Şedinţa publică din data de 14 decembrie 2023
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
I.1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal la data de 21.01.2020, reclamanta Societatea de Distribuţie a Energiei Electrice Transilvania Nord S.A. (in continuare S.D.E.E. Transilvania Nord SA) în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei ("ANRE"), în temeiul prevederilor art. 5 alin. (7) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 33/2007 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei (O.U.G. nr. 33/2007) coroborate cu cele ale art. 1, art. 8 şi art. 18 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 a formulat acţiune în contencios administrativ solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa sa se dispună următoarele:
1. Anularea Ordinului ANRE nr. 228/2019 astfel cum a fost modificat prin Ordinul ANRE nr. 8/2020, privind aprobarea tarifelor specifice pentru serviciul de distribuţie a energiei electrice şi a preţului pentru energia electrica reactiva, pentru Societatea de Distribuţie a Energiei Transilvania Nord S.A., publicat în Monitorul Oficial al României nr. 1016/17.12.2019;
2. Obligarea paratei la stabilirea ratei inflaţiei (RI) potrivit prevederilor legale ale Ordinului ANRE 169/2018, respectiv, la recunoaşterea diferenţelor de RI în stabilirea veniturilor reglementate;
3. Obligarea paratei la anularea corecţiilor negative aferente contoarelor recunoscute în perioada 2008-2013 şi reintroducerea în BAR perioada a IV a valorii acestor contoare şi recalcularea veniturilor corespunzător;
4. Obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de prezentul proces.
I.2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 667 din 27 aprilie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Distribuţie Energie Electrică România S.A. (fostă Societatea de Distribuţie a Energiei Electrice Transilvania Nord SA) în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, ca neîntemeiată.
Anterior, prin încheierea de şedinţă din data de 22 decembrie 2020 instanţa de fond - Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal - a respins cererea reclamantei privind efectuarea unei expertize contabile.
I.3. Cererea de recurs
Reclamanta Distribuţie Energie Electrica România S.A. - fostă Societatea de Distribuţie a Energiei Electrice Transilvania Nord S.A. a promovat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., împotriva sentinţei civile nr. 667 din 27 aprilie 2021 dar şi împotriva încheierii de şedinţă din data de 22 decembrie 2020, prin care instanţa de fond a respins cererea de încuviinţare a probei cu expertiza contabilă ca neutilă cauzei, ambele pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, în dosarul mai sus rubricat, prin care solicită casarea hotărârii şi, în urma rejudecării cauzei, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.
În dezvoltarea criticilor sale, recurenta-reclamantă a susţinut, în esenţă, nelegalitatea sentinţei nr. 667/27.04.2021 pronunţate de Curtea de Acel Bucureşti.
În motivare, recurenta a arătat următoarele:
I.3.1. În ceea ce priveşte primul capăt de cerere (Anularea Ordinului 228/2019 privind aprobarea tarifelor specifice pentru serviciul de distribuţie a energiei electrice şi a preţului pentru energia electrica reactiva, pentru Societatea de Distribuţie a Energiei Transilvania Nord S.A), arată că nelegalitatea actului administrativ atacat derivă subsecvent din nelegalitatea constatărilor referatului de aprobare nr. x/23.12.2019 în ceea ce priveşte corecţiile de tarife impuse.
Deşi prevederile Legii energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012 stabilesc în sarcina ANRE o obligaţie de reglementare prin Metodologii de stabilire a tarifelor pentru serviciul de distribuţie a energiei electrice, precum şi o obligaţie de respectare a propriei Metodologii, se poate observa că atunci când a fost emis Ordinul nr. 228/2019, au fost încălcate prevederile Ordinului ANRE nr. 169/2018.
Recurenta invocă art. 79 alin. (4) lit. g) din Legea 123/2012 şi arată că instanţa de fond în mod nelegal a reţinut ca fiind respectate prevederile art. 87 din Metodologie la stabilirea tarifelor de distribuţie pentru anul 2020.
- Dacă intimata-pârâtă ANRE ar fi respectat prevederile art. 87 alin. (1) din Ordinul nr. 169/2018, atunci valoarea RI corectată pentru anul 2020 ar fi avut valoarea de 3,67% (3%+0,67%), respectiv: valoarea RI prognozată în anul 2019 pentru anul 2020, în valoare de 3%, publicată în luna noiembrie 2019 de către Comisia Naţională de Prognoză în documentul Prognoza preliminară de toamnă/Proiecţia principalilor Indicatori macroeconomici 2019-2023 şi diferenţa dintre RI realizată în anul 2018 (în valoare de 3,27%), şi RI prognozată iniţial pentru anul 2018 (în valoare de 2,6%) diferenţă care este 0,67%.
Intimata-pârâtă ANRE a aplicat însă valoarea de 3% egală doar cu valoarea de la pct. l.a (valoarea RI prognozata în anul 2019, în valoare de 3%, pentru anul 2020 publicată în luna noiembrie 2019 de către Comisia Naţională de Prognoză în documentul Prognoza preliminară de toamnă/Proiecţia principalilor indicatori macroeconomici 2019-2023), fără a aduna cea de a doua valoare.
- Dacă intimata-pârâtă ANRE ar fi respectat prevederile art. 87 alin. (2) din Ordinul nr. 169/2018, atunci valoarea ratei inflaţiei corectate cumulate pentru anii 2019 şi 2020 ar fi avut valoarea de 7,63% şi nu de 6,93% aşa cum a aplicat ANRE.
Valoarea RI corectată cumulată utilizată atât la calculul corecţiilor, cât şi la determinarea venitului anual reglementat pentru anul 2020 are valoarea de 7,63% şi se determină ca produs între doi termeni: valoarea RI corectată pentru anul 2019, în valoare de 3,82% (compusă din valoarea RI prognozată în anul 2018 pentru anul 2019, în valoare de 2,8%, publicată în luna noiembrie 2018 de către Comisia Naţională de Prognoza în documentul Prognoza preliminară de toamnă/Proiecţia principalilor indicatori macroeconomici 2018-2022 şi diferenţa de 1,02% între RI realizată în anul 2017 (în valoare de 2,3%), şi RI prognozată iniţial pentru anul 2017 (în valoare de 3,32%) şu valoarea RI corectată pentru anul 2020, în valoare de 3,67%.
Acest mecanism a fost descris corect de intimata-pârâtă ANRE în referatul de aprobare a tarifelor de distribuţie pentru anul 2019. Cu toate acestea, în tarifele pentru anul 2020, intimata-pârâtă ANRE a schimbat modul de calcul şi a utilizat RI pentru anul 2019/necorectat în valoare de 3,82%, cu luarea în considerare a valorii RI prognozate pentru finalul anului 2019 şi nu ca sumă de termeni conform art. 87 alin. (l).
