Şedinţa publică din data de 11 ianuarie 2024
Asupra recursului în casaţie de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 17 din data de 09.01.2023 pronunţată de Judecătoria Drobeta-Turnu Severin în dosarul nr. x/2020, s-a dispus, în baza art. 396 alin. (1) şi alin. (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen. cu referire la Deciziile Curţii Constituţionale nr. 297/2018 şi nr. 358/2022, încetarea procesului penal faţă de inculpatul A., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de neluare a măsurilor de securitate şi sănătate în muncă, prev. de art. 349 alin. (1) şi alin. (2) din C. pen.
În baza art. 396 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen. şi art. 192 alin. (1) şi (2) din C. pen. a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 192 alin. (1) şi (2) din C. pen.
În baza art. 91 alin. (1) şi art. 92 alin. (1) din C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi stabilirea unui termen de supraveghere de 2 (doi) ani pentru inculpatul A..
În baza art. 93 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, a fost obligat inculpatul A., să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Mehedinţi, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.
În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., s-a impus inculpatului A. să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către Serviciul de Probaţiune sau desfăşurate în colaborare cu instituţii din comunitate.
În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., a fost obligat inculpatul A. să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Inspectoratului Şcolar Mehedinţi sau al Primăriei Brezniţa Ocol.
În baza art. 91 alin. (4) din C. pen., s-a atras atenţia inculpatului A. asupra conduitei viitoare şi a consecinţelor la care se expune dacă va mai comite infracţiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligaţiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere.
În baza art. 396 alin. (1) şi alin. (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen. cu referire la Deciziile Curţii Constituţionale nr. 297/2018 şi nr. 358/2022 s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul B., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de neluare a măsurilor de securitate şi sănătate în muncă, prev. de art. 349 alin. (1) şi alin. (2) din C. pen.
În baza art. 396 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen. şi art. 192 alin. (1) şi (2) din C. pen. a fost condamnat inculpatul B., la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 192 alin. (1) şi (2) din C. pen.
În baza art. 91 alin. (1) şi art. 92 alin. (1) din C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi stabileşte un termen de supraveghere de 2 (doi) ani pentru inculpatul B..
În baza art. 93 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere inculpatul B. a fost obligat să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Mehedinţi, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.
În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., s-a impus inculpatului B. să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau desfăşurate în colaborare cu instituţii din comunitate.
În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., a fost obligat inculpatul B. să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Inspectoratului Şcolar Mehedinţi sau al Primăriei C..
În baza art. 91 alin. (4) din C. pen., s-a atras atenţia inculpatului B. asupra conduitei viitoare şi a consecinţelor la care se expune dacă va mai comite infracţiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligaţiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere.
În baza art. 396 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen. şi art. 192 alin. (1) şi (2) din C. pen. a fost condamnată inculpata S.C. D. S.R.L., la pedeapsa de 200 zile amendă şi fixează cuantumul unei zile amendă la suma de 300 RON, urmând ca inculpata să execute amenda în cuantum de 60.000 RON, pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 192 alin. (1) şi (2) din C. pen.
S-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 497 din C. proc. pen., în sensul că trebuie, în timp de cel mult 3 luni de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, să depună recipisa de plată integrală a amenzii la Judecătoria Drobeta Turnu Severin, ca instanţă de executare.
S-a atras atenţia inculpatei asupra prevederilor art. 497 alin. (2) şi alin. (3) din C. proc. pen.
În baza art. 396 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen. şi art. 192 alin. (1) şi (2) din C. pen. a fost condamnată inculpata S.C. E. S.R.L., la pedeapsa de 200 zile amendă şi s-a fixat cuantumul unei zile amendă la suma de 300 RON, urmând ca inculpata să execute amenda în cuantum de 60.000 RON, pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 192 alin. (1) şi (2) din C. pen.
S-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 497 din C. proc. pen., în sensul că trebuie, în timp de cel mult 3 luni de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, să depună recipisa de plată integrală a amenzii la Judecătoria Drobeta Turnu Severin, ca instanţă de executare.
S-a atras atenţia inculpatelor asupra prevederilor art. 497 alin. (2) şi alin. (3) din C. proc. pen.
În baza art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii la plata sumei de 10000 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, fiecare inculpat urmând să suporte suma de 2500 RON.
În esenţă, instanţa de fond a reţinut, cu privire la starea de fapt, că la data de 25.11.2016, numitul F., din dispoziţia inculpatului A., administrator în fapt al inculpatei SC. E. S.R.L., s-a deplasat la punctul de lucru aparţinând inculpatei S.C. D. S.R.L., administrată de inculpatul B., unde a desfăşurat, în interesul inculpatelor persoane juridice, activitatea de încărcare într-un auto-tir a materialului lemnos cu ajutorul unui braţ tip macara montat pe autocamionul marca x, cu număr de înmatriculare x, fără a fi dotat cu echipament de protecţie şi fără a fi instruit corespunzător, victima F. căzând din bena autocamionului şi suferind leziuni traumatice grave în urma cărora victima a decedat în data de 07.12.2016.
A apreciat că, starea de fapt a rezultat din coroborarea întregului material probator administrat în cauză, atât în faza de urmărire penală, cât şi nemijlocit în faţa instanţei, reţinând că nu este incident cazul de achitare prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., invocat de apărătorii aleşi ai inculpaţilor cu privire la infracţiunea de ucidere din culpă, probatoriul administrat în cauză şi anterior analizat dovedind dincolo de orice îndoială rezonabilă că inculpaţii au săvârşit faptele pentru care sunt judecaţi.
