Asupra apelului de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 204/F din data de 03.11.2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 469 alin. (4) C. proc. pen.., a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de redeschidere a procesului penal, formulată de condamnatul A. în Dosarul nr. x/2020, în care a fost pronunţată Sentinţa penală nr. 40/F/23.02.2021 de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 92/A/18.03.2021 a ÎCCJ, fiind obligat petentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
În esenţă, pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că prin cererea adresată instanţei, condamnatul A. a solicitat, în temeiul art. 466 şi urm. din C. proc. pen., redeschiderea procesului penal în urma căruia prin Sentinţa penală nr. 40/F din 23.02.2021, pronunţată în Dosarul nr. x/2020 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a-II-a penală, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 92/A din 18.03.2021, pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, au fost recunoscute mai multe hotărâri pronunţate de autorităţile judiciare italiene şi s-a dispus executarea în România a pedepsei de 7 ani şi 2 luni închisoare (2615 zile).
A reţinut instanţa că, în motivarea cererii, petentul condamnat a solicitat redeschiderea procesului penal întrucât a fot judecat şi condamnat în lipsă, în baza unor declaraţii false şi probe prefabricate de către organele judiciare din localitatea Moneglia pe motive rasiale. Totodată, a arătat că nu a fost reprezentat de un apărător ales, nu i-a fost comunicat nici un act prin care să i se aducă la cunoştinţă că există pe rolul instanţelor italiene un proces în care are calitate de inculpat şi nici sentinţa penală de condamnare cu menţiunea că aceasta poate fi spusă unei căi de atac.
Petentul a mai arătat că în perioada desfăşurării procesului în Italia, el se afla pe teritoriul României, astfel că instanţa din Italia avea, în conformitate cu art. 335 din Legea nr. 302/2004, posibilitatea audierii lui prin videoconferinţă. Ministerul Justiţiei prin intermediul Ministerului Public l-a privat de acest drept, fapt care a dus la judecarea şi condamnarea sa în lipsă la 4 ani şi 4 luni de detenţie, fiindu-i îngrădit dreptul la un dublu grad de jurisdicţie, conform art. 2 din Protocolul 7 la CEDO, întrucât nu şi-a putut epuiza căile de atac ordinare.
În fapt, a solicitat redeschiderea procesului penal întrucât nu s-a luat nici o măsură de către procurorul din cadrul Parchetului din Genova care a emis mandatul de arestare şi extrădare.
În drept, petentul condamnat şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 466 alin. (3) C. proc. pen.
Analizând admisibilitatea în principiu a cererii de redeschidere a procesului penal, Curtea de apel a apreciat că această cerere este inadmisibilă pentru următoarele considerente:
Astfel, s-a reţinut că prin Sentinţa penală nr. 40/F din 23.02.2021 pronunţată în Dosarul nr. x/2020 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a-II-a penală, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 92/A din 18.03.2021 pronunţată de către ÎCCJ secţia penală, s-a dispus recunoaşterea hotărârile penale pronunţate în Italia privind pe persoana condamnata A. şi în consecinţă, în baza art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus executarea în România a pedepsei de 7 ani şi 2 luni închisoare (2615 zile) aplicată condamnatului A. prin Hotărârile penale nr. 508/2012 pronunţată de Tribunalul Gup din La Spezia, Italia la data de 4.12.2012, rămasă definitivă la data 1.12.2013; nr. 139/2012 pronunţată de Tribunalul din Chiavari, Italia la data de 31.01.2012, rămasă definitivă la data 20.06.2015; nr. 2504/2016 pronunţată de Tribunalul din Genova, Italia la data de 19.04.2016, definitiva la data de 26.10.2017.
În concret, prima instanţă a constatat că prezenta cauză nu face parte din acele cauze penale în privinţa cărora se poate formula o cerere de redeschidere a procesului penal, potrivit art. 466 din C. proc. pen., în condiţiile în care dosarul în care a fost pronunţată Sentinţa penală nr. 40/F din 23.02.2021 pronunţată în Dosarul nr. x/2020 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a avut ca obiect recunoaşterea unor hotărâri de condamnare pronunţată de un stat european membru al Uniunii Europene şi executarea în România a pedepsei aplicate prin aceste hotărâri, procedură reglementată de Legea nr. 302/2004, în care nu se antamează aspecte privind existenţa faptei, prevederea în legea penală, săvârşirea de către inculpat, vinovăţia acestuia ori alte aspecte ce ţin de răspunderea penală.
