Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 183 din 17 noiembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, Secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/54/2023, în baza art. 396 alin. (1), (4) şi (10) C. proc. pen. raportat la art. 83 C. pen., s-a stabilit în sarcina inculpatului A., pedeapsa amenzii penale de 6.750 (şase mii șapte sute cinzeci) lei, reprezentând 135 (o sută treizeci şi cinci) zile amendă, cuantumul unei zile-amendă fiind de 50 lei, pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, faptă prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen.
În baza art. 83 alin. (1) C. pen., s-a amânat aplicarea pedepsei stabilite în sarcina inculpatului de 6.750 (şase mii şapte sute cinzeci) lei, amendă penală reprezentând 135 (o sută treizeci şi cinci) zile amendă, cuantumul unei zile-amendă fiind de 50 lei, pe un termen de supraveghere de 2 ani, stabilit în condiţiile art. 84 C. pen., calculat de la data rămânerii definitive a sentinţei.
În baza art. 85 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul a fost obligat să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Dolj, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor lor de existenţă.
În baza art. 85 alin. (2) lit. g) C. pen., s-a impus inculpatului pe durata termenului de supraveghere obligaţia de a nu conduce nici un fel de vehicul.
În baza art. 86 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c)-e) se comunică Serviciului de Probaţiune Dolj.
În baza art. 404 alin. (3) C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere şi ale săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere prevăzute de art. 88 C. pen., respectiv că se va revoca amânarea şi se va dispune aplicarea şi executarea pedepsei.
Pentru a dispune astfel, instanţa de fond, a reţinut, în esenţă, că prin rechizitoriul nr. x/P/2022 din 19 aprilie 2023 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului A., pentru comiterea infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen.
Ca situaţie de fapt, s-a reţinut că, la data de 26.10.2022, ora 23:40, poliţişti din cadrul Poliţiei Municipiului Craiova - Biroul Rutier aflaţi în exercitarea atribuţiilor de supraveghere şi control al traficului rutier pe Strada (...) din Municipiului Craiova, jud. Dolj, au oprit pentru control autoturismul marca x. cu numărul de înmatriculare x., care circula dinspre bulevardul (...) spre strada (...).
Conducătorul autoturismului a fost identificat în persoana lui A., posesor al permisului de conducere valabil pentru categoria B de autovehicule, cu această ocazie fiind testat cu aparatul etilometru, ce a indicat o concentraţie de 0,52 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Având în vedere valoarea rezultată în urma testării, A. a fost condus la Spitalul B. unde, cu acordul său, i-au fost recoltate două probe de sânge, la orele 00:05 şi 01:05, pentru stabilirea alcoolemiei.
Din buletinul de analiză toxicologică nr. x. din data de 01.11.2022 emis de Serviciul Judeţean de Medicină Legală C. rezultă că A. a avut o îmbibaţie alcoolică în sânge de 1,16 g%o proba I, respectiv 1,02 g%o proba II.
Cu ocazia audierii în faza de urmărire penală, inculpatul A. a recunoscut săvârşirea faptei. Conform declaraţiei sale, la data de 26 octombrie 2022, în jurul orei 23:00, aflându-se la birou, a consumat 2-3 pahare -aproximativ 500 ml- de vin, după care a urcat la volanul autoturismului marca x. cu numărul de înmatriculare x., cu intenţia de a merge la locuinţa sa, situată în zona (...). După ce a parcurs circa 200 de metri, ajungând pe Strada (...), a fost oprit pentru control de organele de poliţie, fiind de acord să fie testat cu aparatul etilometru şi, ulterior, cu prelevarea de probe de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.
Fiind audiat de către instanţa de judecată, inculpatul a recunoscut şi regretat fapta reţinută în sarcina sa, declarând că îşi însuşeşte probele administrate în cursul urmăririi penale. De asemenea, a arătat că înţelege să se prevaleze de aplicarea procedurii simplificate a recunoaşterii vinovăţiei şi că este de acord cu prestarea unei munci neremunerate în folosul comunităţii.