Faţă de starea de fapt anterior reţinută în urma mijloacelor de probă analizate, instanţa a constatat că faptele inculpatului A., constând în aceea că, în data de 25.11.2016, în calitate de reprezentant al inculpatei-persoană juridică E. S.R.L., nu a asigurat instruirea corespunzătoare a victimei F. în legătură cu modul corect de desfăşurare a activităţii de încărcare într-un auto-tir a materialului lemnos cu ajutorul unui braţ tip macara montat pe autocamionul, marca x, cu numărul de înmatriculare x şi cu privire la modul corect de poziţionare a victimei în vehiculul menţionat anterior, neasigurând totodată dotarea victimei cu echipament individual de protecţie, încălcând dispoziţiile prev. de art. 75 şi 77 din Normele Metodologice de Aplicare a Legii nr. 319/2006 aprobate prin H.G. nr. 1425/2006, art. 20 alin. (1) lit. a) şi art. 13 lit. r) din Legea nr. 316/2006, omisiuni care au dus la dezechilibrarea victimei F., aceasta căzând din bena autocamionului pe sol, suferind leziuni traumatice grave în urma cărora victima a decedat la data de 07.12.2016, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de ucidere din culpă, prev. de art. 192 alin. (2) din C. pen. şi neluare a măsurilor de securitate şi sănătate în muncă, prev. de art. 349 alin. (1) şi (2) din C. pen.
Fapta inculpatei-persoană juridică S.C. E. S.R.L., constând în aceea că, la data de 25.11.2016, nu a asigurat prin reprezentantul său legal, respectiv inculpatul A., instruirea corespunzătoare a victimei F. în legătură cu modul corect de desfăşurare a activităţii de încărcare într-un auto-tir a materialului lemnos cu ajutorul unui braţ tip macara montat pe autocamionul marca x, cu numărul de înmatriculare x şi cu privire la modul corect de poziţionare a victimei în bena vehiculului menţionat anterior, neasigurând totodată dotarea victimei cu echipament individual de protecţie, fiind încălcate dispoziţiile prev. de art. 75 şi 77 din Normele Metodologice de Aplicare a Legii nr. 319/2006 aprobate prin H.G. nr. 1425/2006, art. 20 alin. (1) lit. a) şi art. 13 lit. r) din Legea nr. 316/2006, omisiuni care au condus la dezechilibrarea victimei F., aceasta căzând din bena autocamionului pe sol, suferind leziuni traumatice grave în urma cărora victima a decedat la data de 07.12.2016, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 192 alin. (2) din C. pen.
Faptele inculpatului B., constând în aceea că, la data de 25.11.2016, în calitate de administrator în fapt al inculpatei-persoană juridică D. S.R.L., nu a asigurat instruirea corespunzătoare a victimei F. la punctul de lucru al societăţii din cartierul Gura Văii din mun. Drobeta Turnu Severin, asupra riscurilor privind securitatea şi sănătatea în muncă şi asupra măsurilor şi activităţilor de prevenire şi protecţie la nivelul societăţii, în general, privind modul corect de desfăşurare de către victimă a activităţii de încărcare într-un auto-tir a materialului lemnos, cu ajutorul unui braţ tip macara montat pe autocamionul marca x, cu numărul de înmatriculare x, precum şi modul corect de poziţionare a victimei în bena vehiculului menţionat anterior, încălcând dispoziţiile prev. de art. 82 din Normele Metodologice de Aplicare a Legii nr. 319/2006 aprobate prin H.G. nr. 1425/2006 şi art. 7 alin. (5) din Legea nr. 316/2006, omisiuni care au condus la dezechilibrarea victimei F., aceasta căzând din bena autocamionului pe sol, suferind leziuni traumatice grave în urma cărora victima a decedat la data de 07.12.2016, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de ucidere din culpă, prev. de art. 192 alin. (2) din C. pen. şi neluare a măsurilor de securitate şi sănătate în muncă, prev. de art. 349 alin. (1) şi (2) din C. pen.
Fapta inculpatei-persoană juridică D. S.R.L., constând în aceea că, în data de 25.11.2016, nu a asigurat prin administratorul în fapt, respectiv inculpatul B., instruirea corespunzătoare a victimei F. la punctul de lucru al societăţii din cartierul Gura Văii din mun. Drobeta Turnu Severin, asupra riscurilor privind securitatea şi sănătatea în muncă şi asupra măsurilor şi activităţilor de prevenire şi protecţie la nivelul societăţii, în general, privind modul corect de desfăşurare de către victimă a activităţii de încărcare într-un auto-tir a materialului lemnos, cu ajutorul unui braţ tip macara montat pe autocamionul marca x, cu numărul de înmatriculare x, precum şi modul corect de poziţionare a victimei în bena vehiculului menţionat anterior, încălcând dispoziţiile prev. de art. 82 din Normele Metodologice de Aplicare a Legii nr. 319/2006 aprobate prin H.G. nr. 1425/2006 şi art. 7 alin. (5) din Legea nr. 316/2006, omisiuni care au condus la dezechilibrarea victimei F., aceasta căzând din bena autocamionului pe sol, suferind leziuni traumatice grave în urma cărora victima a decedat în data de 07.12.2016, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 192 alin. (2) din C. pen.
Referitor la răspunderea inculpatelor persoane juridice, instanţa a constatat, conform art. 135 alin. (1) din C. pen., că persoana juridică, cu excepţia statului şi a autorităţilor publice, răspunde penal pentru infracţiunile săvârşite în realizarea obiectului de activitate sau în interesul ori în numele persoanei juridice, legiuitorul stabilind o răspundere penală directă, independent de cea a persoanei fizice.
