Deliberând asupra cauzei de faţă,
În baza actelor şi lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 109/P din 08.11.2022, pronunţată de Tribunalul Neamţ, s-a dispus cu privire la inculpatul A.:
În temeiul art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 396 alin. (10) C. proc. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi art. 79 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată (53 acte materiale).
În temeiul art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. raportat la art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exerciţiul dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi al dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei închisorii.
În temeiul art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, al dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În temeiul art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi art. 79 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 9 (nouă) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere fără drept de droguri de mare risc, în vederea consumului propriu.
În temeiul art. 5 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi art. 79 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de punere la dispoziţie, cu ştiinţă, a unui local în care are acces publicul, pentru consumul ilicit de droguri.
În temeiul art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. raportat la art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exerciţiul dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi al dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei închisorii.
În temeiul art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, al dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
Constatând că infracţiunile deduse judecăţii sunt concurente, în temeiul art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul obligatoriu de 11 luni închisoare, reprezentând o treime din totalul celorlalte două pedepse stabilite în cauză (9 luni închisoare şi 2 ani închisoare), urmând ca inculpatul A. să execute efectiv, în mediul de detenţie, pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani şi 11 (unsprezece) luni închisoare.
În temeiul art. 45 alin. (3) lit. a) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. raportat la art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară rezultantă, exerciţiul dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, al dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pentru o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei rezultante.
În temeiul art. 45 alin. (3) lit. a) şi alin. (5) C. pen., raportat la art. 65 alin. (1) şi (3), art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, al dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei rezultante.
În temeiul art. 72 C. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului A. durata măsurilor preventive privative de libertate sub incidenţa cărora s-a aflat acesta pe durata soluţionării cauzei - reţinerea din data de 18.04.2021, arestarea preventivă şi arestul la domiciliu, începând cu data de 20.04.2021 şi până la data de 27.02.2022.
Împotriva Sentinţei penale nr. 109 din 08.11.2022 pronunţată de Tribunalul Neamţ, a declarat apel inculpatul A..
Prin Decizia penală nr. 468 din data de 17 mai 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondate, apelurile formulate de apelanţii-inculpaţi A. şi B., împotriva Sentinţei penale nr. 109 din 08.11.2022 pronunţate de Tribunalul Neamţ în Dosarul nr. x/2021.
Împotriva acestei decizii, în termen legal recurentul inculpat A. a formulat recurs în casaţie.
În susţinerea cererii de recurs în casaţie formulate, inculpatul a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.:
"s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".
În esenţă, a solicitat, admiterea recursului în casaţie, desfiinţarea hotărârii recurate şi a hotărârii instanţei de fond, aplicarea dispoziţiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen., privind reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime în cazul închisorii şi dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind reducerea cu o jumătate a limitelor de pedeapsă, reduceri care se aplică la pedeapsa legală deodată şi nu succesiv.
A precizat că motivele de recurs în casaţie vizează exclusiv aplicarea greşită a reducerii limitelor de pedeapsă, respectiv limitele legale de pedeapsă au fost reduse succesiv şi nu deodată, astfel cum se prevede şi se interpretează norma incidentă. Dispoziţiile art. 79 alin. (1) C. proc. pen. prevăd aplicarea succesivă a dispoziţiilor privitoare la tentativă, circumstanţe atenuante şi cazuri speciale de reducere a pedepsei în această ordine, însă reducerile din aceeaşi categorie se fac deodată.
În acest sens, a susţinut că norma legală prevede reducerea limitelor legale de pedeapsă şi nu limitele rezultante, astfel încât prin aplicarea reducerilor deodată, se stabilesc alte limite de pedeapsă, cu mult inferioare celor stabilite de instanţa de fond.
Prin Încheierea nr. 480/RC din data de 19 septembrie 2023, în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., s-a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul inculpat A. împotriva Deciziei penale nr. 468 din data de 17 mai 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală.
Analizând recursul în casaţie formulat de recurentul inculpat A. în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiile legalităţii şi cel al respectării autorităţii de lucru judecat, recursul în casaţie vizează exclusiv legalitatea anumitor categorii de hotărâri definitive şi numai pentru motive expres şi limitativ prevăzute de lege.
