Şedinţa publică din data de 29 februarie 2024
Asupra conflictului de competenţă de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1792/2023 din data de 04 decembrie 2023 pronunţată de Judecătoria Vaslui, a fost admisă excepţia de necompetenţă materială a Judecătoriei Vaslui şi în baza art. 50 din C. proc. pen. rap. la art. 47 alin. (1) din C. proc. pen. şi art. 585 alin. (2) din C. proc. pen., art. 147 alin. (1), (15)4 alin. (2) teza finală din Legea nr. 302/2004, s-a declinat competenţa de soluţionare a cererii având ca obiect alte modificări ale pedepsei (art. 585 noul C. proc. pen..) - recunoaşterea hotărârilor penale sau a altor acte judiciare străine (Legea 302/2004), pe cale principală, formulată de condamnatul A., deţinut în Penitenciarul Vaslui, în favoarea Curţii de Apel Iaşi.
În acest sens, s-a menţionat că, prin cererea înregistrată, condamnatul A., deţinut în Penitenciarul Vaslui, a formulat cerere de contopirea pedepsei în a cărei executare se află, cu pedepsele aplicate în Marea Britanie, Norvegia şi Franţa şi a căror recunoaştere pe cale incidentală o solicită.
S-a reţinut că petentul condamnat execută pedeapsa de 4 ani şi 1 lună închisoare, aplicată prin sent. pen. nr. 634/2023 din 20.04.2023 a Judecătoriei Vaslui.
La primul termen de judecată din data de 21.11.2023, petentul şi-a precizat cererea ca fiind doar de recunoaştere a hotărârilor străine din Marea Britanie, Norvegia şi Franţa, toate din perioada anilor 2008-2013, astfel cum acestea figurează în cazierul judiciar, fără alte solicitări.
Faţă de aceste precizări, instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Vaslui în soluţionarea cererii de recunoaştere hotărâri străine calificată ca fiind pe cale principală şi a apreciat că în cauza pendinte este incident art. 154 alin. (2) teza finală din Legea nr. 302/2004.
S-a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Curţii de Apel Iaşi.
Prin sentinţa penală nr. 21 din data de 07.02.2024 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în temeiul art. 47 alin. (2) din C. proc. pen. rap. la art. 585 alin. (2) din C. proc. pen. şi la art. 147 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Iaşi, invocată din oficiu, cu privire la soluţionarea cererii de modificare pedeapsă - recunoaştere hotărâre penală străină pe cale incidentată, formulată de condamnatul A..
În temeiul art. 50 din C. proc. pen. rap. la art. 585 alin. (2) din C. proc. pen. şi la art. 147 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Vaslui.
În temeiul art. 51 alin. (1) din C. proc. pen., s-a constat ivit conflictul negativ de competenţă între Curtea de Apel Iaşi şi Judecătoria Vaslui şi în temeiul art. 51 alin. (2) din C. proc. pen., a fost sesizată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă.
În acest sens, după lămurirea cadrului procesual, s-a reţinut că persoana condamnată A. a solicitat modificarea pedepsei pe care o execută în prezent în Penitenciarul Vaslui, în sensul reţinerii concursului de infracţiuni cu infracţiunile pentru care a fost sancţionat în Marea Britanie, Norvegia şi Franţa, în perioada anilor 2008-2013, aşa cum rezultă din fişa de cazier judiciar a acestuia, filele x, interesul condamnatului fiind acela de deducere din pedeapsă a eventualelor pedepse deja executate, ceea ce presupune, în prealabil, recunoaşterea hotărârilor penale străine pe cale incidentată.
S-a menţionat că, potrivit situaţiei juridice extrase din baza de date a A.N.P., fila x, condamnatul A. se află în executarea unei pedepse de 4 ani şi 1 (una) lună închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 634/20.04.2023, pronunţată de Judecătoria Vaslui în dosarul nr. x/2023, definitivă prin necontestare, având ca obiect modificare pedeapsă, filele x. În baza acestei sentinţe penale, Judecătoria Vaslui a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 747/26.04.2023, condamnatul aflându-se încarcerat în Penitenciarul Vaslui.
Prin urmare, cererea principală formulată de condamnatul A. este cea de modificare pedeapsă, conform art. 585 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., iar cererea de recunoaştere a unor hotărâri penale străine, la cererea persoanei interesate, reprezintă cererea secundară deoarece este analizată în cadrul procesual impus de cererea principală şi serveşte soluţionării cererii principale, având astfel natura unei cereri incidentale.
În aceste condiţii, competenţa de soluţionare a acestei cereri secundare este dată, în mod firesc, instanţei competente să soluţioneze cererea principală.
În plus, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit prin Decizia nr. 1/2018, pronunţată în recurs în interesul legii, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 140 indice 1 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 (actualul art. 147 alin. (2) după republicarea Legii nr. 302/2004), că cererea de recunoaştere a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii pronunţată de o instanţă străină, formulată de persoana condamnată, aflată în România, în vederea contopirii cu pedepse aplicate de instanţele române şi deducerii duratei executate în străinătate, este o cerere incidentală de competenţa instanţei învestite cu soluţionarea cererii de contopire.
