Şedinţa publică din data de 20 decembrie 2023
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată şi aspecte privind cadrul procesual stabilit în primă instanţă
1.1. Prin cererea înregistrată la data de 05.05.2021 pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2021, reclamantul A. a formulat, în contradictoriu cu pârâtul Colegiul director al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, contestaţie împotriva Hotărârii nr. 9/26.03.2021, pronunţată de Comisia superioară de disciplină a B. în dosarul nr. x/2021, solicitând, în temeiul art. 48 alin. (5) din Legea nr. 188/2000, admiterea contestaţiei, schimbarea în parte a hotărârii contestate şi, în consecinţă, respingerea acţiunii disciplinare exercitate de Colegiul Director al CEJ Constanţa, ca nefondată.
De asemenea, reclamantul a solicitat să se dispună exonerarea sa de la plata amenzii în cuantum de 1.500 RON, precum şi de la plata cheltuielilor ocazionate de soluţionarea cauzei, în cuantum de 1.476,6 RON şi reţinute în sarcina sa, dar şi obligarea Colegiul director al C.E.J. Constanţa la plata tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate atât de investirea C.S.D. al B.., dar şi de învestirea Curţii de Apel Constanţa, reprezentate de onorariu de avocat, în conformitate cu prevederile art. 453 C. proc. civ.
1.2. La data de 28.09.2021, reclamantul A. a formulat cerere de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile care să vizeze prevederile art. 62 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/2000, potrivit cărora:
"(l) Controlul profesional se exercită de Ministerul Justiţiei, prin inspectori generali de specialitate, şi de B., prin consiliul său de conducere, şi va avea în vedere: b) calitatea actelor şi lucrărilor efectuate de executorii judecătoreşti."
Prin această cerere, reclamantul a solicitat dezlegarea chestiunii de drept referitoare la limitele instituite de legiuitor prin acordarea posibilităţii organelor profesionale de a analiza calitatea actelor şi lucrărilor efectuate de executori judecătoreşti, prin raportare la următoarele aspecte:
- dacă sintagma "calitatea actelor şi a lucrărilor efectuate de către executorii judecătoreşti" se referă la analiza legalităţii întocmirii actelor de executare, în lipsa unei hotărâri judecătoreşti prin care s-a soluţionat o contestaţie la executare, mai precis situaţia în care debitorul nu a uzat de calea procedurală a contestaţiei la executare silită, iar actele de executare poartă statutul de acte definitive şi se bucură de legalitate;
- dacă sintagma "calitatea actelor şi a lucrărilor efectuate de către executorii judecătoreşti" permite reprezentanţilor comisiei de disciplină să analizeze legalitatea unor acte de executare silită ce au făcut deja obiectul unei contestaţii la executare, contestaţie respinsă de către instanţa de executare silită;
- dacă, sintagma "calitatea actelor şi a lucrărilor efectuate de către executorii judecătoreşti" este condiţionată de existenţa unei hotărâri pronunţată de o instanţă de executare silita prin care a fost admisă o contestaţie la executare din culpa executorului judecătoresc, iar aceasta modalitate de examinare a calităţii actelor şi a lucrărilor este instituită de legiuitor ca fiind o modalitate de aplicare a unei sancţiuni administrative.
1.3. La termenul de judecată din 06.12.2021 instanţa de fond a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârât, a B. - Comisia superioară de disciplină.
1.4. La termenul de judecată din 07.03.2022 instanţa de fond a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârât, a Consiliului de disciplină al Camerei Executorilor Judecătoreşti din Constanţa.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 73 din 19 aprilie 2022, Curtea de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţiei şi Justiţie în vederea dezlegării unei chestiuni de drept, ca inadmisibilă, a respins, ca nefondată, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului B. - Comisia superioară de disciplină şi a respins acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Colegiul director al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, B. - Comisia superioară de disciplină şi Consiliul de disciplină al Camerei Executorilor Judecătoreşti din Constanţa, ca nefondată.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva hotărârii judecătoreşti menţionate în punctul I.2 de mai sus a declarat recurs reclamantul A., prin care, invocând incidenţa motivelor de recurs reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 7 şi 8 C. proc. civ., a solicitat casarea în parte a sentinţei atacate şi rejudecarea cauzei în sensul admiterii contestaţiei împotriva Hotărârii nr. 9/26.03.2021, pronunţată de Comisia superioară de disciplină a B. în dosarul nr. x/2021, schimbarea în parte a acesteia şi respingerea acţiunii disciplinare exercitate de Colegiul director al CEJ Constanţa, în principal, urmare admiterii incidenţei excepţiei puterii de lucru judecat a sentinţei civile nr. 12127/07.11.2019, pronunţată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. x/2019 cu privire la faptele disciplinare reţinute în sarcina executorului, iar pe fond respingerea acţiunii disciplinare, ca neîntemeiate şi exonerarea executorului judecătoresc de la plata amenzii în cuantum de 1.500 RON.
