe deşeurile achiziţionate de la persoane fizice şi cota de 3 % contribuţia de mediu.

C) Instanţa de apel a reţinut că, raportat la întreaga stare de fapt şi la toate circumstanţele cauzei-începând cu anul 2011 şi până în 2017, inculpaţii A., F. şi E. au fost implicaţi, având diferite roluri într-un amplu proces de evaziune fiscală, derulat prin intermediul mai multor societăţi, (SC B. S.C. C. şi S.C. D. s.n.), în calitate de administratori de drept sau de fapt, acţionând în forma coautoratului, scopul final urmărit de aceştia fiind însuşirea în mod ilegal a unor sume de bani cărora să li se confere o aparenţă de legalitate.

Astfel, inculpaţii A., F. au fost condamnaţi pentru infracţiunea de evaziune fiscală, în formă continuată, săvârşită prin intermediul SC B. şi S.C. C. în perioada 2011-2016, iar inculpata E. pentru infracţiunea de evaziune fiscală în formă continuată săvârşită prin intermediul SC B..

Aceeaşi inculpaţi, fuseseră trimişi în judecată şi pentru infracţiunea de evaziune fiscală reţinută a fi fost săvârşită prin intermediul S.C. D., acţionând în calitate de administrator de drept, inculpata E. şi administrator de fapt - inculpatul F. şi inculpatul A., însă, s-a dispus achitarea acestora în temeiul disp. art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., întrucât prejudicierea bugetului în consolidare prin neplata "contribuţiei de 3% la fondul de mediu, nu întruneşte elementele de tipicitate ale infracţiunii de evaziune fiscală.

În schimb, deşi s-a reţinut că inculpaţii au fost coautori la infracţiunea de evaziune fiscală săvârşită prin intermediul acestor societăţi, în forma continuată, iar scopul final urmărit de aceştia fiind însuşirea în mod ilegal a unor sume de bani cărora să li se confere o aparenţă de legalitate, au devenit "complici la infracţiunea de spălare a banilor" ce ar fi fost săvârşită prin intermediul aceloraşi societăţi pe care le-ar fi administrat, de drept sau în fapt.

Potrivit art. 48 alin. (1) din C. pen. "Complice este persoana care, cu intenţie, înlesneşte sau ajută în orice mod la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală."

Atunci, dacă inculpaţii săvârşesc infracţiunea predicat, în coautorat, iar scopul final urmărit de aceştia fiind însuşirea în mod ilegal a unor sume de bani cărora să li se confere o aparenţă de legalitate, infracţiunea de spălare a banilor nu putea fi reţinută în sarcina acestora decât în aceeaşi formă de participaţie -coautorat, în niciun caz "complicitate".

Astfel, faţă de inculpatul A. s-a dispus:

- În baza art. 48 din C. pen. rap. la art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019 (fost art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002), cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. condamnă pe inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani închisoare, fapta constând în aceea că până în martie 2017, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, cu intenţie directă a acordat în martie 2017, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, cu intenţie directă a acordat sprijin direct, material şi moral inculpatei E., administrator al S.C. D. să disimuleze adevărata provenienţă a sumei de 138.339,73 RON însuşită pe nedrept din activul societăţii prin tehnica retragerilor din bancă, creditărilor ca aport şi retragere a sumelor din societate (fiind reţinută intenţia indirectă s.n.).

- În baza art. 48 din C. pen. rap. la art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019 (fost art. 29 alin. (1) lit. b) din legea nr. 656/2002), cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. condamnă pe inculpatul A. la pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare, fapta constând în aceea ca până în anul 2016, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, cu intenţie directă a acordat sprijin direct, material şi moral inculpatului F., administrator al S.C. C. să disimuleze adevărata provenienţă a sumei de 643491,52 RON însuşită pe nedrept din activul societăţii prin tehnica retragerilor din bancă, creditărilor ca aport şi retragerea sumelor din societate (fiind reţinută intenţia indirectă s.n.).

Faţă de inculpatul F. s-a dispus:

- În baza art. 48 din C. pen. rap. la art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019 (fost art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002), cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 41 alin. (1) din C. pen. condamnă pe inculpatul F. la pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare, fapta constând în aceea că până în anul 2016, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, cu intenţie directă a acordat sprijin direct, material şi moral inculpatului F., administrator al S.C. C. să disimuleze adevărata provenienţă a sumei de 643.491,52 RON însuşită pe nedrept din activul societăţii prin tehnica retragerilor din bancă, creditărilor ca aport şi retragerea sumelor din societate.

Faţă de inculpata E. s-a dispus:

- În baza art. 48 din C. pen. rap. la art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019 (fost art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002), cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. condamnă pe inculpata E. la pedeapsa de 3 ani închisoare, fapta constând în aceea că până în anul 2014, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, cu intenţie directă a acordat sprijin direct, material şi moral inculpatei J., administrator de drept al SC B. să disimuleze adevărata provenienţă a sumei de 622.612,74 RON însuşită pe nedrept din activul societăţii pe nedrept prin tehnica retragerilor din bancă, creditărilor ca aport şi retragerea sumelor din societate.

Or, în situaţia în care inculpaţii A., F. şi E. au fost coautori la infracţiunea de evaziune fiscală, săvârşită prin intermediul unor societăţi pe care le administrau în fapt (aşa cum s-a reţinut în acuzare s.n.) acţionând cu intenţie directă, cum ar putea să participe (doar) ca şi complice, la săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor prin intermediul aceloraşi societăţii, când scopul acestora, reţinut de instanţă, a fost însuşirea în mod ilegal a unor sume de bani cărora să li se confere o aparenţă de legalitate.

Mai mult, dacă inculpatul A., săvârşeşte infracţiunea de evaziune fiscală, în formă continuată, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, prin intermediul societăţilor comerciale administrate în fapt, nu se arată care ar fi fost cauza pentru care acesta a avut câte o rezoluţie distinctă, în raport cu fiecare societate, atunci când ar fi săvârşit infracţiunea de spălare a banilor, prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019 (fost art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002), sub forma concursului real de infracţiuni.

