Şedinţa publică din data de 21 decembrie 2023
Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 293/PI din data de 08 decembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. x/2023, în baza art. 109 alin. (1) raportat la art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi s-a dispus executarea mandatului european de arestare emis la data de 17.10.2023 de către Judecătoria Saarbrücken, din Germania în dosarul cu referinţa nr. x, precum şi a mandatului european de arestare emis la data de 19.10.2023 de către Judecătoria Saarbrücken, din Germania, în dosarul cu referinţa nr. x, ambele pe numele persoanei solicitate A. şi predarea acesteia către organele judiciare din Germania.
S-a constatat că persoana solicitată nu a consimţit la predarea sa organelor judiciare din Germania şi nu a renunţat la beneficiul regulii specialităţii.
În baza art. 104 alin. (11) ultima teză din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A., pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 08.12.2023 până la data de 06.01.2024 inclusiv, în vederea predării către autorităţile judiciare din Germania.
În baza art. 113 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a constatat că persoana solicitată a fost reţinută la data de 01.11.2023 şi arestată la domiciliu din data de 01.11.2023 până la data de 08.12.2023.
Pentru a dispune astfel, Curtea a reţinut, în esenţă, că, la data de 17.10.2023, autorităţile judiciare din Germania, Procuratura Saarbrucken, a emis pe numele persoanei solicitate un mandat european de arestare în vederea arestării şi predării către acestea, în scopul executării unei pedepse de 8 luni închisoare pentru săvârşirea, în datele de 07.06.2019, 11.06.2019 şi 13.06.2019, a 4 fapte penale care îndeplinesc condiţiile constitutive ale infracţiunilor de conducere fără permis şi uz de fals. În acest sens, în conţinutul semnalării s-a arătat că, în data de 07.06.2019, în jurul orelor 09:50, în data de 11.06.2019, în jurul orelor 01:58 şi în data de 13.06.2019, în jurul orelor 13:34, persoana solicitată A. a condus o maşină pe drumurile publice din Germania, fără să deţină permis de conducere, iar la solicitarea actelor de către organele de poliţie, acesta a prezentat un permis de conducere italian despre care avea cunoştinţă că este fals. Totodată, în contextul acestor operaţiuni, persoana urmărită internaţional a insultat doi poliţişti.
La data de 13.11.2023, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara a depus la dosar, propunerea de punere în executare a mandatelor europene de arestare emise de către autorităţile judiciare din Germania, respectiv mandatul european de arestare emis la data de 17.10.2023 de către Judecătoria Saarbrücken - Germania în dosarul cu referinţa nr. x şi mandatul european de arestare emis la data de 19.10.2023 de către Judecătoria Saarbrücken - Germania, în dosarul cu referinţa nr. x, pe numele persoanei solicitate, precum şi propunerea de arestare pe o perioadă de 30 de zile, în vederea predării către autorităţile din Germania.
La termenul din data de 15.11.2023, persoana solicitată a arătat că nu este de acord să fie predată autorităţilor judiciare din Germania, ci solicită respingerea cererii de executare a mandatelor europene de arestare. De asemenea, a arătat că nu sunt întrunite nici condiţiile pentru recunoaşterea hotărârilor de condamnare pe cale incidentală, întrucât prin sentinţa Judecătoriei Saarbrücken din data de 11.12.2019, definitivă la data de 07.01.2020 pronunţată în dosarul cu referinţa nr. x, a fost condamnat şi pentru două fapte care nu sunt prevăzute ca infracţiuni de legea română, iar executarea pedepsei de 5 luni închisoare aplicată prin sentinţa Judecătoriei Saarbrücken din data de 20.06.2017, definitivă la data de 28.06.2017, s-a prescris. În subsidiar, a solicitat recunoaşterea pedepselor aplicate prin hotărârile de condamnare străine, care fac obiectul mandatelor europene de arestare, şi executarea lor în România.