De asemenea, recurentul a solicitat obligarea Colegiul director al C.E.J. Constanţa la plata tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate atât de investirea C.S.D. al B.., dar şi de învestirea Curţii de Apel Constanţa, reprezentate de onorariu de avocat, dar şi la plata către C.S.D. al B.. a cheltuielilor în cuantum de 1.476,6 RON, ocazionate de soluţionarea cauzei.
În subsidiar, recurentul a solicitat să se dispună obligarea la plata către C.S.D. al B. a cheltuielilor în cuantum de 1.476,6 RON, atât de către Colegiul director al C.E.J. Constanţa, cât şi de către executorul judecătoresc, în raport de soluţia de admitere în parte a contestaţiei.
În susţinerea cererii de recurs, a precizat că prima instanţă a încălcat puterea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 12127/07.11.2019 a Judecătoriei Constanţa, prin care contestaţia la executare referitoare la aceleaşi acte de executare ce fac obiectul acţiunii disciplinare, a fost respinsă, ca neîntemeiată. De asemenea, a arătat că şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, învestit cu aceleaşi critici cuprinse de sesizarea disciplinară, a dispus clasarea. Prin urmare, recurentul reclamant a pretins că este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1). 7 C. proc. civ.
A pretins şi că sentinţa a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material.
În acest sens, a susţinut că au fost greşit interpretate şi aplicate prevederile art. 60 şi 61 din Legea nr. 188/2000. Astfel, deşi nu s-a produs niciun prejudiciu prin faptele imputate, prima instanţă a înţeles să aibă în vedere hotărârea prin care a fost soluţionată contestaţia la executare, doar prin raportare la o eventuală circumstanţă atenuantă. De asemenea, a precizat că au fost încălcate prevederile art. 62 din Legea nr. 188/2000, în ceea ce priveşte calitatea actelor de executare silită, care nu poate fi evaluată de către organele profesionale atunci când a fost respinsă contestaţia la executare. În acest context, a făcut trimitere la Decizia nr. 1649/21.03.2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie-S.C.A.F.
În continuare, a arătat că referitor la analiza de către prima instanţă a conţinutului publicaţiilor de vânzare şi al proceselor-verbale de licitaţie, deşi aceste aspecte nu au făcut obiectul acţiunii disciplinare şi nici ale hotărârii comisiei de disciplină, instanţa de fond le-a avut în vedere. Astfel, judecătorul fondului a analizat şi s-a pronunţat asupra unor fapte cu care nu a fost învestit, cu încălcarea art. 9 alin. (2) şi 22 alin. (6) C. proc. civ.
În fine, recurentul reclamant a apreciat că în mod greşit judecătorul fondului nu i-a admis solicitarea de obligare a intimatului pârât la plata cheltuielilor de judecată şi nu a redus suma de 1476,6 RON acordată acestuia din urmă, deşi contestaţia fusese admisă în parte, încălcând astfel dispoziţiile art. 72, art. 49 lit) c din Legea nr. 188/2000, art. 69 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 188/2000, art. 451-453 C. proc. civ.
În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1). 7 C. proc. civ.
