Şedinţa publică din data de 05 martie 2024
Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
La 14.02.2019, a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, sub nr. x/2023, plângerea penală formulată de persoanele vătămate A. şi S.C. B. S.R.L., prin administrator A., împotriva ordonanţei emise la 19.07.2023 în dosarul de urmărire penală nr. 832/P/2020 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj.
Prin plângerea formulată, petenţii A. şi S.C. B. S.R.L. au solicitat desfiinţarea ordonanţei emise la 19.07.2023 în dosarul nr. x/2020 (număr iniţial 54/P/2019) al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj şi începerea judecăţii sau reluarea urmăririi penale. În motivarea plângerii, în esenţă, s-a arătat că dosarul nr. x/2020 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj vizează o serie de fapte de natură penală comise de angajaţi ai Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci (O.S.I.M.) Bucureşti începând cu anul 2018. În primul rând, cu încălcarea mai multor prevederi legale, angajaţii O.S.I.M. au publicat abuziv, la 29.11.2018, o cerere de brevet care a fost retrasă de către solicitant - respectiv S.C. B. S.R.L. - cu o lună înainte de publicarea abuzivă. La momentul retragerii cererii de brevet, aceasta a fost înlocuită prompt de S.C. B. S.R.L. cu o alta, cuprinzând câteva modificări de ordin formal, însă având acelaşi conţinut tehnic. Prin publicarea abuzivă a cererii retrase, O.S.I.M. a dezvăluit soluţia tehnică din cea de a doua cerere. S-a menţionat că Legea nr. 64/1991 (republicată) stipulează procedura prin care solicitantul retrage cererea de brevet (art. 27 alin. (3).
S.C. B. S.R.L. a respectat în întregime procedura, retrăgând cererea de brevet în mod legal, valid şi la termen. În momentul publicării ilegale, cererea de brevet era retrasă din punct de vedere legal. O.S.I.M. a ignorat însă procedurile legale şi a publicat o cerere de brevet retrasă. Lucrurile nu s-au oprit însă aici, O.S.I.M. continuând comportamentul abuziv la adresa S.C. B. S.R.L. pe parcursul mai multor ani. Acţiunile O.S.I.M. au cauzat pierderi de mai multe milioane de euro pentru S.C. B. S.R.L. şi pentru inventator.
Termenul de răspuns stipulat în Notificarea O.S.I.M. indicată mai sus este de 30 de zile, iar calcularea efectivă se realizează conform art. 49 alin. (5) - art. 3 alin. (5) şi alin. (7) din Regulament (H.G. nr. 547/2008). Prin aplicarea termenelor legale, O.S.I.M. ar fi trebuit să aştepte răspuns la notificare până cel puţin după data de 10 decembrie 2018. O.S.I.M. ar fi trebuit să "ia act de retragerea cererii de brevet" la momentul primirii notificării de retragere, prin examinatorul care avea dosarul în lucru. Aşadar, faptul că O.S.I.M. nu a aşteptat răspuns la acea notificare a reprezentat numai un pas dintr-o serie de încălcări ale legii comise legat de publicarea abuzivă din 29.11.2018.
Prin încheierea penală nr. 1252/02.11.2023 a Tribunalului Cluj, pronunţată în dosarul nr. x/2023, s-a admis excepţia de necompetenţă materială ridicată din oficiu şi s-a declinat competenţa în favoarea judecătorului de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Gherla.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Gherla la 13.12.2023, sub nr. x/2023, fixându-se termen la 12.01.2024. La acest din urmă termen, judecătorul de cameră preliminară a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Gherla şi a reţinut cauza în pronunţare cu privire la această excepţie.
