Şedinţa publică din data de 18 mai 2023
Asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată, la data de 15 decembrie 2022, pe rolul Tribunalului Botoşani, sub nr. x/2022, Penitenciarul Vaslui a solicitat instanţei să stabilească dacă condamnatul A., aflat în executarea pedepsei de 1 an, 6 luni şi 2247 de zile închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 50 din 19 aprilie 2022, pronunţată de Tribunalului Botoşani în dosarul nr. x/2021 (M.E.P.I. nr. 125/2002), beneficiază suplimentar de zile considerate executate conform Legii nr. 169/2017, pentru perioada dedusă, 3 octombrie 2016-22 decembrie 2019.
În argumentarea cererii, penitenciarul a arătat că, potrivit sentinţei penale anterior menţionate, la stabilirea restului de 2247 de zile de închisoare (rămas de executat din pedeapsa de 18 ani închisoare aplicată condamnatului prin sentinţa penală nr. 3693 din 13 decembrie 2007 a Judecătoriei laşi) au fost luate în calcul 534 de zile considerate executate, conform Legii nr. 169/2017, ca măsură compensatorie pentru executarea pedepsei în condiţii necorespunzătoare în perioada 24 iulie 2012 - 22 decembrie 2019, inclusiv. În acest sens, în considerentele sentinţei s-a reţinut:
"Conform referatului întocmit în cursul judecăţii, executarea pedepsei (de 18 ani) a început la data de 16 mai 2006 şi urmează să expire la data de 28 noiembrie 2022, având scăzute din pedeapsă un număr de 534 de zile ca urmare a prev. Legii nr. 169/2017".
A mai arătat că din calculul efectuat de specialiştii săi din cadrul Serviciului Aplicare Regim Penitenciar rezultă că, în perioada 24 iulie 2012 - 23 decembrie 2019, condamnatul A. a executat 2691 de zile în condiţii neconforme de cazare, pentru care i s-ar cuveni 534 de zile considerate ca executate, iar în perioada 3 octombrie 2016 (data de început a executării pedepsei de 1 an, 6 luni şi 2247 de zile închisoare) şi 23 decembrie 2019 (data abrogării Legii nr. 169/2017), a executat 1161 de zile în condiţii neconforme de cazare, pentru care i s-ar cuveni 228 de zile considerate ca executate.
Or, la data încarcerării condamnatului în baza M.E.P.I. nr. 125/2002, Penitenciarul Iaşi a comunicat instanţei de condamnare că pedeapsa de 1 an, 6 luni şi 2247 de zile închisoare începe la 3 octombrie 2016 şi expiră la 12 octombrie 2023, urmând fi scăzute din aceasta un număr de 228 zile compensatorii.
În raport cu argumentele prezentate, învederând că data executării pedepsei anterior menţionată, 12 octombrie 2023, este eronată, ca urmare a stabilirii ei în urma valorificării de două ori a celor 228 de zile compensatorii cuvenite condamnatului, potrivit Legii nr. 169/2017, pentru executarea pedepsei în condiţii necorespunzătoare în perioada 3 octombrie 2016 - 23 decembrie 2019, Penitenciarul Vaslui a solicitat instanţei să dea curs cererii sale.
Sesizarea a fost însoţită de acte privind situaţia juridică a condamnatului.
Prin sentinţa penală nr. 11 din 17 ianuarie 2023, subsecvent admiterii excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, Tribunalul Botoşani, secţia penală, în temeiul art. 50 C. proc. pen. rap. la art. 598 alin. (2) C. proc. pen., a declinat competenţa de soluţionare a cererii Penitenciarului Vaslui, calificată ca şi contestaţie la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., în favoarea Tribunalului Vaslui.
Pentru a hotărî astfel, plecând de la constatarea că aspectele invocate de Penitenciarul Vaslui în cererea formulată nu vizează vreo nelămurire cu privire la executarea M.E.P.I. nr. 125/2002 de către condamnatul A., ci un incident la executare generat de menţiunile efectuate de administraţia locului de deţinere în aplicarea dispoziţiilor art. 551 din Legea nr. 169/2027, tribunalul a apreciat că acestea pot fi valorificate în cadrul oferit de art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
În contextul acestei constatări, notând că, la data formulării sesizării, condamnatul A. se afla în Penitenciarul Vaslui, tribunalul a apreciat că, potrivit art. 598 alin. (2) C. proc. pen., competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare revine Tribunalului Vaslui, ca instanţă în a cărei circumscripţie se afla locul de deţinere al condamnatului (la momentul formulării cererii), egală în grad instanţei de executare.
Urmare declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui la data de 31 ianuarie 2023, sub nr. x/2022.
Prin încheierea din 4 aprilie 2023, raportându-se la motivele invocate de Penitenciarul Vaslui şi notând că, în cuprinsul sentinţei penale nr. 50 din 19 aprilie 2022 pronunţată de Tribunalul Botoşani s-a reţinut, în baza unui referat care nu există în dosar, că executarea pedepsei de 1 an, 6 luni şi 2247 de zile închisoare a început la data de 16 mai 2006 şi urma să expire la 28 noiembrie 2022, fiind scăzute din pedeapsă un număr de 534 de zile compensatorii, conform Legii nr. 169/2017, Tribunalul Vaslui, la cererea Ministerului Public, a calificat cererea ca şi contestaţie la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen. şi a rămas în pronunţare asupra excepţiei necompetenţei sale teritoriale, invocată, deopotrivă, de reprezentantul parchetului.
