Şedinţa publică din data de 7 decembrie 2023
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău, sub nr. x/2022 la data de 17.02.2022, reclamanta Parohia "Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena" Gara Veche a solicitat în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase anularea deciziei nr. 9915/25.11.2021 emisă de către pârâta, admiterea cererii de retrocedare nr. x/19.01.2006 şi obligarea pârâtei la emiterea unei decizii prin care să se propună retrocedarea/restituirea imobilului teren în suprafaţa de 6332 mp, situat in mun. Piatra Neamţ, str. x, jud. Neamţ.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa civilă nr. 67 din 24 iunie 2022 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a respins acţiunea formulată de reclamanta Parohia Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena - Gara Veche în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut Cultelor Religioase din România, ca nefondată.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei nr. 67 din 24 iunie 2022 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs reclamanta Parohia Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena - Gara Veche.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 554/2004, recurenta-reclamantă a arătat că înţelege să supună atenţiei instanţei de control judiciar faptul că Decizia nr. 5008/1996 prin care s-a decis reînfiinţarea Parohiei Gara Veche, în mod contrar celor reţinute de instanţa de fond, a fost edictata cu respectarea dispoziţiilor art. 46 din Decretul nr. 233/1949, in vigoare la data formulării cererii, dispoziţii legale care au fost preluate si în cuprinsul H.G. nr. 53/2008 la art. 44 si art. 98 lit. e).
În opinia sa, contrar celor reţinute de judecătorul fondului, Decizia nr. 5008/1996 prin care s-a decis reînfiinţarea Parohiei Gara Veche a fost edictata urmare a Hotărârilor Adunărilor Eparhiale ale Mitropoliei Moldovei si Bucovinei din anii 1993 si 1996, înscrisurile care emana de la forurile Bisericii Ortodoxe Romane, respectiv Mitropolia Moldovei si Bucovinei, fiind în acord cu dispoziţiile art. 46 din Decretul nr. 233/1949, in vigoare la data formulării cererii, dispoziţii legale care au fost preluate si in cuprinsul H.G. nr. 53/2008 la art. 44 si art. 98 lit. e).
Astfel, în Adunarea Eparhiala a Mitropoliei Moldovei si Bucovinei din anul 1993, conform înscrisurilor anexate, s-a dispus "Reînfiinţarea tuturor parohiilor transformate în chilii in timpul regimului comunist" tocmai motivat de faptul că "în regimul comunist apus un număr de parohii au fost desfiinţate si reduse la rang de chilii încorporate altor parohii», decizia fiind luată «în vederea unei reparaţii de ordin moral care se impune si a restabilirii dreptăţii si adevărului».
Ulterior, în Adunarea Eparhiala a Mitropoliei Moldovei si Bucovinei din anul 1996, s-a decis in acord cu Hotărârea Adunării Eparhiale din anul 1993, anterior menţionată, înfiinţarea unui număr de 7 parohii, menţionate in anexa 7A - "In conformitate cu hotărârile Adunării eparhiale din 1993, am înfiinţat în acest an încă 7 parohii (Anexa 7A)", iar în Anexa 7A, ataşată recursului, intitulată "Situaţia Parohiilor nou înfiinţate in anul 1996", la Protopopiatul Piatra Neamţ este menţionată Parohia Gara Veche, Piatra Neamţ.
De asemenea, recurenta a învederat că Hotărârile Adunărilor Eparhiale din anii 1993 si 1996, precum si Decizia nr. 5008/1996 prin care s-a decis reînfiinţarea Parohiei Gara Veche, ca si succesoare în drepturi a Parohiei Adormirea Maicii Domnului Vânători, au fost deja supuse controlului de legalitate din partea Instituţiilor Statului care, ulterior: prin Autorizaţia de construcţie nr. x/1997 au autorizat edificarea Bisericii Parohiei Sfinţii împăraţi Constantin si Elena Gara Veche din municipiul Piatra Neamţ; la data de 31.01.2011 au emis Titlul de Proprietate nr. x/2011 prin care Parohiei Sfinţii împăraţi Constantin si Elena Gara Veche - cu menţiunea suplimentară ca prin emiterea titlului de proprietate Statul Roman, prin instituţiile sale, au recunoscut deja Parohiei Sfinţii împăraţi Constantin si Elena Gara Veche calitatea de succesoare în drepturi a Parohiei Vânători - i se retroceda suprafaţa de 2.853 mp, din suprafaţa totala de 9.000 mp prevăzută în Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/1928, transcris sub nr. x/20.08.1928.
Faţă de aceste motive, în opinia recurentei, sunt greşite retinerile instanţei de fond, Parohia Sfinţii împăraţi Constantin si Elena Gara Veche dovedind calitatea sa de persoana îndreptăţită la restituirea/retrocedarea bunurilor imobile solicitate, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 4 alin. (2) din O.U.G. nr. 94/2000 si art. 13 din Normele Metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 94/2000.
