Cameră preliminară. Excluderea probelor. Legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală. Contestație
Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Camera preliminară
Drept procesual penal. Partea generală. Probele, mijloacele de probă şi procedeele probatorii
Indice alfabetic: - drept procesual penal
- contestație
- camera preliminară
- excluderea probelor
C. proc. pen., art. 342, art. 345
Eventuale contradicții între informațiile furnizate de probele administrate în cursul urmării penale, lipsa de relevanță a acestora pentru clarificarea împrejurărilor cauzei ori semnificația juridică pretins eronată acordată de procuror unora dintre probe sunt chestiuni circumscrise actului propriu-zis de judecată și nu pot face obiectul analizei în procedura de cameră preliminară[1].
I.C.C.J., Secție penală, încheierea nr. 493 din 30 iunie 2023 a completului de 2 judecători de cameră preliminară
Prin încheierea nr. 2 din data de 14 martie 2023 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Craiova, Secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/54/2022/a1 au fost respinse, ca nefondate, cererile şi excepţiile formulate de inculpatul A.
În baza art. 346 alin. (2) C. proc. pen., s-a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. x/P/2022 din data de 06.12.2022 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova privind pe inculpatul A., trimis în judecată, în stare de libertate, pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. (2) C. pen., legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală.
S-a dispus începerea judecăţii cauzei privind pe inculpatul A., trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. (2) C. pen.
Pentru a dispune astfel, judecătorul de cameră preliminară a reţinut, în esenţă, că, prin cererea înregistrată la data de 05.01.2023, inculpatul A. a solicitat constatarea neregularităţii rechizitoriului nr. x/P/2022 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova; constatarea nulităţii actelor de urmărire penale efectuate în cauză in personam faţă de acesta; sancţionarea acestor acte întocmite cu încălcarea flagrantă a legii conform dispoziţiilor art. 280-282 C. proc. pen., (constatarea nulității absolute); excluderea tuturor probelor administrate cu încălcarea dispoziţiilor legale.
Judecătorul de cameră preliminară a reţinut, în esenţă, că, prin rechizitoriul nr. x/P/2022 din data de 06.12.2022 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului A., de profesie avocat, sub acuzația săvârșirii infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. (2) C. pen.
În fapt, prin actul de sesizare a instanței, s-a reținut în sarcina inculpatului A. că, la data de 24.03.2022, în jurul orei 08:15, a condus autoturismul marca X., cu nr. de înmatriculare (…), pe DN 66, pe raza localităţii Vîrț din judeţul Gorj, deşi avea dreptul de a conduce autovehicule suspendat.
În actul de sesizare al instanţei, s-au mai reţinut următoarele:
Prin ordonanţa nr. x/P/2022 din data de 12.05.2022, Poliţia Oraşului Rovinari a dispus începerea urmăririi penale in rem sub aspectul comiterii infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. (2) C. pen.
În procedura de cameră preliminară, inculpatul A. a invocat excepțiile neregularităţii actului de sesizare a instanței, nelegalității administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, solicitând restituirea cauzei la parchet pentru a se formula o cerere de desemnare a altui organ de urmărire penală şi pentru a fi cercetat de către un organ de urmărire penală care îndeplineşte condiţiile de imparţialitate, de bună-credinţă şi de independență, aşa cum prevede Constituţia şi Cartea Europeană a Drepturilor Omului.
Astfel, prin cererea formulată, inculpatul a solicitat să se constate că întreaga urmărire penală a fost efectuată în mod nelegal cu încălcarea principiului loialității administrării probatoriului şi efectuării cercetărilor în cursul procesului penal datorită faptului că se află, din anul 2009, într-o ,,relaţie de duşmănie” cu procurorul șef al Secţiei de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, secţie din care face parte şi procurorul care a instrumentat cauza în calitate de procuror de caz.
În acest context, a apreciat că relaţia de dușmănie s-a manifestat în sensul că ,,s-a încercat în permanență să i se facă astfel de dosare penale, probabil cu scopul de a-i fi compromisă cariera de avocat”.
