Deliberând asupra recursului în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 344/A din 23 martie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2022, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 192 din 28 noiembrie 2022, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, în Dosarul nr. x/2022, în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., la 2 ani şi 8 luni închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., pe o durată de 3 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc.
În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 91 şi art. 92 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe un termen de supraveghere de 4 ani.
În baza art. 93 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de supraveghere, inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Vâlcea, la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.
În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., a fost obligat inculpatul să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probaţiune Vâlcea.
În baza art. 93 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul să presteze 100 de zile muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei municipiului Rm. Vâlcea sau Liceului Tehnologic "Căpitan Nicolae Pleşoianu" Rm. Vâlcea.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 72 alin. (1) C. pen., s-a dedus din durata pedepsei închisorii perioada reţinerii, arestării preventive şi arestului la domiciliu, începând cu data de 04.03.2022, la zi.
În baza art. 241 alin. (1/1) lit. a) C. proc. pen., s-a constatat încetată de drept măsura arestului la domiciliu dispusă faţă de inculpat.
În baza art. 112 alin. (1) lit. f) C. pen. rap. la art. 16 alin. (1) şi art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea şi distrugerea, cu păstrarea de contraprobe, a cantităţii de 9,86 grame cocaină, depusă la Camera de corpuri delicte a IGPR-DCJSEO, conform dovezii seria/nr. x din data de 23.03.2022.
În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 2.700 RON, cheltuieli judiciare către stat.
În esenţă, s-a reţinut că inculpatul A., în data de 03.03.2022, a vândut colaboratorului cu identitate atribuită "B." cantitatea de 10,01 grame pulbere, ce conţine cocaină, pentru care a încasat suma de 800 euro.
Împotriva sentinţei a declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Piteşti.
Prin Decizia penală nr. 344/A din 23 martie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Piteşti împotriva Sentinţei penale nr. 192/28.11.2022 pronunţată de Tribunalul Vâlcea în Dosarul nr. x/2022 privind pe inculpatul A..
S-a desfiinţat, în parte, sentinţa penală şi rejudecând, s-au dispus următoarele: s-a înlăturat circumstanţa atenuantă reţinută de prima instanţă, respectiv cea prevăzută de art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen.. S-a majorat pedeapsa aplicată la 3 ani şi 4 luni închisoare. S-a schimbat modalitatea de executare a pedepsei închisorii şi s-a dispus ca aceasta să se efectueze în condiţiile art. 60 C. pen.. S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei care nu contravin deciziei, iar conform art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat, în apel, au rămas în sarcina acestuia.
În esenţă, s-a apreciat că pedeapsa aplicată ar fi nejustificat de blândă, iar raţionamentul pe care instanţa de fond l-a făcut în sprijinul reţinerii circumstanţei atenuante prevăzute de art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. este deficitar. Aşa cum a reţinut procurorul, cantitatea de droguri traficată nu este deloc una mică, iar împrejurările în care a fost comisă fapta nu denotă deloc un pericol social modest. Din contră, cantitatea traficată, calitatea substanţei stupefiante, respectiv cocaină, modul în care s-a procedat la punerea acestei substanţe în circulaţie, încercarea inculpatului de a scăpa de suma de bani obţinută în urma vânzării drogurilor, toate aceste împrejurări conturează un pericol social sporit al faptei şi, în orice caz, nu justifică reţinerea circumstanţei atenuante prevăzută de dispoziţiile art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen.
Pentru aceleaşi motive, s-a apreciat că şi modalitatea de individualizare aleasă de prima instanţă nu este justificată şi oricum, înlăturarea circumstanţei atenuante va conduce la schimbarea modalităţii de executare.
Decizia penală nr. 344/A din 23 martie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost comunicată inculpatului A. la domiciliu la data de 30 martie 2023, prin afişare cu menţiunea absenţi, fila x.
Pentru inculpatul A. termenul s-a împlinit la data de 02.05.2023, în conformitate cu art. 269 alin. (2) şi (4) din C. proc. pen.
Împotriva Deciziei penale nr. 344/A din 23 martie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a declarat recurs în casaţie inculpatul A. la data de 24.04.2023.
Cererea de recurs în casaţie a fost comunicată către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism Serviciul Teritorial Piteşti la data de 27.04.2023.