Potrivit dispoziţiilor art. 585 alin. (2) din C. proc. pen., în cazul unei cereri de modificare pedeapsă instanţa competentă să dispună asupra acesteia este instanţa de executare a ultimei hotărâri sau, în cazul în care persoana condamnată se află în stare de deţinere, instanţa corespunzătoare în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere.
În cazul condamnatului A., instanţa de executare a ultimei hotărâri este Judecătoria Vaslui care a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 747/26.04.2023 în baza sentinţei penale nr. 634/20.04.2023, pronunţată de Judecătoria Vaslui în dosarul nr. x/2023, definitivă prin necontestare.
Cererea secundară de recunoaştere a unor hotărâri străine este o cerere incidentală celei principale de modificare pedeapsă şi revine în competenţa de soluţionare a aceleiaşi instanţe, respectiv Judecătoria Vaslui, cererea secundară urmând soarta juridică a cererii principale.
De altfel, în această materie, există o reglementare legală expresă care consacră acelaşi principiu, respectiv art. 147 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională.
În mod eronat Judecătoria Vaslui a invocat în susţinerea soluţiei de declinare a competenţei către Curtea de Apel Iaşi dispoziţiile art. 154 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, aceste dispoziţii legale fiind, ab initio, în afara cadrului procesual determinat de solicitarea condamnatului A. (a se vedea denumirea titlului VI din Legea nr. 302/2004 din care face parte articolul menţionat). Acesta nu a solicitat recunoaşterea unor hotărâri penale străine în scopul de a le executa în România, ci în interesul uşurării situaţiei sale juridice, scopul fiind acela de deducere din pedeapsa pe care o execută în prezent a unor pedepse deja executate în străinătate.
Prin urmare, a menţionat că deoarece cauza având ca obiect cererea de modificare pedeapsă aflându-se în competenţa de soluţionare a Judecătoriei Vaslui, atunci şi cererea incidentală revine tot în competenţa de soluţionare a Judecătoriei Vaslui.
Fiind învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, în temeiul art. 51 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Judecătoria Vaslui.
Potrivit art. 51 alin. (1) din C. proc. pen., când două sau mai multe instanţe se recunosc competente a judeca aceeaşi cauză ori îşi declină competenţa reciproc, conflictul pozitiv sau negativ de competenţă se soluţionează de instanţa ierarhic superioară.
Potrivit art. 51 alin. (2) din C. proc. pen., instanţa ierarhic superioară comună este sesizată, în caz de conflict pozitiv, de către instanţa care s-a declarat cea din urmă competentă, iar în caz de conflict negativ, de către instanţa care şi-a declinat cea din urmă competenţa.
În acest sens, se constată că persoana condamnată A. a solicitat modificarea pedepsei pe care o execută în prezent în Penitenciarul Vaslui, în sensul reţinerii concursului de infracţiuni cu infracţiunile pentru care a fost sancţionat în Marea Britanie, Norvegia şi Franţa, în perioada anilor 2008-2013,
Faţă de cererea formulată, Înalta Curte constată că obiectul cauzei cu care a fost învestită iniţial Judecătoria Vaslui îl constituie cererea persoanei condamnate A. de modificare a pedepsei, potrivit art. 585 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., nefiind incidente dispoziţiile privind recunoaşterea şi punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti care atrag competenţa exclusivă a curţii de apel, ci dispoziţiile art. 147 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.
Conform art. 147 alin. (2) din Legea nr. 302/2004: Recunoaşterea hotărârilor judecătoreşti străine, în vederea producerii de efecte juridice, altele decât executarea în regim de detenţie a pedepsei, se face şi pe cale incidentală, în cadrul unui proces penal în curs, de către procuror, în faza de urmărire penală, sau de către instanţa de judecată pe rolul căreia se află cauza spre soluţionare.
În ceea ce priveşte competenţa de soluţionare a unei astfel de cereri de modificare a pedepsei, în raport cu dispoziţiile art. 585 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din C. proc. pen. şi având în vedere şi decizia nr. 1/22.01.2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, Înalta Curte reţine că, în cazul condamnatului A., instanţa de executare a ultimei hotărâri este Judecătoria Vaslui care a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 747/26.04.2023 în baza sentinţei penale nr. 634/20.04.2023, pronunţată de Judecătoria Vaslui în dosarul nr. x/2023, definitivă prin necontestare.
Pentru considerentele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind persoana condamnată A. în favoarea Judecătoriei Vaslui, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru persoana condamnată, în cuantum de 340 RON, rămâne în sarcina statului.
În conformitate cu art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe persoana condamnată A. în favoarea Judecătoriei Vaslui, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru persoana condamnată, în cuantum de 340 RON, rămâne în sarcina statului.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 februarie 2024.