Prin urmare, în temeiul art. 99 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, Curtea a solicitat autorităţii emitente a mandatelor europene de arestare să comunice copia certificată a sentinţei Judecătoriei Saarbrücken din data de 11.12.2019, definitivă la data de 07.01.2020, pronunţată în dosarul cu referinţa nr. x şi a deciziei de revocare a liberării condiţionate pronunţată de Judecătoria Saarbrücken la data de 24.04.2020, definitivă la data de 27.05.2020, pronunţată în dosarul cu referinţa nr. x; copia certificată a sentinţei Judecătoriei Saarbrücken din data de 20.06.2017, definitivă la data de 28.06.2017, pronunţată în dosarul cu referinţa nr. x şi a deciziei de revocare a suspendării condiţionate a executării pedepsei în procedura referitoare la măsura probaţiunii S II BRs 203/17 a Tribunalului Regional Landgericht Saarbrücken din data de 05.01.2021.
De asemenea, Curtea a solicitat autorităţii emitente a mandatului european de arestare acordul de recunoaştere parţială a sentinţei Judecătoriei Saarbrücken din data de 11.12.2019, definitivă la data de 07.01.2020 pronunţată în dosarul cu referinţa nr. x, doar cu privire la faptele de conducere fără permis sau fiind decăzut din dreptul de a conduce, prevăzută de art. 21 din Legea rutieră germană, şi cu privire la fapta de falsificare de documente prevăzută de art. 267 C. pen. german, întrucât doar aceste două fapte sunt prevăzute ca infracţiuni şi de legea română şi ar putea fi recunoscute. Curtea a reţinut că faptele de utilizarea unui autovehicul fără contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă prevăzută de art. 6 raportat la art. 1 din Legea germană privind asigurarea obligatorie de răspundere şi fapta de insultă prevăzută de art. 185 C. pen. german, nu sunt prevăzute de legea penală română ca şi infracţiuni.
Autoritatea emitentă a mandatelor de arestare a transmis Curţii copie după hotărârile judecătoreşti de condamnare a persoanei solicitate, însă a arătat că nu este de acord cu recunoaşterea parţială a sentinţei Judecătoriei Saarbrücken din data de 11.12.2019, definitivă la data de 07.01.2020, pronunţată în dosarul cu referinţa nr. x.
I. Curtea a reţinut că, din analiza mandatului european de arestare din data de 17.10.2023 emis de Judecătoria Saarbrücken, în dosarul cu referinţa nr. x, rezultă că are la bază mandatul de arestare în vederea executării pedepsei emis la data de 15.11.2021 de către Parchetul Saarbrücken în dosarul cu referinţa nr. x, în temeiul hotărârii judecătoreşti definitive şi executorii reprezentată de sentinţa Judecătoriei Saarbrücken din data de 11.12.2019, definitivă la data de 07.01.2020, pronunţată în dosarul cu referinţa nr. x şi decizia de revocare a liberării condiţionate reprezentată de decizia Judecătoriei Saarbrücken din data de 24.04.2020, definitivă la data de 27.05.2020, pronunţată în dosarul cu referinţa nr. x.
Mandatul european de arestare a fost emis în vederea executării unei pedepse de 8 luni închisoare, aplicată pentru săvârşirea a 4 infracţiuni, fapte comise în localitatea Saarbrücken la datele de 07.06.2019, 11.06.2019 şi 13.06.2019.
În fapt s-au reţinut următoarele:
"1. În data de 07.06.2019, în jurul orei 09:50, inculpatul a condus autoturismul marca x, cu numărul de înmatriculare ceh x, pe strada x, în dreptul imobilului nr. x din localitatea Saarbrücken cu codul poştal 66125, deşi nu deţinea permisul de conducere necesar şi deşi pentru autovehiculul respectiv nu a fost încheiată în prealabil nicio poliţă de asigurare de răspundere civilă. Inculpatul ştia acest lucru.