Cu privire la excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Gherla, judecătorul de cameră preliminară a reţinut, în esenţă, următoarele:
Intimata C. a trimis note scrise, prin care a solicitat (printre altele) declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti. În motivarea cererii, intimata a menţionat, în esenţă, că, potrivit art. 41 atin. 1 lit. a) C. proc. pen., instanţa competentă să soluţioneze cauza este cea de la locul săvârşirii pretinsei fapte, anume Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti. Astfel, având în vedere ca urmărirea penală s-a efectuat cu nerespectarea ordinii de la art. 41 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.., iar prima dintre instanţele care deţine competenţa teritorială este cea de la locul săvârşirii infracţiunii, în condiţiile în care faptele pretins infracţionale care au format obiectul urmăririi penale au fost săvârşite la sediul Oficiul de Stat pentru Invenţii si Mărci din Strada x 5, Bucureşti, unde intimaţii sunt angajaţi şi îşi desfăşoară activitatea profesională, competenţa teritorială revine Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti. Instanţa de la locuinţa sau sediul persoanei vătămate (Judecătoria Gherla) este ultima potrivit ordinii de competenţă instituite de art. 41 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.., după locul săvârşirii infracţiunii şi locuinţa suspectului. Declinarea competenţei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti este cu atât mai justificată cu cât această instanţă de la sediul Oficiului de Stat pentru Invenţii si Mărci este investită cu mai multe cauze privind activitatea Oficiului şi deţine o practică mai bogată în această materie, specializarea judecătorilor putând fi, astfel, valorificată.
Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Gherla a reţinut că, potrivit art. 341 alin. (1) C. proc. pen.., "După înregistrarea plângerii la instanţa competentă, aceasta se trimite în aceeaşi zi judecătorului de cameră preliminară. Plângerea greşit îndreptată se trimite pe cale administrativă organului judiciar competent".
În speţă, plângerea s-a înregistrat la Judecătoria Gherla, însă la momentul înregistrării judecătorul nu putea să se desesizeze şi să trimită plângerea pe cale administrativă organului judiciar competent deoarece nu avea elementele de fapt necesare, neavând la dispoziţie dosarul parchetului. Numai după înregistrarea plângerii, formarea dosarului şi emiterea unei adrese către parchet, a fost transmis dosarul de urmărire penală. În opinia judecătorului, din moment ce s-a format un dosar, plângerea nu mai poate fi trimisă organului competent pe cale administrativă.
Deoarece cauza este de competenţa judecătorului de cameră preliminară, s-a apreciat că sunt aplicabile dispoziţiile art. 342 C. proc. pen.., astfel că s-a verificat cu prioritate competenţa instanţei (implicit, a judecătorului de cameră preliminară).
S-a reţinut că, potrivit art. 340 alin. (1) C. proc. pen.., "(1) Persoana a cărei plângere împotriva soluţiei de clasare, dispusă prin ordonanţă sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul ele cameră preliminară de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă".
În speţă, soluţia dată de procuror se referă la săvârşirea infracţiunilor de neglijenţă în serviciu, prev. de art. 298 C. pen., abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) C. pen., divulgarea unor informaţii referitoare la cererea de brevet, prev. de art. 59 alin. (1) din Legea nr. 64/1991, delapidare, prev. de art. 295 alin. (1) C. pen. şi fals intelectual, prev. de art. 321 alin. (1) C. pen.
Referitor la competenţa materială, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Gherla a reţinut că, potrivit art. 35 C. proc. pen.., judecătoria are competenţă materială generală (poate judeca orice infracţiune, cu excepţiile prevăzute de lege). Art. 36 şi art. 38 C. proc. pen.. nu prevăd că infracţiunile menţionate mai sus ar fi în competenţa acelor catregorii de instanţe. Prin urmare, competenţa materială cu privire la aceste infracţiuni aparţine judecătoriei.