Curtea a reţinut că declaraţia acestuia de recunoaştere se coroborează cu ansamblul probelor administrate în faza de urmărire penală, respectiv: proces-verbal de constatare a infracţiunii flagrante, rezultatul testării concentraţiei de alcool în aerul expirat, buletin de examinare clinică, proces-verbal de recoltare mostre biologice şi buletin de analiză toxicologică nr. x. din data de 01.11.2022, din care rezultă dincolo de orice bănuială rezonabilă că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat cu vinovăţia prevăzută de lege.
În drept, Curtea a reţinut că fapta inculpatului A. care, la data de 26 octombrie 2022, a condus pe drumurile publice autoturismul marca x. cu numărul de înmatriculare x., având o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen.
Sub aspectul laturii obiective, s-a apreciat că elementul material al infracţiunii constă în conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul, de către o persoană care are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80g/l alcool pur în sânge.
Urmarea imediată a săvârşirii faptei este reprezentată de o stare de pericol pentru relațiile sociale ocrotite de dispoziţiile care stabilesc regimul circulației pe drumurile publice, iar legătura de cauzalitate rezultă din însăși săvârşirea faptei de către inculpat, fiind infracţiune de pericol.
Sub aspectul laturii subiective, s-a apreciat că inculpatul a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției directe, conform dispozițiilor art. 16 alin. (1) şi (3) lit. a) C. pen., întrucât inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale și a urmărit producerea lui prin săvârșirea faptei.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 alin. (1) C. pen., respectiv împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracţiunii, motivul săvârșirii infracțiunii şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii şi în cursul procesului penal şi nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familiala şi socială, precum şi dispoziţiile art. 74 alin. (2) C. pen., conform cărora: „Când pentru infracțiunea săvârşită legea prevede pedepse alternative, se va ţine seama de criteriile prevăzute în alin. (1) şi pentru alegerea uneia dintre acestea.”
Astfel, pe de o parte, instanţa de fond a reţinut gradul redus de pericol social al faptei decurgând din valoarea redusă a alcoolemiei, puţin peste limita legală, faptul că inculpatul a condus autoturismul pe o distanţă scurtă la o oră cu trafic redus, fără a se produce vreun eveniment rutier şi că, în concret, buletinul de examinare clinică a pus în evidenţă faptul că acesta a avut o ţinută ordonată, adecvată, fiind coerent în vorbire, orientat temporo-spaţial, fără tulburări oculare, ceea ce denotă păstrarea reflexelor şi afectarea minimă a capacităţii de a conduce.
Pe de altă parte, instanţa a notat circumstanțele personale ale inculpatului, care are vârsta de 48 de ani, studii juridice superioare şi o activitate deosebită în acest plan, nu are antecedente penale şi a manifestat o atitudine sinceră, recunoscând comiterea faptei şi împrejurările în care aceasta s-a produs, contribuind astfel în mod nemijlocit la soluţionarea justă şi cu celeritate a cauzei si la aflarea adevărului, cu respectarea exigentelor impuse de art. 6 din C.E.D.O.
În opinia instanţei, toate aceste aspecte denotă capacitatea inculpatului de a conştientiza gravitatea faptei comise, riscul reiterării unui comportament infracțional fiind unul mic.
În raport de circumstanțele reale şi personale expuse anterior, instanţa de fond a apreciat că, în speţă, se impune aplicarea pedepsei amenzii penale în cuantum minim, redusă cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.
Instanţa a mai apreciat că, în afară de măsurile de supraveghere prevăzute de art. 85 alin. (1) lit. a)-e) C. pen., se impune a fi aplicată inculpatului pe durata termenului de supraveghere şi obligaţia prevăzută de art. 85 alin. (2) lit. g) C. pen. de a nu conduce, având în vedere natura infracţiunii săvârşite.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a formulat apel inculpatul A., criticând-o, în esenţă, pentru netemeinicie sub aspectul aplicării de către instanţa de fond a interdicției prevăzute de art. 85 alin. (2) lit. g) C. pen., în raport cu elementele concrete ale cauzei şi datele de circumstanţiere care privesc persoana inculpatului.