Acest mecanism, care nu respectă prevederile art. 87 alin. (1) este descris de ANRE în referatul de aprobare a tarifelor de distribuţie pentru anul 2020, transmis de ANRE prin adresa nr. x/23.12.2019, pct. 4.2.2, pag. 9.
- Cu privire la afirmaţiile reţinute de către instanţa de fond din apărările pârâtei ANRE raportat la modificările aduse Metodologiei prin Ordinul ANRE nr. 207/2020, ulterior emiterii ordinului contestat, arată spre comparare cele două texte de lege şi subliniază că în fapt ANRE a modificat Metodologia pentru a statua modul de lucru pe care l-a practicat şi aplicat la aprobarea Ordinului 228/2019, mod de lucru diferit de modul aplicat de către ANRE în perioadele anterioare, când prevederile legale erau similare.
Art. 87 modificat prin Ordinul ANRE 207/2020 publicat în M.Of nr. 1004/29.10.2020, ulterior emiterii Ordinului ANRE 228/2019 are o formulare diferită, iar ideea că prin Ordinul ANRE nr. 207/2020 au fost aduse doar clarificări privind modul de aplicare a prevederilor nu este de natură a justifica o aplicare retroactivă a unor prevederi legale.
I.3.2. În ceea ce priveşte al doilea capăt de cerere - Obligarea pârâtei la stabilirea ratei inflaţiei (RI) potrivit prevederilor Ordinului ANRE nr. 169/2018, respectiv, la recunoaşterea diferenţelor de RI în stabilirea veniturilor reglementate, instanţa de fond, în mod nelegal a reţinut că, drept consecinţă a netemeiniciei cererii reclamantei de anulare a Ordinului nr. 228/2019, astfel cum a fost modificat prin Ordinul nr. 8/2020, se impune respingerea şi a solicitării acesteia referitoare la obligarea pârâtei la stabilirea RI potrivit prevederilor Ordinului ANRE 169/2018, respectiv la recunoaşterea diferenţelor de RI în stabilirea veniturilor reglementate.
În vederea corectării situaţiei generate de nerespectarea prevederilor legale, solicită obligarea pârâtei la stabilirea RI potrivit prevederilor Ordinului ANRE nr. 169/2018, respectiv, la recunoaşterea diferenţelor de RI în stabilirea veniturilor reglementate. Nerespectarea prevederile legale arătate, abordarea discreţionară a prevederilor incidente, în dezavantajul operatorilor de distribuţie, cauzează recurentei-reclamante un prejudiciu estimat de 50 mii de RON pentru perioada a IV-a de reglementare.
I.3.3. În ceea ce priveşte al treilea capăt de cerere - obligarea pârâtei la anularea corecţiilor negative aferente contoarelor recunoscute în perioada 2008-2013 şi reintroducerea în BAR perioada a IV a valorii acestor contoare şi recalcularea veniturilor corespunzător, recurenta susţine că instanţa de fond, în mod nelegal nu a reţinut încălcarea principiului neretroactivităţii în ceea ce priveşte calcularea de către pârâtă a corecţiei negative aferente contoarelor incluse în investiţiile anilor 2008-2013.
Intimata-pârâtă ANRE a calculat o corecţie negativa de 120.297.364 RON, aferentă contoarelor incluse în investiţiile anilor 2008-2013, pe motiv că acestea nu s-au regăsit înregistrate ca mijloace fixe în evidentele operatorului de distribuţie.
Această măsură este lipsită de temei legal, încălcând norme legale exprese ce reglementează aplicarea în timp a legii, respectiv prevederile art. 15 alin. (2) din Constituţie şi art. 6 alin. (2) din C. civ., raportat la faptul că:
- s-a făcut o corecţie negativă de 120.297.364 RON pentru contoarele recunoscute în tarife în perioada 2008-2013,
- corecţia a fost făcută în temeiul art. 56 alin. (1) din Metodologie - Ordin ANRE nr. 169/2018 (în vigoare de la data de 21.09.2018).
Susţine recurenta că art. 56 alin. (1) din Metodologie nu se poate aplica contoarelor achiziţionate şi înregistrate în categoria "costurilor de operare mentenanţă" înainte de data de 1 ianuarie 2019, întrucât Metodologia a intrat în vigoare pe 21 septembrie 2018 şi vizează perioada a IV-a de reglementare.
ANRE a ataşat la adresa nr. x/23.12.2019, Anexa "Corecţie contoare 2008-2013 incluse în investit/P, din care rezultă o corecţie negativă "aferentă contoarelor incluse în investiţiile anilor 2008-2013", în valoare de 120 milioane RON, aplicată la stabilirea tarifelor de distribuţie pentru anul 2019 şi care impactează tarifele anului 2020 prin metoda de calcul.
Menţionează că o astfel de corecţie excede prevederilor art. 88 din Metodologie. ANRE a efectuat o corecţie care se referă la perioada 2008-2013, iar nu pentru anul 2019, deşi acest lucru nu este permis de Metodologie.
În acest sens, în anul 2013, în baza principiului nediscriminării operatorilor de distribuţie (au fost recunoscute în tarif aceste costuri la toţi operatorii de distribuţie, dar corecţii negative au fost făcute doar la operatorii de distribuţie din grupul Electrica), ANRE a procedat la includerea în BAR a contoarelor achiziţionate de SDEE TN, măsură dispusă şi susţinută de ANRE prin: invocarea chiar de către ANRE în fata Curţii de Conturi a principiului nediscriminării; adresa ANRE nr. 3206 din 21 ianuarie 2014, prin care a confirmat includerea contoarelor în BAR.
I.3.4. Nelegalitatea încheierii de şedinţă din data de 22.12.2020, prin care a fost respinsă proba cu expertiza contabilă, instanţa de fond antepronunţându-se cu privire la cauză.
Arată faptul că în alte dosare având ca obiect anularea Ordinelor ANRE privind aprobarea tarifelor specifice pentru serviciul de distribuţie a energiei electrice şi a preţului pentru energia electrică reactivă pentru alţi operatori de distribuţie, respectiv în dosarul nr. x/2019 (anulare Ordin ANRE nr. 198/2018 privind aprobarea tarifelor specifice pentru anul 2019 pentru Societatea de Distribuţie a Energiei Electrice Transilvania Nord - SA), nr. x/2019 (anulare Ordin ANRE nr. 197/2018 privind aprobarea tarifelor specifice pentru anul 2019 pentru Societatea de Distribuţie a Energiei Electrice Muntenia Nord - SA),-si nr. x/2020 (anulare Ordin ANRE nr. 227/2019 privind aprobarea tarifelor specifice pentru anul 2020 pentru Societatea de Distribuţie a Energiei Electrice Muntenia Nord - SA), aflate pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, instanţa a admis ca utilă soluţionării cauzei proba cu expertiza contabilă solicitată de către partea reclamantă. În dosarul nr. x/2020 (anulare Ordin ANRE nr. 229/2019 privind aprobarea tarifelor specifice pentru anul 2020 pentru Societatea de Distribuţie a Energiei Electrice Transilvania Sud - SA), aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, instanţa a admis ca utilă soluţionării cauzei proba cu expertiza tehnică specialitatea energetică solicitată de către partea reclamantă.