În ceea ce o priveşte pe inculpata S.C. E. S.R.L., instanţa a constatat, din probatoriul administrat, că victima a procedat la încărcarea materialului lemnos şi manipularea macaralei din dispoziţia reprezentantului acesteia, inculpatul A., probatoriul administrat în cauză relevând că victima, deşi nu era angajată cu contract de muncă în cadrul societăţii, în fapt exercita activităţi în realizarea obiectului de activitate al acesteia, martora G. declarând că persoana vătămată lucra pentru inculpat şi mergea la pădure cu acesta.
Pentru tragerea la răspundere cu privire la infracţiunea de ucidere din culpă, prev. de art. 193 alin. (2) din C. pen., s-a făcut aplicarea art. 17 lit. b) din C. pen., care stabileşte că infracţiunea comisivă care presupune producerea unui rezultat se consideră săvârşită prin omisiune dacă autorul omisiunii, printr-o acţiune sau inacţiune anterioară, a creat pentru valoarea socială protejată o stare de pericol care a înlesnit producerea rezultatului.
Astfel, instanţa a constatat că a existat o neglijenţă din partea inculpatelor cu privire la asigurarea unui mediu sigur pentru F. de a manevra macaraua şi a desfăşura activitatea de descărcare-încărcare a materialului lemnos în condiţii de siguranţă, fapt ce a creat pentru acesta o stare de pericol care a înlesnit producerea rezultatului, constând în accidentarea acestuia, iar ulterior, decesul acestuia.
Instanţa a mai reţinut că inculpata S.C. E. S.R.L. a fost înfiinţată în anul 2011, nu are antecente penale şi are ca obiect de activitate exploatarea forestieră.
Totodată, instanţa a ţinut seama de faptul că, în acest caz, este posibilă aplicarea pedepsei principale a amenzii fără aplicarea unor pedepse complementare, urmând să se ţină seama de limitele de pedeapsă fixate, de gravitatea faptei comise şi de împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală.
A apreciat că gravitatea infracţiunii reţinute în sarcina inculpatei S.C. E. S.R.L. este ridicată, însă instanţa a avut în vedere că nu a mai comis alte infracţiuni, aşa cum rezultă din fişa de cazier judiciar, iar la stabilirea cuantumului pedepsei principale, instanţa va avea în vedere şi poziţia procesuală privind săvârşirea faptei, manifestată prin reprezentanţii legali ai inculpatelor.
Ca atare, în baza art. 396 alin. (1) din C. proc. pen., constatând că în privinţa inculpatei prezumţia de nevinovăţie a fost răsturnată, din interpretarea materialului probator administrat în cauză, în conformitate cu dispoziţiile art. 103 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., rezultând, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că faptele reţinute în sarcina acesteia există, constituie infracţiunea de ucidere din culpă, prev. de art. 192 alin. (1) şi (2) din C. pen., cu aplic. art. 38 alin. (1) din C. pen. şi că infracţiunile au fost săvârşite de acestea cu forma de vinovăţie prevăzută de lege, instanţa a pronunţat o soluţie de condamnare.
Astfel, s-a reţinut că potrivit art. 136 alin. (2) din C. pen., pedeapsa principală aplicabilă persoanei juridice este amenda.
În privinţa individualizării pedepsei principale aplicată, instanţa a ţinut seama de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 din C. pen., respectiv, gravitatea infracţiunii săvârşite şi periculozitatea infractorului, care se evaluează în raport, cu împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea socială ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal, nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială a inculpatului.
În stabilirea cuantumului amenzii la care inculpata a fost condamnată pentru infracţiunea săvârşită, instanţa a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 137 din C. pen., conform cărora, "(1) Amenda constă în suma de bani pe care persoana juridică este condamnată să o plătească statului. (2) Cuantumul amenzii se stabileşte prin sistemul zilelor-amendă. Suma corespunzătoare unei zile-amendă, cuprinsă între 100 şi 5.000 RON, se înmulţeşte cu numărul zilelor-amendă, care este cuprins între 30 de zile şi 600 de zile. (3) Instanţa stabileşte numărul zilelor-amendă ţinând cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei. Cuantumul sumei corespunzătoare unei zile-amendă se determină ţinând seama de cifra de afaceri, în cazul persoanei juridice cu scop lucrativ, respectiv de valoarea activului patrimonial în cazul altor persoane juridice, precum şi de celelalte obligaţii ale persoanei juridice", reţinând şi incidenţa dispoziţiilor art. 137 alin. (4) lit. b) din C. pen.
În ceea ce priveşte suma corespunzătoare unei zile-amendă, instanţa s-a raportat la criteriile generale de individualizare a pedepse prevăzute la art. 74 din C. pen., iar în ceea ce priveşte cuantumul sumei corespunzătoare unei zile-amendă instanţa fondului a ţinut seama de cifra de afaceri, precum şi de celelalte obligaţii ale persoanei juridice, conform art. 137 alin. (3) din C. pen., apreciind că se impune ca pedeapsa să fie executată efectiv, raportat la natura şi gravitatea infracţiunii reţinute în sarcina inculpatelor, precum şi la circumstanţele reale ale săvârşirii faptei.
Privitor la oportunitatea aplicării pedepsei complementare, raportat la natura infracţiunii şi împrejurările în care au fost comise, instanţa nu a considerat că se impune ca, în baza art. 138 din C. pen., inculpatei să îi fie aplicate pedepse complementare.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin şi inculpaţii B., A., S.C. D. S.R.L. prin reprezentant legal H. şi S.C. E. S.R.L. prin mandatar I..
Prin decizia penală nr. 1265/2023 din data de 28 iunie 2023 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în temeiul disp. art. 421 alin. (2) lit. a) din C. proc. pen. au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Drobeta-Turnu Severin şi de inculpaţii B. şi S.C. D. S.R.L. împotriva sentinţei penale nr. 17 din data de 09.01.2023, pronunţată de Judecătoria Drobeta-Turnu Severin, în dosarul nr. x/2020.