Inconsecvenţa instanţei de apel rezultă şi din aceea că, prin aceeaşi hotărâre reţine că infracţiunile de complicitate la spălarea de bani prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019 (fost art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, constând în sprijinul acordat autorilor acestor infracţiuni, cu intenţie directă, pentru a disimula adevărata provenienţă a sumelor de bani însuşite din activul societăţilor, pentru ca, ulterior să se motiveze:

"În cauză, Curtea constată că infracţiunile au fost comise cu forma de vinovăţie cerută de lege, intenţie directă, de autorii infracţiunilor de spălare de bani şi intenţie indirectă de complici."

Judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză, în vederea discutării admisibilităţii cererilor, în procedura prevăzută de art. 440 din C. proc. pen., până la data de 7 decembrie 2023.

În raportul întocmit aflat la dosarul Înaltei Curţi, dosarul Înaltei Curţi, magistratul asistent a concluzionat că cererile de recurs în casaţie au fost formulate de inculpaţii A., F., E. şi A.

F. şi a fost declarată în termenul prevăzut de art. 435 din C. proc. pen.

Decizia recurată face parte din categoria hotărârilor împotriva cărora se poate formula recurs în casaţie, iar calea de atac a fost exercitată de către inculpat, fiind astfel îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 434 alin. (1) şi art. 436 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen.

De asemenea, cererea de recurs în casaţie formulată îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute la art. 437 alin. (1) lit. a), b), c) şi d) din C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind menţionate numele şi prenumele inculpaţilor care exercită recursul în casaţie, domiciliul acestora, hotărârea care se atacă, cazul de casare şi motivarea, respectiv semnătura celui care a exercitat calea de atac - apărătorul ales al inculpaţilor.

În ceea ce priveşte cerinţa prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., se constată că, în cuprinsul motivelor de recurs, a fost indicat cazul de casare prevăzu de art. 438 alin. (81) pct. 7 din C. proc. pen., conform căruia, o hotărâre este supusă casării în situaţia în care "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală."

Magistratul asistent raportor opinează că se circumscriu cazului de recurs în casaţie prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. doar aspectele privind neîntrunirea condiţiilor de tipicitate obiectivă ale infracţiunii pentru care inculpaţii au fost condamnaţi.

Criticile acestora vizând tipicitatea de natură subiectivă, temeinicia soluţiei de condamnare, încadrarea juridică a faptelor pentru care au fost condamnaţi nu pot fi valorificate în contextul cazului de recurs în casaţie invocat, dar nici din perspectiva celorlalte cazuri de casare expres şi limitativ reglementate de art. 438 din C. proc. pen.

În raport cu cele expuse, magistratul asistent raportor opinează că cererea de recurs în casaţie formulată de inculpaţii A., F., E. şi F. îndeplineşte cerinţele de admisibilitate doar din perspectiva criticilor vizând neîntrunirea elementelor de tipicitate obiectivă a infracţiunilor pentru care au fost condamnaţi.

Prin încheierea de şedinţă din Camera de Consiliu din 7 decembrie 2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, aflată la dosarul Înaltei Curţi, completul, în baza art. 440 alin. (4) din C. proc. pen. a admis în principiu cererile de recurs în casaţie formulate de inculpaţii F., E., F. şi A. împotriva deciziei penale nr. 1550/2023 din data de 22 septembrie 2023 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

S-a trimis cauza Completului C10, în vederea judecării cererii de recurs în casaţie formulată de inculpaţii F., E., F. şi A..

S-a fixat termen la data de 11 ianuarie 2024, pentru când se vor cita părţile şi cu încunoştinţarea telefonică a apărătorului ales al recurenţilor inculpaţi F., E., F. şi A..

Pentru a se dispune astfel, completul a reţinut în sinteză ceea ce au reţinut prima instanţă şi instanţa de apel, precum şi aspectele mai sus menţionate din raportul magistratului asistent.

Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casaţie formulată de inculpaţii F., E., F. şi A. în conformitate cu prevederile art. 440 din C. proc. pen., Înalta Curte a constatat următoarele:

Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, de anulare, care poate fi exercitată împotriva deciziilor penale definitive pronunţate de curţile de apel şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţe de apel, pentru cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege.

Pentru a se asigura un just echilibru între respectarea principiului legalităţii, pe de-o parte şi respectarea autorităţii de lucru judecat a hotărârii definitive şi a principiului securităţii raporturilor juridice, pe de altă parte, legiuitorul a limitat sfera hotărârilor judecătoreşti ce pot fi atacate cu recurs în casaţie şi a stabilit anumite condiţii pentru exercitarea căii extraordinare de atac referitoare la termenul în care poate fi declarată, la calitatea procesuală activă şi la cazurile de casare.

În conformitate cu prevederile art. 440 alin. (1), (2) şi (4) din C. proc. pen.:

"(1) Admisibilitatea cererii de recurs în casaţie se examinează în camera de consiliu de un complet format din un judecător, după depunerea raportului magistratului-asistent şi atunci când procedura de comunicare este legal îndeplinită, fără citarea părţilor şi fără participarea procurorului.

(2) Dacă cererea de recurs în casaţie nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispoziţiile art. 434, art. 436 alin. (1) şi (6), art. 437 şi art. 438, instanţa respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casaţie.

(4) În cazul în care instanţa constată că cererea îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 434-438, dispune prin încheiere admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie şi trimite cauza în vederea judecării recursului în casaţie."