În privinţa competenţei teritoriale, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Gherla a reţinut că, potrivit art. 41 C. proc. pen.., "(1) Competenţa după teritoriu este determinată, în ordine, de: a) locul săvârşirii infracţiunii; b) locul în care a fost prins suspectul sau inculpatul; c) locuinţa suspectului sau inculpatului persoană fizică ori, după caz, sediul inculpatului persoană juridică, la momentul la care a săvârşit fapta; d) locuinţa sau, după caz, sediul persoanei vătămate. (2) Prin locul săvârşirii infracţiunii se înţelege locul unde s-a desfăşurat activitatea infracţională, în totul sau în parte, ori locul unde s-a produs urmarea acesteia. (...) (5) Ordinea de prioritate prevăzută la alin. (1) se aplică în cazul în care două sau mai multe instanţe sunt sesizate simultan ori urmărirea penală s-a efectuat cu nerespectarea acestei ordini".
Aşa cum reiese din ordonanţa atacată şi din actele aflate în dosarul de urmărire penală, infracţiunile ce fac obiectul plângerii au fost săvârşite de către funcţionari ai Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci (O.S.I.M.) în exercitarea atribuţiilor de serviciu, implicit aceştia aflându-se la locul de muncă în momentul săvârşirii infracţiunilor, respectiv O.S.I.M. Conform adresei de internet https:/www.x.ro/, O.S.I.M. are sediul în municipiul Bucureşti, strada x, numărul 5.
Conform Hotărârii Guvernului României nr. 1217/2023 şi având în vedere că O.S.I.M. are sediul în sectorul 3, reiese că aparţine Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti competenţa teritorială.
S-a reţinut că primul criteriu de stabilire a competenţei este locul săvârşirii infracţiunii, fiind irelevante celelalte criterii (locuinţa inculpatului, locuinţa persoanei vătămate etc).
În speţă, urmărirea penală s-a efectuat cu nerespectarea competenţei teritoriale prevăzute de art. 41 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.., deoarece procurorul general din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin ordonanţa din 19.07.2019 a stabilit competenţa efectuării urmăririi penale în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, având în vedere că domiciliul uneia dintre persoanele vătămate se află în circumscripţia teritorială a acestei unităţi de parchet. Prin urmare, s-a pus problema dacă parchetul trebuie să sesizeze instanţa competentă potrivit unuia dintre criteriile prevăzute de art. 41 alin. (1) C. proc. pen.. sau este obligat să sesizeze instanţa competentă potrivit ordinii prevăzute de art. 41 alin. (1) C. proc. pen.
S-a apreciat că interpretarea corectă a acestor norme este aceea că ordinea de prioritate nu vizează organele de urmărire penală (se va aplica însă în caz de sesizări simultane ale acestora) şi se aplică la sesizarea de către parchete a instanţelor, astfel că procurorul va fi obligat să o respecte cu această ocazie, chiar dacă prin aceasta el urmează să sesizeze o altă instanţă decât cea pe lângă care funcţionează.
Prin urmare, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Gherla a aplicat în cauză dispoziţiile asemănătoare ale art. 346 alin. (6) C. proc. pen.
Având în vedere cele de mai sus, prin încheierea penală nr. 7 din 12.01.2024 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Gherla, în dosarul nr. x/2023, în temeiul art. 342, art. 346 alin. (6) şi art. 47 C. proc. pen.., a fost admisă excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Gherla şi a fost declinată competenţa în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, în vederea soluţionării plângerii formulate de petenţii A. şi S.C. B. S.R.L., împotriva ordonanţei nr. 832/P/2020 din 19.07.2023 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti la 25.01.2024, sub nr. x/2023, fixându-se termen de judecată la 13.02.2024. La acest din urmă termen, judecătorul de cameră preliminară a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport cu excepţia necompetenţei teritoriale, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti a reţinut următoarele:
Prin ordonanţa procurorului din 19.07.2023, dată în dosarul nr. x/2020 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, s-au dispus următoarele:
1. Clasarea cauzei faţă de suspectul D., cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunii de neglijenţă în serviciu, prev. de art. 298 C. pen.
2. Clasarea cauzei faţă de suspecta C., cercetată sub aspectul săvârşirii infracţiunii de neglijenţă în serviciu, prev. de art. 298 C. pen.
3. Clasarea cauzei sub aspectul comiterii infiracţiunii de abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) C. pen.