În temeiul disp. art. 421 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., au fost respinse apelurile declarate de inculpaţii A. şi S.C. E. S.R.L. împotriva sentinţei penale nr. 17 din data de 09.01.2023, pronunţată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, în dosarul nr. x/2020, ca nefondate.
A fost desfiinţată în parte sentinţa instanţei de fond şi rejudecând, în temeiul art. 396 alin. (1) şi (5) din C. proc. pen., rap. la art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. a fost achitat inculpatul B. pentru săvârşirea infracţiunilor de neluare a măsurilor de securitate şi sănătate în muncă, prev. de art. 349 alin. (1) şi alin. (2) din C. pen. şi ucidere din culpă prev. de art. 192 alin. (1) şi (2) din C. pen.
În temeiul art. 396 alin. (1) şi (5) din C. proc. pen., rap. la art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., a fost achitată inculpata S.C. D. S.R.L., C.U.I. x sub aspectul săvârşirii infracţiunii de ucidere din culpă prev. de art. 192 alin. (1) şi (2) din C. pen.
În temeiul art. 396 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen. şi art. 192 alin. (1) şi (2) din C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 192 alin. (1) şi (2) din C. pen.
În temeiul art. 91 alin. (1) şi art. 92 alin. (1) din C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi s-a stabilit un termen de supraveghere de 4 (patru) ani pentru inculpatul A..
În temeiul art. 93 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere inculpatul A. a fost obigat să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Mehedinţi, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.
În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., i s-a impus inculpatului A. să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către Serviciul de Probaţiune sau desfăşurate în colaborare cu instituţii din comunitate.
În temeiul art. 93 alin. (3) din C. pen. a fost obligat inculpatul A. să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă de 120 zile, în cadrul Inspectoratului Şcolar Mehedinţi sau al Primăriei Brezniţa Ocol, judeţul Mehedinţi.
În temeiul art. 91 alin. (4) din C. pen., i s-a atras atenţia inculpatului A. asupra conduitei viitoare şi a consecinţelor la care se expune dacă va mai comite infracţiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligaţiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere.
În temeiul art. 396 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen. şi art. 192 alin. (1) şi (2) din C. pen. a fost condamnată inculpata S.C. E. S.R.L. la pedeapsa de 250 zile amendă şi a fost fixat cuantumul unei zile amendă la suma de 1000 RON, urmând ca inculpata să execute amenda în cuantum de 250.000 RON, pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 192 alin. (1) şi (2) din C. pen.
I s-a atras atenţia inculpatei S.C. E. S.R.L. asupra dispoziţiilor art. 497 din C. proc. pen., în sensul că trebuie, în cel mult 3 luni de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, să depună recipisa de plată integrală a amenzii la Judecătoria Drobeta-Turnu Severin, ca instanţă de executare.
Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei penale apelate care nu contravin prezentei decizii.
În esenţă, curtea a reţinut că, din probatoriul administrat în cauză, atât în faza de urmărire penală, cât şi la instanţa de fond, rezultă că inculpatul B., administrator în fapt al S.C. D. S.R.L., l-a contactat telefonic în data de 24.11.2016 pe inculpatul A., administrator al E. S.R.L., şi au stabilit verbal, ca în data de 25.11.2016, inculpatul A., să-l ajute cu o macara montată pe un autocamion, cu ajutorul căreia să încarce material lemnos într-un auto-tir în cartierul Gura Văii, din mun. Drobeta Turnu Severin, judeţul Mehedinţi.
Imediat după terminarea convorbirii telefonice, inculpatul A. a luat legătura telefonic cu martorul J., rugându-l pe acesta din urmă ca în ziua următoare (25.11.2016) să conducă autocamionul, marca x, cu numărul de înmatriculare x, proprietatea persoanei juridice E. S.R.L., de la sediul persoanei juridice E. S.R.L., din comuna C. până în cartierul Gura Văii, din mun. Drobeta Turnu Severin, la punctul de lucru al persoanei juridice S.C. D. S.R.L., unde exista o rampă de încărcare a materialului lemnos.
Cu ocazia convorbirii telefonice, inculpatul A. i-a spus martorului J. că acesta din urmă va fi însoţit de către victima F. care va manevra braţul macaralei şi va încărca materialul lemnos (buşteni) într-un auto-tir.
În data de 25.11.2016, în jurul orei 08:00, martorul J., s-a deplasat la domiciliul inculpatului A., unde se afla şi victima F.. Martorul împreună cu victima s-au deplasat cu autocamionul, marca x, cu numărul de înmatriculare x, condus de martor, la punctul de lucru al societăţii S.C. D. S.R.L., din cartierul Gura Văii, judeţul Mehedinţi, rezultând astfel că, inculpatul A. este cel care a contactat-o pe victima F. să meargă împreună cu martorul J., să manevreze braţul macaralei în scopul încărcării materialului lemnos.
A mai reţinut că, din actele dosarului nu rezultă că victima F., era angajat cu contract de muncă la S.C. E. S.R.L. sau S.C. D. S.R.L., însă, prin prisma gradului de rudenie cu inculpatul A., îl ajuta pe acesta prestând activitatea de manipulare a braţului auto macaralei aparţinând S.C. E. S.R.L., ceea ce conduce la concluzia că victima presta o activitate fără contract de muncă.