4. Cererea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile
Odată cu formularea recursului, recurentul reclamant A. a depus la dosar şi cerere prin care a solicitat sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarelor chestiuni de drept ce vizează prevederile art. 62 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/2000, respectiv limitele instituite de legiuitor prin acordarea posibilităţii organelor profesionale de a analiza calitatea actelor şi lucrărilor efectuate de executori judecătoreşti:
o dacă sintagma "calitatea actelor şi a lucrărilor efectuate de către executorii judecătoreşti" se referă la analiza legalităţii întocmirii actelor de executare, în lipsa unei hotărâri judecătoreşti prin care s-a soluţionat o contestaţie la executare, mai precis, în situaţia în care debitorul nu a uzat calea procedurală a contestaţiei la executare silită, iar actele de executare poartă statutul de acte definitive şi se bucură de legalitate;
o dacă sintagma "calitatea actelor şi a lucrărilor efectuate de către executorii judecătoreşti" permite reprezentanţilor comisiei de disciplină să analizeze legalitatea unor acte de executare silită ce au făcut, deja, obiectul unei contestaţii la executare, contestaţie respinsă de către instanţa de executare silită;
o dacă sintagma "calitatea actelor şi a lucrărilor efectuate de către executorii judecătoreşti" este condiţionată de existenţa unei hotărâri pronunţate de o instanţă de executare silită, prin care a fost admisă o contestaţie la executare din culpa executorului judecătoresc, iar această modalitate de examinare a calităţii actelor şi a lucrărilor este instituită de legiuitor ca fiind o modalitate de aplicare a unei sancţiuni administrative;
o dacă sintagma "calitatea actelor şi a lucrărilor efectuate de către executorii judecătoreşti" se referă doar la verificarea, de către organul de control al actului, în raport de prevederile art. 657 C. proc. civ.- respectiv să cuprindă doar menţiunile prevăzute de C. proc. civ.
5. Apărările formulate în cauză
Legal citaţi, intimaţii - pârâţi Colegiul director al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, B. - Comisia superioară de disciplină şi Consiliul de disciplină al Camerei Executorilor Judecătoreşti din Constanţa nu au formulat întâmpinări faţă de recursul declarat de reclamantul A. şi nici puncte de vedere faţă de cererea acestuia de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.
6. Procedura de soluţionare a recursului
În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluţia din data de 17 martie 2023 s-a fixat termen de judecată la data de 13 decembrie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.
II. Soluţia Înaltei Curţi asupra cererii de sesizare a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile
Analizând cu prioritate cererea formulată de recurentul - reclamant A. privind sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, se constată, prin raportare la dispoziţiile art. 519 C. proc. civ., că nu sunt îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de textul procedural menţionat, urmând a respinge antemenţionata cerere, pentru argumentele expuse în continuare:
Potrivit art. 519 C. proc. civ. "dacă, în cursul judecăţii, un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, este nouă şi asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va putea solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată".
Din cuprinsul prevederilor legale enunţate anterior rezultă că legiuitorul a instituit o serie de condiţii de admisibilitate pentru declanşarea procedurii sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile - astfel cum au fost acestea decelate în jurisprudenţa instanţei supreme dezvoltată pe marginea mecanismului procedural în discuţie -, condiţii care se impun a fi întrunite în mod cumulativ, respectiv: existenţa unei cauze aflate în curs de judecată, în ultimă instanţă; cauza care face obiectul judecăţii să se afle în competenţa legală a unui complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului învestit să soluţioneze cauza; ivirea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei în curs de judecată; chestiunea de drept să fie reală, veritabilă, susceptibilă să dea naştere unor interpretări diferite, pentru care să fie necesară o rezolvare de principiu; chestiunea de drept a cărei lămurire se solicită să prezinte caracter de noutate; chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.
În cauză, se constată că nu este îndeplinită condiţia noutăţii chestiunii de drept ce formează obiectul sesizării.
Chestiunea de drept ce formează obiectul întrebărilor vizează prevederile art. 62 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/2000, respectiv limitele instituite de legiuitor prin acordarea posibilităţii organelor profesionale de a analiza calitatea actelor şi lucrărilor efectuate de executori judecătoreşti. Astfel, se observă că normele supuse interpretării nu sunt reglementări nou-intrate în vigoare. Din contră, ele au fost prevăzute cu acelaşi conţinut, încă de la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 188/2000, iniţial în cuprinsul art. 59 alin. (1) lit. b) şi, ulterior, în cel al art. 62 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/2000. Într-adevăr, noutatea unei chestiuni de drept poate fi generată nu numai de o reglementare nou-intrată în vigoare, ci şi de una veche, cu condiţia, însă, ca instanţa să fie chemată să se pronunţe asupra respectivei probleme de drept pentru prima dată. Or, chestiunea de drept vizată de întrebările formulate a primit printr-o jurisprudenţă continuă dezlegări din partea instanţelor. Mai mult, chiar recurentul a invocat o anumită jurisprudenţă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (Decizia nr. 1649/21.03.2022 Î.C.C.J - S.C.A.F.),referitoare la anularea parţială a unui act administrativ cu caracter normativ, deci general obligatorie, şi care ar fi lămurit problematica în discuţie în sensul propus de acesta.