În concluzie, recurenta a solicitat admiterea recursului, desfiinţarea în tot hotărârii recurate şi, pe fond, să se dispună admiterea acţiunii promovate în sensul anularii deciziei contestate, admiterii cererii de retrocedare formulate cu nr. x/19.01.2006 şi obligarea intimatei la emiterea unei decizii prin care sa se propună retrocedarea/restituirea imobilului teren, în suprafaţa de 6332 mp, situat în mun. Piatra Neamţ, str. x, jud. Neamţ.
4. Apărările formulate în cauză
Intimata-pârâtă Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susţinând că, în opinia sa, sentinţa recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept material incidente situaţiei de fapt reţinute.
5. Procedura de soluţionare a cererii de recurs
În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.
În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea cauzei, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 7 decembrie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.
6. Soluţia instanţei de recurs
Analizând sentinţa recurată în raport cu motivele invocate prin memoriul de recurs, prin raportare la dispoziţiile legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul formulat este nul.
Instanţa de control judiciar aminteşte că potrivit art. 487 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar conform art. 489 alin. (1) din acelaşi act normativ, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. (3), care statuează că motivele de casare de ordine publică pot fi invocate şi din oficiu de instanţa de recurs, care însă este obligată să le pună în dezbatere părţilor.
Astfel, deşi există formal o declaraţie de recurs, nu se indică explicit, raportat la textul art. 488 C. proc. civ. care sunt motivele de nelegalitate a hotărârii recurate, analiza de nelegalitate a hotărârii instanţei de fond fiind astfel imposibil de realizat, exprimarea nemulţumirii faţă de soluţia pronunţată, fără indicarea unor motive concrete de nelegalitate care să poată fi analizate fie şi prin prisma dispoziţiilor art. 489 alin. (3) C. proc. civ., neputând echivala cu motivarea recursului.
Înalta Curte constată că în declaraţia scrisă de recurs, înregistrată la dosar, în care nu indică niciun motiv de nelegalitate prevăzut de art. 488 C. proc. civ., recurenta nu evidenţiază care sunt motivele concrete de nelegalitate ce ar putea fi încadrate în articolul antereferit.
Aşa cum s-a arătat elocvent în practica judiciară, pe baza principiului echivalenţei actelor juridice, motivarea recursului nu poate fi făcută prin trimitere/reiterare a apărărilor de la fond, deoarece, fiind întocmite anterior pronunţării hotărârii atacate, acestea reprezintă poziţia părţii faţă de drepturile şi obligaţiile în discuţie, iar nu critici aduse unei hotărâri, care nu fusese încă pronunţată.
Mai mult, pentru a conduce la casarea hotărârii, recursul nu se poate limita la o simplă indicare de formă a textelor legale şi la prezentarea circumstanţelor factuale ale cauzei, ci condiţia legală a dezvoltării motivelor implică determinarea greşelilor anume imputate, o minimă argumentare a criticii în fapt şi în drept, precum şi indicarea probelor şi raţionamentelor pe care se bazează.
În acest context, aşa cum s-a relevat mai sus, recurenta nu a indicat vreunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., nefiind indicate niciuna dintre ipotezele prevăzute la pct. 1-8 ale acestui articol, nici afirmată şi dezvoltată ca atare pentru ca, în mod real, recursul să poată fi încadrat în textul de lege menţionat.
Înalta Curte reţine că sunt date în competenta instanţei de control judiciar exclusiv chestiunile care ţin de legalitatea soluţiei instanţei de fond.
Conform art. 483 alin. (3) şi (4) C. proc. civ. recursul este o cale extraordinară de atac menită să asaneze eventualele greşeli de judecată anume imputate de către recurent prin prisma motivelor de casare expres şi limitativ prevăzute de lege în art. 488 C. proc. civ., per a contrario, aspectele de fapt şi critici în legătură cu stabilirea stării de fapt nu pot face obiectul recursului.
Înalta Curte constată că argumentele invocate de recurentă prin memoriul de recurs, în esenţă, se referă la istoricul proprietăţii solicitate a fi retrocedate/restituite de către aceasta prin cererea de retrocedare nr. x/19.01.2006, înscrisurile şi dovezile la care face referire probând, în opinia sa, faptul că reclamanta are calitatea de persoană îndreptăţită la retrocedare/restituire, aspecte pe care le-a prezentat în aceeaşi formă şi în faţa instanţei de fond, şi care nu se referă la nelegalitatea sentinţei atacate.