În opinia apărării, un argument suplimentar în susținerea cererilor şi excepțiilor formulate îl reprezintă încheierea nr. 1 din 02.09.2022, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. y/54/2022, aflată la filele (…) în dosarul de urmărire penală nr. x/P/2022, prin care s-a respins solicitarea aceluiași procuror de efectuare a percheziției domiciliare împotriva sa, cu motivarea că simpla afirmare a faptului că acesta ar locui la o anumită adresă, fără depunerea oricărui alt înscris sau oricăror altor probe, în sensul că ar locui efectiv acolo este neîntemeiată, reținându-se, totodată, de judecătorul de drepturi şi libertăți faptul că i se aduc acuzații deosebit de grave, respectiv înșelăciune şi evaziune fiscală fără ca procurorul de caz să depună vreo probă în sensul susținerii acestora afirmații.
Astfel, inculpatul a considerat că la data la care era cercetat în prezentul dosar, un judecător de drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii de Apel Craiova a constatat că procurorul de caz a făcut acuzaţii nefondate la adresa sa, argumente ce vin în sprijinul afirmațiilor lui, în sensul că toate acţiunile şi activitățile de urmărire penală efectuate de către procurorul de caz au la bază o altă raţiune şi un alt scop decât acela al aflării adevărului, respectiv acela de ,,a se răzbuna” având în vedere că în dosarul indicat în cuprinsul cererii a obţinut continuarea urmăririi penale faţă de procurorul șef al Secţiei de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, secţie din care acesta face parte.
Un alt argument în susţinerea cererilor şi excepţiilor formulate a vizat modul în care procurorul de caz a procedat la citarea în calitate de martori a numiților B. şi C., care au calitatea de clienţi ai săi în dosarul nr. x/181/2018 al Judecătoriei Baia de Aramă, iar audierea acestora în calitatea de martori consideră că a urmărit să conducă compromiterea acestuia în faţa clienţilor săi.
În subsidiar, a solicitat excluderea celor două procese-verbale întocmite în dosarul nr. x/P/2022 din ansamblul probator al cauzei, respectiv procesul-verbal din 25.08.2022, aflat la fila (…) în dosarul de urmărire penală, şi procesul-verbal din 02.09.2022, aflat la fila (…) în dosarul de urmărire penală, precum şi procesul-verbal întocmit de procurorul de caz în data de 20.09.2022, aflat la fila (…) în dosarul de urmărire penală, prin care au fost asimilate ca probe aceste două procese-verbale întocmite în dosarul nr. x/P/2022 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, apreciind că aceste procese-verbale au fost administrate în mod nelegal în prezenta cauză, fiindu-i încălcat dreptul la apărare.
În fine, a solicitat excluderea din materialul probator al cauzei și a declarațiilor martorilor B. şi C., aflate la filele (…), apreciind că acestea au fost administrate neloial, având în vedere că în procesele-verbale de aducere la cunoștință a drepturilor martorilor nu li s-a adus la cunoștință dreptul acestora de a nu da nicio declarație în această cauză.
Judecătorul de cameră preliminară a reținut, în esență, că argumentele prezentate în susținerea acestor excepții, care se referă, în esență, la o presupusă încălcare a principiilor loialităţii obţinerii şi administrării probelor și loialității efectuării urmăririi penale, sunt neîntemeiate, pentru următoarele motive: multiplele cereri de recuzare, precum şi cererea formulată de inculpat în temeiul art. 326 C. proc. pen., fundamentată pe acelaşi motive ca cele ce formează obiectul cauzei de faţă, au fost analizate pe parcursul urmăririi penale, prilej cu care s-a constatat că nu poate fi imputată lipsa de imparţialitate a organului de urmărire penală; mediatizarea unui caz în care inculpatul este apărător, precum şi acţiunile efectuate de acesta împotriva procurorului care a efectuat acte în respectiva cauză şi împotriva căruia s-a formulat plângere penală, nu poate constitui motiv pentru a întemeia afirmația inculpatului că urmărirea penală este afectată, atâta timp cât în prezenta cauză organul de urmărire penală, cu respectarea dispoziţiilor legale efectuează actele de urmărire penală, înainte de toate acesta supunându-se obligaţiilor ce decurg din principiul legalităţii, inclusiv sub aspectul imparţialităţii, al legalităţii activităţii desfăşurate de procuror; urmărirea penală efectuată în dosar este în măsură să reflecte respectarea principiilor arătate mai sus de către organul de urmărire penală, în efectuarea activităţii specifice, fără a pune în discuţie lipsa de imparţialitate a procurorului de caz, cel puţin aparent, prin soluţia adoptată.
