Şedinţa publică din data de 7 decembrie 2023
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii. Procedura derulată şi parcursul procesual al cauzei
1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, în data de 05.12.019, sub nr. x/2019, petentul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti, anularea Procesului-verbal de constatare a contravenţiei nr. x/26.11.2019.
Prin sentinţa civilă nr. 3942 din 11 iunie 2020, Judecătoria a admis excepţia necompetenţei teritoriale ridicată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
1.2. Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a dispus, în temeiul art. 78 C. proc. civ. şi art. 119 din O.U.G. nr. 195/2002, citarea în cauză a societăţilor de asigurare B. S.A., C. S.A. şi a intervenientului D..
Prin sentinţa civilă nr. 6477 din 30 septembrie 2020, Judecătoria a respins ca neîntemeiată plângerea contravenţională formulată de petentul A., în contradictoriu cu intimata Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti şi cu intervenienţii B. S.A., C. S.A. şi D..
1.3. Împotriva acestei sentinţe, în termenul legal prevăzut de art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, petentul A. a declarat apel, solicitând admiterea apelului şi schimbarea in tot a sentinţei apelate, cu consecinţa admiterii plângerii si anulării procesului-verbal.
Prin decizia civilă nr. 1204 din 8 aprilie 2021, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a respins, ca nefondat, apelul declarat de petentul-apelant A. faţă de hotărârea primei instanţe.
2. Hotărârea ce face obiectul prezentei căi de atac
Împotriva deciziei pronunţate în soluţionarea apelului, apelantul-petent A. a formulat recurs, înregistrat în data de 06.07.2021 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
În motivarea cererii de recurs, recurentul a arătat, în esenţă, că situaţia de fapt reţinută de instanţa de apel este greşită, a apreciat gravitatea faptei şi a formulat critici cu privire la atitudinea agentului constatator.
Prin Decizia nr. 2135 din 22 septembrie 2022, Curtea a admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins recursul declarat de recurentul-apelant A. împotriva deciziei civile nr. 1204 din 8 aprilie 2021 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.
În esenţă, instanţa a constatat că, potrivit art. 34 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 coroborat cu art. 483 alin. (2) C. proc. civ., în materia plângerilor contravenţionale calea de atac a recursului este inadmisibilă, hotărârea pronunţată de instanţa de apel având caracter definitiv.
3. Calea de atac ce face obiectul prezentului dosar
Împotriva acestei decizii, reclamantul A. a formulat recurs, înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 19.01.2023.
În susţinere, recurentul a reiterat aspecte de fapt şi a apreciat că legea clarifică şi nu restrânge dreptul la formele de atac. Recurentul a mai formulat note scrise prin poştă electronică, în care a prezentat situaţia de fapt şi şi-a exprimat nemulţumirea faţă de cele constatate prin procesul-verbal atacat şi prin hotărârile pronunţate în soluţionarea litigiului.
4. Apărările formulate
Intimata Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti-Brigada Rutieră a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca inadmisibil.
II. Soluţia instanţei de recurs
Analizând, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, Înalta Curte constată următoarele.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Reţine Înalta Curte că, potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei."
Conform art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile exprese prevăzute de lege", iar, potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, "(...) nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului."
De asemenea, prevederile art. 634 alin. (1) din C. proc. civ. arată că sunt hotărâri definitive "hotărârile care nu sunt supuse apelului şi nici recursului".
Or, în cauză, calea de atac a recursului este exercitată împotriva unei decizii definitive (prin care a fost respins, ca inadmisibil, recursul formulat împotriva unei decizii care era definitivă, fiind pronunţată de o instanţă de apel în soluţionarea unui apel formulat împotriva unei sentinţe supuse numai apelului), fiind un recurs formulat faţă de soluţia dintr-un alt recurs.
Legalitatea căilor de atac, enunţată expres de dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de acesta.
Deci, persoana interesată are obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă şi de a formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în condiţiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanţelor judecătoreşti şi de soluţionare a cererilor deduse judecăţii şi, implicit, a căilor de atac.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de lege constituie atât o încălcare a principiului legalităţii, cât şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, motiv pentru care apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Astfel, instanţa de control judiciar constată că decizia atacată cu recurs în prezenta cauză nu este supusă cenzurii acestei căi de atac, nefăcând parte din categoria celor supuse recursului.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 457 şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, va respinge recursul, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 2135 din 22 septembrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 7 decembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.