Dispoziţiile art. 433 C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând că recursul în casaţie urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
Realizându-se în cadrul strict reglementat de lege, analiza de legalitate a instanţei de recurs nu este una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor şi reglementate ca atare, în mod expres şi limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) C. proc. pen.
Ca atare, motivele de casare invocate de recurent trebuie să se raporteze la situaţia factuală şi la elementele care au circumstanţiat activitatea infracţională, astfel cum au fost stabilite de instanţa de apel, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză, prin hotărârea atacată, întrucât în această cale extraordinară de atac se analizează doar aspecte de drept, Înalta Curte neputând proceda la evaluarea materialului probator sau la reaprecierea situaţiei de fapt.
În acest sens, Înalta Curte aminteşte că în jurisprudenţa sa recentă, delimitând sfera de aplicabilitate a acestui caz de recurs în casaţie, instanţa supremă a statuat în sensul incidenţei acestui motiv de drept în cazul unor erori produse ca urmare a stabilirii unei pedepse neprevăzute de legea penală sau cu o durată superioară ori inferioară limitelor legale speciale.
Acest caz de recurs în casaţie este incident atunci când sunt încălcate limitele prevăzute în partea specială, dispoziţiile privind concursul de infracţiuni, recidivă, circumstanţe atenuante sau măsuri educative. Jurisprudenţa referitoare la acest caz de casare este relevantă, stabilindu-se că o pedeapsă depăşeşte, de regulă, limitele prevăzute de lege dacă se situează în afara limitelor speciale ale pedepsei prevăzute de C. pen. sau de legile speciale, pentru o anumită infracţiune. Există însă situaţii, şi nu puţine, în care limitele speciale suferă modificări, în cadrul limitelor generale, datorită reţinerii unor împrejurări care au drept consecinţă reducerea sau majorarea limitelor de pedeapsă. Aceste împrejurări ţin de individualizarea legală a pedepsei şi pot fi legate de faptă, de calitatea făptuitorului sau a victimei (cum sunt circumstanţele atenuante sau agravante, unitatea sau pluralitatea de infracţiuni, unele cazuri speciale de atenuare sau agravare etc.) - Decizia nr. 113/RC/05.04.2016; Decizia nr. 226/RC/14.06.2016, Decizia nr. 63/RC/02.03.2016. Aşadar, jurisprudenţa Înaltei Curţi se referă, în esenţă, la instituţii de drept material (dispoziţii privind concursul de infracţiuni, recidivă, circumstanţe atenuante sau măsuri educative).
Prin urmare, recursul în casaţie nu poate tinde la reevaluarea unor elemente sau împrejurări de fapt ce au fost stabilite cu autoritate de lucru judecat, iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu este abilitată să dea o nouă interpretare materialului probator şi să reţină o stare de fapt diferită de cea descrisă şi valorificată în hotărârea atacată.
Din această perspectivă, Înalta Curte constată că singura critică formulată de recurentul inculpat vizează faptul că instanţa de apel în mod greşit nu a redus, în raport de cauzele legale de reducere incidente în cauză, limitele de pedeapsă deodată, ci succesiv, aspect ce a condus la aplicarea unei pedepse nelegale, cuantumul acesteia fiind prea mare.
Evaluând cauza din această perspectivă, Înalta Curte constată că instanţele de fond au avut în vedere la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, dispoziţiile art. 74 C. pen., precum şi pe cele ale art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 19 din Legea nr. 682/2002, reţinând situaţia de fapt recunoscută de inculpat, în circumstanţele din rechizitoriu.
În sarcina inculpatului s-a reţinut săvârşirea unei infracţiuni de deţinere fără drept de droguri de mare risc, în vederea consumului propriu prevăzută şi pedepsită de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, a unei infracţiuni de punere la dispoziţie, cu ştiinţă, a unui local în care are acces publicul, pentru consumul ilicit de droguri prevăzută şi pedepsită de art. 5 din Legea nr. 143/2000, a unei infracţiuni de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată (53 acte materiale) prevăzută şi pedepsită de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.
În ceea ce priveşte cauzele legale de reducere, Înalta Curte constată că în cauză, s-au reţinut dispoziţiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen., potrivit cărora limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime, precum şi dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002, potrivit cărora limitele de pedeapsă se reduc la jumătate.