În această etapă procesuală, instanţa examinează îndeplinirea condiţiilor de admitere în principiu a recursului în casaţie, care rezultă din dispoziţiile art. 434, art. 435, art. 436, art. 437 şi art. 438 din C. proc. pen.. Astfel, se verifică dacă hotărârea atacată este susceptibilă de recurs în casaţie, dacă cererea de recurs în casaţie a fost formulată în termenul prevăzut de lege şi de o persoană care are calitate procesuală activă, dacă cererea este motivată sau are conţinutul prevăzut de lege, dacă sunt invocate şi motivate cazurile de casare prevăzute de art. 438 din C. proc. pen. şi dacă procurorul sau partea a mai formulat anterior vreo cerere de recurs în casaţie.

Procedând la verificarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate prevăzute de lege, Judecătorul de filtru din cadrul Înaltei Curţi a constatat că cererea de recurs în casaţie formulată de inculpaţii A., F., E. şi F. a fost introdusă în termenul legal prevăzut de art.

435 din C. proc. pen. şi îndeplineşte condiţia de admisibilitate prevăzută de art. 434 din C. proc. pen., hotărârea recurată nefăcând parte din categoria celor care nu pot fi atacate cu recurs în casaţie.

Cererea îndeplineşte şi condiţia prevăzută de art. 436 alin. (1) şi (6) din C. proc. pen., fiind formulate de inculpaţii A., F., E. şi F., care au formulat şi apel în cauză.

Totodată, cererea îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) din C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind indicate numele şi prenumele recurenţilor, domiciliile acestora şi hotărârea care se ataca, cererea fiind semnată de apărătorul ales al recurenţilor inculpaţi.

În ceea ce priveşte condiţia prevăzută de art. 437 alin. (1), lit. c) din C. proc. pen., Înalta Curte constată că recurenţii inculpaţi A., F., E. şi F. şi-au întemeiat solicitarea pe cazul de recurs în casaţie prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

În cuprinsul cererii de recurs în casaţie inculpaţii au invocat nelegalitatea deciziei recurate, invocând cazul de recurs în casaţie prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

În motivarea cererii, inculpaţii, prin avocat, au expus consideraţii teoretice şi jurisprudenţiale vizând cazul de recurs în casaţie invocat, arătând că noţiunea de tipicitate se referă, atât la elementele obiective, cât şi la elementele subiective din structura normei de incriminare, ambele fiind elemente prin prisma cărora se analizează concordanţa între modelul descris de legiuitor în norma de incriminare şi fapta concret săvârşită. Prin urmare, au susţinut că, pentru a interveni răspunderea penală trebuie să existe o concordanţă între trăsăturile faptei concrete şi trăsăturile modelului abstract prevăzut de norma de incriminare, adică, cu alte cuvinte, când au fost realizate toate elementele constitutive ale infracţiunii.

În continuare, inculpaţii au arătat că au fost trimişi în judecată pentru săvârşirea mai multor infracţiuni de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2), cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., iar referitor la impozitul pe venituri din alte surse, în cuprinsul rechizitoriului, s-a invocat Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, care defineşte, la art. 78 veniturile din alte surse la alin. (1) lit. f)-"venituri obţinute din valorificarea prin centrele de colectarea deşeurilor de metal, hârtie, sticlă şi alte asemenea" iar la art. 79 este reglementat calculul impozitului şi termenul de plată.

Interpretându-se, coroborat, dispoziţiile art. 78 lit. f) cu dispoziţiile art. 79 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, s-a considerat că, pentru veniturile obţinute de persoanele fizice din valorificarea prin centrele de colectare a deşeurilor de metal şi fier vechi se datorează impozit pe venit care se reţine la sursă de către firma care colectează deşeurile la momentul plăţii veniturilor, prin aplicarea unei cote de 16% asupra venitului brut.

Cum, cele două societăţi, SC B. şi S.C. C., au fost societăţi colectoare de fier vechi, mai mult, reţinându-se şi faptul că ar fi colectat fierul vechi de la persoane fizice şi nu de la persoane juridice, acestora li s-a imputat faptul că nu au reţinut la sursă impozitul în cotă de 16% şi nu l-au virat bugetului consolidat al statului, săvârşind infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005.

În continuare, s-a susţinut că, până la judecarea pe fond a cauzei, au intervenit anumite clarificări privitoare la natura unor categorii de prejudiciu reţinute de organul de urmărire penală ca şi obligaţie fiscală ce ar intra sub protecţia infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 din Legea nr. 241/2005.

Au mai susţinut că legiuitorul, pentru a garanta virarea impozitului la stopaj la sursă către bugetul de stat, a instituit dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 241/2005, conform cărora:

"Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la un an la 3 ani sau cu amenda reţinerea şi nevărsarea cu intenţie, în cel mult 30 de zile de la scadenţă, a sumelor reprezentând impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă.

Astfel, inculpaţii au susţinut că legiuitorul a apreciat că, reţinerea şi nevărsarea sumelor, reprezentând impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă nu intră în latura obiectivă a infracţiunii prev. de art. 9 din Legea nr. 241/2005, fiind considerate infracţiune autonomă.

Pe cale de consecinţă, au opinat că fapta de a nu reţine impozitul pe venituri din alte surse, ce trebuia reţinut în procent de 16% prin stopaj la sursă, înregistrat, declarat şi virat la bugetul de stat, nu constituie obligaţie fiscală în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu modificările ulterioare şi, pe cale de consecinţă, nu poate face obiectul infracţiunii de evaziune fiscală în forma prevăzută de art. 9 din aceeaşi lege, nu poate constitui element material al laturii obiective a infracţiunii prev. de art. 9 din Legea nr. 241/2005.