2. În data de 11.06.2019, în jurul orei 01:58, inculpatul a condus autoturismul marca x, cu numărul de înmatriculare ceh x, pe strada x, în dreptul imobilului nr. 19 din localitatea Saarbrücken cu codul poştal 66111, deşi nu deţinea permisul de conducere necesar şi deşi nu avea încheiată nicio poliţă de asigurare de răspundere civilă pentru acest autovehicul. Inculpatul ştia acest lucru.
3. Cu ocazia unui control în trafic efectuat la faţa locului pe strada x, în dreptul imobilului nr. 19 din localitatea Saarbrücken cu codul poştal 66111 (în timpul deplasării de la pct. 2 de mai sus), inculpatul i-a prezentat agentului de poliţie subcomisar de poliţie B. permisul său de conducere italian falsificat nr. x, ştiind că acesta este un fals, în scopul de a induce în eroare cu privire la existenţa unui permis de conducere regulamentar.
4. În data de 13 iunie 2019, în jurul orei 13:34, inculpatul i-a insultat pe agenţii de poliţie subcomisar de poliţie C. şi subcomisar de poliţie D. şi pe angajatul Biroului de Ordine Publică din Saarbrücken, domnul E., aflaţi la faţa locului în vederea efectuării controlului rutier, spunându-le "fii de căţea", pentru a-şi exprima astfel dispreţul."
Curtea a reţinut că, potrivit mandatului european de arestare, faptele mai sus menţionate reprezintă infracţiunile de conducerea intenţionată fără permis sau fiind decăzut din dreptul de a conduce; utilizarea unui autovehicul fără contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă; falsificare de documente şi insultă, fapte prevăzute de art. 21 alin. (1) nr. 1 din Legea rutieră (germană) privind circulaţia pe drumurile publice, art. 1, art. 6 alin. (1) din Legea (germană) privind asigurarea obligatorie de răspundere şi art. 1, art. 185, art. 194, art. 52, art. 53 C. pen. german.
În ceea ce priveşte infracţiunea de conducerea intenţionată fără permis sau fiind decăzut din dreptul de a conduce, aceasta nu figurează printre infracţiunile enumerate la art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, astfel că, în opinia instanţei de fond, potrivit art. 97 alin. (2) din aceeaşi lege, predarea pentru această infracţiune este subordonată condiţiei ca fapta să constituie infracţiune potrivit legii române, cerinţă care este îndeplinită, fapta fiind incriminată de legislaţia penală din România, acestea reprezentând infracţiunea de conducerea unui vehicul fără permis de conducere prevăzută de art. 335 alin. (1) şi (2) C. pen.
Totodată, s-a constatat că infracţiunea de falsificare de documente figurează printre infracţiunile enumerate la art. 97 alin. (1) pct. 23 din Legea nr. 302/2004, iar din conţinutul mandatului european de arestare rezultă că pedeapsa maximă prevăzută de legea germană pentru această infracţiune este de 5 ani închisoare, astfel că această infracţiune nu este supusă verificării îndeplinirii condiţiei dublei incriminări. Oricum, şi această infracţiune este incriminată de legislaţia penală din România, reprezentând infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 320 alin. (1) C. pen., respectiv uz de fals prevăzută de art. 323 C. pen.
Curtea a reţinut că în privinţa acestui mandat european de arestare este incident motivul facultativ de refuz al executării prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. a) raportat la art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, în ceea ce priveşte două dintre infracţiunile pentru care a fost condamnată persoana solicitată, respectiv infracţiunile de utilizarea unui autovehicul fără contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă şi insultă, care nu sunt prevăzute de legea română ca infracţiune.
Curtea a apreciat că nu poate da o soluţie de recunoaştere parţială a hotărârii de condamnare, doar în privinţa infracţiunilor pentru care este îndeplinită condiţia dublei incriminări, având în vedere că statul emitent nu este de acord cu această soluţie.