Dispoziţiile art. 79 alin. (1) C. pen. prevăd că atunci când, în cazul aceleiaşi infracţiuni, sunt incidente două sau mai multe dispoziţii care au ca efect reducerea pedepsei, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită se reduc prin aplicarea succesivă a dispoziţiilor privitoare la tentativă, circumstanţe atenuante şi cazuri speciale de reducere a pedepsei, în această ordine.
În acest context, Înalta Curte apreciază că nu pot fi primite susţinerile recurentului inculpat, în sensul că pedeapsa stabilită este nelegală, întrucât cuantum acesteia trebuia stabilit prin aplicarea deodată a cauzelor legale de reducere şi nu succesiv, astfel cum au procedat instanţele de fond. Or, dispoziţiile art. 79 alin. (1) C. pen. sunt clare şi neechivoce în ceea ce priveşte modalitatea de stabilire a pedepsei atunci când sunt incidente două sau mai multe cauze legale de reducere, respectiv limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită se reduc prin aplicarea succesivă a acestor cauze şi nu deodată.
Înalta Curte reţine că, în cauză criticile recurentului inculpat nu aduc în discuţie veritabile aspecte de nelegalitate a pedepsei, subsumate cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., referitor la aplicarea unor pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, ci tinde la o reevaluare a însuşi conţinutului acestor particularităţi şi a interpretării date dispoziţiilor legale, în scopul recunoaşterii unor efecte juridice diferite asupra tratamentului sancţionator.
În raport de aceste aspecte, Înalta Curte reţine că în speţă, ca urmare a reţinerii dispoziţiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen., limitele de pedeapsă pentru infracţiunea de deţinere fără drept de droguri de mare risc, în vederea consumului propriu prevăzută şi pedepsită de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 se reduc, fiind între 4 luni şi 2 ani şi ulterior, prin reţinerea art. 19 din Legea nr. 682/2002, se reduc cu jumătate, fiind între 2 luni şi 1 an.
Limitele de pedeapsă pentru infracţiunea de punere la dispoziţie, cu ştiinţă, a unui local în care are acces publicul, pentru consumul ilicit de droguri prevăzută şi pedepsită de art. 5 din Legea nr. 143/2000 se reduc cu o treime, ca urmare a reţinerii dispoziţiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen., fiind între 1 an şi 4 luni şi 4 ani şi 8 luni, iar ca urmare a aplicării cauzei de reducere prevăzută de art. 19 din Legea nr. 682/2002, limitele de pedeapsă se reduc cu o jumătate, fiind între 8 luni şi 2 ani şi 10 luni.
Limitele de pedeapsă pentru infracţiunea de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată (53 acte materiale) prevăzută şi pedepsită de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., reduc cu o treime, ca urmare a reţinerii art. 396 alin. (10) C. proc. pen., fiind între 3 ani şi 4 luni şi 10 ani, iar ca urmare a aplicării cauzei de reducere prevăzută de art. 19 din Legea nr. 682/2002, limitele de pedeapsă se reduc cu o jumătate, fiind între 1 an şi 8 luni şi 5 ani.
În acest context argumentativ, se reţine că pedepsele aplicate inculpatului de către instanţa de fond şi menţinute ulterior de către instanţa de apel, de 9 luni închisoare pentru infracţiunea de deţinere fără drept de droguri de mare risc, în vederea consumului propriu prevăzută şi pedepsită de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, de 2 ani închisoare pentru infracţiunea de punere la dispoziţie, cu ştiinţă, a unui local în care are acces publicul, pentru consumul ilicit de droguri prevăzută şi pedepsită de art. 5 din Legea nr. 143/2000, precum şi 3 ani închisoare pentru infracţiunea de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată (53 acte materiale) prevăzută şi pedepsită de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. sunt pedepse ce se încadrează în limitele legale prevăzute de lege, reduse în mod succesiv, ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi ale art. 79 alin. (1) C. pen.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 468 din data de 17 mai 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală.
Va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat B., în cuantum de 680 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 468 din data de 17 mai 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat B., în cuantum de 680 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 03 octombrie 2023.
GGC - NN