Totodată, au arătat că instanţa de fond a reţinut că, urmare a modificărilor şi clarificărilor aduse Legii nr. 241/2005, prin Decizia nr. 363/2015 pronunţată de Curtea Constituţională şi prin Decizia nr. 9/2020 pronunţată de Înalta Curte - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, impozitul pe venituri din alte surse ce trebuia reţinut în procent de 16% prin stopaj la sursă (care de altfel, din anul 2016 nu se mai calculează, deoarece noul Codul fiscal - Legea nr. 227/2015, art. 62, prevede că, veniturile obţinute din predarea deşeurilor din patrimonial personal sunt venituri neimpozabile, ca şi contribuţia de 3% la fondul de mediu, care se reţinea tot prin stopaj la sursă nu mai fac parte din categoria obligaţiilor fiscale care intra sub protecţia infracţiunii prev. de art. 9 din Legea nr. 241/2005.

În continuare, s-a apreciat că prin cele două decizii susmenţionate, s-a statuat că, pentru a intra în sfera de aplicare a infracţiunilor cuprinse în art. 9 din Legea nr. 241/2005, obligaţiile fiscale trebuie să fie definite, fie prin norma de incriminare - Legea nr. 241/2005, fie norma de incriminare să facă trimitere (prin norme de trimitere) la un act normativ de rang legal, care s-ar afla în conexiune cu acestea, respectiv să fie indicate, în mod concret, în norme legale care stabilesc obligaţiile fiscale în înţelesul Legii nr. 241/2005. De asemenea, au arătat că, prin O.U.G. nr. 130/2021, guvernul, conformându-se Deciziei CCR nr. 363/2015, a reintrodus în Legea nr. 241/2005 art. 6¹, reincriminând infracţiunea de reţinere şi nevărsare a impozitelor/contribuţiilor cu reţinere la sursă.

Totodată, s-a arătat că, dacă Tribunalul Dolj a reţinut că impozitul pe venituri din alte surse ce trebuia reţinut în procent de 16% prin stopaj la sursă nu intră sub protecţia infracţiunii prev. de art. 9 din Legea nr. 241/2005 şi, pe cale de consecinţă, înlăturând din calculul prejudiciului sumele aferente, a procedat la schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., în infracţiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., prin înlăturarea agravantei prevăzută de alin. (2), prin încheierile din 22.03.2021, 31.05.2021 şi 14.06.2021, în schimb, Curtea de Apel Craiova a desfiinţat în totalitate încheierile antemenţionate, dispunând condamnarea inculpaţilor prin reţinerea agravantei prev. de alin. (2) din art. 9 din Legea nr. 241/2005, instanţa dispunând, totodată respingerea cererii de sesizare a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Un al doilea motiv de recurs în casaţie vizează împrejurarea că, deşi prin motivele de apel, recurenţii inculpaţi au invocat că, şi din altă perspectivă, faptele pentru care fuseseră condamnaţi de către instanţa de fond nu erau susceptibile de a fi încadrate în elementele de tipicitate ale infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, lipsind latura obiectivă.

În acest sens, au arătat că, în cauză, s-a reţinut că, în ceea ce priveşte SC B., au fost întocmite 764 de facturi fiscale, provenind de la 26 de furnizori de deşeuri feroase şi neferoase, iar în ceea ce priveşte S.C. C., au fost întocmite 752 facturi fiscale de achiziţie deşeuri metalice de la 34 furnizori-persoane juridice, operaţiunile comerciale neexistând în realitate, fiind fictive, întrucât, parchetul a apreciat că toate achiziţiile s-au efectuat de la persoane fizice şi nu de la persoane juridice, situaţie în care exista obligaţia de a se reţine, înregistra, declara şi plăti impozit pentru veniturile din alte surse, prev. de art. 78-79 din Legea nr. 571/2003, calculate prin aplicarea procentului de 16% asupra veniturilor realizate de persoana fizica vânzătoare de deşeuri, precum şi cota de 3%, contribuţie pentru mediu.

De asemenea, în cuprinsul argumentării s-a arătat că, prin probatoriul administrat s-a dovedit că marfa a existat în realitate, aceasta fiind livrată ulterior la alţi beneficiari finali, în baza unor facturi fiscale înregistrate, de asemenea, în contabilitate, plata contravalorii lor fiind efectuată prin viramente bancare, ce se regăsesc în contabilitatea SC B. şi S.C. C., în cauză, fiind efectuat un raport de expertiză contabilă judiciară care atestă cele invocate de inculpaţi.

În aceste condiţii, inculpaţii au apreciat că nu se poate susţine, cu temei, că operaţiunile comerciale de aprovizionare cu marfă de către SC B.

SRL şi S.C. C. nu au fost reale, singurul aspect ce ar fi putut fi adus în discuţie, în opinia inculpaţilor fiind acela că, potrivit actului de acuzare, furnizorii mărfurilor aprovizionate nu au fost în realitate societăţile comerciale menţionate pe facturile de achiziţie.

În continuarea argumentării, inculpaţii au arătat, cu referire la constatarea tipicităţii infracţiunii de evaziune fiscală, că în speţă, priveşte exclusiv existenţa operaţiunilor comerciale, fiind dovedit, fără dubiu, că aceste operaţiuni au fost reale, din moment ce societăţile SC B. şi S.C. C. au vândut bunurile în privinţa cărora au încheiat documente contabile şi au încasat preţul acestora.

Totodată, au apreciat că, din analiza anexelor raportului de expertiză, ce cuprind produsele achiziţionate, cantităţile foarte mari şi frecvenţa în care aceste mărfuri au fost livrate către beneficiarii finali, de mai multe ori pe lună, livrări recunoscute de parchet ca fiind reale, se constată fără niciun dubiu că aceste deşeuri nu au fost colectate de la persoane fizice, care nu ar fi avut de unde să vândă asemenea deşeuri şi în cantităţi foarte mari, iar societăţile în cauză, S.C. TOP x S.R.L. şi S.C. C., nu au avut decât un singur punct de colectare, în Cosoveni, str. x, fără niciun angajat care să colecteze deşeurile.