4. Clasarea cauzei sub aspectul comiterii infracţiunii de divulgarea de către personalul O.S.I.M., precum, şi de către persoanele care efectuează lucrări în legătură cu invenţiile datelor cuprinse în cererile de brevet până la publicarea lor, prev. de art. 59 alin. (1) din Legea nr. 64/1991.
5. Clasarea cauzei sub aspectul comiterii infracţiunii de delapidare, prev. de art. 295 alin. (1) C. pen.
6. Clasarea cauzei sub aspectul comiterii infracţiunii de fals intelectual, prev. de art. 321 alin. (1) C. pen.
Prin plângerea penală înregistrată în 12.02.2019 la Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, persoanele vătămate A. şi S.C. B. S.R.L., prin administrator A., au solicitat efectuarea de cercetări faţă de funcţionarii publici din cadrul Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci (în continuare O.S.I.M.) care au avut în instrumentare cererea de brevet de invenţie (în continuare CBI) a persoanelor vătămate, cu nr. x, formându-se astfel dosarul penal nr. x/2020
În drept, s-a solicitat efectuarea de cercetări cu privire la săvârşirea infracţiunilor de neglijenţă în serviciu, prev. de art. 298 C. pen., abuz în serviciu, prev. de art. 297 C. pen. şi divulgarea informaţiilor secrete de serviciu sau nepublice, prevăzut de art. 304 C. pen.
În fapt, s-a arătat că angajaţii O.S.I.M. au publicat abuziv la 29.11.2018 o cerere de brevet care a fost retrasă de către solicitant - respectiv B. - precizându-se că la momentul retragerii cererii de brevet, aceasta a fost înlocuită prompt de B. cu o alta, cuprinzând câteva modificări de ordin formal, însă având acelaşi conţinut tehnic. Prin publicarea abuzivă a cererii retrase, O.S.I.M. a dezvăluit soluţia tehnică din cea de a doua cerere, iar acţiunile O.S.I.M. au cauzat pierderi de mai multe milioane de euro pentru societatea B. şi pentru inventator.
La 26.09.2019, persoanele vătămate au adus o completare la plângerea penală, prin reclamarea infracţiunilor de fals intelectual şi delapidare comise în legătură cu comunicarea O.S.I.M. din 02.04.2019 şi faptul că sumele de bani plătite de către persoanele vătămate nu au fost restituite în urma retragerii CIB x. Totodată, s-a menţionat că funcţionarii O.S.I.M. continuă comportamentul abuziv prin nerăspunderea la cererile persoanelor vătămate în legătură cu eliberarea certificatelor de prioritate pentru CBI x şi CBI z.
La 21.11.2019, persoanele vătămate au înregistrat o nouă completare la plângerea penală depusă, prin care au solicitat schimbarea încadrării juridice din neglijentă în serviciu, prev. de art. 298 C. pen. în abuz în serviciu conform art. 304 C. pen., în formă continuată pentru toate faptele din plângere şi din completările la acest act şi punerea în mişcare a acţiunii penale şi tragerea la răspundere penală a făptuitorilor conform noii încadrări.
La 16.12.2022, persoanele vătămate au adus o completare la plângerea penală, prin reclamarea faptului că O.S.I.M. a blocat derularea procedurilor aferente cererii de brevet de invenţie nr. z si a refuzat rambursarea sumelor achitate în avans.
Împotriva ordonanţei de mai sus, petenţii A. şi S.C. B. S.R.L. au depus o plângere la prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, plângere ce a fost soluţionată prin ordonanţa nr. 111/II/2/2023 din 20.09.2023, fiind respinsă, cu motivarea că nu este temeinică.
Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti a reţinut că, potrivit art. 340 alin. (1) C. proc. pen.. "Persoana a cărei plângere împotriva soluţiei de clasare, dispusă prin ordonanţă sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul ele cameră preliminară de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă".