În ceea ce priveşte criticile aduse de inculpat, de înlăturare a proceselor-verbale întocmite în dosarul nr. x/P/2022, precum şi înlăturarea depoziţiilor martorilor din prezenta cauză, curtea de apel a reținut că acestea sunt neîntemeiate, cu argumentarea că cele două procese-verbale întocmite într-un alt dosar penal în care inculpatul a fost parte, au constituit probe în dosarul respectiv, sub acest titlu fiind menţionate în actul de sesizare, analizat în prezenta cauză, nefiind supuse astfel, controlului de legalitate şi temeinicie a probelor administrate în cauza de faţă, iar depoziţiile celor doi martori audiaţi de procurorul de caz, în vederea identificării domiciliului inculpatului, dispoziţia procurorului de a fi audiaţi, nu pot constitui temei al încălcării principiului loialității probei, atâta timp cât depozițiile vizează o stare de fapt şi nu relaţia existentă între inculpat şi martori, în calitate de clienţi ai săi, stare de fapt ce urma a fi dovedită, neinterferând cu relația avocat-client.
Împotriva acestei încheieri, a formulat contestație inculpatul A., care, reiterând criticile formulate în fața instanței de fond, a arătat că soluția pronunțată este netemeinică și nelegală.
Examinând legalitatea și temeinicia încheierii atacate, prin prisma motivelor de contestație invocate, cât și din oficiu, în limitele conferite de dispozițiile art. 347 alin. (4) C. proc. pen., art. 281 C. proc. pen. și art. 282 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte, Completul de 2 judecători, apreciază nefondată contestația formulată, pentru următoarele considerente:
Prioritar, Înalta Curte, Completul de 2 judecători de cameră preliminară, reține limitele și specificul obiectului procedurii de faţă, astfel cum sunt definite explicit în cuprinsul dispoziţiilor art. 342 C. proc. pen., normă care statuează asupra prerogativelor judecătorului de a verifica, după trimiterea în judecată, chestiuni punctuale, enumerate limitativ, respectiv: competenţa instanţei sesizate prin rechizitoriu, legalitatea sesizării instanţei, legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.
Legalitatea sesizării implică verificarea, reală și efectivă, a îndeplinirii condiţiilor de formă şi conţinut ale rechizitoriului, judecătorul analizând dacă actul de sesizare se conformează exigenţelor art. 328 alin. (1) C. proc. pen., referitoare, inter alia, la verificarea sa prealabilă de către procurorul ierarhic superior, la indicarea persoanelor trimise în judecată, a faptelor reţinute în sarcina acestora, a încadrării juridice ori a probelor/mijloacelor de probă care au fundamentat opţiunea procurorului de a da cauzei rezolvarea prevăzută de art. 327 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
În această etapă, accentul cade pe verificarea clarităţii acuzaţiei, respectiv a descrierii faptelor penale - ca manifestări în sfera realității obiective - într-o manieră detaliată, explicită, lipsită de ambiguitate, care să permită inculpaţilor înţelegerea deplină a conţinutului faptic al acuzaţiilor penale, iar judecătorului – individualizarea, dincolo de orice echivoc, a obiectului și limitelor judecății.
Legalitatea administrării probelor presupune verificarea, din perspectiva dispozițiilor art. 101-102 C. proc. pen., a legalității procedeelor probatorii și a mijloacelor de probă administrate în faza inițială a procesului.
În egală măsură, un atare examen implică o evaluare a probelor din aceeași unică perspectivă a legalității (sau, după caz, a loialităţii), judecătorul analizând doar legalitatea, iar nu oportunitatea actului prin care s-a dispus/respins administrarea unei probe de către organul de urmărire penală.
