Deliberând asupra contestaţiei de faţă, constată că prin Sentinţa penală nr. 72 din data de 29 iunie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2022, în baza art. 598 C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de contestatorul condamnat A., împotriva Sentinţei penale nr. 15 C. civ./14.07.2022 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în Dosarul nr. x/2022.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin Sentinţa penală nr. 15 C. civ./14.07.2022 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în Dosarul nr. x/2022, a fost admisă cererea de recunoaştere şi executare a hotărârii judecătoreşti formulată de Judecătoria pentru supravegherea executării pedepselor nr. 1 din Aragon Spania, prin intermediul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti .
În baza art. 166 alin. (1) - (4) şi art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată şi art. 8 din Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008, s-a recunoscut în integralitate Sentinţa nr. 386/2015 pronunţată de Judecătoria de Instrucţie nr. 3 din Valencia, Sentinţa nr. 245/2016 pronunţată de Judecătoria de Instrucţie nr. 7 din Valencia, Sentinţa nr. 525/2019 pronunţată de Judecătoria de Instrucţie nr. 17 din Valencia, Sentinţa nr. 532/2015 pronunţată de Judecătoria de Instrucţie nr. 1 din Valencia, Sentinţa nr. 392/2015 pronunţată de Judecătoria de Instrucţie nr. 17 din Valencia, Sentinţa nr. 535/2016 pronunţată de Judecătoria de Instrucţie nr. 2 din Valencia, Sentinţa nr. 124/2017 pronunţată de Judecătoria de Instrucţie nr. 3 din Valencia, Sentinţa nr. 134/2017 pronunţată de Judecătoria de Instrucţie nr. 10 din Valencia şi Sentinţa nr. 2/2017 pronunţată de Judecătoria de Instrucţie nr. 3 din Valencia privind condamnarea cetăţeanului român A. , în prezent aflat în stare de detenţie în Centrul Penitenciar DAROCA ZARAGOZA la pedeapsa de 4452 zile de închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt prev. de art. 234.2 din C. pen. spaniol cu corespondent în infracţiunea de furt prev. de art. 228 alin. (1) din C. pen. român, constând în aceea că a luat un binoclu din casa numitului B., pe care l-a vândut ulterior la un magazin second-hand, infracţiunea de încălcare a măsurii preventive prev. de art. 468.2 din C. pen. spaniol cu corespondent la infracţiunea de încălcarea măsurilor dispuse prin ordin de protecţie prev. de art. 47 alin. (2) rap. la art. 31 alin. (1) din Legea 217/2003 R, constând în aceea că deşi avea interzisă apropierea de numita C., la data de 04.03.2016, când sus numita a părăsit Academia din Valencia, inculpatul o aştepta urmând-o de la distanţă, infracţiunea de tăinuire prev. de art. 298.1 din C. pen. spaniol cu corespondent în infracţiunea de tăinuire prev. de art. 270 din C. pen. român, constând în aceea că la data de 19.11.2014, în timp ce se afla pe Avenida del Puerto din Valencia a oferit spre vânzare obiecte furate pe care inculpatul le achiziţionase de la persoane necunoscute, infracţiunea de încălcare a măsurii preventive prev. de art. 468.1 din C. pen. spaniol cu corespondent la infracţiunea de încălcarea măsurilor dispuse prin ordin de protecţie prev. de art. 47 alin. (2) rap. la art. 31 alin. (1) din Legea nr. 217/2003 R, constând în aceea că, deşi avea interzisă apropierea de numitul D., la data de 10.12.2015 a fost surprins de poliţişti în apropierea locuinţei sus numitului, infracţiunea de daune prev. de art. 625.1 din C. pen. spaniol cu corespondent în infracţiunea de distrugere prev. de art. 253 alin. (1) din C. pen. român, infracţiunea de vătămare prev. de art. 617.1 din C. pen. spaniol cu corespondent în infracţiunea de lovirea sau alte violenţe prev. de art. 193 alin. (1) din C. pen. român, două infracţiuni de ameninţare prev. de art. 620.2 din C. pen. spaniol cu corespondent