Chiar şi în lipsa contractului de muncă, victima F., prestând activitate în cadrul S.C. E. S.R.L., avea calitatea de muncitor fără forme legale de muncă, calitate care atragea obligaţia inculpatului A., administrator S.C. E. S.R.L., cu obiect de activitate exploatarea forestieră, să îi asigure instruirea corespunzătoare a victimei F., la punctul de lucru al societăţii din cartierul Gura Văii din mun. Drobeta Turnu Severin, asupra riscurilor privind securitatea şi sănătatea în muncă şi asupra măsurilor şi activităţilor de prevenire şi protecţie la nivelul societăţii, în general, privind modul corect de desfăşurare de către victimă a activităţii de încărcare într-un auto-tir a materialului lemnos, cu ajutorul unui braţ tip macara montat pe autocamionul marca x, cu numărul de înmatriculare x, precum şi modul corect de poziţionare a victimei în bena vehiculului menţionat anterior, încălcând dispoziţiile prev. de art. 82 din Normele Metodologice de Aplicare a Legii nr. 319/2006 aprobate prin H.G.. nr. 1425/2006 şi art. 7 alin. (5) din Legea nr. 316/2006, omisiuni care au condus la dezechilibrarea victimei F., aceasta căzând din bena autocamionului pe sol, suferind leziuni traumatice grave în urma cărora a decedat.
Totodată, s-a apreciat că aceste obligaţii nu îi incumbă însă şi inculpatului B., care nu avea niciun raport de muncă (verbal sau scris) cu victima F., aceasta fiind prezentă şi acţionând pentru S.C. E. S.R.L., la solicitarea inculpatului A., între acest inculpat şi inculpatul B., intervenind o înţelegere verbală pentru ca primul să preteze o activitate de încărcare a materialului lemnos în favoarea celui de al doilea inculpat.
Modalitatea în care s-a organizat activitatea de încărcare a materialului lemnos de către S.C. E. S.R.L. (mijloace auto folosite şi persoane fizice participante) s-a făcut exclusiv de către inculpatul A. şi nu de inculpatul B. acesta fiind doar beneficiarul înţelegerii verbale cu A..
În consecinţă, instanţa de apel a apreciat că nu i se pot imputa inculpatului B. şi inculpatei S.C. D. S.R.L., niciuna din infracţiunile reţinute prin actul de sesizare a instanţei de judecată, "ucidere din culpă", prevăzută de art. 192 alin. (2) din C. pen., şi "neluare a măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă", prevăzută de art. 349 alin. (1) alin. (2) din C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen. şi "ucidere din culpă", prevăzută de art. 192 alin. (2) din C. pen.
Referitor la apelurile inculpatului A. şi S.C. E. S.R.L., s-a apreciat că probatoriul administrat în cauză a relevat, contrar celor susţinute de inculpaţi, că victima F. a prestat activitatea de încărcare a materialului lemnos cu ajutorul auto-macaralei montată pe autocamionul marca x, cu numărul de înmatriculare x proprietatea S.C. E. S.R.L., din dispoziţia inculpatului A., care imediat după înţelegerea telefonică cu inculpatul B., a stabilit ca martorul J. să se deplaseze în dimineaţa zilei următoare cu autocaminul, însoţit şi de victima F., care va manevra braţul macaralei şi va încărca materialul lemnos (buşteni) într-un auto-tir, la punctul de lucru al societăţii din cartierul Gura Văii din mun. Drobeta Turnu Severin. Mai mult în ziua următoare martorul a luat victima de la domiciliu inculpatului A..
De asemenea, Curtea de Apel Craiova a apreciat că susţinerile, că între victimă şi inculpatul A. existau raporturi de rudenie, aceştia fiind verişori primari, precum şi faptul că victima nu era angajat cu contract de muncă al societăţii comerciale inculpate, nu au relevanţă în cauză, de vreme ce s-a stabilit că victima avea calitatea de muncitor fără forme legale de muncă la S.C. E. S.R.L., prezenţa acesteia şi prestarea activităţii de manevrare a braţului auto-macaralei pentru încărcarea materialului lemnos fiind dispuse verbal de inculpatul A., care avea astfel obligaţia de instruire a victimei F., asupra riscurilor privind securitatea şi sănătatea în muncă şi asupra măsurilor şi activităţilor de prevenire şi protecţie la nivelul societăţii, în general, privind modul corect de desfăşurare de către victimă a activităţii de încărcare într-un auto-tir a materialului lemnos, cu ajutorul unui braţ tip macara montat pe autocamionul marca x, cu numărul de înmatriculare x, precum şi modul corect de poziţionare a victimei în bena vehiculului menţionat anterior, încălcând dispoziţiile prev. de art. 82 din Normele Metodologice de Aplicare a Legii nr. 319/2006 aprobate prin H.G.. nr. 1425/2006 şi art. 7 alin. (5) din Legea nr. 316/2006.
În ceea ce priveşte motivele de nelegalitate şi netemeinicie invocate de parchet, respectiv că hotărârea este nelegală si netemeinică şi pe cale de consecinţă şi încheierea din data de 11.01.2023, întrucât inculpaţii au fost obligaţi să presteze muncă în folosul comunităţii prin hotărâre, însă instanţa de fond nu s-a pronunţat cu privire la cuantumul acestora prin hotărâre, conform art. 93 alin. (3) din C. proc. pen., dispunând asupra cuantumului muncii în folosul comunităţii, printr-o încheiere de omisiune vădită, netemeinică, având în vedere cuantumul pedepselor de 2 ani cu aplicarea art. 91 din C. pen., curtea a considerat acesta este fondat.
Astfel, instanţa de fond, în mod greşit, a dispus prin încheiere înlăturarea omisiunii vădite strecurate în considerentele şi dispozitivul hotărârii, în sensul că a dispus ca inculpaţii A. şi B. să presteze o muncă neremunerată pe o perioadă de 100 de zile lucrătoare.