În cauză, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism Serviciul Teritorial Piteşti, a depus concluzii scrise la data de 05.05.2023.
În esenţă, s-au invocat cazurile de recurs prevăzute de disp. art. 438 alin. (1) pct. 7 şi pct. 12 C. proc. pen. şi s-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi în principal achitarea inculpatului în temeiul disp. art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., iar în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel.
Cu privire la primul motiv de recurs în casaţie, s-a invocat verificarea aplicabilităţii regulilor de drept de către instanţa de apel, prin analiza situaţiei de fapt, respectiv acţiunea prevăzută de norma de incriminare, prin raportare la situaţiile enumerate textul legal ce incriminează o astfel de acţiune, ce este sau nu prevăzută de legea penală.
În concret, din punct de vedere obiectiv, s-a menţionat că acţiunea de vânzare de droguri de mare risc, care într-adevăr constituie o conduită ce este prevăzută de normă de incriminare, dar raportat la descrierea situaţiei de fapt, acţiunea inculpatului nu este prevăzută de legea penală.
Astfel, în mod greşit instanţa de apel l-a condamnat pe inculpat pentru infracţiunea de trafic droguri de mare risc, deşi raportat la întreg materialul probatoriu administrat în cauză, nu este dovedită trăsătura esenţială a acestei infracţiuni.
Mai exact, astfel cum s-a dezvoltat şi prin memoriul inculpatului din 09.11.2022, acesta a făcut un serviciu denunţătorului, care este şi martorul colaborator C., respectiv a cumpărat pentru acesta o cantitate de droguri, în cantitatea, calitatea, felul şi din locaţia indicate de denunţător.
Mai mult, pentru a cumpăra drogurile, C. l-a rugat pe inculpat să îl împrumute cu suma de 800 euro, pe care urma să-i achite de la el inculpatului, pentru că, în momentul acela, denunţătorul, nu dispunea de suma de bani. Împrumutarea unei sume de bani altei persoane, ce urma să fie folosită pentru cumpărarea de droguri, pentru altul, nu este incriminată, deci nu este prevăzută de legea penală.
De asemenea, deşi legea incriminează şi acţiunea constând în alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor de risc, fără drept, prin actul de inculpare, rechizitoriul cu care a fost sesizată instanţa de judecată, nu s-a reţinut această trăsătură obiectivă a faptei şi nici nu s-a solicitat schimbarea de încadrare juridică a faptei. Mai mult, legiuitorul nu specifică clar şi concret în ce ar consta alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor care să fie realizate fără drept.
Infracţiunea de trafic de droguri, săvârşită sub aspect obiectiv la data de 3 martie 2022, s-a consumat în concret la data de 4 martie 2022, când vânzarea propriu-zisă s-a finalizat la intrarea în posesia inculpatului a sumei de 800 euro, ce ar fi constituit preţul vânzării. Or, inculpatului i s-a reţinut că a săvârşit infracţiunea în data de 3 martie 2022, în jurul orei 21:35, astfel cum se menţionează în ordonanţa de efectuare în continuare a urmăririi penale.
Se poate observa că această operaţiune este una atipică vânzării de bunuri mobile, deoarece cei doi participanţi ai tranzacţiei de vânzare nu se află concomitent la locul vânzării şi nu se predau bunul şi preţul bunului în acelaşi timp, respectiv suma de bani ce ar fi făcut obiectul vânzării drogurilor intră în posesia inculpatului a doua zi, respectiv în data de 4 martie 2022, când se consumă de fapt infracţiunea. Or, infracţiunea se consumă în momentul în care, prin fapta săvârşită, se produce rezultatul tip prevăzut de lege, bunul se predă şi preţul se încasează, deci la data de 4 martie 2022. Cum acuzaţia penală vizează fapta din data de 3 martie 2022, deşi infracţiunea se consumă ulterior, în data de 4 martie 2022, inculpatul a fost condamnat pentru o faptă ce nu este prevăzută de legea penală (cea din 3 martie), modalitatea de săvârşire fiind cea descrisă mai sus.