în infracţiunea de ameninţare prev. de art. 206 din C. pen. român, constând în aceea că la data de 10.12.2014 inculpatul a lovit în uşa unei clădiri pe strada x de Nazaret spărgând geamul după care a adresat ameninţări numiţilor D. şi E. şi i-a dat o lovitură în obraz numitului D., infracţiunea de tâlhărie cu violenţă prev. de art. 237 şi 242.1.2 şi 4 din C. pen. spaniol cu corespondent în infracţiunea de tâlhărie calificată prev. de art. 234 alin. (1) lit. c) şi d) din C. pen. român, infracţiunea de vătămare prev. de art. 147.2 din C. pen. spaniol cu corespondent în infracţiunea de lovirea sau alte violenţe prev. de art. 193 alin. (1) din C. pen. român, constând în aceea că la data de 16. 02. 2016 inculpatul cu o altă persoană având feţele acoperite cu eşarfe, au intrat, prin efracţie, în casa numitei F. şi i-au cerut acesteia să le dea bijuteriile după care au fugit cu o geantă, fiind urmăriţi de numiţii G. şi H., ginerele şi nepotul sus numitei, iar după ce G. a alunecat şi a căzut în stradă, inculpatul l-a lovit cu piciorul şi a fugit, numitul G. suferind o contuzie şi nu a putut lucra 7 zile, infracţiunea de tâlhărie cu violenţă prev. de art. .242.1 şi 2 şi 241.2 din C. pen. spaniol cu corespondent în infracţiunea de tâlhărie calificată prev. de art. 234 alin. (1) lit. f) din C. pen. român, infracţiunea de tentativă la furt prin efracţie prev. de art. 241.1 şi 2, 237, 239.2, 4 şi 16 din C. pen. spaniol cu corespondent în infracţiunea tentativă la de furt prev. de art. 228 rap. la art. 229 alin. (1) lit. d) din C. pen. român, constând în aceea că la data de 12.01.2016 a urmărit-o pe numita I. până acasă iar când aceasta a deschis uşa, inculpatul a împins-o înăuntru şi i-a spus să îi dea banii şi să stea liniştită sau o va înţepa după care şi-a însuşit bani şi bunuri ale acesteia, iar la data de 13.01.2016 folosind cheile pe care le furase, inculpatul a încercat să acceseze din nou locuinţa pentru a-şi însuşi mai multe obiecte dar nu a reuşit deoarece încuietoarea fusese înlocuită, infracţiunea de nerespectare a unei pedepse prev. de art. 468.2 şi 74 din C. pen. spaniol cu corespondent în infracţiunea de încălcarea măsurilor dispuse prin ordin de protecţie prev. de art. 47 alin. (2) rap. la art. 31 alin. (1) din Legea nr. 217/2003 R, constând în aceea că deşi inculpatul avea interdicţia de a se apropia de C., la data de 02.02.2016 când aceasta a părăsit institutul situat pe Avenida del Puerto a urmărit-o pe aceasta până la ea acasă, a intrat în curte, după care a fugit şi infracţiunea de furt prin efracţie prev. de art. 237, 238.2 şi art. 241 din C. pen. spaniol cu corespondent în infracţiunea tentativă la de furt prev. de art. 228 rap. la art. 229 alin. (1) lit. d) din C. pen. român, constând în aceea că la data de 02.11.2015, în scopul de a obţine un folos ilicit, inculpatul a pătruns în interiorul locuinţei situată în Valencia, C/Alboraya, nr. 39-6*, prin balconul casei, apoi a forţat obloanele şi uşa glisantă, iar din interiorul locuinţei şi-a însuşit mai multe bunuri, şi a dispus executarea pedepsei în România.
S-a luat act că persoana condamnată A. este de acord să execute pedeapsa în România.
În baza art. 166 alin. (12) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România, în vederea executării pedepsei de 4452 zile de închisoare, conform C. proc. pen. român şi în condiţiile Deciziei-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008.
S-a dedus din pedeapsa aplicată perioada deja executată în statul emitent al hotărârii de condamnare, respectiv 198 zile calculate la data de 25.05.2022 şi de la această dată, la zi, pedeapsa urmând a fi considerată executată la data de 16.04.2028.
S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei de 4452 zile de închisoare aplicată, conform C. proc. pen. român.