Cu toate că în cauză este incident un motiv facultativ de refuz al executării mandatului european de arestare, Curtea a apreciat că se impune executarea acestuia, întrucât chiar dacă două din infracţiunile pentru care a fost condamnată persoana solicitată nu sunt prevăzute ca infracţiuni şi de legea română, totuşi celelalte infracţiuni: de conducere fără permis şi de fals material în înscrisuri oficiale şi/sau uz de fals, sunt prevăzute ca infracţiuni şi de legea română şi se pedepsesc cu închisoare de până la 5 ani (infracţiunea prevăzută de art. 335 alin. (1) C. pen.), respectiv cu închisoare până la 3 ani (infracţiunile prevăzute de art. 320 alin. (1) C. pen. şi de art. 323 C. pen.), iar în privinţa acestor din urmă infracţiuni nu există niciun motiv de neexecutare, astfel că pedeapsa globală de 8 luni închisoare aplicată de instanţa germană, poate fi executată în Germania, fără ca persoana solicitată să poată invoca o vătămare, întrucât dacă pentru aceste fapte ar fi fost condamnată în România, pedeapsa stabilită ar fi putut fi chiar mai mare.
Din cuprinsul mandatului european de arestare, rezultă că persoana solicitată nu a fost prezentă la proces, dar a fost citată personal la data de 23.10.2019 şi informată cu privire la data şi locul şedinţei de judecată şi că poate fi pronunţată o hotărâre în situaţia în care nu se prezintă la proces. Deşi iniţial s-a pronunţat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 8 luni închisoare, pe un termen de supraveghere de 3 ani şi a fost obligat să presteze 100 de ore de muncă în folosul comunităţii şi a fost instruită asupra semnificaţiei suspendării executării pedepsei, persoana solicitată nu a prestat munca respectivă astfel că s-a dispus revocarea suspendării condiţionate.
Prin urmare, Curtea a constatat că sunt respectate dispoziţiile art. 87 din Legea 302/2004 referitoare la conţinutul şi forma mandatului european de arestare. Nu au fost formulate obiecţii privind identitatea şi nu este incident niciunul din motivele obligatorii de refuz prevăzute de art. 99 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.
II. În privinţa mandatului european de arestare emis la data de 19.10.2023 de către Judecătoria Saarbrücken, în dosarul cu referinţa nr. x, Curtea a constatat că acesta se întemeiază pe mandatul de arestare în vederea executării pedepsei de 5 luni închisoare, aplicată pentru săvârşirea unei infracţiuni de furt, faptă comisă la data de 19.09.2016 în localitatea Saarbrücken, emis la data de 28.07.2023 de către Parchetul Saarbrücken în dosarul cu referinţa nr. x, având la bază hotărârea judecătorească definitivă şi executorie reprezentată de sentinţa Judecătoriei Saarbrücken din data de 20.06.2017, definitivă la data de 28.06.2017, pronunţată în dosarul cu referinţa nr. x.
În fapt, s-a reţinut că "la data de 19.09.2016, în jurul orei 10:00, condamnatul A. şi persoana cercetată separat F. s-au deplasat la filiala firmei G. de la adresa din Saarbrücken. În baza unei rezoluţii infracţionale comune, persoana cercetată separat F. a luat din raft un ciocan perforator marca x în valoare de 499 de Euro şi l-a depozitat în zona de acces cu autovehiculul, zona drive-in a magazinului, în dreptul sculelor de închiriat. Apoi s-a întors iniţial în magazin. Ulterior, s-a dus din nou în zona sculelor de închiriat, a luat cu el ciocanul perforator şi s-a dus la condamnatul A., care în tot acest timp a aşteptat în zona exterioară a magazinului de bricolaj. Au părăsit împreună magazinul fără a plăti ciocanul perforator, cu intenţia de a-l păstra pentru sine. Persoanele au acţionat cu intenţia de a-şi asigura prin comiterea repetată de infracţiuni un venit considerabil şi nu doar provizoriu."