Cu privire la cazul de recurs în casaţie prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., raportat la prevederile art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen., s-a apreciat că se poate reţine în sarcina inculpatului această circumstanţă judiciară, deoarece prin modalitatea de săvârşire, infracţiunea comisă nu este una gravă, raportat la cantitatea mică de droguri, faptul că nu a urmărit şi nu a beneficiat de un folos material de pe urma acestei infracţiuni, drogurile nu au ajuns să fie consumate pe piaţă sau de persoane, de unde rezultă că nu suntem în prezenţa unei infractor cu grad ridicat de periculozitate, nu este persoană periculoasă, agresivă, fără scrupule, gravitatea faptei fiind diminuată şi din perspectivă că nu au fost identificate alte cantităţi de droguri la percheziţii, ci strict cantitatea de droguri care a ajuns în posesia inculpatului în condiţiile menţionate prin memoriul depus. Denunţătorul, martorul colaborator C. a fost condamnat definitiv la pedeapsa închisorii de 2 ani şi 6 luni cu suspendare în Dosarul nr. x/2022 al Tribunalului Vâlcea, deşi era recidivist şi nici nu a fost declarat apel de către DIICOT, probabil ca un gest de recunoştinţă cu dublu beneficiu în favoarea acestuia.
Pentru toate aceste motive învederate, a solicitat admiterea recursului în casaţie, casarea deciziei recurate şi în principal achitarea inculpatului în temeiul disp. art. 16 alin. (1) lit. b) prima teză din C. proc. pen., în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel, iar în rejudecare respingerea apelului şi menţinerea Sentinţei penale nr. 192 din 28 noiembrie 2022 a Tribunalului Vâlcea.
Prin încheierea din 20 iunie 2023, Înalta Curte a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpat, doar în ceea ce priveşte cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 pct. 7 din C. proc. pen.. În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut în dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., prin aceeaşi încheiere s-a reţinut că acesta este incident dacă "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", respectiv în situaţia în care pedeapsa stabilită şi aplicată este nelegală, excluzându-se, printre altele, criticile privind greşita individualizare a pedepsei atrasă de nereţinerea vreunei circumstanţe atenuante.
În jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a statuat cu privire la faptul că în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 438 pct. 12 din C. proc. pen. nu se poate face o analiză a modalităţii de individualizare a pedepsei. Astfel, prin Încheierea nr. 448/RC/2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală (nepublicată) s-au reţinut următoarele:
"Se constată că şi recurenţii N.C. şi C.F., prin recursul în casaţie formulat, urmăresc, în realitate, remedierea unei greşite individualizări a pedepsei, critici care nu pot fi circumscrise cazului de casare invocat. Instanţa de casaţie nu poate să procedeze la reindividualizarea pedepsei, recursul în casaţie urmărind să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, dispoziţiile art. 447 din C. proc. pen. stipulând că în cadrul acestei căi extraordinare de atac se verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate." prin Încheierea nr. 320/RC/2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, (nepublicată) s-au reţinut următoarele:
"Pe de altă parte, nici criticile vizând greşita individualizare a pedepsei nu se încadrează în vreunul dintre cazurile de casare expres şi limitativ prev. de art. 438 din C. proc. pen., stabilirea pedepsei constituind o operaţiune de apreciere şi reprezentând atributul exclusiv al primei instanţe şi al instanţei de apel."
În speţă, motivele invocate de recurent vizează reţinerea circumstanţei atenuante prevăzute de art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen., circumstanţă reţinută de prima instanţă, dar înlăturată în mod greşit de instanţa de apel.
Or, prin intermediul cazului de recurs în casaţie prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. pot fi cenzurate exclusiv erorile care se produc în legătură cu stabilirea pedepsei principale, a pedepselor complementare sau accesorii, dar şi a măsurilor educative, fie ca urmare a aplicării unei sancţiuni neprevăzute de lege, fie ca urmare a nerespectării limitelor legale ori a tratamentului sancţionator legal.
Individualizarea judiciară a pedepsei constituie un proces complex de analiză asupra împrejurărilor concrete, factuale ale cauzei, care intră în atributul exclusiv al instanţei de fond/apel şi nu pot fi cenzurate, prin urmare, în cadrul prezentului demers judiciar, neaducând în discuţie un aspect de legalitate a pedepsei.