În motivarea contestaţiei, contestatorul condamnat A., prin avocatului ales, a solicitat admiterea contestaţiei la executare, fiind îndeplinite condiţiile de la art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. - ipoteza primă, respectiv lămuriri la hotărârea ce se execută, şi de asemenea, de la art. 598 alin. (1) lit. d) - ipoteza finală - invocându-se o cauză de micşorare a pedepsei. Pe pagina 1 şi 2, pct. 1.1 până la pct. 1.9, contestatorul a indicat ce hotărâri sunt pronunţate de instanţele din Spania care au fost recunoscute în integralitate.
A solicitat a se observa faptul că din punctul său de vedere, dintr-o eroare materială în cuprinsul sentinţei de recunoaştere se face referire şi la alte hotărâri ce au fost recunoscute şi care sunt menţionate în acte de autorităţile române. Există, în opinia sa, un prejudiciu ce trebuie reparat în contextul în care, ulterior situaţiei postexecuţionale, rămâne nelămurită situaţia juridică a pedepselor pronunţate de autorităţile spaniole şi nerecunoscute în mod efectiv, motiv pentru care, a solicitat admiterea contestaţiei, să se constate că, într-adevăr, în lumina dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., este vorba de un impediment la executare, atâta timp cât nu au fost recunoscute.
Astfel, a arătat că este vorba despre transmiterea spre recunoaştere a Sentinţelor penale nr. 140/2015- Judecătorul de Instrucţie 3 Valencia, nr. 1340/2016 - Judecătoria Cauze Penale 14 Valencia, nr. 2153/2014 - Judecătoria Cauze Penale 16 Valencia; nr. 2444/2015 - Judecătoria Cauze Penale 16 Valencia, nr. 27/2016 a Judecătoriei de Instrucţie 16 Valencia, nr. 50/2017 a Judecătoriei cauze penale 13 Valencia, nr. 583/2017 a Judecătoriei cauze penale 16 Valencia, nr. 637/2017 a Judecătoriei cauze penale 5 Valencia, nr. 1295/2017 a Judecătoriei cauze penale 14 Valencia.
Ultimul motiv de contestaţie la executare, indiferent ce decizie se va lua, judecătorul naţional, recunoscând hotărâri, nu poate modifica cuantumul pedepsei. Astfel, a solicitat a se face aplicarea regulilor concursului de infracţiuni pentru toate aceste pedepse pentru care a intervenit condamnarea contestatorului, de 15 zile, 9 luni şi o zi; 6 luni;4 luni; o lună şi 25 zile; 2 ani, 6 luni şi 30 zile; 4 ani, 6 luni, o zi; 10 luni, 20 zile; 2 ani, 6 luni - menţionate în tabel, pagina penultimă şi ultimă a contestaţiei la executare. De asemenea, a solicitat descontopirea pedepselor în pedepsele individuale pronunţate de autorităţile spaniole şi aplicând regulile de infracţiuni potrivit legislaţiei române, pentru că, după recunoaşterea hotărârii se aplică regulile concursului de infracţiuni potrivit legislaţiei române, să se pronunţe o nouă hotărâre, fiind vorba de o pedeapsă de 6 ani şi 7 luni ce trebuie efectiv executată în România, cu deducerea duratei arestului preventiv a reţinerii şi a pedepsei executate de la 05.07.2016, la zi.
Curtea a constatat că, în speţă, nu este incident nici unul dintre cazurile în care se poate formula contestaţie faţă de executarea hotărârii penale, expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 598 C. proc. pen.
Cu privire la primul motiv al contestaţiei, respectiv că dintr-o eroare materială în cuprinsul sentinţei de recunoaştere, în cuprinsul sentinţei de recunoaştere, se face referire la alte hotărâri ce au fost recunoscute şi care sunt menţionate în acte de autorităţile române în sentinţa de recunoaştere nr. 15 C. civ./14.07.2022, aşa cum s-a arătat şi de contestator, aceasta ţine de o îndreptare de eroare materială şi nu este un motiv de contestaţie la executare.
