Şedinţa publică din data de 14 decembrie 2023
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Timişoara, sub nr. x/2023 la data de 17.07.2023, reclamanta Suduri Vest 2.0 S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Arad, suspendarea în parte a efectelor Deciziei de impunere nr. x/30.05.2023 prin care s-au stabilit obligaţii fiscale suplimentare de plată în sumă totală de 15.107.311 RON reprezentând impozit pe profit în cuantum total de 273.638 RON, TVA în cuantum total de 719.275 RON, contribuţia de asigurări sociale (CAS) angajat în cuantum total de 13.617.745 RON, contribuţia de asigurări sociale de sănătate (CASS) angajat în cuantum de 5.349.667 RON, contribuţia asiguratorie pentru muncă (CAM) în cuantum de 1.215.377 RON, impozit pe veniturile din salarii în cuantum de 3.579.674 RON, CAS construcţii în cuantum de - 8.766.548 RON, CAM construcţii în cuantum de - 881.517 RON până la soluţionarea în fond a acţiunii în anulare împotriva acestui act administrativ fiscal. Solicită ca suspendarea să se dispună cu privire la suma totală de 14.910.168 RON şi obligarea pârâtei AJFP Arad la achitarea cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea prezentei cauze conform dispoziţiilor art. 453 din C. proc. civ.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 420 din 7 august 2023 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a fost admisă acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta Suduri Vest 2.0 S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Arad.
A fost suspendată în parte executarea Deciziei nr. F-AR296/30.05.2023, emisă de pârâta DGRFP Timişoara - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Arad cu privire la suma de 14.910.168 RON, reprezentând impozit pe profit: 110.176 RON, TVA: 685.597 RON, impozit salarii: 3.579.674 RON, CAS: 4.851.195 RON, CASS: 5.349.666, CAM: 333.860 RON până la soluţionarea definitivă a acţiunii de fond.
3. Cererea de recurs
Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Arad, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea în tot a sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii.
În motivarea recursului, a arătat că instanţa de fond a avut în vedere că organul fiscal a aplicat în mod eronat dispoziţiile legale privitoare la impunerea unor venituri salariale, dar instanţa nu putea ajunge la această concluzie decât prejudecând fondul litigiului.
Totodată, cu privire la afirmaţia că decizia de impunere nu cuprinde motivele de fapt şi de drept şi nici dovezi concrete ale modului de calcul al creanţei datorate, a susţinut recurenta că, la o simplă lecturare a deciziei de impunere se poate observa că aceasta cuprinde motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază, pentru fiecare obligaţie fiscală.
Cu privire la condiţia pagubei iminente, a menţionat recurenta că îndeplinirea acesteia trebuie justificată de societatea reclamantă prin prezentarea unor dovezi, înscrisuri legate de starea de fapt, de diligenţele depuse, efecte asupra altor persoane, aspecte referitoare la situaţia sa socială.
În concluzie, a apreciat recurenta că reclamanta nu a probat îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
4. Apărările intimatei
Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind temeinică şi legală.
II. Soluţia instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat.
2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.
În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. invocat din oficiu, Înalta Curte îl apreciază a fi fondat, prin raportare la dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ. şi art. 6 paragraful 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Potrivit dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., hotărârea pronunţată de prima instanţă va cuprinde:
"b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor;".
Motivarea hotărârii judecătoreşti, care trebuie realizată într-o manieră clară şi coerentă, este indispensabilă pentru exercitarea controlului judiciar de către instanţa ierarhic superioară şi constituie o garanţie împotriva arbitrariului pentru părţile în proces, întrucât le furnizează dovada că solicitările şi mijloacele lor de apărare au fost serios examinate de judecător.
Importanţa motivării hotărârii judecătoreşti a fost subliniată şi în jurisprudenţa europeană, fiind considerată parte a garanţiilor procesuale conferite de art. 6 par. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Astfel, prin Hotărârea din data de 28 aprilie 2005, pronunţată în cauza Albina c. România, s-a reţinut de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului:
"30. Curtea reaminteşte că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6.1 din Convenţie, include printre altele dreptul părţilor de a prezenta observaţiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor. Întrucât Convenţia nu are drept scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete şi efective (Hotărârea Artico împotriva Italiei, din 13 mai 1980, seria x, nr. 37, p. 16, paragraful 33), acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observaţii sunt în mod real "ascultate", adică în mod corect examinate de către instanţa sesizată. Altfel spus, art. 6 implică mai ales în sarcina "instanţei" obligaţia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor şi al elementelor de probă ale părţilor, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa [Hotărârea Perez împotriva Franţei (GC), Cererea nr. 47.287/99, paragraful 80, CEDH 2004-I, şi Hotărârea Van der Hurk împotriva Olandei, din 19 aprilie 1994, seria x, nr. 288, p. 19, paragraful 59].