Or, instanţa a fost sesizată cu infracţiunea de evaziune fiscală, constând în aceea că societăţile comerciale incriminate au achiziţionat deşeurile de la persoane fizice, iar în contabilitate ar fi înregistrat fictiv că acestea provin de la persoane juridice, pentru a eluda plata către bugetul statului a impozitului cu reţinere la sursă în cotă de 16% pe deşeurile achiziţionate de la persoane fizice şi cota de 3% contribuţia de mediu.

Într-un al treilea motiv de recurs în casaţie, recurenţii inculpaţi prin apărător ales au arătat că instanţele de fond şi apel, deşi au reţinut că aceştia au fost coautori la infracţiunea de evaziune fiscală săvârşită prin intermediul societăţilor antemenţionate, în formă continuată, iar scopul final urmărit de aceştia a fost însuşirea în mod ilegal a unor sume de bani cărora să li se confere o aparenţă de legalitate, au devenit "complici la infracţiunea de spălare a banilor" ce ar fi fost săvârşită prin intermediul aceloraşi societăţi pe care le-ar fi administrat, de drept sau în fapt.

Au apreciat, prin raportare la prevederile art. 48 alin. (1) din C. pen. că, în cazul în care inculpaţii săvârşesc infracţiunea predicat, în coautorat, iar scopul final urmărit de aceştia este însuşirea în mod ilegal a unor sume de bani cărora să li se confere o aparenţă de legalitate, infracţiunea de spălare a banilor nu putea fi reţinută în sarcina acestora decât în aceeaşi formă de participaţie-coautorat, în niciun caz complicitate.

Cum inculpaţii A., F. şi E. au fost coautori la infracţiunea de evaziune fiscală, săvârşită prin intermediul unor societăţi pe care le administrau în fapt (aşa cum s-a reţinut în acuzare) acţionând cu intenţie directă, au susţinut că nu ar putea să participe, doar în calitate de complici, la săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor prin intermediul aceloraşi societăţi, când scopul acestora, reţinut de instanţa, a fost însuşirea în mod ilegal a unor sume de bani cărora să li se confere o aparenţă de legalitate.

Mai mult, au arătat că, dacă inculpatul A. săvârşeşte infracţiunea de evaziune fiscală, în formă continuată, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, prin intermediul societăţilor comerciale administrate în fapt, care ar fi fost cauza pentru care acesta a avut câte o rezoluţie distinctă, în raport cu fiecare societate, atunci când ar fi săvârşit infracţiunea de spălare a banilor, prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019 [fost art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002], sub forma concursului real de infracţiuni.

Au mai susţinut că inconsecvenţa instanţei de apel rezultă şi din aceea că, prin aceeaşi hotărâre reţine că infracţiunile de complicitate la spălare de bani, prev. de art. 48 din C. pen. raportat la art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019 constând în sprijinul acordat autorilor acestor infracţiuni cu intenţie directă, pentru a disimula adevărata provenienţă a sumelor de bani însuşite din activul societăţilor, pentru ca ulterior să reţină că infracţiunile au fost comise cu forma de vinovăţie cerută de lege, intenţie directă, de autorii infracţiunilor de spălare de bani şi intenţie indirectă de complici.

Judecătorul de filtru din cadrul Înaltei Curţi reţine că invocarea formală a unui caz de casare prevăzut de lege, deşi necesară, nu este suficientă pentru declararea ca admisibilă a cererii de recurs în casaţie. În etapa admisibilităţii în principiu se verifică şi aparenta corespondenţă între motivele susţinute şi cazurile de casare în care acestea au fost încadrate.

Cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. nu permite o analiză a conţinutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situaţii de fapt pe baza căreia să se concluzioneze dacă fapta este sau nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, putând fi circumscris cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. doar criticile referitoare la lipsa incriminării, precum şi cele referitoare la lipsa elementelor constitutive ale infracţiunii din perspectiva laturii obiective. Astfel, acest caz de casare vizează acele situaţii în care nu se realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi configurarea legală a tipului respectiv de infracţiune, fie din cauza împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întruneşte elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie din cauza dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv).

Ca atare, din perspectiva dispoziţiilor procesual penale, noţiunea de faptă ce nu este prevăzută de legea penală include situaţiile în care fapta constituie o contravenţie/abatere disciplinară (atrage o altă formă de răspundere) şi pe cele în care nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii, cu excepţia laturii subiective (aceasta din urmă circumscriindu-se ipotezei prev. art. 16 lit. b) teza a

II-a din C. proc. pen. - nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege).

Doar în condiţiile în care nu se critică situaţia de fapt, ci se solicită o verificare în drept a acesteia, motivul de recurs poate fi analizat din perspectiva cazului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

Procedând la verificarea respectării dispoziţiilor art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., se constată că, deşi recurenţii şi-au întemeiat, în drept, cererea de recurs în casaţie pe dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., din modul în care aceştia au formulat motivele de recurs în casaţie rezultă că, din argumentele dezvoltate, doar criticile vizând lipsa elementelor de tipicitate obiectivă se circumscriu cazului de recurs în casaţie invocat.

Înalta Curte reţine că, în cuprinsul motivelor invocate în cererea de recurs în casaţie, inculpaţii invocă şi neîntrunirea elementelor de tipicitate subiectivă din structura normei de incriminare. Totodată, au apreciat că, reţinerea şi nevărsarea sumelor reprezentând impozite sau contribuţii cu reţinerea la sursă nu intră în latura obiectivă a infracţiunii prev. de art. 9 din Legea nr. 241/2005, fiind considerate infracţiune autonomă, reglementată de art. 6¹ din Legea nr. 241/2005, aşa cum a reţinut Tribunalul Dolj. Au mai invocat şi critici asupra temeiniciei soluţiei de condamnare, prin prisma probatoriului administrat în cauză.