De asemenea, cererea de realizare a unei lucrări/opinie de specialitate de către un consultant fiscal, a fost respinsă de către instanţa de judecată, apreciind că nu se încadrează în dispoziţiile art. 330 alin. (3) din C. proc. civ.
În susţinerea tezei probatorii, astfel cum a formulat reclamanta obiectivele expertizei, se arată următoarele: prin calculul tarifului de distribuţie, reclamanta a fost prejudiciată, fapt ce se poate observa din datele puse la dispoziţie în cuprinsul acţiunii; prin expertiza contabilă/lucrarea de specialitate solicitată dorea să arate că tarifele specifice pentru serviciul de distribuţie a energiei electrice au fost calculate greşit, proba solicitată fiind utilă soluţionării cauzei prin prezentarea calculului unui expert pe ceea ce înseamnă determinarea/calculul tarifului de distribuţie; exista o premisă de nelegalitate în ceea ce priveşte interpretarea ordinelor care au stat la baza calcului tarifelor.
Prin respingerea probei cu expertiza contabilă/opinie de specialitate, recurentei i-a fost încălcat dreptul la apărare, proba solicitată fiind pertinentă, necesară şi utilă soluţionării cauzei.
I.4. Apărările formulate în cauză
4.1. Intimata - pârâtă Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, a formulat întâmpinare în cadrul căreia a solicitat anularea recursului ca netimbrat, sau în subsidiar, respingerea recursului, ca tardiv formulat, sau ca nemotivat, iar, în ultimă instanţă, respingerea, ca nefondat, a recursului şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei recurate.
În motivare, intimata a arătat că sentinţa atacată este legală şi temeinică. Judecătorul de fond a respectat exigenţele cerinţei motivării, sentinţa recurată fiind clară, concisă şi concretă, în concordanţă cu probele şi actele de la dosar, iar unicul motiv de recurs invocat, greşita aplicare a normelor de drept material - art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este un demers pur formal, lipsit de o minimă motivare necesară într-o astfel de cale de atac de reformare.
Cu privire la pretinsa aplicare greşită a normelor de drept material de către judecătorul fondului, invocată de către reclamanta SDEE Transilvania Nord S.A. în susţinerea recursului, arată următoarele:
Critica de nelegalitate adusă de reclamantă cu privire la nerespectarea art. 87 din Metodologie -ratele inflaţiilor utilizate la calculul corecţiilor anuale şi la stabilirea tarifelor pentru anul 2020
Aproximarea prevăzută la art. 87 din Metodologie poate fi aplicată numai în interiorul unei perioade de reglementare, şi nu la trecerea de la o perioadă la alta.
Ceea ce solicită SDEE Transilvania Nord S.A., şi anume aplicarea unor diferenţe de inflaţii aferente unor ani dintr-o perioadă de reglementare unor venituri din următoarea perioadă de reglementare nu are sens economic. Nu pot fi aplicate RI aferente unui an unor venituri exprimate în termenii unui an ulterior, pentru că acesta nu mai răspunde principiului care justifică măsura aplicării RI, şi anume păstrarea valorii banilor. Actualizarea cu inflaţia poate fi numai într-un sens deoarece presupune aplicarea, la venituri exprimate în termenii unui an a unor RI aferente unui an ulterior şi nu este doar un calcul al unui procent. Dacă tarifele aferente anului 2019 au avut în vedere costuri ale produselor/serviciilor din anul 2018 nu este justificat economic ca acestea să fie actualizate cu rate de inflaţie aferente anului 2017 şi 2018. ci doar cu rata de inflaţie prognozată/realizată a anului 2019.
Este nelegală solicitarea recurentei reclamante de a încuviinţa suportarea de către consumatori prin tarifele de distribuţie a unor costuri inexistente, atribuite unui calcul aritmetic al ratelor de inflaţie corectate aplicate unor valori monetare deja exprimate în valorile anului respectiv, fără a avea în vedere înţelesul economic al inflaţiei.
- Modificările aduse Metodologiei prin Ordinul 207/2020 nu reprezintă elemente de noutate legislativă, fiind doar menite să expliciteze practica ANRE pe acest aspect. Dispoziţiile art. 87 din Metodologie au fost aplicate de ANRE în mod similar şi pentru valorile prognozate pentru anii 1 şi 2 din perioada a III -a de reglementare, respectiv anii 2014-2018.
- Având în vedere că a respins cererea reclamantei de anulare a ordinului contestat, în mod corect instanţa de fond a dispus respingerea şi a solicitării acesteia referitoare la obligarea pârâtei la stabilirea RI potrivit prevederilor Ordinului ANRE 169/2018, respectiv la recunoaşterea diferenţelor de RI în stabilirea veniturilor reglementate.
Critici de nelegalitate aduse punctului 5.9 şi 5.8 din referatul de aprobare al tarifelor pentru anul 2019 (Anexa 7) - Corecţia aferentă contoarelor/grupurilor de măsurare incluse în investiţiile anii/or 2008-2013, Determinarea corecţiei de venituri rezultate din nerealizarea/depăşirea planurilor de investiţii din perioada de reglementare 2014-2018 şi stabilirea valorii Bazei Activelor Reglementate (BAR) la 1 ianuarie 2019/Critici aduse punctului 6.1.1 din referatul de aprobare al tarifelor pentru anul 2020
În ceea ce priveşte obiecţia legată de posibilă "retroactivitate", precizează că, această corecţie de costuri este pe deplin justificată deoarece costurile realizate cu contoarele în perioada 2008-2012 au fost incluse de SDEE Transilvania Nord S.A. la "costuri de operare şi mentenanţă" şi nu la categoria "investiţii".
Deşi la efectuarea în anul 2014 a corecţiilor de investiţii aferente anilor 2008-2013 ANRE a încercat aplicarea unui tratament unitar al modului de recunoaştere a grupurilor de măsurare la calculul tarifelor, SDEE Transilvania Nord S.A. a comunicat ANRE, prin adresa nr. x/26.09.2018, înregistrată la ANRE cu nr. x/27.09.2018 şi prin email în data de 08.10.2018, că nu a înregistrat şi nu înregistrează nici în prezent costuri de capital cu acestea şi că grupurile de măsurare/contoarele montate în instalaţii în perioada 2008-2013 nu au fost înregistrate în contabilitatea societăţii ca mijloace fixe.