În speţă, soluţia dată de procuror se referă la săvârşirea infracţiunilor de neglijenţă în serviciu, prev. de art. 298 C. pen., abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) C. pen., divulgarea unor informaţii referitoare la cererea de brevet, prev. de art. 59 alin. (1) din Legea nr. 64/1991, delapidare, prev. de art. 295 alin. (1) C. pen. şi fals intelectual, prev. de art. 321 alin. (1) C. pen.
Potrivit art. 41 C. proc. pen.., competenţa după teritoriu pentru infracţiunile săvârşite în România este determinată, în ordine, de: a) locul săvârşirii infracţiunii (locul unde s-a desfăşurat activitatea infracţională în tot sau în parte, ori locul unde s-a produs urmarea acesteia - art. 41 alin. (2) C. proc. pen..); b) locul în care a fost prins suspectul sau inculpatul; c) locuinţa suspectului sau inculpatului persoană fizică, ori după caz, sediul inculpatului persoană juridică, la momentul la care a săvârşit fapta; d) locuinţa sau, după caz, sediul persoanei vătămate.
Competenţa teritorială stabileşte care dintre instanţele judecătoreşti de grad egal de pe teritoriul ţării este împuternicită să judece o cauză penală, împărţind cauzele penale între instanţele judecătoreşti pe linie orizontală, în funcţie de circumscripţia teritorială în care-şi exercită atribuţiile. Determinarea instanţei competente din punct de vedere teritorial se stabileşte după ce a fost determinată competenţa din punct de vedere al materiei şi calităţii persoanei. Raportat la infracţiunile cercetate în dosarul de urmărire penală cu nr. x/2020 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj şi la împrejurarea că presupuşii făptuitori nu au o calitate care să justifice reţinerea unei competenţe după calitatea persoanei, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti a constatat că judecătoria ar fi competentă să judece cauza pe fond şi, în consecinţă, plângerea întemeiată pe dispoziţiile art. 340 C. proc. pen.. este de competenţa judecătorului de cameră preliminară din cadrul judecătoriei.
Problema care prezintă interes este stabilirea instanţei/instanţelor care ar fi competente teritorial să judece cauza. Judecătorul de cameră preliminară a observat că Judecătoria Gherla s-a declarat necompetentă teritorial, apreciind că Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti ar fi competentă în considerarea locului comiterii faptelor de către angajaţii O.S.I.M. (instituţie al cărei sediu se află în sectorul 3 Bucureşti).
S-a apreciat că este relevant în cauză alin. (2) al art. 41 C. proc. pen.., potrivit căruia "prin locul săvârşirii infracţiunii se înţelege locul unde s-a desfăşurat activitatea infracţională, în totul sau în parte, ori locul unde s-a produs urmarea acesteia".
Faţă de dispoziţiile legale incidente, care reglementează competenţa teritorială a organelor judiciare, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti a observat că legiuitorul român a stabilit mai multe criterii pe baza cărora se stabileşte competenţa pentru infracţiunile săvârşite pe teritoriul României (competenţă plurală), stabilind, totodată, şi o ordine de prioritate, astfel încât competenţa teritorială să nu poată reveni unei instanţe aflate într-o poziţie secundară, decât dacă nu se cunoaşte locul aflat în poziţie principală (competenţă principală). În cazul în care sunt mai multe instanţe competente în egală măsură pe baza unuia dintre criteriile menţionate la art. 41 C. proc. pen.., suntem în prezenţa unei competenţe egale (de ex. situaţia în care o infracţiune a fost săvârşită în circumscripţia mai multor instanţe - egalitatea între instanţele în circumscripţia cărora s-au săvârşit diferite acte materiale sau s-a produs rezultatul infracţiunii, deci în interiorul ipotezelor de la art. 41 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.., când oricare dintre acestea este competentă să o judece).
Dat fiind că mai multe instanţe sunt competente teritorial să judece în acest caz, dacă sunt sesizate două sau mai multe instanţe deopotrivă competente, conflictul va fi soluţionat în sensul că va judeca instanţa mai întâi sesizată potrivit regulii de la art. 41 alin. (4) C. proc. pen.