În materia probațiunii, examenul judecătorului de cameră preliminară are o unică finalitate – excluderea probelor care au stat la baza dispoziției de trimitere în judecată, dar care au fost administrate în mod nelegal. Modul de apreciere a conținutului informativ al probelor de către procuror și cenzurarea valorii atribuite unora dintre probele administrate în detrimentul altora reprezintă chestiuni esențial circumscrise conceptului de ,,apreciere a probelor”, în înțelesul art. 103 C. proc. pen., care nu se subsumează obiectului legal al camerei preliminare.
Legalitatea efectuării actelor de urmărire penală presupune verificarea, în condiţiile legii, a tuturor actelor de urmărire penală, examen care, similar verificării competenţei, pentru a avea un caracter efectiv trebuie să îndeplinească, deopotrivă, exigenţele anterior menţionate.
În definirea limitelor verificărilor efectuate de judecătorul de cameră preliminară, sunt pertinente, de asemenea, dispozițiile relative la nulități, ele disciplinând atât participanții procesuali îndreptățiți a invoca încălcări ale legii în faza de urmărire penală, cât și coordonatele procedurale în care astfel de încălcări pot fi invocate în camera preliminară.
Așadar, examenul judecătorului de cameră preliminară este limitat, prin voinţa legiuitorului, la chestiuni eminamente de drept, circumscrise exigențelor de formă și conținut ale actelor procedurale, de concordanță a acestora din urmă cu actele procesuale pe care le încorporează ori cu dispozițiile legale pertinente în faza de urmărire penală, caracteristici ce imprimă acestui examen un specific inevitabil formal.
Sub aspectul legalităţii administrării probelor, făcând trimitere la considerentele expuse în preambulul analizei cererilor și excepțiilor formulate, Înalta Curte subliniază că verificarea legalității probelor din perspectiva dispozițiilor art. 101-102 C. proc. pen. implică, în realitate, un examen al legalității actelor procesuale prin care s-a dispus administrarea unui mijloc de probă, respectiv al actelor procedurale prin care acea probă a fost obținută.
Conceptual, noțiunile de probă, mijloc de probă și procedeu probatoriu sunt delimitate în cuprinsul art. 97 alin. (1)-(3) C. proc. pen. Probele în sine, ca elemente de fapt care servesc la constatarea existenței/inexistenței vreuneia dintre împrejurările prevăzute de art. 97 alin. (1) C. proc. pen., nu pot fi obținute nelegal decât dacă mijlocul de probă sau procedeul probatoriu prin care se administrează acea probă este nelegal.
Aceasta înseamnă că examenul judecătorului de cameră preliminară este subordonat, în speță, chestiunilor ce țin de regimul nulităților actelor procesuale/procedurale prin care s-au dispus ori administrat probele a căror excludere a fost solicitată, sancțiunea prevăzută de art. 102 C. proc. pen., urmând a opera exclusiv în ipoteza constatării nulității acestei categorii de acte. Pretinsele contradicții între informațiile furnizate de probele administrate, lipsa de relevanță a acestora pentru clarificarea împrejurărilor cauzei ori semnificația juridică pretins eronată acordată de procuror unora dintre probe sunt chestiuni circumscrise actului propriu-zis de judecată și nu pot fi cenzurate în camera preliminară.
În aceste coordonate de principiu, examinând legalitatea administrării în dosarul penal nr. x/P/2022 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova a proceselor-verbale întocmite de IPJ Dolj ‒ S.I.C. la data de 25.08.2022 şi 02.09.2022 în dosarul nr. x/P/2022 al aceleiaşi unităţi de parchet prin prisma cererii formulată de inculpat, Înalta Curte constată că cererea de excludere a acestor înscrisuri a fost formulată de contestator cu argumentarea, în esență, că au fost administrate cu presupusa încălcare a principiului contradictorialității și a dreptului la apărare.