Ca atare, având în vedere dispoziţiile art. 466 C. proc. pen. vizând obiectul cererii de redeschidere a procesului penal, dar şi cele statuate prin Decizia nr. 22/2015 pronunţată de ÎCCJ Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, pentru motivele expuse, Curtea de Apel Bucureşti a constatat că solicitarea persoanei condamnate privind redeschiderea procesului penal desfăşurat în Italia, în condiţiile în care statul român nu a desfăşurat nicio activitate de urmărire penală sau de judecată în cauză, ci a recunoscut doar o hotărâre penală străină, este inadmisibilă.
Prin urmare, în baza art. 469 alin. (4) C. proc. pen.., Curtea de Apel Bucureşti a respins cererea de redeschidere a procesului penal, formulată de condamnatul A. în Dosarul nr. x/2020, în care a fost pronunţată Sentinţa penală nr. 40/F/23.02.2021 de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 92/A/18.03.2021 a ÎCCJ, ca inadmisibilă.
*****
Împotriva acestei soluţii, condamnatul A. a formulat apel.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 22.11.2023, în cauză fiind stabilit termen pentru soluţionare la data de 12.12.2023, cu citarea contestatorului şi asigurarea apărării.
În esenţă, în susţinerea apelului de faţă, apărarea apelantului condamnat A. a solicitat admiterea apelului şi pe cale de consecinţă, admiterea cererii de redeschidere a procesului penal, arătând că apelantul doreşte să fie trimis de către autorităţile române în Italia, întrucât va declara cale de atac împotriva sentinţei pronunţate de autorităţile judiciare din Geneva în anul 2017. Apărarea a susţinut că apelantul nu a avut cunoştinţă de existenţa procesului penal, nu a avut un apărător ales, nu a fost audiat şi nici nu i-a fost comunicată sentinţa prin care a fost condamnat de către instanţa italiană.
Examinând apelul formulat de apelantul condamnat A., Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin sentinţa penală împotriva căreia s-a exercitat prezenta cale de atac, Curtea de Apel Bucureşti a examinat cererea persoanei condamnate A., întemeiată pe dispoziţiile art. 466 din C. proc. pen., privind redeschiderea procesului penal în Dosarul nr. x/2020, în care s-a pronunţat Sentinţa penală nr. 40/F/23.02.2021 de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 92/A/18.03.2021 a ÎCCJ.
Înalta Curte, cu titlu prealabil, constată că, anterior, referitor la Sentinţa penală nr. 40/F din 23.02.2021 pronunţată în Dosarul nr. x/2020 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 92/A din 18.03.2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, petentul A. a mai formulat o altă cerere de redeschidere a procesului penal, întemeiată pe dispoziţiile art. 466 C. proc. pen., cerere ce a format obiectul Dosarului nr. x/2022
Astfel, se reţine că, prin Sentinţa penală nr. 166/F din data de 28 septembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2022, în baza art. 468, art. 469 alin. (4) rap. la art. 466 C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă în principiu, cererea formulată de petentul A. de redeschidere a procesului penal în urma căruia prin Sentinţa penală nr. 40/F din 23.02.2021 pronunţată în Dosarul nr. x/2020 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 92/A din 18.03.2021 pronunţată de către ÎCCJ, secţia penală, au fost recunoscute mai multe hotărâri pronunţate de autorităţile judiciare italiene şi s-a dispus executarea în România a pedepsei de 7 ani şi 2 luni închisoare (2615 zile).
Această sentinţă, prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea petentului A. de redeschidere a procesului penal, a rămas definitivă prin respingerea apelului formulat de apelantul condamnat, prin Decizia penală nr. 6/A din data de 11 ianuarie 2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în Dosarul nr. x/2022.
În esenţă, pentru a se dispune astfel, s-a reţinut, cu titlu definitiv că, dosarul în care a fost pronunţată Sentinţa penală nr. 40/F din 23.02.2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, nr. 5932/2/2020, a avut ca obiect recunoaşterea unor hotărâri de condamnare pronunţate de un stat european membru al Uniunii Europene şi executarea în România a pedepsei aplicate prin aceste hotărâri, în procedura reglementată de Legea nr. 302/2004, iar în această situaţie, cauza nu face parte din acele cauze penale în privinţa cărora se poate formula o cerere de redeschidere a procesului penal, potrivit art. 466 din C. proc. pen.