În continuare, s-a arătat că, potrivit art. 278 din C. proc. pen., erorile materiale evidente din cuprinsul unui act procedural se îndreaptă de însuşi organul de urmărire penală sau de instanţa de judecată care a întocmit actul, la cererea celui interesat ori din oficiu, iar potrivit art. 279 din C. proc. pen., aceste dispoziţii se aplică şi în cazul când instanţa, ca urmare a unei omisiuni vădite, nu s-a pronunţat asupra sumelor pretinse de martori, experţi, interpreţi, avocaţi potrivit art. 272 şi art. 273 din C. proc. pen., precum şi cu privire la restituirea lucrurilor sau la ridicarea masurilor asigurătorii.
Astfel, a considerat că, în cazul în care instanţa nu a dispus cu privire la numărul de zile de muncă în folosul comunităţii prin hotărâre, acest lucru nu poate fii remediat prin încheiere de înlăturare omisiune vădită, întrucât dispoziţiile art. 279 din C. proc. pen. sunt limitativ prevăzute de lege şi sunt indicate în mod expres.
De asemenea, cum participarea procurorului este obligatorie la soluţionarea cauzei în urma căreia s-a pronunţat hotărârea atacată cu apel, a considerat că participarea procurorului este obligatorie şi în procedura îndreptării erorii materiale sau omisiunii vădite, ceea ce atrage nulitatea încheierii.
Curtea a arătat că, instanţa de fond, deşi a reţinut în mod corect, în considerentele hotărârii că, varianta prezentată de inculpatul A., potrivit căruia persoana vătămată, din proprie iniţiativă s-a deplasat în locul în care trebuia încărcat materialul lemnos, procedând la încărcarea buştenilor, sunt nesincere fiind contrazise de restul probatoriului administrat în cauză, că fapta inculpatului A. este gravă, însă a aplicat pedepse orientate spre minimul special, sancţiunile penale stabilite nefiind apte pentru a asigura funcţia pedepsei, în special, funcţia de reeducare prin prisma cuantumului acestor pedepse.
Raportat la împrejurările comiterii faptei, la urmarea produsă, respectiv decesul persoanei vătămate F., care s-a produs ca o consecinţă a nerespectării prevederilor legale, curtea a apreciat că instanţa de fond trebuia să se orienteze spre o condamnare într-un cuantum mai ridicat, cu atât mai mult cu cât inculpatul A. a avut o atitudine nesinceră, care demonstrează că nu acceptă consecinţele faptelor sale, care se pot repeta astfel şi se impune aplicarea unor pedepse care să conducă la reeducarea inculpatului în sensul formării unei atitudini corecte faţă de regulile de drept şi normele de convieţuire socială.
Pentru aceste motive, Curtea de Apel Craiova a admis apelurile declarate de parchet şi de inculpaţii B. şi S.C. D. S.R.L. şi a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii A. şi S.C. E. S.R.L..
Împotriva deciziei nr. 1265/2023 din data de 28 iunie 2023 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, inculpata S.C. E. S.R.L. prin mandatar I. a formulat recurs în casaţie, în termenul legal prevăzut de art. 435 din C. proc. pen.
În cuprinsul cererii de recurs în casaţie recurenta a invocat cazurile de recurs în casaţie prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 şi 12 din C. proc. pen.. Totodată, a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 441 alin. (1) din C. proc. pen., suspendarea executării hotărârii atacate.
În motivarea cererii de recurs în casaţie, cu referire la cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., a solicitat casarea hotărârii pronunţate în apel şi, în contextul în care apelul parchetului nu a vizat hotărârea instanţei de fond privitor la societate/persoana juridică inculpată, cu luarea în considerare a faptului că, privitor la ea, doar inculpata S.C. E. S.R.L. a declarat apel, a apreciat că este situaţia părţii care declară propria cale de atac, ori, conform art. 418, din C. proc. pen.:" (1) Instanţa de apel, soluţionând cauza, nu poate crea o situaţie mai grea pentru cel care a declarat apel", având în vedere, cu precădere, faptul că apelul Ministerului Public nu a vizat soluţia dată de instanţa de fond referitor la persoana juridică S.C. E. S.R.L., ci criticile din apelul parchetului sunt structurate doar pe cuantumul şi modalitatea de executare a pedepselor aplicate persoanelor fizice-inculpaţi, a apreciat că, privitor la inculpata-persoană juridică S.C. E. S.R.L. singurul apel a fost declarat chiar de subscrisa, or, conform normei, în propria cale de atac, nu se poate crea o situaţie mai grea.
A mai arătat că, în contradicţie cu normele în vigoare, inclusiv cu prevederile art. 419 din C. proc. pen., instanţa de apel a hotărât cu privire la partea la care apelul parchetului nu se referea (în speţă, inculpata persoană juridică S.C. E. SRL), creându-i acesteia o situaţie mai grea, ceea ce contravine normelor de drept.
Astfel, a apreciat că este incident principiul "non reformatio in pejus", principiu care se circumscrie a fi analizat în cadrul motivului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438, alin. (1), pct. 12 din C. proc. pen.
Concret, prin sentinţa pronunţată de judecătorie, inculpata S.C. E. S.R.L. a fost condamnată la o pedeapsă de 65.000 RON amendă penală, împotriva acestei soluţii a declarat apel numai inculpata-persoană juridică, apreciind că nu se face vinovată de săvârşirea vreunei fapte ce poate fi încadrată, legal, în conţinutul unei infracţiuni.
În speţă, fiind vorba şi de persoane fizice, parchetul a declarat apel strict referitor la pedeapsa aplicată inculpaţilor-persoane fizice, fără vreun fel de referire la inculpaţii persoane juridice.
Aşadar, Curtea de Apel Craiova nu a fost învestită cu un apel care să vizeze soluţia pronunţată de judecătorie privitor la persoanele juridice inculpate.