Practic, recurenţii susţin că furnizorii mărfurilor aprovizionate nu au fost, în realitate, societăţile comerciale menţionate pe facturile de achiziţie, fiind irelevant, în opinia recurenţilor că unele facturi poartă menţiuni false. De asemenea, au susţinut că, instanţa de apel a apreciat că inculpaţii au săvârşit infracţiunea predicat, în coautorat, astfel că ar fi trebuit să reţină aceeaşi formă de participaţie şi în ceea ce priveşte infracţiunea de spălare a banilor (infracţiunea scop).

Or, criticile recurenţilor vizând tipicitatea de natură subiectivă nu pot fi valorificate în contextul niciunuia dintre cazurile de casare prevăzute expres şi limitativ reglementate de art. 438 din C. proc. pen.

În aceeaşi măsură, nu pot fi analizate prin prisma cazului de recurs în casaţie invocat nici criticile vizând încadrarea juridică dată faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor, nici conţinutul mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situaţii de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, statuările în fapt ale instanţei a cărei hotărâre a fost atacată neputând fi cenzurate în niciun fel, nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situaţii de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, statuările în fapt ale instanţei a cărei hotărâre a fost atacată neputând fi cenzurate în niciun fel.

Pentru aceste considerente, având în vedere că cererea de recurs în casaţie îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 434 - art. 438 din C. proc. pen., iar în procedura de examinare a admisibilităţii recursului în casaţie se verifică doar aspectele strict formale care nu pun în discuţie chestiuni ce ţin de soluţionarea fondului recursului în casaţie, Înalta Curte, în baza art. 440 alin. (4) din C. proc. pen., a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpaţii F., E., F. şi A. împotriva deciziei nr. 1550/2023 din data de 22 septembrie 2023 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

A trimis cauza la Completul 10 în vederea soluţionării cererii de recurs în casaţie formulată de inculpaţii F., E., F. şi A. stabilind termen la data de 11 ianuarie 2023, pentru când s-au citat părţile şi s-a încunoştinţat telefonic apărătorul ales al recurenţilor inculpaţi.

La termenul de astăzi, în concluziile orale, în dezbateri apărătorul ales al recurenţilor inculpaţi F., E., F. şi A., având cuvântul, a solicitat admiterea recursului în casaţie, desfiinţarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Craiova, întrucât nu sunt întrunite elementele de tipicitate ale infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005.

A susţinut că impozitul pe venituri din alte surse nu face parte din conţinutul laturii obiective a infracţiunii prevăzute de articolul antemenţionat, aspect de care Tribunalul Dolj a ţinut cont, spre deosebire de instanţa de apel, care a avut o opinie diferită şi a reţinut că impozitul cu reţinerea la sursă face parte din categoria faptelor prevăzute de art. 9 din Legea nr. 241/2005.

A arătat că în timpul judecăţii apelului, a solicitat sesizarea Completului pentru dezlegarea unor probleme de drept în materie penală din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu această problemă de drept, care este una controversată, în opinia sa, întrucât la nivelul Curţii de Apel Craiova s-a pronunţat decizia nr. 1640/2023 din 18.10.2023, în dosarul nr. x/2021, dosar care s-a judecat aproape în paralel cu apelul din prezenta cauză şi în care s-a apreciat că impozitul pe venit cu stopaj la sursă nu intră sub incidenţa art. 9 din Legea nr. 241/2009.

A susţinut că un alt motiv referitor la tipicitatea infracţiunii de evaziune fiscală, constă în neîntrunirea condiţiilor vizând elementul material al laturii obiective a infracţiunii, prin aceea că, nu s-au înregistrat cheltuieli care să nu aibă o bază reală, cu scopul de a se reduce impozitul datorat statului. Dimpotrivă, aşa cum a relevat şi raportul de expertiză efectuat în cauză, toate achiziţiile au fost reale, bunurile au fost ulterior vândute de cele două societăţi către beneficiar final, au fost încasate preţurile prin virament, astfel încât, nu era vorba despre cheltuieli cu achiziţia mărfurilor care să nu fi fost justificate.

Prin urmare, şi din acest punct de vedere, a apreciat că nu sunt întrunite elementele de tipicitate ale infracţiunii prevăzute de art. 9 din Legea nr. 241/2009.

Cu încuviinţarea preşedintelui completului de judecată, apărătorul ales al recurenţilor inculpaţi F., E., F. şi A. a depus la dosar, cu titlu de jurisprudenţă, decizia pronunţată de Curtea de Apel Craiova, la care a făcut trimitere în cadrul concluziilor anterior formulate.

Concluziile orale ale apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimatul inculpat H., S.C. C., intimatul inculpat G., intimata inculpată I., intimata inculpată S.C. D., ale reprezentantului Ministerului Public, precum şi poziţiile recurenţilor inculpaţi F., E., F. şi ale intimatului inculpat A. din ultimul cuvânt au fost consemnate în detaliu, în partea introductivă a prezentei decizii.

Examinând recursurile în casaţie declarate de inculpaţii F., E., F. şi A. împotriva deciziei instanţei de apel, în raport, cu motivele invocate ce se vor analiza numai prin prisma cazului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu şi anume numai din perspectiva elementelor de tipicitate obiectivă, Înalta Curte constată recursurile în casaţie declarate de inculpaţi, ca fiind nefondate, pentru considerentele ce se vor arăta în mod unitar pentru toţi inculpaţii, ca urmare a aceloraşi motive de recurs în casaţie invocate.

Prealabil analizei recursurilor în casaţie ale inculpaţilor se impun a fi făcute câteva scurte consideraţii de ordin teoretic cu privire la natura juridică a recursului în casaţie şi referitor la cazul de recurs în casaţie invocat, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

Astfel, prin C. proc. pen. intrat în vigoare la 1 februarie 2014, recursul în casaţie a devenit o cale de atac extraordinară, având ca scop verificarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Altfel spus pe calea recursului în casaţie nu se pot remedia o greşită apreciere a faptelor şi a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului printr-o urmărire penală incompletă sau o cercetare judecătorească nesatisfăcătoare, nu se judecă procesul propriu-zis, ci se verifică numai dacă din punct de vedere al dreptului hotărârea atacată este corespunzătoare.