Ulterior, prin sentinţa penală nr. 66 din 18 aprilie 2023, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 3 mai 2023, Tribunalul Vaslui a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi, în baza art. 50 C. proc. pen. şi art. 47 alin. (3) C. proc. pen., raportat la art. 598 alin. (1) lit. c) teza I şi alin. (2) C. proc. pen. şi art. 553 alin. (1) C. proc. pen., a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de Penitenciarul Vaslui în favoarea Tribunalului Botoşani.
Totodată, constatând intervenit conflict negativ de competenţă, în temeiul art. 51 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. raportat la art. 40 alin. (4) C. proc. pen., a dispus înaintarea cauzei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanţa ierarhic superioară comună, pentru regulator de competenţă.
Pentru a pronunţa această soluţie, reţinând, în esenţă, că cererea formulată de Penitenciarul Vaslui vizează nelămuriri cu privire la sentinţa penală nr. 50 din 19 aprilie 2022 pronunţată de Tribunalul Botoşani, definitivă prin neapelare la data de 11 mai 2022, Tribunalul Vaslui, în temeiul art. 598 alin. (2) raportat la art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen., a constatat că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Botoşani, ca instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută.
****
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 8 mai 2023, formând obiectul dosarului nr. x/2022, cu termen de soluţionare la data de 18 mai 2023.
Analizând conflictul negativ de competenţă ce face obiectul cauzei pendinte, Înalta Curte constată următoarele:
Determinarea competenţei de soluţionare a cererii formulate de Penitenciarul Vaslui cu privire la persoana condamnată A. este condiţionată de clarificarea prealabilă a obiectului cauzei.
În acest sens, Înalta Curte reţine că, prin cererea formulată la data de 15 decembrie 2022, fără a invoca vreun temei de drept, Penitenciarul Vaslui a solicitat Tribunalului Botoşani, ca instanţă care a pronunţat sentinţa penală nr. 50 din 19 aprilie 2022, în executarea căreia se află în prezent persoana condamnată A. (M.E.P.I. nr. 125/2002), să precizeze dacă din pedeapsa aplicată prin aceasta, de 1 an, 6 luni şi 2247 de zile, se impun a fi scăzute, suplimentar celor 534 de zile considerate executate, conform Legii nr. 169/2017 şi valorificate (ca măsură compensatorie pentru executarea pedepsei în condiţii necorespunzătoare în perioada 24 iulie 2012 - 22 decembrie 2019, inclusiv) la stabilirea restului de 2247 de zile de închisoare (rămas de executat din pedeapsa de 18 ani închisoare aplicată condamnatului prin sentinţa penală nr. 3693 din 13 decembrie 2007 a Judecătoriei laşi), alte 228 de zile compensatorii calculate pentru perioada 3 octombrie 2016-22 decembrie 2019, astfel cum rezultă din adresa din 11 mai 2022 transmisă de Penitenciarul Iaşi Tribunalului Botoşani.
Mai reţine că, prin sentinţa penală nr. 3693 din 13 decembrie 2007 pronunţată de Judecătoria Iaşi în dosarul nr. x/2007, definitivă prin nerecurare la data de 22 ianuarie 2008, în urma admiterii cererii de contopire a pedepselor formulată de condamnatul A. s-a stabilit în sarcina acestuia o pedeapsă rezultantă de 18 ani închisoare
În baza acestei hotărâri a fost emis M.E.P.I. nr. 4689/2007, perioada de executat fiind 16 mai 2006 -15 mai 2024.
Potrivit adresei M2 - x din 29 noiembrie 2022 emisă de Penitenciarul Vaslui, condamnatul A. a executat în perioadele:
- 24 iulie 2012 - 23 decembrie 2019 - 2691 zile în condiţii necorespunzătoare pentru care, potrivit art. 55 1 din Legea nr. 169/2017 s-au calculat 534 zile compensatorii;
- 3 octombrie 2016 - 23 decembrie 2019 - 1161 zile în condiţii necorespunzătoare pentru care, art. 55 1 din Legea nr. 169/2017, s-au calculat 228 zile compensatorii.
Prin sentinţa penală nr. 50 din 19 aprilie 2022 pronunţată de Tribunalul Botoşani în dosarul nr. x/2021, rămasă definitivă prin neapelare la data de 11 mai 2022, A. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 41 alin. (1) C. pen., pedeapsă care a fost adăugată, în condiţiile art. 43 alin. (1) C. pen., la restul de 2247 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 18 ani închisoare aplicată acestuia prin sentinţa penală nr. 3693 din 13 decembrie 2007 a Judecătoriei Iaşi, rezultând astfel o pedeapsă de 1 an, 6 luni şi 2247 zile închisoare, în executarea căreia se află în prezent (M.E.P.I. nr. 125/2002).