S-a susținut că procesele-verbale întocmite de IPJ Dolj ‒ S.I.C. la data de 25.08.2022 şi 02.09.2022 în dosarul nr. x/P/2022 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, au fost preluate, ca înscrisuri care pot servi drept probe, în dosarul penal nr. x/P/2022 al aceleiaşi unităţi de parchet, fără ca acestea să îi fi fost comunitate.
Sub un prim aspect, se reţine că înscrisurile se află depus la dosarul de urmărire penală, filele (…), astfel încât instanța de judecată are posibilitatea reală de a le identifica cu certitudine și de a le pune în discuția părților în cursul judecății, cu respectarea principiilor contradictorialității și al dreptului la apărare, astfel încât inculpatului i se oferă o oportunitate adecvată pentru exercitarea efectivă a dreptului la apărare în raport cu conținutul acestor mijloace de probă în cursul judecății, neidentificându-se probleme de regularitate a sesizării instanței.
În ceea ce privește critica inculpatului constând în faptul că în mod greșit nu s-a procedat la comunicarea, din oficiu, a proceselor-verbale întocmite de IPJ Dolj ‒ S.I.C. la data de 25.08.2022 şi 02.09.2022 în dosarul nr. x/P/2022 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, preluate, ca înscrisuri care pot servi drept probe, în dosarul penal nr. x/P/2022 al aceleiaşi unităţi de parchet, Înalta Curte o constată nefondată.
Potrivit art. 83 lit. b) C. proc. pen., denumit ,,Dreptul inculpatului”, „În cursul procesului penal, inculpatul are următoarele drepturi: dreptul de a consulta dosarul, în condiţiile legii;”.
Evaluând prevederile art. 83 C. proc. pen. prin prisma criticilor formulate de inculpat, Înalta Curte, completul de 2 judecători, constată că legiuitorul a reglementat astfel dreptul inculpatului de a consulta dosarul, în condiţiile legii, însă nu a normat, corelativ, și eventuala obligație a procurorului care instrumentează dosarul de urmărire penală de a comunica, din oficiu, toate actele procesuale efectuate ori înscrisurile atașate.
Cu atât mai mult, legiuitorul nu a limitat dreptul procurorului de a administra mijloacele de probă apreciate utile pentru lămurirea cauzei instrumentate, numai ulterior consultării dosarului de către inculpat.
De altfel, se observă că, în concret, contestatorul nu a invocat încălcarea vreunui text de lege sub acest aspect, criticile formulate constituind, în realitate, interpretări subiective ale conținutului și sferei de aplicare a dispozițiilor art. 83 şi urm. C. proc. pen.
În concluzie, constatându-se inexistența vreunei dispoziții legale care să reclame comunicarea către părți din oficiu, de către procuror, a tuturor înscrisurilor atașate la dosar, Înalta Curte conchide în sensul inexistenței situației premisă a sancțiunii nulității și, implicit, a caracterului nefondat al criticii formulate.
Celelalte critici ale inculpatului vizează, în esenţă, modul de apreciere de către organele de urmărire penală a probelor administrate în cauză, or această împrejurare nu se circumscrie problematicii regularității actului de sesizare a instanței, ci antamează apărări de fond, ce urmează a fi valorificate în cursul judecății.
În fine, în considerarea Deciziei nr. 554/19.09.2017 a Curții Constituționale (publicată în Monitorul Oficial nr. 1013 din data de 21.12.2017), examinând din oficiu actele de urmărire penală și mijloacele de probă care au stat la baza dispoziției de trimitere în judecată, Înalta Curte, Completul de 2 judecători nu identifică neregularități sancționabile cu nulitate absolută sau relativă, care să reclame eventuala lor sancționare.
Pentru considerentele astfel expuse, Înalta Curte, Completul de 2 judecători, a apreciat încheierea atacată ca fiind legală și temeinică, motiv pentru care, în baza art. 347 și art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, contestaţia formulată de inculpatul A. împotriva încheierii nr. 2 din data de 14 martie 2023, pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Craiova, Secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/54/2022/a1.
[1] În același sens încheierile nr. 352 din 9 mai 2023, nr. 294 din 10 mai 2022, nr. 930 din 16 noiembrie 2021