Legiuitorul român a prevăzut în conţinutul art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. că "Hotărârile sunt supuse casării când inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

Cazul de casare menţionat este aplicabil doar în acele situaţii în care condamnarea inculpatului s-a realizat strict pentru o faptă, care, la data rămânerii definitive a hotărârii instanţei de apel, nu mai era prevăzută ca şi infracţiune. Simpla abrogare a unor texte de lege nu echivalează însă cu dezincriminarea faptelor, întrucât această operaţiune presupune doar ieşirea din vigoare a unei dispoziţii legale. Dezincriminarea intervine însă atunci când, după abrogarea unui text de lege ce sancţionează penal o faptă, aceasta nu îşi mai găseşte corespondent în legea nouă sau nu mai este incriminată printr-o altă dispoziţie legală în vigoare.

De asemenea, s-a statuat în doctrină dar şi pe cale jurisprudenţială că se subsumează noţiunii de neprevedere a faptei în legea penală cazurile în care nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii sub aspect obiectiv, întrucât legea nu mai prevede ca temei distinct de achitare decât lipsa vinovăţiei prevăzute de lege, singurul temei de achitare pentru lipsa laturii obiective neputând fi decât acela prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. b) teza I "fapta nu este prevăzută de legea penală". Acelaşi temei include şi situaţiile referitoare la lipsa situaţiei - premisă a infracţiunii sau neîntrunirea condiţiilor privind subiecţii acesteia.

Totodată, aşa cum rezultă din doctrină şi din jurisprudenţa constantă a instanţei supreme, pe calea recursului în casaţie baza factuală stabilită de către instanţa de apel are caracter definitiv, nu mai pot fi reanalizate mijloacele de probă care au fost examinate de către instanţa ordinară de apel, în raport, cu natura juridică şi specificul căii extraordinare de atac a recursului în casaţie prin prisma cazului de recurs în casaţie prevăzut la art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

Astfel, verificând decizia pronunţată de instanţa de apel, Înalta Curte constată că aceasta a stabilit în mod concret situaţia de fapt, în baza unui examen propriu asupra mijloacelor de probă administrate, evidenţiind şi argumentele în drept cu privire la reţinerea infracţiunii de evaziune fiscală în sarcina inculpaţilor F., E., F. şi A..

Înalta Curte constată că instanţa de apel a avut în vedere obiectul sesizării care l-au constituit faptele inculpaţilor are au disimulat adevărata provenienţă a deşeurilor achiziţionate de societăţile administrate în drept şi în fapt, prin înregistrarea unor documente justificative fictive, care atestatu achizioţia de la persoane juridice - cu un alt obiect de activitate, alte date de identificare decât cele înscrise în facturi şi chitanţe, care erau inactive sau nu au avut relaţii comerciale cu SC B. şi S.C. C., prin acest procedu fiind deduse cheltuieli fictive, diminat profitul şi având ca rezultat final prejudicierea bugetului consolidat al statului. Acest circuti cmercial şi financiar fictiv a fost crreat pentru eludarea plăţii impozitului pe veniturile din alte surse datoriat bugetului de stat de persoanele fizice care au livrat în realitate aceste produse.

Curtea de apel stabilit cu caracter definitiv că inculpaţii nu au fost acuzaţi de faptul că au reţinut şi nu au plătit în termenul prevăzut de lege sumele reprezentând impozit pe venituri din alte surse, ci de faptul că au înregistrat în documentele legale ale societăţii şi au declarat organului fiscal operaţiuni fictive, înregistrând facturi fictive care atestau în mod nereal că deşeurile metalice ar fi achiziţionate de la persoane juridice pentru a se sustrage de la îndeplinirea obligaţiei stabilite de Codul fiscal de a reţine, declara şi vira la bugetul de stat impozitul de 16 % pentru veniturile obţinute de persoanele fizice în urma vânzării deşeurilor. Necalcularea de către operatorii economici însărcinaţi cu stabilirea şi reţinerea impozitului pe venit se sancţionează potrivit art. 9 din Legea nr. 241/2005, întrucât această operaţiune reprezintă, de fapt, o disimulare a sursei bunului impozabil, cu scopul de a nu achita tocmai acest tip de impozit datorat bugetului de stat. Prin urmare obligaţia de a calcula, reţine şi înregistra în evidenţele contabile şi a plăti, la termenele legale impozitul pe venit care se realizează prin stopaj la sursă, exista în sarcina SC B. şi S.C. C. şi constituie o creanţă fiscală principală, supusă, din perspectiva administrării sale, ca şi impozitul pe profit, prevederilor Codul fiscal şi Codului de procedură fiscală, care intră în mod cert sub protecţia infracţiunii prevăzută de art. 9 din Legea nr. 241/2005.

De asemenea, curtea de apel a analizat în detaliu, cadrul legal cu privire la conţinutul art. 9 din Legea nr. 241/2005, în raport, cu celelalte legi privind natura taxelor şi impozitelor, în contextul concret al cauzei referitor la impozitul pe venit din alte surse corelat cu veniturile obţinute de persoane fizice din valorificarea prin centrele de colectare a deşeurilor şi conduita inculpaţilor, în sensul înregistrării unor documente justificative fictive întocmite în numele unor societăţi comerciale pentru a nu plăti acest impozit pe venit care trebuia reţinut de le persoanele fizice de la care colectau deşeuri.