În considerarea acestor argumente, se constată că mecanismul reglementat de dispoziţiile art. 519 C. proc. civ. nu poate fi utilizat, sens în care va respinge cererea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, ca inadmisibilă.
III. Soluţia instanţei de recurs asupra căii de atac formulate
Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate şi normele legale incidente, Înalta Curte reţine următoarele:
6.2.1. Primul motiv de casare invocat de recurentul-reclamant se referă la încălcarea puterii de lucru judecat.
În acest sens, recurentul a invocat sentinţa civilă nr. 12127/07.11.2019 a Judecătoriei Constanţa, prin care contestaţia la executare referitoare la aceleaşi acte de executare ce fac obiectul acţiunii disciplinare a fost respinsă, ca neîntemeiată, dar şi faptul că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, învestit cu aceleaşi critici cuprinse de sesizarea disciplinară, a dispus clasarea.
Motivul este nefondat.
În primul rând, după cum rezultă din dispoziţiile art. 430 C. proc. civ., se reaminteşte că autoritatea de lucru judecat reprezintă un efect al hotărârii judecătoreşti, avându-şi raţiunea în asigurarea stabilităţii şi securităţii circuitului civil. Prin reglementarea autorităţii de lucru judecat se îngrădeşte posibilitatea repunerii ulterioare în discuţie a aspectelor soluţionate de o instanţă judecătorească, pentru a se evita pronunţarea unor soluţii contradictorii definitive cu privire la aceeaşi cerere, consecinţa fiind aceea a generării incertitudinii cu privire la raporturile juridice deja rezolvate de instanţele judecătoreşti. Astfel, efectul autorităţii de lucru judecat este ataşat hotărârilor judecătoreşti nu şi ordonanţelor procurorului. Prin urmare, susţinerile recurentului potrivit cărora prima instanţă ar fi încălcat puterea de lucru judecat a unei ordonanţe de clasare sunt lipsite de pertinenţă.
În ceea ce priveşte pretinsa nerespectare a puterii de lucru judecat a sentinţei civile nr. 12127/07.11.2019 a Judecătoriei Constanţa, Înalta Curte reţine că efectul pozitiv al puterii lucrului judecat se manifestă ca prezumţie, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părţi, respectiv modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părţi, fără posibilitatea de a se statua diferit. Această reglementare a puterii de lucru judecat, sub forma prezumţiei, vine să asigure, din nevoia de ordine şi stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârilor judecătoreşti. Prezumţia nu opreşte judecata celui de-al doilea proces, ci uşurează sarcina probaţiunii, aducând în faţa instanţei constatări ale unor raporturi juridice făcute cu ocazia judecăţii anterioare şi care nu pot fi ignorate.
Pe de altă parte, deşi efectul pozitiv al lucrului judecat nu presupune condiţia triplei identităţi (părţi, obiect şi cauză), prevăzută de art. 431 alin. (1) C. proc. civ., caz în care ar opera efectul negativ al lucrului judecat, totuşi incidenţa acestuia este condiţionată de întrunirea cumulativă a două cerinţe care rezultă din interpretarea prevederilor art. 431 alin. (2) C. proc. civ.. Astfel, potrivit acestui din urmă text "Oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă,,. Prin urmare, pentru a putea fi reţinut efectul pozitiv al lucrului judecat trebuie îndeplinite următoarele condiţii: a) identitatea de părţi, astfel încât hotărârea să-i fie opusă unei părţi din litigiul iniţial, parte şi în noul litigiu; b) între primul şi cel de al doilea litigiu să existe o legătură, fără a fi necesară identitatea de obiect sau de cauză.
Or, în cauză, prima dintre aceste condiţii nu era îndeplinită, niciuna dintre părţile prezentei cauze neluând parte la judecata finalizată prin sentinţa civilă nr. 12127/2019 a Judecătoriei Constanţa.