Ordinea de prioritate se aplică în cazul în care două sau mai multe instanţe sunt sesizate simultan (ceea ce nu este ipoteza în cauza de faţă) ori urmărirea penală s-a efectuat cu nerespectarea acestei ordini, când va judeca instanţa competentă conform art. 41 alin. (1) lit. a) şi, numai dacă nu se cunoaşte locul săvârşirii infracţiunii, va judeca instanţa competentă conform art. 41 alin. (1) lit. b)-d) C. proc. pen.
Or, în cauză, Judecătoria Gherla a fost învestită cu soluţionarea plângerii petenţilor prin declinarea competenţei de către Tribunalul Cluj, pentru stabilirea competenţei teritoriale în acest dosar impunându-se să se stabilească dacă unitatea de parchet a efectuat urmărirea penală cu respectarea ordinii de preferinţă (caz în care ar fi putut fi sesizată una dintre instanţele competente teritorial prev. la art. 41 alin. (1) lit. a)-d) C. proc. pen.., deşi există opinii în sensul că ordinea de preferinţă trebuie obligatoriu respectată şi în situaţia în care urmărirea penală s-a efectuat cu respectarea acestei ordini) sau cu nerespectarea acestei ordini (când trebuia sesizată obligatoriu instanţa sau una dintre instanţele în egală măsură competente potrivit criteriului de la art. 41 alin. (1) lit. a) C. proc. pen..).
Faţă de situaţia de fapt descrisă în cuprinsul plângerii depuse de petenţi şi actele şi lucrările dosarului, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti a constatat că în ceea ce priveşte competenţa teritorială, Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj a efectuat urmărirea penală cu respectarea ordinii de preferinţă pe linie orizontală, fiind competent în raport de locul săvârşirii infracţiunii, prin locul săvârşirii infracţiunii înţelegându-se "locul unde s-a desfăşurat activitatea infracţională în totul sau în parte, ori locul unde s-a produs urmarea acesteia" (art. 41 alin. (2) C. proc. pen..).
Se observă, astfel, că Judecătoria Gherla (competentă chiar în raport de primul criteriu - locul săvârşirii infracţiunii) şi-a declinat competenţa, apreciind că Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti ar fi competentă faţă de locul săvârşirii presupuselor fapte, făcând abstracţie de dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. proc. pen.., care prevăd ce se înţelege prin "locul săvârşirii infracţiunii", respectiv atât locul comiterii activităţii infracţionale, cât şi locul unde s-a produs urmarea şi neglijând faptul că pagubele şi vătămarea drepturilor şi intereselor persoanelor vătămate, astfel cum au fost detaliate cu ocazia formulării plângerii penale, s-au produs în municipiul Gherla.
Astfel, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti a constatat că infracţiunile de neglijenţă în serviciu, prev. de art. 298 C. pen., abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) C. pen., divulgarea unor informaţii referitoare la cererea de brevet, prev. de art. 59 alin. (1) din Legea nr. 64/1991, delapidare, prev. de art. 295 alin. (1) C. pen., raportat la descrierea faptelor din plângerea penală, şi-au produs urmarea imediată în locul unde se aflau persoanele vătămate la momentul comiterii, fiind fără dubiu că acestea locuiesc/îşi au sediul pe raza municipiului Gherla, Judecătoria Gherla fiind instanţa competentă să judece cauza în fond.
Pentru aceste considerente de fapt şi de drept, judecătorul de cameră preliminară a reţinut existenţa unei competenţe egale între Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti (în raport cu locul comiterii presupuselor activităţi infracţionale) şi Judecătoria Gherla (în raport cu locul producerii urmării acestora), motiv pentru care competenţa rămâne în favoarea primei instanţe sesizate, în cazul de faţă - Judecătoria Gherla.