Ca atare, în raport de motivele cererii de recurs în casaţie, cazul de casare prev. de art. 438 pct. 12 din C. proc. pen. a fost invocat pur formal, cererea neavând aptitudinea de a declanşa controlul de legalitate al deciziei penale atacate, în limitele cazului de casare invocat.
Examinând decizia atacată prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul în casaţie declarat de inculpatul A. este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 433 din C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie verifică, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 din C. proc. pen., pe această cale se verifică exclusiv legalitatea deciziei.
Se constată, aşadar, că recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege şi doar pentru motive de nelegalitate. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanţa de fond şi, respectiv, apel, intră în puterea lucrului judecat şi excedează cenzurii instanţei învestită cu judecarea recursului în casaţie.
Prin limitarea cazurilor în care poate fi promovată, această cale extraordinară de atac tinde să asigure echilibrul între principiul legalităţii şi principiul respectării autorităţii de lucru judecat, legalitatea hotărârilor definitive putând fi verificată doar pentru motivele expres şi limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casaţie să poată fi invocate şi, corespunzător, să poată fi analizate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, orice încălcări ale legii, ci numai cele pe care legiuitorul le-a apreciat ca fiind importante.
Aceste consideraţii sunt valabile şi cu privire la cazul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării "dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală" şi care se circumscrie situaţiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunţat soluţia definitivă de condamnare nu întruneşte elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare ori când instanţa a ignorat o normă care conţine dispoziţii de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv, astfel încât nu se mai realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi noua configurare legală a tipului respectiv de infracţiune. Dată fiind natura juridică a recursului în casaţie, de cale de atac exclusiv de drept, acest caz de casare nu poate fi invocat pentru a se obţine schimbarea încadrării juridice a faptei sau pentru a se constata incidenţa unei cauze justificative sau de neimputabilitate, acesta fiind atributul exclusiv al instanţelor de fond şi de apel.
Pentru a verifica dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie are în vedere situaţia de fapt deja stabilită de instanţa de apel, care nu poate fi schimbată, având caracter definitiv.
Astfel, starea de fapt valorificată prin decizia recurată cu privire la infracţiunea prev. art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, a constat în aceea că, în data de 03.03.2022, a vândut colaboratorului cu identitate atribuită "B." cantitatea de 10,01 grame pulbere, ce conţine cocaină, pentru care a încasat suma de 800 euro.
Înalta Curte reţine că, în art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, este incriminată ca trafic de droguri cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deţinerea ori alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor de risc, fără drept. Alin. (2) al aceluiaşi articol incriminează aceleaşi activităţi menţionate în alin. (1), dar care vizează drogurile de mare risc.
Elementul material al infracţiunii descrise de art. 2 din Legea nr. 143/2000 constă în efectuarea, fără drept, a cel puţin uneia dintre activităţile enumerate de textul incriminator, vânzarea fiind una din modalităţile alternative de realizare a elementului material.
Analizând fapta pentru care a fost condamnat inculpatul, Înalta Curte constată că aceasta întruneşte elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare.
În acest context, se observă că norma de incriminare nu condiţionează, pentru realizarea elementului material în modalitatea alternativă a vânzării, ca predarea drogurilor să fie urmată imediat de primirea sumei de bani, aşa cum susţine inculpatul.
Pentru reţinerea elementelor constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 în modalitatea alternativă a vânzării, nu prezintă relevanţă momentul primirii de către inculpat a sumei de bani corespunzătoare cantităţii de droguri predate colaboratorului cu identitate atribuită "B.", întrucât suma de bani poate fi remisă anterior, concomitent sau ulterior înmânării cantităţii de droguri.
Chiar dacă s-ar aprecia că, într-adevăr, infracţiunea s-ar fi consumat în data de 4 martie 2022, prin încasarea preţului pentru cantitatea de droguri predată în data de 3 martie 2022, Înalta Curte constată că acţiunea inculpatului întruneşte elementele constitutive ale aceleiaşi infracţiuni prev. art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, în modalitatea alternativă a deţinerii, motiv pentru care nu se poate susţine că fapta nu este prevăzută de legea penală.
Pentru aceste motive, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 344/A din 23 martie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2022.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul-inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 344/A din 23 martie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2022.
Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 03 octombrie 2023.
GGC - NN