Prin urmare, operatorul de distribuţie avea obligaţia să înregistreze aceste contoare ca mijloace fixe după recunoaşterea de către ANRE în BAR pentru a putea beneficia justificat de costurile cu amortizarea şi rentabilitatea BAR, recunoscute prin tarifele de distribuţie.
Având în vedere obligaţiile legale ale ANRE. la efectuarea corecţiilor de închidere a perioadei de reglementare 2014-2018, s-a procedat la determinarea unei corecţii justificate, prin care se returnează utilizatorilor costurile de capital aferente perioadei în care grupurile de măsurare respective au fost considerate în BAR. În caz contrar, consecinţa directă şi imediată ar fi fost ca operatorul de distribuţie să încaseze în continuare nişte venituri suplimentare, în paguba utilizatorilor serviciului de distribuţie.
Totodată, în urma Raportului de a audit al performanţei înregistrat la ANRE sub nr. x/21.10.2015, încheiat în urma efectuării acţiunii cu tema "Auditul performanţei privind piaţa de energie electrică", Curtea de Conturi a României a recomandat efectuarea unor corecţii în cazul în care există costuri neînregistrate de operatorii economici, exemplificând includerea în tarife a costurilor cu amortizarea pentru bunuri care nu îndeplineau condiţiile stabilite de lege (durată şi valoare) pentru a fi considerate mijloace fixe.
În condiţiile în care prevederile metodologiilor de stabilire a tarifelor de distribuţie aplicabile în perioada 2008-2023: Ordinul ANRE nr. 39/2007 (art. 65). Ordinul ANRE nr. 72/2013 (art. 55) şi Ordinul ANRE nr. 169/2018 (art. 62) sunt pe deplin cunoscute de operatorul de distribuţie, nu este justificat ca operatorul să invoce aspecte ce ţin de stabilitatea şi predictibilitatea cadrului de reglementare sau de încălcarea aşteptărilor rezonabile ale operatorilor de distribuţie, cu atât mai mult cu cât, atât art. 60 din Ordinul ANRE nr. 72/2013, cât şi art. 75 din Ordinul ANRE nr. 39/2007 dau dreptul autorităţii de a analiza în orice moment orice investiţie realizată şi inclusă în BAR din punct de vedere al costurilor asociate.
Prin urmare, această corecţie este necesară şi corespunde perioadei pentru care contoarele au fost în BAR deoarece SDEE TRANSILVANIA NORD S.A. a beneficiat de venituri suplimentare corespunzătoare, însă nu a înregistrat costuri de capital.
Contrar afirmaţiilor reclamantei. Ordinul 169/2018 şi Ordinul 228/2019 nu produc efecte retroactiv.
ANRE consideră că pretinderea de către reclamantă a neefectuării corecţiei în cuantum de 120.297.364 RON aplicată pentru costurile aferente înlocuirilor de contoare recunoscute în BAR în perioada a II-a de reglementare este total nejustificată şi în plus, este o încercare de a aduce grave prejudicii consumatorilor cărora li se cuvine returnarea altor valori. În mod corect instanţa de fond a apreciat-o ca nefondată.
Totodată instanţa a analizat în mod corect prevederile metodologice aplicabile anterior perioadei a III - a de reglementare şi a observat corect că şi în metodologiile precedente s-a specificat clar includerea în BAR a mijloacelor fixe înregistrate în contabilitatea operatorului de distribuţie. Având în vedere toate aceste argumente, sentinţa recurată este legală şi temeinică, astfel că se impune respingerea recursului reclamantei ca nefondat.
Cu referire la încheierea de şedinţă din data de 22.12.2020
Reclamanta contestă soluţia instanţei de fond fără a arăta, în concret, în ce constă practic nelegalitatea încheierii contestate, prin raportare la dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., fapt care ar atrage după sine anularea recursului împotriva încheierii de şedinţă din data de 22.12.2020 ca nemotivat.
În subsidiar, consideră că recursul împotriva încheierii de şedinţă este nefondat. Instanţa de judecată era chemată să analizeze legalitatea Ordinului nr. 221/2019, nicidecum oportunitatea respingerii unor costuri ca fiind nejustificate. A admite o astfel de expertiză ar însemna ca un expert să devină în cauză reglementator al pieţei de energie electrică, ceea ce nu poate fi acceptat.
Argumentul conform căruia în alte dosare similare au fost admise şi administrate probe cu expertiza sau cu opinia de specialitate nu au relevanţă, atâta vreme cât criticile de nelegalitate se refereau la modul de aplicare de către ANRE a prevederilor metodologice.
Instanţa de fond a respectat principiul contradictorialităţii, al dreptului la apărare al părţilor.
I.4.2. Recurenta - reclamantă Distribuţie Energie Electrica România S.A. - fostă Societatea de Distribuţie a Energiei Electrice Transilvania Nord S.A. a combătut apărările intimatei - pârâte Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei în cadrul unui Răspuns la întâmpinare, astfel cum permit dispoziţiile art. 4711 alin. (4) C. proc. civ. incidente şi în cazul recursului, conform art. 490 şi 494 C. proc. civ.
I.5. Procedura de soluţionare a recursului
În această etapă s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.
În temeiul dispoziţiilor art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin Rezoluţia Preşedintelui completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului din data de 07.10.2022, a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 05.12.2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, când Înalta Curte, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt şi temeiurile de drept ale cauzei, în conformitate cu dispoziţiile art. 394 C. proc. civ. a declarat dezbaterile închise, reţinând cauza spre soluţionare pe fondul recursului ce face obiectul pricinii deduse judecăţii, însă, având nevoie de timp pentru a delibera, eventual, pentru a da posibilitatea părţilor să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunţarea pentru data de astăzi, 14.12.2023.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.
Examinând cele două hotărâri atacate, respectiv încheierea de şedinţă din data de 22.12.2020 şi sentinţa civilă nr. 667 din data de 27.04.2021, în raport cu actele şi lucrările dosarului şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate şi a apărărilor din cuprinsul întâmpinării, Înalta Curte constată că recursul promovat de reclamanta Distribuţie Energie Electrica România S.A. - fostă Societatea de Distribuţie a Energiei Electrice Transilvania Nord S.A. este nefondat, urmând a fi respins, ca atare, în considerarea argumentelor în continuare arătate:
II.1. Recursul formulat împotriva încheierii de şedinţă din data de 22.12.2020 este nefondat.