Concluziile Reprezentantul Ministerului Public şi ale apărătorului ales al inculpatului au fost redate pe larg în conţinutul încheierii din 13.02.2024, care face parte integrantă din prezenta, astfel că nu vor mai fi reluate.
Analizând apelul declarat de inculpatul A. prin prisma motivelor invocate, dar şi sub toate aspectele de drept şi de fapt, Înalta Curte constată că acesta este întemeiat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Instanţa de control judiciar constată că situaţia de fapt a fost corect stabilită, în sensul că inculpatul A., fiind depistat, la data de 26.10.2022, ora 23:40, de poliţişti din cadrul Poliţiei Municipiului Craiova - Biroul Rutier aflaţi în exercitarea atribuţiilor de supraveghere şi control al traficului rutier pe Strada (...) din Municipiului Craiova, jud. Dolj, care au oprit pentru control autoturismul marca x. cu numărul de înmatriculare x., care circula dinspre bulevardul (...) spre strada (...), a fost testat cu aparatul etilometru, ce a indicat o concentraţie de 0,52 mg/l alcool pur în aerul expirat, fiind condus la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă B. unde, cu acordul său, i-au fost recoltate două probe de sânge, la orele 00:05 şi 01:05, pentru stabilirea alcoolemiei, iar din buletinul de analiză toxicologică nr. x. din data de 01.11.2022 emis de Serviciul Judeţean de Medicină Legală C. rezultă că A. a avut o îmbibație alcoolică în sânge de 1,16 g%o proba I, respectiv 1,02 g%o proba II, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanţa de fond a reţinut situaţia de fapt pe baza probelor administrate, respectiv proces-verbal de constatare a infracţiunii flagrante; rezultatul testării concentraţiei de alcool în aerul expirat; buletin de examinare clinică; proces-verbal de recoltare mostre biologice; buletin de analiză toxicologică nr. x. din data de 01.11.2022; declaraţii inculpat.
De altfel, se constată că inculpatul A., cu prilejul judecării în fond a cauzei, a optat pentru judecata în procedura simplificată, fiindu-i aplicate dispoziţiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen., împrejurare ce determină, de plano, soluţionarea cauzei în baza probatoriului administrat în faza de urmărire penală.
În acest sens, instanţa de control judiciar apreciază, în acord cu prima instanţă, că inculpatul se face vinovat de comiterea infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată, în cauză fiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii atât din punct de vedere obiectiv, cât şi subiectiv.
Însă, în ceea ce priveşte procesul de individualizare a pedepsei, Înalta Curte apreciază că acesta trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după anumite reguli şi criterii precis determinate.
Înscrierea în lege a criteriilor generale de stabilire a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului individualizării sancţiunii, aşa încât respectarea acestuia este obligatorie pentru instanţă.
De altfel, ca să-şi poată îndeplini funcţiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său şi al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) şi duratei, atât gravităţii faptei şi potenţialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa pedepsei.
Funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancţiunii, care să ţină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condiţiile socio-etice impuse de societate.
Analiza actelor şi lucrărilor dosarului relevă o suită întreagă de aspecte a căror justă cuantificare este în măsură să orienteze instanţa de apel în modificarea soluţiei aplicate de către instanţa de fond.
Astfel, referitor la solicitarea inculpatului A. de a se dispune înlăturarea dispoziţiilor art. 85 alin. (2) lit. g) C. pen., Înalta Curte constată că este întemeiată, apreciind că în cauză impunerea acestei obligaţii este excesivă, întrucât nu este justificată şi proporţională cu scopul urmărit, fapta inculpatului de a conduce un vehicul pe drumurile publice sub influenţa alcoolului şi împrejurările de comitere a acesteia nefiind suficiente pentru a forma convingerea instanţei că este necesar a se impune faţă de acesta obligaţia de a nu conduce autovehicule pe o durată de 2 ani.