Potrivit mandatului european de arestare, fapta mai sus menţionată reprezintă infracţiunea de furt în complicitate, în scop lucrativ, pentru asigurarea unui venit comun, faptă prevăzută de articolele 242 alin. (1), (24)3 alin. (1) propoziţia 2 numărul 3, 25 alin. (2) C. pen. german, faptă care este prevăzută ca infracţiune şi de art. 228 C. pen. român.
Şi în privinţa acestui mandat european de arestare, Curtea a constatat că, iniţial, persoana solicitată a fost condamnată la pedeapsa închisorii, dispunându-se suspendarea condiţionată a executării pedepsei. Persoana solicitată a fost prezentă personal la proces, însă, deşi a luat cunoştinţă despre obligaţiile care îi revin pe perioada termenului de supraveghere, nu le-a respectat, astfel că s-a dispus revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei în procedura referitoare la măsura probaţiunii S II BRs 203/17, prin decizia Tribunalului Regional Landgericht Saarbrücken din data de 05.01.2021.
Curtea a reţinut ca nefondată susţinerea persoanei solicitate că executarea pedepsei de 5 luni închisoare ar fi prescrisă, întrucât termenul de 5 ani de prescripţie a executării pedepsei prevăzut de art. 162 alin. (1) lit. b) C. pen., nu se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare (28.06.2017), ci în situaţia revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere, se calculează de la data când hotărârea de revocare a rămas definitivă, în cauză de la data de 05.01.2021, astfel că, în mod evident, executarea pedepsei nu s-a prescris până la această dată.
Totodată, instanţa de fond a opinat că hotărârea de condamnare la pedeapsa de 5 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt care stă la baza mandatului european de arestare emis la data de 19.10.2023 de către Judecătoria Saarbrücken, în dosarul cu referinţa nr. x, ar putea fi recunoscută pe cale incidentală, fiind întrunite condiţiile prevăzute de art. 99 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată, însă având în vedere că în privinţa mandatului european de arestare emis la data de 17.10.2023 de către Judecătoria Saarbrücken în dosarul cu referinţa nr. x s-a dispus executarea şi predarea persoanei solicitate către autorităţile judiciare din Germania, în vederea executării pedepsei de 8 luni închisoare, aceeaşi soluţie trebuie dată şi în privinţa primului mandat european de arestare, nefiind justificată executarea pedepsei de 5 luni închisoare într-un penitenciar în România, şi ulterior a pedepsei de 8 luni închisoare într-un penitenciar în Germania.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat contestaţie persoana solicitată A..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 18.12.2023, având fixat prim termen de judecată la 21.12.2023.
Concluziile apărătorului ales şi ale reprezentantului Ministerului Public, precum şi poziţia persoanei solicitate din ultimul cuvânt au fost redate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel că nu vor mai fi reluate.
Examinând contestaţia formulată de persoana solicitată A., prin prisma criticilor invocate, dar şi din oficiu, potrivit art. 4251 C. proc. pen. raportat la art. 110 din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, în limitele şi pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.
Cu titlu preliminar, instanţa de control judiciar notează că, potrivit dispoziţiilor art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată:
"Mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate".
Totodată, alin. (2) al aceluiaşi text de lege statuează în sensul că:
"Mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002", modificată prin Decizia-cadru 2009/299/JAI din 26 februarie 2009, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L81/24 din 27 martie 2009.
Din dispoziţiile art. 85 şi urm. din Legea nr. 302/2004, republicată, rezultă că rolul instanţei de judecată în această procedură se rezumă la verificarea condiţiilor de formă ale mandatului, la soluţionarea eventualelor obiecţiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum şi la motivele de refuz a predării pe care aceasta le invocă.