Cu privire la ultimul motiv al contestaţiei la executare, Curtea a reţinut că, în lumina dispoziţiilor care reglementează recunoaşterea unei hotărâri străină, nu se poate proceda la descontopirea pedepselor în pedepsele individuale pronunţate de autorităţile străine şi, aplicând procedura potrivit legislaţiei române, să se dispună potrivit regulilor concursului de infracţiuni reglementat în C. proc. pen. român.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală la data de 12 septembrie 2023, fiind repartizată aleatoriu Completului nr. 2, cu prim termen de judecată la data de 3 octombrie 2023.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de dispoziţiile legale în materie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că potrivit dispoziţiilor art. 598 alin. (1) C. proc. pen., "contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:
a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;
b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;
c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;
d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei".
Înalta Curte constată că prezentul cadru procesual se limitează doar la două motive de contestaţie, respectiv cel întemeiat pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., constând în referire la alte hotărâri ce au fost recunoscute şi care sunt menţionate în acte de autorităţile române în Sentinţa nr. 15 C. civ./14.07.2022 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în Dosarul nr. x/2022, şi cel întemeiat pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., prin care, invocându-se o cauză de micşorare a pedepsei, în concret se solicită o reexaminare a cauzei şi aplicarea regulilor privind concursul de infracţiuni conform C. proc. pen.
Cu privire la primul motiv de contestaţie la executare, cel prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., Înalta Curte, în acord cu prima instanţă, consideră că este incidentă instituţia îndreptării erorii materiale, prevăzută de art. 278 C. proc. pen., motiv pentru care nu poate fi încadrat în cazul de contestaţie la executare invocat.
Referitor la cazul de contestaţie la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., în speţă se invocă o cauză de micşorare a pedepsei, Înalta Curte, deşi consideră corect raţionamentul primei instanţe în sensul că potrivit dispoziţiilor care reglementează recunoaşterea unei hotărâri străine (art. 166 -167 din Legea nr. 302/2004) nu se poate proceda la descontopirea pedepselor pronunţate de autorităţile străine şi, aplicând procedura potrivit legislaţiei române, să se dispună potrivit regulilor de la concursul de infracţiuni.
Pe de altă parte, sentinţa beneficiază de autoritate de lucru judecat, iar susţinerile contestatorului nu pot fi valorificate în contestaţia la executare, ca o cauză de micşorare a pedepsei.
Din acest punct de vedere, art. 430 alin. (1) şi alin. (2) din C. proc. civ., incident în cauză în raport cu dispoziţiile art. 2 alin. (2) din acelaşi Cod, reglementează autoritatea de lucru judecat, stipulând în sensul că aceasta se ataşează automat hotărârii prin care se soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului, precum şi atunci când se statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident procedural, cât şi asupra unei chestiuni litigioase dezlegate în cuprinsul considerentelor.
Astfel, în mod expres se recunoaşte autoritatea de lucru judecat, alături de dispozitiv, şi considerentelor pe care se sprijină soluţia din dispozitiv, aceasta putând fi înţeleasă numai prin prisma raţiunilor de drept şi de fapt care au condus la adoptarea respectivei soluţii.
Prin urmare, în ipoteza în care s-ar adopta o altă soluţie în prezenta cauză în sensul solicitat de către contestator, se ajunge la negarea dezlegării jurisdicţionale care a fundamentat soluţia dată prin Sentinţa penală nr. 15 C. civ./14.07.2022 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în Dosarul nr. x/2022, rămasă definitivă prin neapelare şi prin care au fost recunoscute hotărârile pronunţate de autorităţile judiciare spaniole.
Tot în acelaşi context, instanţa supremă reaminteşte că raţiunea cazului de contestaţie la executare prevăzut de lit. d) a art. 598 C. proc. pen. se referă la faptul ca, acele cauze de micşorare a pedepsei, invocate prin contestaţia la executare, să apară ulterior dobândirii autorităţii de lucru judecat, iar instanţa de executare să nu fi fost în măsură să ia cunoştinţă de acestea la data soluţionării cauzei, ceea ce în cazul de faţă nu este incident.
Pentru aceste considerente, constatând legală şi temeinică hotărârea pronunţată, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Sentinţei penale nr. 72 din data de 29 iunie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2022.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Sentinţei penale nr. 72 din data de 29 iunie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2022.
Obligă contestatorul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 03 octombrie 2023.
GGC - NN