Instanţa de apel mai are în vedere şi comportamentul inculpatului în societate, la locul de muncă, reliefat de înscrisurile depuse la dosar, precum şi atitudinea sinceră şi cooperantă manifestată încă de la începutul procesului penal, împrejurări care au determinat convingerea că stabilirea pedepsei amenzii penale şi amânarea aplicării acesteia, cu impunerea măsurilor de supraveghere prevăzute de dispoziţiile art. 85 alin. (1) C. pen., sunt suficiente pentru a atrage atenţia asupra importanţei respectării relaţiilor în societate, de a determina o reflectare mai profundă a inculpatului asupra faptei săvârşite şi a urmărilor acesteia şi schimbarea atitudinii faţă de normele şi valorile ocrotite de legea penală, pentru ca, pe viitor, acesta să nu mai comită infracţiuni.
În aceeaşi ordine de idei, se apreciază că parcurgerea prezentei proceduri judiciare a fost suficientă pentru ca inculpatul să realizeze consecinţele faptelor sale şi necesitatea de a-şi forma o atitudine corectă faţă de ordinea de drept şi regulile de convieţuire socială, inclusiv sub aspectul respectării normelor referitoare la siguranţa traficului rutier.
De asemenea, în privinţa inculpatului, nu se poate ignora că acesta, de la data săvârşirii faptei -respectiv 26.10.2022- a avut suspendată exercitarea dreptului de a conduce autovehicule, astfel că prelungirea pentru încă 2 ani a acestei interdicţii ar fi nejustificată şi excesivă.
De altfel, din hotărârea pronunţată lipsesc argumentele care au determinat judecătorul fondului să impună această obligaţie inculpatului, în condiţiile în care interdicţia nu intervine ope legis, fiind facultativă, astfel că instanţa de control judiciar se află în imposibilitatea de a verifica motivele care au justificat aplicarea dispoziţiilor art. 85 alin. (2) C. pen., în condiţiile în care s-a reţinut gradul redus de pericol social al faptei, apreciindu-se că riscul reiterării de către inculpat a unui comportament infracţional este unul mic.
Faţă de aceste date şi raportat la atitudinea şi conduita adoptată de inculpat pe tot parcursul procesului penal, Înalta Curte apreciază că obligarea inculpatului A. de a nu conduce nicio categorie de autovehicule ar fi inoportună în raport cu consecinţele pe care le-ar avea asupra persoanei acestuia, iar prin stabilirea pedepsei amenzii penale şi acordarea amânării aplicării acesteia, cu impunerea măsurilor de supraveghere prevăzute de dispoziţiile art. 85 alin. (1) C. pen., este respectată şi cerinţa proporţionalităţii între gravitatea faptei săvârşite şi datele personale ale inculpatului.
Pe cale de consecinţă, faţă de toate motivele expuse anterior, văzând şi dispoziţiile art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va admite apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 183 din 17 noiembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, Secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/54/2023.
Va desfiinţa, în parte, sentinţa penală apelată şi, rejudecând în aceste limite, va înlătura din sentinţa penală atacată obligaţia de a nu conduce niciun fel de vehicul pe durata termenului de supraveghere, impusă inculpatului A., conform dispoziţiilor art. 85 alin. (2) lit. g) C. pen.
Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
Conform dispoziţiilor art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 183 din 17 noiembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, Secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/54/2023.
Desfiinţează, în parte, sentinţa penală apelată şi, rejudecând în aceste limite, va înlătura din sentinţa penală atacată obligaţia de a nu conduce niciun fel de vehicul pe durata termenului de supraveghere, impusă inculpatului A., conform dispoziţiilor art. 85 alin. (2) lit. g) C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 aprilie 2024.