Asupra apelului de faţă, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 321/A din 16 martie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2022, s-a admis în principiu contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. , aflat în Penitenciarul Găeşti.
S-a respins, ca nefondată, contestaţia în anulare, formulată de contestatorul A., împotriva Deciziei penale nr. 876/R/09.10.2012 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2011.
Analizând contestaţia în anulare, Curtea de Apel Piteşti a reţinut că motivul pe care se sprijină contestaţia în anulare este cel menţionat la art. 426 lit. b) C. proc. pen., referindu-se la incidenţa prescripţiei răspunderii penale, în raport cu infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului contestator.
Contestaţia în anulare este o cale de atac de retractare, instanţa care a pronunţat hotărârea cu încălcarea legii anulând hotărârea în scopul înlăturării erorilor de procedură (error in procedendo) în legătură cu exercitarea drepturilor procesuale ale părţilor sau persoanei vătămate ori a celor referitoare la instanţa de judecată.
De asemenea, prin reglementarea strictă a erorilor de procedură care pot justifica exercitarea contestaţiei în anulare se urmăreşte, pe de o parte, respectarea autorităţii de lucru judecat a hotărârii definitive, iar, pe de altă parte, respectarea principiului securităţii raporturilor juridice stabilite prin hotărâri definitive (principiu care interzice rejudecarea unor aspecte avute deja în vedere de instanţele de judecată).
Curtea pune în evidenţă faptul că judecata contestaţiei în anulare, indiferent de motivul invocat, presupune o primă etapă, admisibilitatea în principiu, care nu vizează însăşi soluţionarea căii extraordinare de atac, ci doar verificarea, dacă sunt întrunite condiţiile de exercitare a acesteia.
În cadrul verificării admisibilităţii în principiu instanţa analizează dacă hotărârea atacată este o hotărâre definitivă, dacă cererea a fost introdusă în termenul prevăzut de art. 428 C. proc. pen. şi de către o persoană prevăzută de art. 427 C. proc. pen., dacă sunt invocate motive de contestaţie în anulare dintre cele prevăzute de art. 426 C. proc. pen. aparent justificate, dacă sunt depuse probe pentru dovedirea cazului de contestaţie ori se invocă dovezi care sunt la dosar, toate aceste cerinţe fiind îndeplinite în speţă.
Cu referire la speţă, Curtea a constatat că persoana condamnată a formulat contestaţie în anulare împotriva unei hotărâri definitive: Deciziei penale nr. 876/R/09.10.2012 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2011, şi este introdusă la instanţa care a pronunţat hotărârea a cărei anulare se cere - Curtea de Apel Piteşti.
De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 428 alin. (2) C. proc. pen., contestaţia în anulare întemeiată pe cazul prevăzut de art. 426 lit. b) C. proc. pen. (persoana a fost condamnată deşi existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal, respectiv prescripţia răspunderii penale), poate fi introdusă oricând.
În ceea ce priveşte întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale, prin Decizia nr. 297/16.04.2018 a Curţii Constituţionale a României, publicată în M. Of. nr. 518/25.07.2018, s-a statuat că soluţia legislativă care prevede întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză", din cuprinsul dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., este neconstituţională.
Prin Decizia nr. 358/26.05.2022 a Curţii Constituţionale a României, publicată în M. Of. nr. 565/09.06.2022, s-a statuat că dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen. sunt neconstituţionale.
Curtea a subliniat că prin Decizia nr. 67/25 octombrie 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în Dosarul nr. x/2022, s-au stabilit următoarele:
"1. Normele referitoare la întreruperea cursului prescripţiei sunt norme de drept penal material (substanţial) supuse din perspectiva aplicării lor în timp principiului activităţii legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepţia dispoziţiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituţie şi art. 5 din C. pen.