Prin urmare, nu sunt incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1). 7 C. proc. civ. (referitor la încălcarea efectului negativ al autorităţii de lucru judecat), respectiv de art. 488 alin. (1). 5 C. proc. civ. (referitor la încălcarea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat).
6.2.2. Un alt motiv de casare invocat de recurentul-reclamant se referă la greşita aplicare a dispoziţiilor art. 60-62 din Legea nr. 188/2000, fiind aşadar întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1). 8 C. proc. civ.
În esenţă, recurentul a pretins că în cadrul procedurii disciplinare nu ar putea fi reţinute abateri referitoare la îndeplinirea actelor de executare silită şi cu atât mai puţin atunci când legalitatea acestora a fost cercetată pe calea contestaţiei la executare.
Se constată că prevederile art. 60-62 din Legea nr. 188/2000 statuează următoarele:
"Art. 60
(1)Actele executorilor judecătoreşti sunt supuse, în condiţiile legii, controlului instanţelor judecătoreşti competente.
(2) Activitatea executorilor judecătoreşti este supusă controlului profesional, în condiţiile prezentei legi.
ART. 61
Cei interesaţi sau vătămaţi prin actele de executare pot formula contestaţie la executare, în condiţiile prevăzute de C. proc. civ.
ART. 62
(1) Controlul profesional se exercită de Ministerul Justiţiei, prin inspectori generali de specialitate, şi de B., prin consiliul său de conducere, şi va avea în vedere:
a) organizarea şi funcţionarea camerelor executorilor judecătoreşti şi a birourilor executorilor judecătoreşti;
b) calitatea actelor şi lucrărilor efectuate de executorii judecătoreşti;
c) comportarea executorilor judecătoreşti în raporturile de serviciu, cu autorităţile publice şi cu persoanele fizice şi juridice.
(2) Consiliul B. poate delega Colegiului director al Camerei executorilor judecătoreşti exercitarea controlului prevăzut la alin. (1) lit. b) şi c) în circumscripţia sa."
Prin prevederile legale mai sus menţionate se instituie pe de o parte regula că actele executorilor judecătoreşti sunt supuse, în condiţiile legii, controlului instanţelor judecătoreşti competente, iar pe de alta, regula că activitatea executorilor judecătoreşti este supusă controlului profesional, în condiţiile prezentei legi.
De asemenea, se precizează, prin prevederile art. 62 alin. (1) lit. b) din lege, faptul că prin controlul profesional se verifică calitatea actelor şi lucrărilor efectuate de executorii judecătoreşti.
Astfel, potrivit dispoziţiilor legale de mai sus competenţele sunt bine delimitate. În timp ce analiza legalităţii actelor de executare silită intră în prerogativa exclusivă a instanţei de executare, abaterile disciplinare privind neglijenţa cu privire la calitatea lucrărilor este dată în competenţa organelor disciplinare. Or, după cum corect a reţint prima instanţă, Comisia Superioară de Disciplină nu s-a pronunţat cu privire la legalitatea actelor de executare, doar cu privire la forma acestora, aspect menţionat explicit în considerentele hotărârii acesteia.
Nici Decizia nr. 1649/2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie-S.C.A.F., prin care s-a anulat în parte art. 103 alin. (2) al Ordinului Ministerului Justiţiei nr. 210/2001 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, în ceea ce priveşte sintagma "legalitatea lucrărilor executorilor judecătoreşti" nu schimbă datele problemei. Astfel, cu acea ocazie, instanţa supremă a constatat doar că, prin instituirea prin prevederile art. 103 alin. (2) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti a unui control profesional care vizează legalitatea lucrărilor executorilor judecătoreşti, se adaugă la dispoziţiile conţinute în art. 62 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/2000, care prevede doar controlul calităţii actelor şi lucrărilor acestora. Or, în cauză, după cum s-a arătat în cele ce preced, organele disciplinare nu au antamat chestiuni de legalitate a actelor de executare.
6.2.3. Un alt motiv de casare invocat de recurentul-reclamant se referă la greşita aplicare a legii în ceea ce priveşte limitele trasate de acţiunea disciplinară şi de Hotărârea nr. 3/2020 a Consiliului de Disciplină al C.E.J. Constanţa, fiind aşadar întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1). 8 C. proc. civ.