Astfel, Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal (în vigoare la data faptelor) prevede în art. 2 impozitele, taxele şi contribuţiile sociale reglementate de Codul fiscal (forma în vigoare la data faptelor), prevede expres categoriile de creanţe fiscale principale:

Veniturile de orice fel primite la predarea deşeurilor din patrimoniul personal, scutite de impozitul pe venit, conform prevederilor noului Codul fiscal, sunt micile venituri pe care le pot realiza persoanele fizice pentru deşeurile rezultate în propria gospodărie şi este evident că atunci când o persoană fizică livrează în repetate rânduri cantităţi semnificative de deşeuri aceasta nu mai poate proveni din patrimoniul personal, iar activitatea desfăşurată depăşeşte sfera ocazionalului, devenind una economică.

Reţinerea şi nevirarea de către cel care avea obligaţia stopării, a sumelor reprezentând taxe şi impozite constituia infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005 (text declarat neconstituţional), dar, în cazul de faţă este vorba de nereţinerea impozitului pe venit şi nevirarea acestuia, conduită care este avută în vedere de conţinutul infracţiunii prevăzute de art. 9 alin. (1), lit. c) din Legea nr. 241/2005, facturile fictive fiind întocmite în numele unor societăţi comerciale pentru a nu plăti acest impozit pe venit care trebuia reţinut de la persoanele fizice de la care colectau deşeuri în realitate inculpaţii.

SC B. şi S.C. C. aveau obligaţia să reţină, să înregistreze în evidenţa contabilă, să declare şi să vireze la bugetul de stat un impozit pe veniturile din alte surse.

Înalta Curte consideră ca fiind nefondată critica inculpaţilor F., E., F. şi A. cu privire la faptul că impozitul pe venituri din alte surse reţinut în procent de 16% prin stopaj la sursă numai face parte din categoria obligaţilor fiscale care intră în conţinutul infracţiunii prevăzut de art. 9 din Legea nr. 241/2005, în raport cu cele mai sus menţionate.

Altfel, spus în contextul bazei factuale stabilite cu caracter definitiv de către instanţa de apel, există o deplină concordanţă între conduita inculpaţilor şi condiţia de tipicitate obiectivă cu privire la obligativitatea plăţii impozitului pe venituri din alte surse, obligaţie fiscală, atât în condiţiile art. 114 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 227/2015, cât şi conform art. 78 din Legea nr. 571/2003, respectiv Codul fiscal în vigoare la momentul săvârşirii faptei, ce se circumscrie conţinutului obiectiv al art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005.

Înalta Curte reaminteşte că pe calea recursului în casaţie, cale extraordinară de atac nu poate fi reevaluat materialul probator administrat în primă instanţă şi în calea ordinară de atac a apelului, nu poate fi analizată schimbarea încadrării juridice a faptei, nu pot fi examinate condiţiile de tipicitate subiectivă, întrucât excedează cazului de recurs în casaţie invocat, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

De altfel, critica inculpaţilor prin apărător ales a vizat doar aparent ca element de tipicitate obiectivă că impozitiul pe venituri din alte surse reţinut în procent de 16% prin stopaj la sursă numai face parte din categoria obligaţiilor fiscale care intră în conţinutul prevăzut de art. 9 din Legea nr. 241/2005, în raport cu obiectul acuzaţiei aşa cum a fost arătat de către instanţa de apel, întrucât acuzaţia inculpaţilor a fost mai largă, iar scopul criticii viza cuantumul prejudiciului şi schimbarea încadrării juridice, ceea ce duce şi la modificarea bazei factuale reţinute, excedând verificării în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie.

O altă critică a inculpaţilor prin apărător ales referitoare la modalitatea în care instanţa de apel a reţinut ca fiind îndeplinite condiţiile de tipicitate obiectivă ale infracţiunii de evaziune fiscală, în raport, cu materialul probator administrat, respectiv anexele la raportul de expertiză, ce cuprind produsele achiziţionate, livrările recunoscute, nu pot fi avute în vedere, faţă de natura şi specificul recursului în casaţie, cale extraordinară de atac.

Totodată, excedează analizei acestei căii extraordinare de atac şi critica inculpaţilor prin apărător ales, cu privire la caracterul real al operaţiunilor comerciale înregistrate în contabilitate, întrucât baza factuală a fost stabilită de instanţa de apel, cu caracter definitiv, nemaiputând fi evaluate mijloacele de probă administrate şi nici discutată încadrarea juridică a faptei.

Înalta Curte nu poate analiza nici criticile inculpaţilor invocate prin apărător ales referitoare la infracţiunea de spălare a banilor, apreciindu-se că nu se putea reţine complicitatea la această infracţiune atâta timp cât au fost coautori la infracţiunea de evaziune fiscală săvârşită prin intermediul societăţilor antemenţionate, în formă continuată, iar scopul final urmărit de aceştia a fost însuşirea în mod ilegal a unor sume de bani cărora să li se confere o aparenţă de legalitate, întrucât, pe de-o parte se tinde la evaluarea materialului probator şi la schimbarea încadrării juridice, iar pe de altă parte la modificarea situaţiei de fapt, care a fost stabilită cu caracter definitiv de instanţa de apel, ceea ce excedează căii extraordinare de atac a recursului în casaţie.

În raport cu cele menţionate, Înalta Curte constată că decizia instanţei de apel este legală, iar toate motivele recursurilor în casaţie formulate de inculpaţi prin apărător ales nu sunt fondate.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie declarate de inculpaţii F., E., F. şi A. împotriva deciziei nr. 1550/2023 din data de 22 septembrie 2023 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. se vor obliga recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către sta.

Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen. onorariile cuvenite apărătorilor desemnat din oficiu pentru intimaţii inculpaţi H., S.C. C., G., I. şi S.C. D., în cuantum de câte 680 RON, se vor suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie declarate de inculpaţii F., E., F. şi A. împotriva deciziei nr. 1550/2023 din data de 22 septembrie 2023 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi H., S.C. C., G., I. şi S.C. D., în cuantum de câte 680 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 ianuarie 2024.

High Court of Cassation and Justice

scj