Înalta Curte reţine că reclamanta a solicitat efectuarea unei expertize de specialitate în domeniul contabil prin care să se clarifice modul de calcul şi cuantumul corect şi legal al celor două componente contestate (rata inflaţiei şi BAR - baza reglementată a activelor), propunând următoarele obiective:
- să se stabilească rata inflaţiei potrivit prevederilor (art. 87) metodologiei de calcul aprobate prin Ordinul ANRE nr. 169/2018 pentru anii 2019 şi 2020;
- să se stabilească valoarea corectă a BAR la 1 ianuarie 2019 ce ar fi trebuit avută în vedere la calculul tarifului pentru anul 2020, potrivit prevederilor legale incidente;
- să se stabilească tarifele de distribuţie pentru SDEE Transilvania Nord aferente anului 2020 luând în considerare rata inflaţiei corect calculată, corecţiile aferente contoarelor şi a Valorii BAR la 1 ianuarie 2019.
Potrivit art. 330 C. proc. civ.: "Când, pentru lămurirea unor împrejurări de fapt, instanţa consideră necesar să cunoască părerea unor specialişti, va numi, la cererea părţilor ori din oficiu, unul sau 3 experţi."
În cauza. instanţa de fond era chemată să analizeze în principal legalitatea Ordinului nr. 221/2019 din perspectiva motivelor de nulitate invocate, respectiv interpretarea şi aplicarea art. 87 din Metodologie şi respectarea principiului neretroactivităţii, aspectele litigioase referitoare la modalitatea de calcul în concret a ratei inflaţiei şi a BAR vizând doar aspecte subsecvente.
Or, potrivit art. 255 alin. (1) din C. proc. civ. "probele trebuie să fie admisibile şi să ducă la soluţionarea procesului", astfel încât în mod corect, faţă de obiectivele şi teza probatorie propusă, instanţa de fond a respins proba cu expertiză.
Argumentul conform căruia în alte dosare similare au fost admise şi administrate probe cu expertiza sau cu opinia de specialitate nu au relevanţă, atâta vreme cât criticile de nelegalitate se refereau la modul de aplicare de către ANRE a prevederilor metodologice.
Nefondate sunt şi criticile referitoare la principiul contradictorialităţii, al dreptului la apărare al părţilor.
Recurenta nu arată în ce anume constă încălcarea principiului contradictorialităţii.
În esenţă, contradictorialitatea este unul dintre principiile specifice procedurii civile, o componentă a dreptului fundamental la apărare, constând în dreptul părţilor aflate pe poziţii cu interese contrare de a propune şi administra probe şi de a pune concluzii în legătură cu problemele de fapt şi de drept care interesează dezlegarea pricinii, indiferent dacă elementele puse în discuţie reprezintă rezultatul iniţiativei părţilor ori al judecătorului
În realitate, principiul contradictorialităţii este un set de drepturi şi obligaţii, statuate prin art. 14 C. proc. civ., respectiv:
"(1) Instanţa nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfăţişarea părţilor, dacă legea nu prevede altfel.
(2) Părţile trebuie să îşi facă cunoscute reciproc şi în timp util, direct sau prin intermediul instanţei, după caz, motivele de fapt şi de drept pe care îşi întemeiază pretenţiile şi apărările, precum şi mijloacele de probă de care înţeleg să se folosească, astfel încât fiecare dintre ele să îşi poată organiza apărarea.
(3) Părţile au obligaţia de a expune situaţia de fapt la care se referă pretenţiile şi apărările lor în mod corect şi complet, fără a denatura sau omite faptele care le sunt cunoscute. Părţile au obligaţia de a expune un punct de vedere propriu faţă de afirmaţiile părţii adverse cu privire la împrejurări de fapt relevante în cauză.
(4) Părţile au dreptul de a discuta şi argumenta orice chestiune de fapt sau de drept invocată în cursul procesului de către orice participant la proces, inclusiv de către instanţă din oficiu.
(5) Instanţa este obligată, în orice proces, să supună discuţiei părţilor toate cererile, excepţiile şi împrejurările de fapt sau de drept invocate.
(6) Instanţa îşi va întemeia hotărârea numai pe motive de fapt şi de drept, pe explicaţii sau pe mijloace de probă care au fost supuse, în prealabil, dezbaterii contradictorii."
În cauză, aceste dispoziţii au fost pe deplin respectate.
Astfel, reclamanta a solicitat, prin cererea de chemare în judecată, "administrarea probei cu înscrisuri, expertiza tehnică de specialitate, precum şi orice altă probă a cărei necesitate ar reieşi din dezbateri", pârâta solicitând respingerea acesteia prin întâmpinare.
Prin Notele de şedinţă depuse la dosar la termenul din data de 15.09.2020, reclamanta a solicitat "efectuarea unei expertize de specialitate în domeniul contabil, prin care să se clarifice modul de calcul şi cuantumul corect şi legal al celor două componente contestate", propunând 3 obiective de expertiză, solicitare faţă de care pârâta a depus la dosar punctul de vedere nr. x/19.10.2020, reiterând apărările sale.
La termenul din data de 08.12.2020 părţile au pus concluzii orale legate de solicitarea reclamantei de a se administra proba cu expertiza de specialitate în domeniul contabil, dezbaterile fiind consemnate pe larg în încheierea de şedinţă din acea dată.
După deliberare, instanţa de fond a pronunţat încheierea din data de 22.12.2020, prin care a respins proba arătând că aceasta nu este concludentă şi utilă cauzei întrucât "pentru a analiza temeinicia criticilor aduse de reclamantă prin cererea de chemare în judecată nu îi este necesar un calcul al unui expert contabil, aspectele litigioase referitoare la modalitatea de calcul ale ratei inflaţiei şi a BAR, putând fi clarificate pe baza prevederilor normative aplicabile şi a înscrisurilor aflate la dosarul cauzei".
Prin urmare, poziţia părţilor a fost exprimată şi ascultată, nefiind evidenţiată vreo încălcare a principiului contradictorialităţii.
La termenul de judecată din 16.02.2021, reclamanta a solicitat administrarea probei cu o opinie de specialitate, prin raportare la alte dosare de instanţă între aceleaşi părţi în care au fost admise şi administrate astfel de probe, susţinând că necesitatea efectuării acestei probe ar reieşi din dezbateri. Instanţa, după ce a ascultat concluziile părţilor a respins-o, reţinând că "faţă de solicitarea reclamantei, faţă de cerinţele pe care le are referitor ta efectuarea acestei opinii de specialitate, apreciază că nu se încadrează în dispoziţiile articolului 330 alin. (3) C. proc. civ., deoarece este vorba de fapt despre o expertiză contabilă, domeniu în care există experţi autorizaţi. În ceea ce priveşte expertiza contabilă, instanţa s-a pronunţat în sensul respingerii acesteia la termenul anterior".
Prin urmare, nici în privinţa acestei probe nu se poate vorbi despre o încălcare a principiului contradictorialităţii.
Dreptul la apărare nu presupune încuviinţarea tuturor probelor solicitate de părţi, aprecierea pertinenţei şi utilităţii probelor fiind lăsată la aprecierea judecătorului, iar respingerea unei probe ca nefiind utilă cauzei nu poate fi considerată o antepronunţare a judecătorului.