Pentru toate aceste considerente, prin încheierea din 13.02.2024 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, în dosarul nr. x/2023, a fost admisă excepţia de necompetenţă teritorială invocată din oficiu şi, în baza art. 340 alin. (1) C. proc. pen.. raportat la art. 50 C. proc. pen.. şi art. 41 C. proc. pen.., a fost declinată competenţa de soluţionare a plângerii depuse de petenţii A. şi S.C. B. S.R.L. împotriva ordonanţei nr. 832/P/2020 din 19.07.2023 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, în favoarea instanţei competente - Judecătoria Gherla.
S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi, în baza art. 51 alin. (2) C. proc. pen.., s-a dispus sesizarea instanţei superioare comune - respectiv Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă ivit în cauză.
Fiind învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, conform dispoziţiilor art. 51 alin. (6) C. proc. pen.., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că Judecătoria Gherla este competentă să soluţioneze prezenta cauză, pentru considerentele ce urmează:
În cauză, prin ordonanţa nr. 832/P/2020 din 19.07.2023 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, s-au dispus următoarele:
1. Clasarea cauzei faţă de suspectul D., cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunii de neglijenţă în serviciu, prev. de art. 298 C. pen.
2. Clasarea cauzei faţă de suspecta C., cercetată sub aspectul săvârşirii infracţiunii de neglijenţă în serviciu, prev. de art. 298 C. pen.
3. Clasarea cauzei sub aspectul comiterii infiracţiunii de abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) C. pen.
4. Clasarea cauzei sub aspectul comiterii infracţiunii de divulgarea de către personalul O.S.I.M., precum, şi de către persoanele care efectuează lucrări în legătură cu invenţiile datelor cuprinse în cererile de brevet până la publicarea lor, prev. de art. 59 alin. (1) din Legea nr. 64/1991.
5. Clasarea cauzei sub aspectul comiterii infracţiunii de delapidare, prev. de art. 295 alin. (1) C. pen.
6. Clasarea cauzei sub aspectul comiterii infracţiunii de fals intelectual, prev. de art. 321 alin. (1) C. pen.
Petenţii A. şi S.C. B. S.R.L. au formulat o plângere împotriva ordonanţei de mai sus, la prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, plângere ce a fost soluţionată prin ordonanţa nr. 111/II/2/2023 din 20.09.2023, fiind respinsă, cu motivarea că nu este temeinică.
Ulterior, petenţii au formulat plângere, în condiţiile prevăzute de art. 340 C. proc. pen.., adresată judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Cluj, iar prin încheierea penală nr. 1252/02.11.2023 a Tribunalului Cluj, pronunţată în dosarul nr. x/2023, s-a admis excepţia de necompetenţă materială ridicată din oficiu şi s-a declinat competenţa în favoarea judecătorului de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Gherla, reţinându-se, în esenţă, că aceasta este instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă (din punct de vedere material şi teritorial).
În cauză, astfel cum s-a arătat anterior, dosarul în care s-a ivit conflictul negativ de competenţă, are ca obiect plângerea formulată conform prevederilor art. 340 alin. (1) C. proc. pen.., de petenţii A. şi S.C. B. S.R.L. împotriva soluţiei (soluţiilor) de clasare dispuse prin ordonanţa nr. 832/P/2020 din 19.07.2023 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj,
Conform dispoziţiilor art. 340 alin. (1) C. proc. pen.., "(1) Persoana a cărei plângere împotriva soluţiei de clasare, dispusă prin ordonanţă sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă".
Deopotrivă, sunt avute în vedere şi prevederile art. 41 C. proc. pen.., conform cărora competenţa după teritoriu pentru infracţiunile săvârşite în România este determinată, în ordine, de: a) locul săvârşirii infracţiunii; b) locul în care a fost prins suspectul sau inculpatul; c) locuinţa suspectului sau inculpatului persoană fizică ori, după caz, sediul inculpatului persoană juridică, la momentul la care a săvârşit fapta; d) locuinţa sau, după caz, sediul persoanei vătămate.