Instanţa de control judiciar reţine că judecătorul fondului a arătat motivul pentru care constatat că acţiunea reclamantei este neîntemeiată. Astfel, reţinând dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi art. 4 alin. (2) din O.U.G. nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, precum şi art. 1 alin. (9) teza finală din O.U.G. nr. 84/2000 referitor la definiţia sintagmei "acte doveditoare" şi punctul 13 din Normele metodologice de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 501/2002, precum şi pentru stabilirea unor măsuri privind organizarea şi funcţionarea Comisiei speciale de retrocedare, aprobate prin H.G. nr. 1164/2002, prim instanţă a considerat ca fiind neîntemeiate apărările reclamantei cu privire dovedirea calităţii reclamantei solicitante Parohia Gara Veche de succesoare în drepturi a Parohiei Vânătorii Pietrei, parohie ce figurează în înscrisurile depuse în susţinerea cererii de retrocedare.
Instanţa a apreciat că "înscrisul aflat la dosar, reprezentând adresă emisă de către Mitropolia Moldovei şi Bucovinei sub nr. x/21 octombrie 1996 nu reprezintă o dovadă în sensul celor învederate de către reclamantă, întrucât aceasta a avut doar rolul de a aduce la cunoştinţa Protopiatului Piatra Neamţ aprobarea înfiinţării de către A. a Parohiei Gara Veche începând cu data de 1.10.1996, fără a conţine niciun alt element în baza căruia să se poate concluziona că parohia Gara Veche este succesoarea în drepturi a Parohiei Vânătorii Pietrei. În plus, astfel cum rezultă din înscrisul intitulat Adeverinţă emisă sub nr. x/11.02.2022 de către Mitropolia Moldovei şi Bucovinei Arhiepiscopia Iaşilor, Parohia Gara Veche a fost înfiinţată în 1.01.1996 prin desprinderea din Parohia Vânători. În cuprinsul aceluiaşi înscris, se arată că în anul 1996 s-a procedat la reorganizarea Parohiei Vânători în sensul rearondării teritoriului canonic al acestuia."
Referitor la înfiinţarea, desfiinţarea şi modalitatea de rearondare a teritoriului canonic, Curtea de apel a reţinut "dispoziţiile art. 46 din Decretul nr. 233 din 23 februarie 1949 referitor la Statutul pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române, act normativ în vigoare în anul 1996, data înfiinţării Parohiei Gara Veche (decret abrogat prin art. 2 din H.G. nr. 53/2008 privind recunoaşterea Statutului pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române):"Înfiinţarea, desfiinţarea şi modificarea teritorială a unei parohii, se aprobă de Adunarea Eparhială, la cererea credincioşilor şi cu avizul protopopului". Conform art. 94 lit. m) din Decretul nr. 233/1949, adunarea eparhială, organul deliberativ pentru toate chestiunile administrative, culturale şi economice ale eparhie (art. 91 din Decretul nr. 233/1949), compusă din reprezentanţii clerului şi ai credincioşilor, în proporţie de 1/3 clerici şi 2/3 mireni (art. 92 alin. (2) din Decretul nr. 233/1949) hotărăşte asupra înfiinţării, desfiinţării şi delimitării teritoriale a protopopiatelor şi parohiilor. Aceste dispoziţii au fost preluate şi în cuprinsul H.G. nr. 53/2008 la art. 44, respectiv art. 98 lit. e). La dosarul cauzei nu au fost depuse înscrisurile din care să rezulte înfiinţarea în condiţiile legii a Parohiei Gara Veche şi în ce măsură această parohie poate fi considerată succesoarea Parohiei Vânători ce figurează în cele două înscrisuri anexate cererii de retrocedare."
Aşadar, aceste argumente ar fi trebuit să fie combătute de către recurenta-reclamantă prin calea de atac declarată, însă aceasta nu a formulat nici o critică concretă de nelegalitate în privinţa motivării reţinute, nearătând motivul pentru care sentinţa este nelegală.
Aşa fiind, instanţa de control judiciar constată că aspectele reţinute de către instanţa de fond în justificarea soluţiei de respingere ca neîntemeiată a acţiunii nu au fost contestate, pe calea recursului, de către reclamantă.
Din această perspectivă, aşa cum s-a constatat în precedent, recursul declarat în cauză este inform din punct de vedere procedural şi, ca atare, nu satisface exigenţele pentru validarea sa.
În consecinţă, reţinând că recursul promovat nu este explicit în vreo critică compatibilă cu materia recursului, Înalta Curte va constata nulitatea recursului.
8. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Faţă de toate aceste considerente, în temeiul art. 489 alin. (1) din C. proc. civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004 Înalta Curte va constata nulitatea recursului formulat de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nulitatea recursului formulat de reclamanta Parohia "Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena" - Gara Veche împotriva sentinţei civile nr. 67/2022 din 24 iunie 2022 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 7 decembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.