Potrivit art. 48 alin. (6) din Legea nr. 188/2000 "Procedura judecării abaterilor disciplinare se stabileşte prin regulamentul de aplicare a prezentei legi,,.
Astfel, conform art. 70 din Ordinul ministrului justiţiei nr. 210/2001 privind Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti "Dacă se constată că executorul judecătoresc cercetat a săvârşit una dintre abaterile disciplinare prevăzute la art. 44 din lege, ministrul justiţiei sau colegiul director sesizează Consiliul de disciplină,,. De asemenea, potrivit art. 74 alin. (1) din cuprinsul aceluiaşi act normativ "Dacă se constată că executorul judecătoresc a săvârşit abaterea, completul dispune aplicarea uneia dintre sancţiunile prevăzute la art. 46 din lege,,. În fine, art. 76 stipulează că "Împotriva hotărârii părţile pot face contestaţie, în termen de 15 zile de la comunicare, la Comisia Superioară de Disciplină a B., formată din reprezentanţii camerelor aleşi conform art. 31 alin. (1) lit. d) din lege,,.
Din coroborarea acestor dispoziţii rezultă că hotărârea organului jurisdicţional disciplinar este limitată la abaterile disciplinare vizate de acţiunea disciplinară.
De altfel, după cum corect a evidenţiat şi recurentul reclamant potrivit art. 72 din Legea nr. 188/2000 "Prezenta lege se completează cu dispoziţiile C. proc. civ.,,. Astfel, este relevant cauzei principiul disponibilităţii, care se caracterizează prin dreptul părţii de a dispune de obiectul procesului, dar şi de mijloacele procesuale acordate de lege, în acest sens fiind prevederile art. 397 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora "Instanţa este obligată să se pronunţe asupra tuturor cererilor deduse judecăţii. Ea nu poate acorda mai mult sau altceva decât s-a cerut, dacă legea nu prevede altfel,,.
Se constată că, prin hotărârea ce a făcut obiectul contestaţiei judiciare, Comisia Superioară de Disciplină a constatat, printre altele, şi următoarele aspecte: deşi în raportul de evaluare este menţionat faptul că imobilul este constituit din parter şi et. 2, acest aspect nu este evidenţiat în publicaţiile de vânzare ulterioare; preţul de începere a licitaţiei cuprins în publicaţia de vânzare din 18.04.2018 nu a fost diminuat cu 25% din valoarea imobilului; publicaţiile de vânzare din 02.08.2018 au fost întocmite în mod defectuos cu privire la termenul de vânzare şi preţul de pornire a licitaţiei, astfel: una dintre acestea stabilea ca termen de vânzare al imobilului 06.09.2018 pentru preţul de 777.096 RON, iar o alta, purtând aceeaşi dată, stabilea ca termen de vânzare 25.10.2018 cu preţ de pornire 582.822 RON, ceea ce a indus în eroare potenţialii cumpărători.
Sesizată cu privire la critica reclamantului referitoare la faptul că, prin reţinerea aspectelor menţionate, s-ar fi depăşit limitele sesizării, prima instanţă nu a dat efect util acesteia. Dezlegarea dată acestei chestiuni este însă doar parţial corectă.
Într-adevăr, după cum corect a observat judecătorul fondului, în cuprinsul acţiunii disciplinare şi al Hotărârii nr. 3/2020 a Consiliului de Disciplină al C.E.J. Constanţa sunt făcute referiri la publicaţia de vânzare din 18.04.2018, reţinându-se neglijenţa reclamantului, prin faptul că a descris incomplet imobilul . Aşadar, în mod corect s-a reţinut că, deşi aspectele referitoare la necesitatea reducerii preţului nu au făcut obiectul hotărârii Consiliului, totuşi neglijenţa se menţine din perspectiva anterior amintită. Astfel, în contextul în care fiecare act de executare pentru care s-a reţinut o neglijenţă în efectuarea sa de către executor constituie o abatere disciplinară distinctă, apărarea recurentului, chiar întemeiată nu putea conduce la constatarea nelegalităţii hotărârii Comisiei Superioare de Disciplină.