În conformitate cu dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. proc. pen.., prin "locul săvârşirii infracţiunii" se înţelege locul unde s-a desfăşurat activitatea infracţională, în tot sau în parte, ori locul unde s-a produs urmarea acesteia.
Înalta Curte constată că stabilirea competenţei instanţei este determinată de criteriul prevăzut de art. 41 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.., respectiv locul săvârşirii infracţiunii.
În speţă, petenţii au formulat plângere cu privire la săvârşirea infracţiunilor de neglijenţă în serviciu, prev. de art. 298 C. pen., abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) C. pen., divulgarea de către personalul O.S.I.M., precum, şi de către persoanele care efectuează lucrări în legătură cu invenţiile datelor cuprinse în cererile de brevet până la publicarea lor, prev. de art. 59 alin. (1) din Legea nr. 64/1991, delapidare, prev. de art. 295 alin. (1) C. pen. şi fals intelectual, prev. de art. 321 alin. (1) C. pen.
Aşa cum rezultă din actele dosarului, comiterea presupuselor activităţi infracţionale s-ar fi realizat la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci, al cărui sediu se află în sectorul 3 al municipiului Bucureşti (Strada x nr. 5), iar locul producerii urmării presupuselor infracţiuni este reprezentat de locul unde se aflau persoanele vătămate la momentul comiterii lor, acestea locuind/avându-şi sediul pe raza municipiului Gherla.
Conform prevederilor art. 41 alin. (3) C. proc. pen.., în cazul în care, potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, o infracţiune a fost săvârşită în circumscripţia mai multor instanţe, oricare dintre acestea este competentă să o judece.
Ca atare, având în vedere criteriul reglementat de art. 41 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.., locul săvârşirii infracţiunilor (respectiv locul unde s-a desfăşurat activitatea infracţională în totul sau în parte, ori locul unde s-a produs urmarea acesteia, conform art. 41 alin. (2) C. proc. pen..) este situat atât în raza de competenţă a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti (în raport cu locul comiterii presupuselor activităţi infracţionale), cât şi în raza de competenţă a Judecătoriei Gherla (în raport cu locul producerii urmării presupuselor infracţiuni), ambele instanţe fiind competente să soluţioneze cauza în care s-a ivit conflictul negativ de competenţă, conform prevederilor art. 41 alin. (3) C. proc. pen.
Însă, în condiţiile în care a fost sesizată mai întâi Judecătoria Gherla (urmare a declinării de competentă în favoarea acestei instanţe, dispusă de Tribunalul Cluj prin încheierea penală nr. 1252/02.11.2023, pronunţată în dosarul nr. x/2023), această instanţă era competentă potrivit legii să judece cauza, astfel că în mod greşit şi-a declinat competenţa.
Drept urmare, întrucât locul producerii urmării presupuselor infracţiuni de neglijenţă în serviciu, prev. de art. 298 C. pen., abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) C. pen., divulgarea de către personalul OSIM, precum, şi de către persoanele care efectuează lucrări în legătură cu invenţiile datelor cuprinse în cererile de brevet până la publicarea lor, prev. de art. 59 alin. (1) din Legea nr. 64/1991 şi delapidare, prev. de art. 295 alin. (1) C. pen., este cel în care se aflau persoanele vătămate la momentul comiterii lor, acestea locuind/avându-şi sediul pe raza municipiului Gherla, în conformitate cu dispoziţiile art. 41 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.., Înalta Curte constată că revine Judecătoriei Gherla competenţa soluţionării plângerii formulate de petenţii S.C. B. S.R.L. şi A. împotriva ordonanţei nr. 832/P/2020 din 19.07.2023 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj.
Relativ la cele ce precedă, Înalta Curtea urmează să stabilească competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petenţii B. S.R.L. şi A. în favoarea Judecătoriei Gherla, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
Conform dispoziţiilor art. 275 alin. (3) C. proc. pen.., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petenţii B. S.R.L. şi A. în favoarea Judecătoriei Gherla, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 05 martie 2024.