2. Instanţa care soluţionează contestaţia în anulare, întemeiată pe efectele Deciziilor Curţii Constituţionale nr. 297/26.04.2018 şi nr. 358/26.05.2022, nu poate reanaliza prescripţia răspunderii penale, în cazul în care instanţa de apel a dezbătut şi a analizat incidenţa acestei cauze de încetare a procesului penal în cursul procesului anterior acestei din urmă decizii".
S-a constatat că inculpatul A. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 192 alin. (2) C. pen. la 3 (trei) ani închisoare şi infracţiunii prevăzute de art. 217 alin. (1) C. pen. la 1 (unu) an închisoare, fapte săvârşite în 20/21.07.2007.
În considerentele Deciziei penale nr. 876/R/09.10.2012 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, în Dosarul nr. x/2011, nu a fost examinat cazul de încetare a procesului penal ca urmare a împlinirii termenului general al răspunderii penale, însă instanţa de control judiciar a făcut aplicarea prevederilor din vechiul C. pen. la care deciziile Curţii Constituţionale nu se referă deloc.
Or, prin contestaţia în anulare, contestatorul condamnat a invocat incidenţa prescripţiei răspunderii penale în condiţiile noului C. pen., invocând efectele Deciziilor Curţii Constituţionale nr. 297 din 26 aprilie 2018 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen. (publicată în M. Of. nr. 518/25.06.2018) şi nr. 358 din 26 mai 2022 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen. (publicată în M. Of. nr. 565/9.06.2022).
Aşa fiind, s-a reţinut că dispoziţiile art. 426 lit. b) C. proc. pen. nu pot fi invocate în cauză.
Împotriva Deciziei penale nr. 321/A din 16 martie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2022, contestatorul A. a formulat apel.
Cu ocazia dezbaterilor, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia inadmisibilităţii căii de atac, având în vedere că hotărârea apelată este definitivă.
Examinând cauza cu prioritate din perspectiva admisibilităţii căii de atac, Înalta Curte constată următoarele:
Înalta Curte a fost învestită cu soluţionarea apelului formulat de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 321/A din 16 martie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2022, prin care s-a respins ca nefondată contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 876/R/09.10.2012 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2011.
Potrivit dispoziţiilor art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., sentinţa dată în contestaţia în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă.
În ceea ce priveşte interpretarea dispoziţiilor art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., jurisprudenţa a statuat în mod constant că această dispoziţie vizează hotărârile pronunţate în procedura de judecare a contestaţiei în anulare după admiterea în principiu, reglementată de art. 431 din C. proc. pen.
Aşadar, etapa distinctă a admiterii în principiu a contestaţiei în anulare este reglementată de art. 431 din C. proc. pen., dispoziţii în cuprinsul cărora nu se prevede posibilitatea atacării hotărârii pronunţate cu apel, iar dispoziţiile art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., privesc exclusiv hotărârile judecătoreşti pronunţate în procedura de rejudecare a apelului sau a cauzei după desfiinţare.
Or, în cauză, contestatorul A. a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 149 din 14.06.2012 a Judecătoriei Câmpulung, definitivă prin Decizia penală nr. 876/R/09.10.2012, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, Dosar nr. x/2011, pentru fapte comise în data de 20/21.07.2007, ca atare, decizia prin care s-a respins ca nefondată contestaţia în anulare, atacată de contestator, este definitivă, în considerarea etapei procesuale în care a fost pronunţată.
Hotărârea judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie fiind explicite în sensul că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.
În aceste condiţii, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi, din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate. Ca atare, atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual, intervine sancţiunea procedurală a inadmisibilităţii.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. a) teza a II-a din C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de apelantul contestator A. împotriva Deciziei penale nr. 321/A din 16 martie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2022.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelantul contestator la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul contestator, în cuantum de 340 RON, rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de apelantul contestator A. împotriva Deciziei penale nr. 321/A din 16 martie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2022.
Obligă apelantul contestator la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul contestator, în cuantum de 340 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 mai 2023.
GGC - NN