În temeiul acestor principii, stipulate atât în norma internă, cât şi în cea europeană, rezultă că executarea unei asemenea decizii judiciare în cadrul unei cooperări judiciare în materie penală presupune respectarea deplină a condiţiilor de fond şi formă, a domeniului de aplicare şi a cadrului instituţional în care funcţionează această procedură specială, pentru ca astfel să existe o deplină respectare a drepturilor şi libertăţilor persoanei, aşa cum acestea sunt prevăzute de Constituţia României şi de normele europene.
În cadrul acestei proceduri, judecătorul hotărăşte, asupra arestării şi predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condiţiile referitoare la emiterea mandatului, la identificarea persoanei solicitate, la existenţa dublei încriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau dacă există situaţii ce se constituie în motive de refuz.
Potrivit dispoziţiilor art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 "Autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare în următoarele cazuri: c) când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetăţean român sau trăieşte în România şi are o rezidenţă continuă şi legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puţin 5 ani şi aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranţă în statul membru emitent."
Conform art. 99 alin. (3) şi (4) din aceeaşi lege, "(3) În situaţia în care, în cauză, este incident exclusiv cazul prevăzut la alin. (2) lit. c), anterior pronunţării hotărârii prevăzute la art. 109, autoritatea judiciară română de executare solicită autorităţii judiciare de emitere transmiterea unei copii certificate a hotărârii de condamnare, precum şi orice alte informaţii necesare, informând autoritatea judiciară emitentă cu privire la scopul pentru care astfel de documente sunt solicitate. Recunoaşterea hotărârii penale străine de condamnare se face, pe cale incidentală, de instanţa de judecată în faţa căreia procedura executării mandatului european de arestare este pendinte. În cazul în care autoritatea judiciară română de executare a recunoscut hotărârea penală străină de condamnare, mandatul de executare a pedepsei se emite la data pronunţării hotărârii prevăzute la art. 109. (4) În cazul prevăzut la alin. (3), dacă persoana solicitată se află în stare de arest şi autoritatea judiciară de emitere întârzie transmiterea documentelor solicitate, dispoziţiile art. 104 alin. (4) se aplică în mod corespunzător. În situaţia în care autoritatea judiciară de emitere nu transmite documentele prevăzute la alin. (3), în termen de cel mult 20 de zile de la data primei solicitări, dacă autoritatea judiciară română de executare refuză executarea mandatului european de arestare, aceasta informează autoritatea judiciară emitentă asupra posibilităţii de a solicita recunoaşterea şi executarea hotărârii penale de condamnare în baza instrumentelor aplicabile în relaţia dintre România şi statul membru de emitere ori, în lipsa acestora, în baza reciprocităţii."
Înalta Curte constată că autorităţile judiciare din Germania au introdus la data de 27.10.2023, în Sistemul de informaţii Schengen o semnalare pe numele persoanei solicitate de punere în executare a mandatelor europene de arestare emise de către autorităţile judiciare germane, respectiv mandatul european de arestare emis la data de 17.10.2023 de către Judecătoria Saarbrücken - Germania în dosarul cu referinţa nr. x şi mandatul european de arestare emis la data de 19.10.2023 de către Judecătoria Saarbrücken - Germania, în dosarul cu referinţa nr. x, precum şi propunerea de arestare pe o perioadă de 30 de zile, în vederea predării către autorităţile din Germania.
Totodată, Înalta Curte constată că, fiind audiată de către instanţa de fond, persoana solicitată A. a precizat că nu doreşte să fie predată autorităţilor judiciare din Germania, solicitând, în principal, respingerea cererii de executare a mandatelor europene de arestare, nefiind întrunite condiţiile pentru recunoaşterea hotărârilor de condamnare pe cale incidentală, întrucât prin sentinţa Judecătoriei Saarbrücken din data de 11.12.2019, definitivă la data de 07.01.2020 pronunţată în dosarul cu referinţa nr. x, a fost condamnat şi pentru două fapte care nu sunt prevăzute ca infracţiuni de legea română, iar executarea pedepsei de 5 luni închisoare aplicată prin sentinţa Judecătoriei Saarbrücken din data de 20.06.2017, definitivă la data de 28.06.2017, s-a prescris, iar în subsidiar, a solicitat recunoaşterea pedepselor aplicate prin hotărârile de condamnare străine, care fac obiectul mandatelor europene de arestare, şi executarea lor în România.
