Asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 109/C din 09 noiembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în Dosarul nr. x/2023, printre altele, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea contestatorului A. privind sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 154 din C. pen.
Pentru a hotărî în acest sens, prima instanţă, analizând dispoziţiile legale invocate, obiectul cauzei, precum şi împrejurarea că în primă instanţă contestaţia la executare a fost respinsă, ca inadmisibilă, în temeiul art. 599 alin. (5) din C. proc. pen., Curtea constată că dintre cerinţele enumerate de art. 29 din Legea nr. 47/1992 nu este îndeplinită cea referitoare existenţa unei legături între norma invocată ca fiind neconstituţională şi soluţionarea cauzei.
Referitor la condiţia care impune ca normele criticate să aibă incidenţă în soluţionarea cauzei, Înalta Curte a statuat că, această condiţie impune o analiză riguroasă, în care să fie luat în calcul interesul procesual al rezolvării excepţiei de neconstituţionalitate, prin prisma elementelor cadrului procesual şi a stadiului concret în care se află litigiul.
Pentru a fi admisibilă şi a crea obligaţia trimiterii cererii de sesizare la Curtea Constituţională, cererea trebuie să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, adică să producă un efect real, concret asupra cursului procesului penal şi, implicit, asupra situaţiei juridice în cauză. Examinarea acestor aspecte presupune stabilirea existenţei unui interes procesual al rezolvării excepţiei de neconstituţionalitate, incidenţa acestuia apreciindu-se din perspectiva relevanţei şi pertinenţei asupra soluţionării cauzei.
"Legătura cu cauza" presupune că decizia Curţii Constituţionale în soluţionarea excepţiei trebuie să fie de natură să producă un efect concret asupra conţinutului hotărârii din procesul principal. Aceasta presupune, pe de o parte, existenţa unei legături directe dintre norma contestată şi soluţia ce se va pronunţa în cauza pendinte, iar, pe de altă parte, rolul concret pe care decizia din contencios constituţional îl va avea în proces, aceasta trebuind să producă efecte materiale asupra conţinutului deciziei judecătorului.
Contestatorul A. a precizat în cadrul cererii sale că invocă neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 154 din C. pen. în raport cu dispoziţiile art. 148 din Constituţia României. Astfel cum s-a arătat anterior, contestaţia la executare nu constituie cadrul necesar pentru a analiza prescripţia răspunderii penale şi implicit întreruperea prescripţiei, această cauză de încetarea a procesului penal putând fi invocată doar pe calea contestaţiei în anulare.
Împotriva dispoziţiei cuprinse în Decizia penală nr. 109/C din 09 noiembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în Dosarul nr. x/2023, de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 154 din C. pen., recurentul A. a formulat recurs.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte reţine următoarele:
Art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, prevede că excepţia de neconstituţionalitate trebuie să fie ridicată în faţa instanţelor de judecată, la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţă ori de procuror, în cauzele în care participă; să vizeze neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare; să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale şi să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.
Din redactarea art. 29 din Legea nr. 47/1992 rezultă că cerinţele de admisibilitate ale excepţiei sunt şi cele de admisibilitate a cererii de sesizare a Curţii cu excepţia ridicată. În aplicarea acestui text de lege, instanţa realizează o verificare sub aspectul respectării condiţiilor legale în care excepţia de neconstituţionalitate, ca incident procedural, poate fi folosită, care nu echivalează cu o analiză a conformităţii prevederii atacate cu Constituţia şi nici cu soluţionarea de către instanţă a unui aspect de contencios constituţional, căci instanţa nu statuează asupra temeiniciei excepţiei, ci numai asupra admisibilităţii acesteia.
Se constată, aşadar, că prin art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, a fost reglementată o formă a controlului de constituţionalitate, în sensul soluţionării excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti.
Drept urmare, prin alin. (1) al art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, a fost reglementată o condiţie şi, pe cale de consecinţă, un control de pertinenţă al instanţei de judecată în faţa căreia a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate, vizând constatarea că aceasta are legătură cu soluţionarea cauzei.