Ulterior, petentul condamnat A. a formulat o nouă cerere de redeschidere a procesului penal ce face obiectul cauzei de faţă, vizând aceeaşi hotărâre anterior menţionată, în realitate prin intermediul prezentului demers juridic petentul fiind nemulţumit de soluţia dispusă în procedura reglementată de Legea nr. 302/2004, de recunoaştere a hotărârilor de condamnare dispuse de statul italian în ceea ce îl priveşte, arătând că doreşte să redeschidă procesul penal finalizat în Italia prin condamnarea, în opinia sa, pe nedrept şi în lipsă.
Înalta Curte, în considerarea aspectelor anterior menţionate, apreciază neîntemeiat apelul de faţă, urmând a-l respinge, în condiţiile în care, cererea persoanei condamnate A. de redeschidere a procesului penal vizând aceeaşi cauză a fost definitiv soluţionată prin decizia instanţei supreme, anterior menţionată, pronunţată în Dosarul nr. x/2022, având autoritate de lucru judecat, astfel că o cerere similară nu mai poate face obiectul cenzurii instanţei de judecată.
De altfel, aşa cum în mod corect a reţinut şi prima instanţă prin hotărârea apelată în cauză, solicitarea persoanei condamnate privind redeschiderea procesului penal desfăşurat în Italia, în condiţiile în care statul român nu a desfăşurat nicio activitate de urmărire penală sau de judecată în cauză, ci doar a recunoscut hotărârile penale străine de condamnare, este inadmisibilă, neputând forma obiectul unei cereri întemeiate pe dispoziţiile art. 466 C. proc. pen., prin intermediul cererii de redeschidere a procesului penal putându-se critica, exclusiv, hotărâri definitive prin care se rezolvă fondul cauzei (condamnare, renunţare la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei).
În acelaşi sens este şi Decizia nr. 22/2015 pronunţată de ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în care s-a stabilit că, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 466 alin. (1) din C. proc. pen., obiectul cererii de redeschidere a procesului penal în cazul judecării în lipsă a persoanei condamnate îl reprezintă numai hotărârile penale definitive prin care s-a dispus condamnarea, renunţarea la aplicarea pedepsei ori amânarea aplicării pedepsei, indiferent dacă judecata în primă instanţă sau în calea ordinară de atac este consecinţa rejudecării cauzei ca urmare a admiterii contestaţiei în anulare ori revizuirii.
Or, în prezenta cauză, hotărârea pronunţată în procesul a cărui redeschidere se cere nu este una prin care să se fi dispus condamnarea, renunţarea la aplicarea pedepsei ori amânarea aplicării pedepsei, ci recunoaşterea unor condamnări dispuse de instanţe străine, în cadrul procedurii reglementate de legea specială, nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală.
Concluzionând, în condiţiile în care Dosarul nr. x/2020 vizat de cererea petentului de redeschidere a procesului penal a avut ca obiect recunoaşterea unor hotărâri de condamnare pronunţate de un stat european membru al Uniunii Europene şi transferul persoanei condamnate în vederea executării pedepsei în România, în procedura reglementată de Legea nr. 302/2004, în care se verifică doar întrunirea cumulativă a cerinţelor prevăzute de lege pentru a se putea dispune recunoaşterea acestora (caracterul definitiv şi executoriu al hotărârii de condamnare pronunţată de statul străin, existenţa dublei incriminări a faptelor, existenţa cetăţeniei române, consimţământului la transfer, precum şi incidenţa unor eventuale motive de nerecunoaştere şi neexecutare), Înalta Curte constată că, în mod corect, prin sentinţa apelată, cererea petentului A. a fost respinsă ca inadmisibilă motivat de faptul că, Sentinţa penală nr. 40/F din 23.02.2021 pronunţată în Dosarul nr. x/2020 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 92/A din 18.03.2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, nu a fost pronunţată într-o cauză care poate forma obiectul unei cereri de redeschidere a procesului penal în temeiul art. 466 C. proc. pen.
Prin urmare, hotărârea atacată fiind legală şi temeinică, instanţa de control judiciar constată nefondat apelul de faţă, urmând să îl respingă ca atare.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca nefondat, apelul formulată de apelantul A. împotriva Sentinţei penale nr. 204/F din data de 03.11.2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul la plata cheltuielilor judiciare către stat, iar potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, apelul formulată de apelantul A. împotriva Sentinţei penale nr. 204/F din data de 03.11.2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă apelantul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 680 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 decembrie 2023.
GGC - NN