În acest context, instanţa de fond a demarat procedura de recunoaştere pe cale incidentală a hotărârilor de condamnare ce fac obiectul mandatelor europene de arestare, solicitând autorităţilor germane copia certificată a sentinţei Judecătoriei Saarbrücken din data de 11.12.2019, definitivă la data de 07.01.2020, pronunţată în dosarul cu referinţa nr. x şi a deciziei de revocare a liberării condiţionate pronunţată de Judecătoria Saarbrücken la data de 24.04.2020, definitivă la data de 27.05.2020, pronunţată în dosarul cu referinţa nr. x; copia certificată a sentinţei Judecătoriei Saarbrücken din data de 20.06.2017, definitivă la data de 28.06.2017, pronunţată în dosarul cu referinţa nr. x şi a deciziei de revocare a suspendării condiţionate a executării pedepsei în procedura referitoare la măsura probaţiunii S II BRs 203/17 a Tribunalului Regional Landgericht Saarbrücken din data de 05.01.2021, precum şi acordul de recunoaştere parţială a sentinţei Judecătoriei Saarbrücken din data de 11.12.2019, definitivă la data de 07.01.2020 pronunţată în dosarul cu referinţa nr. x, doar cu privire la faptele de conducere fără permis sau fiind decăzut din dreptul de a conduce, prevăzută de art. 21 din Legea rutieră germană, şi cu privire la fapta de falsificare de documente prevăzută de art. 267 C. pen. german, întrucât doar aceste două fapte sunt prevăzute ca infracţiuni şi de legea română şi ar putea fi recunoscute.
Prin răspunsul furnizat, autorităţile judiciare din Germania au înaintat hotărârile de condamnare de referinţă şi au informat faptul că recunoaşterea parţială a sentinţei Judecătoriei Amtsgericht Saarbrücken din data de 11.12.2019 nu poate fi aprobată.
În contextul acestor date, văzând că persoana solicitată A. este cetăţean român şi că aceasta refuză să fie predat autorităţilor judiciare germane în vederea executării pedepsei închisorii de 8 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea a 4 infracţiuni, fapte comise în localitatea Saarbrücken la datele de 07.06.2019, 11.06.2019 şi 13.06.2019 şi a unei pedepse de 5 luni închisoare, aplicată pentru săvârşirea unei infracţiuni de furt, faptă comisă la data de 19.09.2016 în localitatea Saarbrücken, Înalta Curte constată că, în cauză este incident motivul opţional de refuz al executării mandatelor europene de arestare expuse de art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 care transpune art. 4 par. 6 din Decizia-cadru nr. 584/JAI/2002.
Înalta Curte reţine, astfel, că motivul de refuz prevăzut de art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 este unul facultativ şi este condiţionat de îndeplinirea mai multor cerinţe, iar în situaţia în care sunt întrunite toate condiţiile pentru incidenţa sa, instanţa română trebuie să urmeze în mod obligatoriu procedura recunoaşterii pe cale incidentală a hotărârii străine de condamnare, dispunând în final ca pedeapsa ori măsura de siguranţă să fie executată în România. Legea prevede o singură excepţie, şi anume situaţia în care autoritatea emitentă nu transmite într-un anumit termen documentele necesare recunoaşterii pe cale incidentală a hotărârii străine, caz în care instanţa română poate refuza executarea mandatului european de arestare, ipoteză care însă nu se regăseşte în cauză.