Convenţia Europeană a Drepturilor Omului nu reglementează regimul probelor, ca atare (Mantovanelli împotriva Franţei, pct. 34). Admisibilitatea probelor şi aprecierea acestora sunt în primul rând de competenţa dreptului intern şi a instanţelor naţionale [Moreira de Azevedo împotriva Portugaliei, pct. 83-84; García Ruiz împotriva Spaniei (MC), pct. 28]. Situaţia este similară în ceea ce priveşte forţa probatorie şi sarcina probei [Tiemann c. France et Allemagne (dec.)]. Tot instanţa naţională este cea care apreciază utilitatea probelor propuse [Centro Europa 7 S.r.l. şi Di Stefano împotriva Italiei (MC), pct. 198].
Pentru aceste motive, recursul formulat împotriva încheierii de şedinţă din data de 22.12.2020 va fi respins ca nefondat.
II.2. Critica de nelegalitate adusă de reclamantă, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., greşita aplicare a normelor de drept material, cu privire la nerespectarea art. 87 din Metodologie (ratele inflaţiilor utilizate la calculul corecţiilor anuale şi la stabilirea tarifelor pentru anul 2020) este nefondată.
În concret, recurenta critică faptul ca ANRE nu a determinat valoarea RI corectată pentru anul 2020 ca sumă între valoarea RI prognozată în anul 2019 pentru 2020 (primul termen) şi diferenţa dintre RI realizată în anul 2018 şi RI prognozată pentru anul 2018 (al doilea termen), ci a utilizat doar primul termen din această sumă (valoarea RI prognozată pentru anul 2020), ignorând ultima parte a textului art. 87 alin. (1) din Ordinul nr. 169/2018.
Art. 1 alin. (1). şi 2 din Metodologie stabilesc că aceasta consacră "un tip de reglementare stimulativă". Metoda de reglementare adoptată prin Metodologie este "coş de tarife plafon" (art. 1. alin. (2), metodă prin care veniturile şi tarifele se fundamentează pe o perioadă de reglementare de 5 ani. Potrivit art. 3 din Metodologie, perioada de reglementare p reprezintă perioada curentă în cadrul căreia se efectuează analizele pentru stabilirea veniturilor reglementate şi a tarifelor de distribuţie pentru perioada de reglementare p + 1.
Conform prevederilor Metodologiei, stabilirea tarifelor se realizează prin aprobarea unor venituri ţintă anuale, stabilite pe baza costurilor prognozate la începutul perioadei de reglementare, în anul de referinţă al perioadei. Conform art. 12 din Metodologie:
"(1)Toate datele necesare determinării veniturilor care sunt transmise de operatorul de distribuţie sunt exprimate în termeni reali, respectiv în valori monetare aferente anului de referinţă al fiecărei perioade de reglementare.(2) Efectul inflaţiei asupra costurilor este acoperit prin intermediul RI aplicată anual tarifelor."
Această modalitate de stabilire a tarifelor permite o uniformizare a veniturilor în cadrul perioadei pentru a elimina variaţii importante de tarife de la un an la celălalt. Conform prevederilor art. 12 alin. (2) din Metodologie, efectul inflaţiei asupra costurilor este acoperit prin intermediul ratei inflaţiei (RI) aplicată anual tarifelor. Astfel, venitul unui an exprimat în termenii anului de referinţă este actualizat utilizând rata inflaţiei aferentă anului/anilor corespunzători din cadrul perioadei de reglementare. Ca exemplu, pentru anul 3 al perioadei de reglementare, se consideră RI aferentă anilor 1, 2 şi 3 al perioadei de reglementare.
Având în vedere că la momentul stabilirii tarifelor pentru un an (anul t) nu se cunoaşte valoarea RI finală, realizată pentru anul respectiv, se utilizează în calcule cea mai recentă valoare estimată publicată de instituţiile abilitate. Metodologia prevede la art. 87 corectarea valorii prognozate pentru RI şi utilizate în calcule, cu diferenţa dintre valoarea realizată şi cea prognozată a RI.
Astfel, "Valoarea RI corectată pentru anul t + 1 se determină pe baza valorii RI prognozate în anul t de Comisia Naţională de Prognoză pentru anul t + 1, la care se adună algebric diferenţa dintre RI realizată (şi comunicată de Institutul Naţional de Statistică) în anul t - 1 şi RI prognozată iniţial pentru anul t - 1.(2) Rata inflaţiei corectate cumulate se utilizează atât la calculul corecţiilor, cât şi la determinarea venitului anual reglementat."
Prin urmare, art. 87 introduce o metodă aproximativă de corectare a RI care constă în aplicarea diferenţei dintre RI realizat şi prognozat pentru un an t la veniturile anului corespunzător momentului în care RI realizată este cunoscută, respectiv la veniturile anului t+2. În consecinţă, aproximarea prevăzută la art. 87 din Metodologie poate fi aplicată numai în interiorul unei perioade de reglementare, şi nu la trecerea de la o perioadă la alta.
Veniturile sunt exprimate în valori monetare aferente anului de referinţă al fiecărei perioade de reglementare (anul de referinţă fiind anul anterior începerii unei perioade de reglementare), iar perioada de reglementare în care se efectuează analizele pentru stabilirea tarifelor are o durată limitată de 5 ani.
În concret, valoarea RI corectată pentru anul 2020 (t+1) se determină pe baza valorii RI prognozate în anul 2019 de Comisia Naţională de Prognoză pentru anul 2020. Aceasta valoare nu mai poate fi însă corectată cu diferenţa dintre RI realizată in anul 2018 (t-1) şi RI prognozată iniţial pentru acelaşi an 2018, deoarece ar însemna să se aibă în vedere valori din perioada de reglementare anterioară, respectiv din perioada 2014-2018.
Ceea ce solicită recurenta este aplicarea unor diferenţe de inflaţii aferente unor ani dintr-o perioadă de reglementare unor venituri din următoarea perioadă de reglementare, ceea ce contravine însuşi principiului care justifică măsura aplicării RI, şi anume păstrarea valorii banilor. Pentru a răspunde acestui principiu, actualizarea cu inflaţia presupune aplicarea, la venituri exprimate în termenii unui an a unor RI aferente unui an ulterior şi nu invers.
Or, în condiţiile în care formula de calcul utilizează 3 ani diferiţi (t, t + 1 si t-1) aproximarea are sens numai în condiţiile în care se determină valoarea RI pentru anul al treilea, al patrulea şi al cincilea din perioada reglementată, pentru ca această rată să fie aplicată unor venituri exprimate în termenii anului de referinţă al perioadei şi pentru a se avea în vedere doar valorile din aceeaşi perioadă de reglementare.