Pe de altă parte, nu aceeaşi este situaţia în ceea ce priveşte aspectele referitoare la publicaţiile din 02.08.2018, care lipsesc complet atât din acţiunea disciplinară, cât şi din hotărârea Consiliului de Disciplină. Prin urmare, Înalta Curte constată că prima instanţă nu a observat că instanţa superioară de disciplină le-a reţinut pentru prima dată în calea de atac, depăşind astfel nu doar limitele contestaţiei recurentului-reclamant, dar chiar şi pe cele ale acţiunii disciplinare. Aceasta a condus la încălcarea dispoziţiilor legale mai sus amintite, motivul de casare invocat fiind astfel fondat.
6.2.4. Ultimul motiv de casare invocat de recurentul-reclamant se referă la greşita aplicare a legii în ceea ce priveşte critica referitoare la soluţia dată de Comisia Superioară de Disciplină a B. cu privire la cheltuielile de judecată, fiind aşadar întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1). 8 C. proc. civ.
În esenţă, recurentul a pretins că, prin faptul că a fost admisă contestaţia sa formulată împotriva hotărârii Consiliului de Disciplină, cheltuielile de judecată ar fi trebuit imputate proporţional, sens în care ar fi trebuit avute în vedere şi cele pe care le-a efectuat cu titlu de onorariu avocaţial.
Criticile sunt nefondate.
În acest sens, se observă că, în materia cheltuielilor de judecată, dispoziţiile Ordinului ministrului justiţiei nr. 210/2001 privind Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti conţin o normă specială.
Astfel, potrivit art. 77 "toate cheltuielile efectuate în legătură cu soluţionarea cauzei vor fi suportate de Camera executorilor judecătoreşti în cazul în care acţiunea este respinsă sau de executorul judecătoresc dacă acţiunea este admisă,,. Prin urmare, spre deosebire de art. 453 C. proc. civ. care relaţionează temeiul obligării la plata cheltuielilor de judecată de pierderea procesului, în materia disciplinară de faţă, culpa procesuală se grefează pe soluţia dată acţiunii disciplinare. Astfel, în contextul în care acţiunea disciplinară a fost admisă (soluţie care nu a comportat modificări în urma admiterii contestaţiei formulate în faţa Comisiei Superioare de Disciplină), în mod corect a validat prima instanţă soluţia dată de organul disciplinar cererilor de obligare la plata cheltuielilor de judecată.
7. Temeiul procesual al soluţiei date recursului
Faţă de considerentele reţinute mai sus, prin raportare la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 488 alin. (1). 8 C. proc. civ., va admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 73 din 19 aprilie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pe care o va casa în parte.
În rejudecare, pentru argumentul expus în cadrul analizei celui de-al treilea motiv de casare, va admite în parte contestaţia formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâţii Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea De Apel Constanţa, B. - Comisia superioară de disciplină şi Consiliul de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătoreşti din Constanţa, în sensul că va modifica în parte Hotărârea nr. 9/26.03.2021 pronunţată de Comisia Superioară de Disciplină a B., în dosarul nr. x/2021, prin aceea că va înlătura reţinerea faptei disciplinare referitoare la cuprinsul publicaţiilor de vânzare din data de 2 august 2018 care nu a făcut obiectul acţiunii disciplinare.
Soluţia nu va produce şi alte consecinţe pretinse de recurent (respingerea acţiunii disciplinare sau stabilirea unei sancţiuni disciplinare mai uşoare), în condiţiile în care hotărârea organului disciplinar superior s-a definitivat cu privire la restul abaterilor reţinute şi a căror gravitate justifică sancţiunea dispusă.
În temeiul art. 451-453 C. proc. civ., civ. va obliga intimaţii - pârâţi la plata către recurentul - reclamant A. a sumei de 250 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în fond şi recurs, constând în taxe judiciare de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, ca inadmisibilă.
Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 73 din 19 aprilie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează în parte sentinţa recurată şi, rejudecând:
Admite în parte contestaţia formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea De Apel Constanţa, B. - Comisia superioară de disciplină şi Consiliul de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătoreşti din Constanţa.
Modifică în parte Hotărârea nr. 9/26.03.2021 pronunţată de Comisia Superioară de Disciplină a B., în dosarul nr. x/2021, în sensul că înlătură reţinerea faptei disciplinare referitoare la cuprinsul publicaţiilor de vânzare din data de 2 august 2018.
Obligă intimaţii - pârâţi la plata către recurentul - reclamant A. a sumei de 250 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în fond şi recurs, constând în taxă judiciară de timbru.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 20 decembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.