Cu referire la condiţia de admisibilitate, privind legătura cu soluţionarea cauzei, aceasta priveşte incidenţa dispoziţiei legale a cărei neconstituţionalitate se cere a fi constatată în privinţa soluţiei ce se va pronunţa asupra cauzei deduse judecăţii, a obiectului procesului penal aflat pe rolul instanţei judecătoreşti. Textul de lege contestat pentru neconformitate cu legea fundamentală trebuie să fie determinant în judecarea şi soluţionarea cauzei aflate pe rolul instanţei de judecată, condiţie care nu poate însă să determine, doar prin ea însăşi, în lipsa întrunirii cumulative a tuturor cerinţelor prevăzute de lege, sesizarea Curţii Constituţionale.
Prin sintagma "să aibă legătură cu soluţionarea cauzei" se înţelege că o normă legală are legătură cu soluţionarea cauzei atunci când de modul în care este interpretată şi aplicată depinde hotărârea ce se va pronunţa, fiind esenţială pentru rezolvarea respectivei pricini.
Instrumentul excepţiei de neconstituţionalitate a fost pus de legiuitor la îndemâna părţilor pentru ca acestea, în raport cu interesele lor, să beneficieze de un control de constituţionalitate a acelor prevederi legale care au rol hotărâtor asupra modului de soluţionare a cauzei, iar nu a oricărei alte dispoziţii legale ce poate fi incidentă în desfăşurarea unui proces penal, fără a influenţa însă modul de rezolvare a acestuia.
Recurentul A. a invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 154 din C. pen. în contestaţia la executare promovată.
Prin Sentinţa penală nr. 151/07.07.2023 pronunţată de Tribunalul Braşov, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia la executare formulată de către petentul condamnat A., având în vedere că acesta a introdus anterior pe rolul Tribunalului Braşov multiple cereri de aceeaşi natură şi cu acelaşi obiect (x/2018, x/2019, x/2019, x/2019, x/2020, x/2020*, x/2021 şi x/2022).
Prin Decizia penală nr. 109/C din 09 noiembrie 2023, Curtea de Apel Braşov, secţia penală a respins, ca nefondată, contestaţia acestuia, reţinând dispoziţiile art. 599 alin. (5) din C. proc. pen., potrivit cărora, sunt inadmisibile cererile ulterioare de contestaţie la executare dacă există identitate de persoană, de temei legal, de motive şi de apărări. În acest sens, a reţinut că, persoana condamnată A. a invocat prescripţia răspunderii penale în cauzele nr. x/2018, y/2019*, y/2019, y/2019, y/2020, y/2020*, y/2021 şi y/2022, întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., motivele fiind de fiecare dată aceleaşi.
Relativ la dispoziţiile art. 154 din C. pen., Înalta Curte apreciază că nu există un interes procesual real al recurentul A., în condiţiile în care contestaţia la executare a fost respinsă ca inadmisibilă, iar soluţia ar fi aceeaşi şi în ipoteza în care excepţia de neconstituţionalitate ar fi soluţionată în sensul dorit de acesta.
Interesul trebuie să stea la baza oricărei cereri în justiţie şi trebuie justificat de partea care a formulat cererea, în cazul de faţă excepţia de neconstituţionalitate a art. 154 din C. pen., prin raportare la dispoziţiilor constituţionale pretins încălcate.
Or, nu este îndeplinită condiţia privind efectul real, concret pe care admiterea excepţiei de neconstituţionalitate l-ar putea produce asupra soluţiei date în contestaţia la executare şi nu ar conduce la remedierea situaţiei juridice a recurentului prin soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.
Pentru aceste motive, Înalta Curte, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, republicată, privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, va respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva dispoziţiei cuprinse în Decizia penală nr. 109/C din 09 noiembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în Dosarul nr. x/2023, de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 154 din C. pen.
În conformitate cu art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva dispoziţiei cuprinse în Decizia penală nr. 109/C din 09 noiembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în Dosarul nr. x/2023, de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 154 din C. pen.
Obligă recurentul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 06 decembrie 2023.
GGC - OB