În raport de aceste considerente, Înalta Curte concluzionează că în mod corect instanţa de fond a considerat că aproximarea prevăzută la art. 87 din Metodologie poate fi aplicată numai în interiorul unei perioade de reglementare şi numai la calculul valorilor aferente anilor 3, 4 si 5 din perioada reglementată de 5 ani, pentru anul 1 si 2 din fiecare perioadă reglementată urmând a se aplica valoarea ratei de inflaţie prognozate pentru anul următor, fără a se mai efectua corecţia rezultată din diferenţa între valoarea RI prognozate şi a celei efectiv realizate în anul anterior, deoarece aceasta ar însemna să se ia în calcul valori de referinţă care nu se regăsesc in interiorul aceleiaşi perioade de reglementare de 5 ani.
Modificarea prevederilor art. 87 din Metodologie nu face altceva decât să lămurească acest text pentru a evita posibilitatea unor interpretări diferite, de natura celor susţinute de recurenta din prezenta cauză, fără ca prin această interpretare să se ajungă la o reglementare diferită în substanţa sa.
Astfel, metodologia de calcul pentru anii 3, 4 si 5 ai fiecărei perioade de reglementare diferă doar sub acest aspect de metodologia de calcul pentru anii 1 si 2, prin luarea în calcul şi a celui de-al doilea termen, tocmai fiindcă într-o atare situaţie nu se folosesc valori aferente unei alte perioade de reglementare. Pe de altă parte, pentru anii 1 si 2 se au în vedere doar valorile ratei inflaţiei prognozate pentru anii respectivi, fără a se mai aplica vreo altă corecţie, deoarece în acest caz valorile reale din anul de referinţă sunt deja cunoscute în concret.
Acest mecanism a fost descris corect de intimata-pârâtă ANRE în referatul de aprobare a tarifelor de distribuţie pentru anul 2019, transmis de ANRE prin adresa nr. x/10.01.2019, pct. 4.2., pag. 6, astfel:
"Valoarea RI de 3,82% considerată pentru anul 2019 a fost determinată conform prevederilor art. 87 din Metodologie II, pe baza valorii RI prognozate pentru finalul anului 2019 de 2,8% preluată din documentul Prognoza de toamnă 2018/Proiecţia principalilor indicatori macroeconomici 2018 2022, publicată în 9 noiembrie 2018 de Comisia Naţională de Prognoză la care a fost adăugată diferenţa de 1,02% între RI de 2,30% prognozat iniţiat de CNP pentru anul 2017 (Prognoza de toamnă/Proiecţia principalilor indicatori macroeconomici 2016-2020, publicată în noiembrie 2016 de Comisia Naţională de Prognoză) şi RI de 3,32% realizat la sfârşitul anului 2017, conform datelor oficiate prezentate în Prognoza de toamnă 2018 menţionată în antecedenţa şi a datelor oficiale puse la dispoziţie pe pagina de internet a Institutului National de Statistică (IPC TOTAL decembrie 2017/ decembrie 2016 de 103,32%".
Din conţinutul Referatului pentru aprobarea ordinului privind aprobarea tarifelor specific pentru serviciul de distribuţie pentru SDEE Transilvania Nord S.A., valabile de la 1.01.2020 (pct. 4.2.1, filele x) rezultă că aceeaşi modalitate de calcul a fost aplicată şi pentru perioada III de reglementare, respectiv anii 2014-2018. Astfel, şi în perioada III de reglementare se poate observa că au fost avute în vedere doar valorile RI prognozate pentru anii 1 si 2 din perioadă, iar pentru anii 3, 4 si 5 din aceeaşi perioadă au fost avute în vedere valorile prognozate pentru anii respectivi şi corectate cu al doilea termen.
Cu privire la ratele inflaţiilor luate în considerare pentru perioada a IV-a de reglementare, în cuprinsul referatului se arată că valoarea RI de 3,82% pentru anul 2019 a fost determinată cu luarea în considerare a valorii RI prognozate pentru finalul anului 2019, iar valoarea RI de 3,0% considerată pentru anul 2020 a fost determinată pe baza valorii RI prognozate pentru finalul anului 2020 preluată din documentul Prognoza de toamnă 2019/Proiecţia principalilor indicatori macroeconomici 2019-2023, publicată in noiembrie 2019 de Comisia Naţională de Strategie si Prognoză, fără a fi corectate aşadar cu al doilea termen din formula reprezentat de diferenţa dintre RI realizată (comunicată de Institutul National de Statistică) în anul t-1 şi RI prognozată iniţial pentru anul t-1.
În consecinţă, Înalta Curte constată că în mod corect instanţa de fond a apreciat că au fost respectate prevederile art. 87 din Metodologie la stabilirea tarifelor de distribuţie pentru anul 2020.
II.3. În ceea ce priveşte motivul de recurs ce vizează cel de al doilea capăt de cerere - obligarea pârâtei la stabilirea ratei inflaţiei (RI) potrivit prevederilor Ordinului ANRE nr. 169/2018, respectiv, la recunoaşterea diferenţelor de RI în stabilirea veniturilor reglementate, acesta este nefondat.
Instanţa de fond, în mod corect a reţinut că, drept consecinţă a netemeiniciei cererii reclamantei de anulare a Ordinului nr. 228/2019, astfel cum a fost modificat prin Ordinul nr. 8/2020, se impune respingerea şi a solicitării acesteia referitoare la obligarea pârâtei la stabilirea RI potrivit prevederilor Ordinului ANRE 169/2018, respectiv la recunoaşterea diferenţelor de RI în stabilirea veniturilor reglementate, dat fiind caracterul accesoriu al acestui capăt de cerere şi principiul accesoriul urmează soarta principalului (accesorium sequitur principale).
II.4. Nefondat este şi motivul de recurs ce vizează cel de al treilea capăt de cerere - obligarea pârâtei la anularea corecţiilor negative aferente contoarelor recunoscute în perioada 2008-2013 şi reintroducerea în BAR perioada a IV a valorii acestor contoare şi recalcularea veniturilor corespunzător.
Recurenta susţine că în esenţă încălcarea principiului neretroactivităţii în ceea ce priveşte calcularea de către pârâtă a corecţiei negative aferente contoarelor incluse în investiţiile anilor 2008-2013.
Critica recurentei este nefondată, soluţia pronunţată de instanţa de fond, care a respins pretenţiile reclamantei, fiind legală.
Înalta Curte reţine definiţia dată noţiunii de investiţii realizate în cadrul metodologiilor de stabilire a tarifelor de distribuţie aprobate prin Ordinul ANRE nr. 39/2007 (art. 65), Ordinul ANRE nr. 72/2013 (art. 55) şi Ordinul ANRE nr. 169/2018 (art. 62):
"În accepţiunea prezentei metodologii, prin investiţii realizate se înţeleg acele investiţii care sunt finalizate şi pentru care a fost întocmit procesul-verbal de punere în funcţiune sau, după caz, de dare în folosinţă, iar mijloacele fixe rezultate sunt incluse în lista de mijloace fixe a societăţii şi se înregistrează amortizare pentru acestea."