În cuprinsul acestei hotărâri, la fila x, paragraful 3, se reţine că infracţiunea dedusă judecăţii "a fost comisă în stare de recidivă, conform art. 41 alin. (1) C. pen., având în vedere că data epuizării activităţii infracţionale (3 octombrie 2016) se situează pe durata detenţiei inculpatului în executarea pedepsei de 18 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 3693 din 13 decembrie 2007 a Judecătoriei Iaşi. Conform referatului întocmit în cursul judecăţii, executarea pedepsei a început la data de 16 mai 2006 şi urmează să expire la data de 28 noiembrie 2022, având scăzute din pedeapsă un număr de 534 zile ca urmare a prev. Legii 169/2017."
Referatul anterior menţionat nu se regăseşte însă în dosar, existând doar nişte menţiuni olografe necertificate pe fişa de cazier judiciar a condamnatului, aflată la dosar.
În fine, notează că, potrivit adresei nr. x din 11 mai 2022 transmisă de Penitenciarul Iaşi (unitatea de detenţie care a pus în executare M.E.P.I. nr. 125/2002) Tribunalului Botoşani (instanţa de executare a sentinţei penale anterior menţionate), pedeapsa 1 an, 6 luni şi 2247 zile închisoare a fost pusă în executare la data de 3 octombrie 2016, urmând să expire la data de 12 octombrie 2023, scăzându-se din aceasta un număr de 228 zile.
În contextul prezentat, Înalta Curte notează că, raportat la conţinutul concret al solicitării adresate instanţei, obiectul cererii formulate de Penitenciarul Vaslui vizează lămurirea hotărârii în executarea căreia se află condamnatul A. (sentinţa penală nr. 50 din 19 aprilie 2022 pronunţată de Tribunalul Botoşani în dosarul nr. x/2021), în sensul clarificării aspectului dacă, raportat la modul de calcul al restului de 2247 zile închisoare rămas de executat din pedeapsa anterioară (ce a fost alăturat pedepsei aplicate numitului A. pentru infracţiunea cercetată în cauză), care, potrivit hotărârii, a presupus luarea în considerare a celor 534 zile considerate ca executate, conform Legii nr. 169/2017, pentru executarea pedepsei în condiţii necorespunzătoare în perioada 24 iulie 2012 - 23 decembrie 2019, condamnatul poate beneficia şi de cele 228 de zile compensatorii acordate, în baza aceleiaşi legi, pentru perioada 3 octombrie 2016 (data de început a executării pedepsei de 1 an, 6 luni şi 2247 de zile închisoare) - 23 decembrie 2019 (data abrogării Legii nr. 169/2017), astfel cum rezultă din adresa din 11 mai 2022 a Penitenciarului Iaşi.
Altfel spus, în condiţiile inexistenţei referatului de calcul al restului de pedeapsă, menţionat în cuprinsul hotărârii a cărei executare o contestă, Penitenciarul Vaslui urmăreşte, prin demersul său judiciar, să se clarifice dacă cele 228 de zile compensatorii anterior menţionate (aferente executării din perioada 3 octombrie 2016 - 23 decembrie 2019), se impun a fi valorificate suplimentar celor 534 de zile compensatorii acordate inclusiv pentru perioada anterior menţionată (aferente executării din perioada 24 iulie 2012 - 23 decembrie 2019), care au fost avute în vedere la calculul restului de 2247 zile închisoare rămas de executat din pedeapsa anterioară.
În contextul particular al speţei, această chestiune aduce în discuţie, în mod esenţial, necesitatea clarificării modului de calcul al restului de pedeapsă rămas neexecutat din pedeapsa de 18 ani închisoare aplicată anterior condamnatului A., circumscriindu-se, prin urmare, cel puţin formal, unei nelămuriri cu privire la hotărârea ce se execută, valorificabilă pe calea contestaţiei la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen., iar nu unei cauze de micşorare a pedepsei, intervenită ulterior pronunţării hotărârii a cărei executare se critică, ce poate face obiectul contestaţiei la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.,
Or, potrivit art. 598 alin. (2) C. proc. pen., în cazul contestaţiei care vizează vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare [cazul prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. - ipoteza speţei], cererea se adresează instanţei "care a pronunţat hotărârea ce se execută. În cazul în care nelămurirea priveşte o dispoziţie dintr-o hotărâre pronunţată în apel sau în recurs în casaţie, competenţa revine, după caz, instanţei de apel sau Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie."
În considerarea acestor dispoziţii legale, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze contestaţia la executare formulată de Penitenciarul Vaslui cu privire la condamnatul A. este Tribunalul Botoşani, ca instanţă care a pronunţat hotărârea ce se execută, singura în măsură să procedeze la lămurirea aspectelor aduse în discuţie în actualul cadru procesual.
Pentru considerentele anterior expuse, în temeiul art. 51 alin. (6) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe persoana condamnată A. în favoarea Tribunalului Botoşani, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor fi lăsate în sarcina statului, iar potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 340 RON, se va plăti din fondurile Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe persoana condamnată A. în favoarea Tribunalului Botoşani, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul persoană condamnată, în sumă de 340 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 mai 2023.