34. Conform jurisprudenţei Curţii, noţiunea de proces echitabil presupune ca o instanţă internă care nu a motivat decât pe scurt hotărârea sa să fi examinat totuşi în mod real problemele esenţiale care i-au fost supuse, şi nu doar să reia pur şi simplu concluziile unei instanţe inferioare (Hotărârea Helle împotriva Finlandei, din 19 decembrie 1997, Culegere de hotărâri şi decizii 1997 - VIII, p. 2.930, paragraful 60)."
Aceste considerente au fost reluate şi în cauza Dumitru c. România, prin Hotărârea din data de 01 iunie 2010:
"30. Curtea reaminteşte în primul rând principiile stabilite prin jurisprudenţa sa în ceea ce priveşte participarea efectivă a părţilor la procedură şi obligaţia instanţelor de a "audia" argumentele acestora şi de a realiza o examinare efectivă a motivelor, asigurând astfel caracterul echitabil al procedurii (a se vedea, printre multe altele, Albina împotriva României, nr. 57808/00, pct. 30 şi 32, 28 aprilie 2005 şi Boldea, citată anterior, pct. 28-30)."
Referitor la acest aspect, Înalta Curte constată că, deşi prima instanţă a admis cererea reclamantei şi a dispus suspendarea în parte a deciziei emise de pârâtă, în considerentele respectivei hotărâri nu a arătat argumentele pentru care condiţia cazului bine justificat ar fi îndeplinită în cauză şi nici raţionamentul logico-juridic care a condus instanţa la concluzia îndeplinirii respectivei condiţii.
Astfel, judecătorul fondului a reţinut că, în concret, în urma unei cercetări aparente a dreptului, rezultă o îndoială evidentă asupra prezumţiei de legalitate, criticile invocate de reclamantă cu privire la faptul că organul fiscal a aplicat în mod eronat dispoziţiile legale privitoare la impunerea unor venituri salariale, la faptul ca decizia de impunere nu cuprinde motivele de fapt şi de drept şi nici dovezi concrete ale modului de calcul al creanţei datorate fiind de natură să ofere suficiente indicii aparente de răsturnare a prezumţiei de legalitate, fără a se analiza pe fond conţinutul actului administrativ.
În continuare, a analizat condiţia pagubei iminente şi a reţinut că probele administrate şi ansamblul circumstanţelor cauzei atestă îndeplinirea acestei condiţii raportat la cuantumul sumei în discuţie, punerea în executare a actului administrativ contestat putând determina imposibilitatea executării contractelor aflate în derulare şi a plăţii salariilor către cei aproximativ 300 de salariaţi pe care îi are, ceea ce este de natură a cauza o perturbare gravă prin blocarea întregii activităţi economice a reclamantei.
Astfel, instanţa de control judiciar reţine că, în motivarea soluţiei adoptate, prima instanţă a omis a analiza aspectele invocate de reclamantă în susţinerea cazului bine justificat, rezumându-se la a le enumera, concluzionând apoi că această condiţie este îndeplinită.
Întrucât legiuitorul prevede cu titlu imperativ îndeplinirea în mod cumulativ a condiţiilor cazului bine justificat şi a pagubei iminente şi cum prima instanţă nu a motivat îndeplinirea condiţiei cazului bine justificat într-un mod care să corespundă exigenţelor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., precum şi exigenţelor art. 6 paragraf 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi care să facă posibil controlul de legalitate a hotărârii recurate de către instanţa de recurs, Înalta Curte constată că, pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicţie şi asigurarea tuturor garanţiilor procesuale pe care judecata în primă instanţă le conferă părţilor, se impune casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Această soluţie se impune cu atât mai mult cu cât prima instanţă s-a referit în considerentele hotărârii recurate doar la argumentele invocate de către societatea reclamantă, fără a face referire la argumentele invocate de către pârâtă prin întâmpinarea formulată şi fără a arăta motivele de fapt şi de drept pentru care s-au înlăturat susţinerile acesteia.
În raport cu această soluţie nu se mai impune analizarea criticilor care se circumscriu motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., invocat de recurentă, critici care urmează a fi examinate de către prima instanţă cu ocazia rejudecării cauzei.
De asemenea, faţă de soluţia dată recursului, aceea de casare cu trimitere spre rejudecare, cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimata-reclamantă urmează a fi avută în vedere de instanţa de fond, care va soluţiona cauza în rejudecare.
2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Arad împotriva sentinţei civile nr. 420 din 7 august 2023 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Arad împotriva sentinţei civile nr. 420 din 7 august 2023 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Definitivă.
Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
Pronunţată astăzi, 14 decembrie 2023.