În raport de aceste considerente, Înalta Curte apreciază eronat raţionamentul expus de către instanţa de fond în sensul că lipsa acordului autorităţilor germane pentru recunoaşterea parţială sentinţei Judecătoriei Saarbrücken din data de 11.12.2019, definitivă la data de 07.01.2020 pronunţată în dosarul cu referinţa nr. x, doar cu privire la faptele care sunt prevăzute ca infracţiuni şi de legea română, justifică respingerea cererii formulate de către persoana solicitată, întrucât demersurile pe care statul de executare este obligat să le iniţieze au caracter informativ faţă de statul solicitant, nefiind necesar un acord al celui din urmă în aplicarea procedurii anterior menţionate.
Prin urmare, Înalta Curte constată că în cauză este incident motivul de refuz al executării mandatului european de arestare prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, argumentele invocate de către persoana solicitată A. fiind întemeiate.
Referitor la îndeplinirea în cauză a condiţiilor prevăzute de art. 99 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 302/2004, invocate de către contestator, Înalta Curte constată neîntemeiată această critică, întrucât prescripţia răspunderii penale poate constitui un motiv de refuz de executare numai în cazul mandatului european de arestare emis în vederea urmăririi penale sau a judecăţii, iar nu în cazul în care, precum în speţă, mandatul european de arestare este emis pentru executarea unei pedepse cu închisoarea, obiectul mandatului european de arestare fiind o hotărâre judecătorească definitivă care priveşte condamnarea persoanei solicitate la o pedeapsă cu închisoarea.
Or, raportat la data rămânerii definitive a hotărârii de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere (05.01.2021), se constată că termenul de prescripţie a executării pedepsei de 5 luni aplicată persoanei solicitate de autorităţile judiciare germane, care, potrivit art. 162 alin. (1) lit. b) C. pen., este de 5 ani, nu s-a împlinit până la acest moment.
Ca atare, faţă de necesitatea lămuririi situaţiei juridice a persoanei solicitate A. raportat la considerentele ce preced şi în vederea respectării dublului grad de jurisdicţie, instanţa de control judiciar apreciază că se impune rejudecarea cauzei de către prima instanţă.
Faţă de cele arătate, Înalta Curte constată că se impune admiterea contestaţiei, desfiinţarea sentinţei penale atacate sub aspectul soluţiei dispuse cu privire la cererea de executare a mandatului european de arestare şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă în vederea efectuării unei analize concrete şi complete, în care persoana solicitată să beneficieze de toate drepturile şi garanţiile unui proces echitabil, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 6 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În considerarea acestor exigenţe, unicul remediu pentru a asigura o judecată efectivă este trimiterea cauzei spre rejudecare pentru ca persoana solicitată să poată beneficia, în mod efectiv, de o cale de atac, conform art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţie, cu atât mai mult cu cât procedura ce vizează executarea unui mandat european de arestare este o procedură specială, cu caracter de urgenţă, ce are consecinţe directe, printre altele, şi asupra libertăţii persoanei vizate de mandatul european de arestare.
Pentru aceste motive, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 110 din Legea nr. 302/2004 şi art. 6 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, va admite contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 293/PI din data de 08 decembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. x/2023 pe care o va desfiinţa numai sub aspectul soluţiei dispuse cu privire la cererea de executare a mandatului european de arestare şi va trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Timişoara.
Totodată, vor fi menţinute dispoziţiile referitoare la luarea arestării preventive şi emiterea mandatului de arestare faţă de persoana solicitată A., având în vedere că, la acest moment procesual, se impune în raport cu cele dezvoltate anterior, verificarea incidenţei în cauză a unor eventuale motive de refuz facultativ de predare, urmând ca starea de arest a persoanei solicitate să fie evaluată de către instanţa de rejudecare, în condiţiile prevăzute de art. 104 din Legea nr. 302/2004.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 293/PI din data de 08 decembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. x/2023.
Desfiinţează sentinţa penală contestată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, respectiv Curţii de Apel Timişoara.
Menţine dispoziţiile referitoare la luarea arestării preventive şi emiterea mandatului de arestare faţă de persoana solicitată A..
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 decembrie 2023.