Potrivit art. 56 din Ordinul ANRE nr. 169/2018: "În BAR se includ numai mijloacele fixe utilizate de operatorul de distribuţie pentru prestarea serviciului de distribuţie, care sunt înregistrate în contabilitatea operatorului de distribuţie ca mijloace fixe în baza proceselor-verbale de punere în funcţiune sau, după caz, de dare în folosinţă şi sunt identificabile fizic în mod individual.(4) Nu se includ în BAR cheltuielile efectuate pe parcursul realizării unui mijloc fix recepţionat, pus în funcţiune sau dat în folosinţă, dar care nu au fost incluse de operatorul de distribuţie în valoarea mijlocului fix la data recepţiei.(5) Operatorul de distribuţie ţine evidenţa separată a tuturor contribuţiilor financiare primite anual. Valoarea acestor contribuţii este transmisă la ANRE, conform machetelor de monitorizare prevăzute în reglementările în vigoare."
Prin urmare, operatorul de distribuţie avea obligaţia să înregistreze aceste contoare ca mijloace fixe după recunoaşterea de către ANRE în baza activelor reglementate (BAR) pentru a putea beneficia justificat de costurile cu amortizarea şi rentabilitatea BAR. recunoscute prin tarifele de distribuţie.
Or, în cursul anului 2018 SDEE Transilvania Nord S.A. a comunicat ANRE, prin adresa nr. x/26.09.2018, înregistrată la ANRE cu nr. x/27.09.2018 şi prin email în data de 08.10.2018, că nu a înregistrat şi nu înregistrează nici în prezent costuri de capital cu acestea şi că grupurile de măsurare/contoarele montate în instalaţii în perioada 2008-2013 nu au fost înregistrate în contabilitatea societăţii ca mijloace fixe.
În ceea ce priveşte critica de retroactivitate, aceasta este nefondată.
Includerea costurilor realizate cu contoarele la "investiţii" presupune recunoaşterea în tarifele de distribuţie a unor costuri de capital, cu amortizarea şi rentabilitatea BAR pe toată durata de viaţă a investiţiei, în acest caz 10 ani.
În cauză, corecţia de costuri este pe deplin justificată deoarece costurile realizate cu contoarele în perioada 2008-2012 au fost incluse de SDEE Transilvania Nord S.A. la "costuri de operare şi mentenanţă" şi nu la categoria "investiţii".
Aşa cum rezultă din referatul de aprobare a Ordinului preşedintelui ANRE nr. 198/2018 privind aprobarea tarifelor specifice pentru serviciul de distribuţie a energiei electrice pentru anul 2019, corecţia pentru costurile aferente înlocuirilor de contoare recunoscute în BAR în perioada a II-a de reglementare aplicată de ANRE la calculul tarifelor de distribuţie a energiei electrice aprobate prin Ordinului 198/2018 a fost calculată conform prevederilor metodologiei referitoare la corecţia de investiţii (corecţia costurilor cu amortizarea şi rentabilitatea BAR) şi presupune returnarea către clienţi a unor sume de bani încasate suplimentar de operatorul de distribuţie pentru aceste active care nu există înregistrate în contabilitatea acestuia ca şi mijloace fixe.
În raport de obligaţiile legale ale ANRE la efectuarea corecţiilor de închidere a perioadei de reglementare 2014-2018, nu se poate reţine o încălcare a principiului neretroactivităţii prin determinarea acestei corecţii pe deplin justificate în raport de cele mai sus arătate, prin care se returnează utilizatorilor costurile de capital aferente perioadei în care grupurile de măsurare respective au fost considerate în BAR.
Aşadar, această corecţie corespunde perioadei pentru care contoarele au fost în BAR deoarece SDEE TRANSILVANIA NORD S.A. a beneficiat de venituri suplimentare corespunzătoare, însă nu a înregistrat costuri de capital, fără a se putea interpreta că în acest fel se încalcă principiul neretroactivităţii.
Contrar criticilor recurentei, Ordinul 169/2018 şi Ordinul 228/2019 nu produc efecte retroactiv, întrucât momentul aprobării tarifelor pentru anul 2019 (la stabilirea cărora a fost aplicată corecţia) este ulterior intrării în vigoare a Ordinului nr. 169/2018, iar efectele sale privesc stabilirea tarifelor pentru anul 2019. La momentul aplicării prevederilor sale, ordinul era publicat în Monitorul Oficial şi intrat în vigoare.
Astfel, potrivit art. 69 din Ordinul 169/2018: "La sfârşitul fiecărei perioade de reglementare, ANRE stabileşte valoarea BAR necesară calculului tarifelor pentru următoarea perioadă de reglementare, pe baza investiţiilor realizate în perioadele anterioare şi recunoscute de ANRE, şi efectuează corecţiile necesare.", iar potrivit art. 61: "Valoarea BAR realizat la data de 31 decembrie a anului de referinţă al perioadei p + 1, (BARp), în termeni reali, se calculează luând în considerare intrările/ieşirile de mijloace fixe efectiv realizate şi recunoscute de ANRE şi RI corectată utilizată la calculul tarifelor de distribuţie atât timp cât se respectă prevederile art. 60, conform formulei (în care k reprezintă numărul de ani ai perioadei de reglementare)."
Or, aşa cum în mod corect a reţinut prima instanţă, inclusiv în perioadele de reglementare anterioare (art. 65 din Metodologia de stabilire a tarifelor pentru serviciul de distribuţie a energiei electrice aprobată prin Ordinul ANRE 39/2007 aplicabilă în perioada 2008-2012 şi art. 55 din Metodologia de stabilire a tarifelor pentru serviciul de distribuţie a energiei electrice aprobată prin Ordinul ANRE 72/2013 aplicabilă în perioada 2014-2018), metodologiile aplicabile au prevăzut includerea în BAR a mijloacelor fixe înregistrate în contabilitatea operatorului de distribuţie, astfel că nu poate fi vorba despre o aplicare retroactivă de vreme ce dispoziţiile anterioare erau identice.
Având în vedere toate aceste argumente, sentinţa recurată este legală şi temeinică, astfel că se impune respingerea recursului reclamantei ca nefondat.
III. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru aceste motive, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de reclamanta Distribuţie Energie Electrica România S.A. - fostă Societatea de Distribuţie a Energiei Electrice Transilvania Nord S.A. împotriva sentinţei civile nr. 667 din 27 aprilie 2021 şi împotriva încheierii de şedinţă din data de 22 decembrie 2020, ambele pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 raportat la art. 396 din C. proc. civ., astăzi, 14 decembrie 2023.