Cu toate acestea, Curtea de Apel Craiova, prin hotărârea pronunţată în apel, a majorat şi pedeapsa aplicată la fond inculpatei-persoane juridice S.C. E. S.R.L. cu toate că apelul parchetului nu viza această inculpată (deci, nu i s-a cerut curţii de apel să dispună privitor la cuantumul pedepsei aplicat societăţii inculpate în cauză), mai mult, inculpata-persoană juridică S.C. E. S.R.L. a formulat propriul apel şi cum apelul parchetului nu viza această entitate, rămâne doar varianta că, în propria cale de atac, Curtea de Apel Craiova a agravat situaţia părţii, ceea ce contravine dispoziţiilor legale imperative cuprinse în art. 418 din C. proc. pen.
Or, în jurisprudenţa sa, Înalta Curte a statuat că, limitele pedepsei sunt influenţate de regulile care guvernează judecata în căile de atac astfel că, o pedeapsă aplicată de instanţa de fond, egală cu minimul special, devine, în apelul inculpatului, maximul ce nu poate fi depăşit, conform legii.
Cum în speţă, fără a avea un apel declarat de procuror referitor la pedeapsa aplicată inculpatei S.C. E. S.R.L., instanţa de apel a agravat starea acestei inculpate, prin majorarea pedepsei aplicate la fond, în propria cale de atac.
În acest context, a solicitat desfiinţarea deciziei Curţii de Apel Craiova referitor la pedeapsa în cuantum de 250.000 RON amendă penală, aplicată inculpatei S.C. E. S.R.L. prin decizia dată în apel, hotărârea judecătorească prin care s-a dispus astfel încălcând normele şi principiile de drept.
Cu referire la motivul de recurs prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., a solicitat să se constate pertinenţa şi temeinicia criticilor, cu referire la decizia dată în apel, argumentele pe acest motiv fiind aceleaşi prin prisma cărora a atacat şi sentinţa de fond.
În acest sens, a susţinut că a arătat şi dovedit că între societatea inculpată şi victimă nu au existat niciun fel de relaţii, nici contractuale, nici de altă natură, victima aflându-se în acel loc, în acea zi, prin prisma relaţiei sate de rudenie cu inculpatul Dudaşu şi a relaţiei de prietenie cu inculpatul Filip.
A mai arătat că nu a existat vreo convenţie între societăţi, nici vreun avantaj, de orice fel, profitabil inculpatei, care să determine prezenţa victimei, în acel moment, în acel loc şi, dacă A. a dorit să-şi ajute prietenul B., în acea zi, acceptând să-i trimită un utilaj existent în patrimoniul societăţii, care să fie manevrat de o rudă, fără ca societatea să fie implicată în vreun fel, nu se poate antrena răspunderea societăţii într-o astfel de situaţie.
Nu se poate imputa societăţii că nu a instruit în domeniul securităţii în muncă o persoană care nu lucra pentru societate, pe de-o parte.
Pe de altă parte, a susţinut că este important comportamentul victimei, la locul faptei, care a mers în acel loc pentru a manevra, din cabină, prin telecomandă, un utilaj.
Faptul că victima, la apariţia unei presupuse defecţiuni la utilaj, se putea deplasa într-o altă zonă decât cea în care trebuia să-şi desfăşoare activitatea, nu putea fi prevăzut de nimeni, mai ales că, în situaţia când ar fi fost o defecţiune/deficienţă la utilaj, victima nu era în măsură să o remedieze şi nici nu avea această calitate.
Concret, cu sau fără acte, dacă victima s-ar fi rezumat la activitatea pentru care s-a deplasat acolo (manevrarea, prin telecomandă, din cabină, a utilajului), nu s-ar fi ajuns la deznodământul tragic care s-a produs.
Faptul că victima a depăşit, benevol, din proprie iniţiativă, arealul operaţiunilor pentru care era prezentă în acel loc, la acel moment, îi incumbă efectiv, neputând sancţiona o altă persoană, fie ea fizică sau juridică, pentru deciziile de moment pe care cineva le ia, de capul lui, fără a avea vreun mandat pentru ele.
Aşadar, atâta vreme cât victima nu a acţionat în niciun fel pentru societate sau în favoarea acesteia, nu există legătură de cauzalitate între faptă şi consecinţele produse raportat la subscrisa, şi nici vreo formă de vinovăţie care să poată fi antamată în sarcina subscrisei.
În contextul în care nu sunt întrunite elementele vreunei infracţiuni în sarcina subscrisei, simplul fapt că victima a manevrat un utilaj aflat în patrimoniul său (dar nu manevrarea acestuia a condus la deces, ci alte acţiuni ale victimei, efectuate din proprie iniţiativă), nu îmbracă forma unei fapte prevăzute de legea penală, astfel că, a apreciat că în mod injust subscrisa a fost condamnată penal, impunându-se achitarea subscrisei, pentru motivele anterior dezvoltate.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală la data de 04 septembrie 2023, sub nr. x/2020, fixându-se termen pentru verificarea admisibilităţii în principiu a cererii, în procedura prevăzută de art. 440 din C. proc. pen., la data de 12 octombrie 2023.
Prin încheierea din 12 octombrie 2023, în baza art. 440 alin. (4) din C. proc. pen., a fost admisă în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpata S.C. E. S.R.L. prin mandatar I. împotriva deciziei penale nr. 1265/2023 din data de 28 iunie 2023 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Totodată, a fost respinsă cererea de suspendare a executării deciziei penale nr. 1265/2023 din data de 28 iunie 2023 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori formulată de recurenta inculpată.
S-a trimit cauza, în vederea judecării recursului în casaţie, Completului nr. 10 şi s-a fixat termen de judecată, în şedinţă publică, la data de 09 noiembrie 2023 pentru când a fost citată recurenta inculpată şi s-a încunoştiinţat apărătorul ales al acesteia.
Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casaţie cu care a fost învestită, Înalta Curte a constatat că decizia penală nr. 1265/2023 din data de 28 iunie 2023 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori a fost pronunţată în apel şi poate fi atacată cu recurs în casaţie, neregăsindu-se printre hotărârile sau soluţiile enumerate de art. 434 alin. (2) din C. proc. pen., iar cererea de recurs în casaţie a fost declarată de inculpată în termenul prevăzut de art. 435 din C. proc. pen. şi îndeplineşte condiţiile prevăzute art. 436 alin. (1) şi alin. (6), art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) din C. proc. pen.. Referitor la îndeplinirea condiţiei impuse de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. se constată că recurenta inculpată a invocat cazurile prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 şi 12 din C. proc. pen.
Înalta Curte a reţinut că invocarea formală a unui caz de casare prevăzut de lege, deşi necesară, nu este suficientă pentru declararea ca admisibilă a cererii de recurs în casaţie. În etapa admisibilităţii în principiu se verifică şi aparenta corespondenţă între motivele susţinute şi cazurile de casare în care acestea au fost încadrate.
Cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. nu permite o analiză a conţinutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situaţii de fapt pe baza căreia să se concluzioneze dacă fapta este sau nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, putând fi circumscrise cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. doar criticile referitoare la lipsa incriminării, precum şi cele referitoare la lipsa elementelor constitutive ale infracţiunii din perspectiva laturii obiective. Astfel, acest caz de casare vizează acele situaţii în care nu se realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi configurarea legală a tipului respectiv de infracţiune, fie din cauza împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întruneşte elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie din cauza dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv).
Ca atare, din perspectiva dispoziţiilor procesual penale, noţiunea de faptă ce nu este prevăzută de legea penală include situaţiile în care fapta constituie o contravenţie/abatere disciplinară (atrage o altă formă de răspundere) şi pe cele în care nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii, cu excepţia laturii subiective (aceasta din urmă circumscriindu-se ipotezei prev. art. 16 lit. b) teza a II-a din C. proc. pen. - nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege).
Doar în condiţiile în care nu se critică situaţia de fapt, ci se solicită o verificare în drept a acesteia, motivul de recurs poate fi analizat din perspectiva cazului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.
Aşadar, deşi recurenta inculpată S.C. E. S.R.L. a susţinut că fapta reţinută în sarcina sa şi pentru care s-au dispus soluţii de condamnare, nu întruneşte cerinţele de tipicitate obiectivă ale infracţiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 192 alin. (1) şi (2) din C. pen., judecătorul de filtru a apreciat că, în realitate, criticile acesteia au la bază o solicitare de reinterpretare a materialului probator.
Or, prin intermediul căii extraordinare de atac a recursului în casaţie este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege, vizând exclusiv legalitatea hotărârii, astfel încât aspectele de fapt analizate de instanţa de fond şi/sau apel intră în puterea lucrului judecat şi excedează cenzurii Înaltei Curţi învestită cu judecarea recursului în casaţie, fiind obligatoriu ca motivele de casare prevăzute limitativ de lege şi invocate de recurenţi să se raporteze exclusiv la situaţia factuală şi elementele care au circumstanţiat activitatea imputată, astfel cum au fost stabilite prin decizia atacată, în baza analizei mijloacelor de probă administrate pe parcursul procedurii judiciare.
Aşadar, având în vedere că recursul în casaţie presupune examinarea corespondenţei dintre situaţia de fapt expusă de instanţa de apel şi consecinţele juridice reţinute de aceeaşi instanţă, atunci când recurenţii susţin în mod neechivoc, explicit că situaţia de fapt a fost greşit stabilită de către instanţa de apel, nu există un temei legal de examinare a recursului în casaţie fondat pe art. 438 pct. 7 din C. proc. pen.. Critica adusă situaţiei de fapt determină respingerea recursului, ca inadmisibil, deoarece o atare critică excedează căii de atac a recursului în casaţie, fiind specifică altor căi de atac extraordinare, de exemplu revizuirii.
În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut în dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., s-a observat că acesta este incident dacă "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", respective, în situaţia în care pedeapsa stabilită şi aplicată este nelegală, excluzându-se, printre altele, criticile privind greşita individualizare a pedepsei, or, o reapreciere a încadrării juridice a faptelor pentru care un inculpat a fost condamnat.
Procedând, în aceste coordonate de principiu, la verificarea respectării dispoziţiilor art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., din perspectiva acestui caz de recurs în casaţie, s-a constatat că, din modul în care recurenta inculpată S.C. E. S.R.L. a formulat motivele de recurs în casaţie, argumentele dezvoltate sub aspectul aplicării unui regim sancţionator eronat se circumscriu formal cazului prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.
Cu referire la cererea de suspendare a executării hotărârii recurate, s-a apreciat că, din interpretarea dispoziţiilor art. 441 din Codul de procedură pneală, reiese că suspendarea executării hotărârii recurate este o măsură de excepţie, pusă la dispoziţia judecătorului de filtru sau instanţei de judecată, după admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie şi în timpul judecării acestuia, prin care se sistează temporar, până la judecarea pe fond a căii de atac, punerea în executare a hotărârii definitive împotriva căreia s-a exercitat recursul în casaţie, în principiu nesuspensiv de executare, conform art. 433 şi urm. din C. proc. pen.
În absenţa unor criterii legale de apreciere asupra oportunităţii suspendării executării hotărârii recurate, judecătorul de filtru din cadrul Înaltei Curţi, a apreciat că o astfel de analiză trebuie circumscrisă strict cadrului procesual al recursului în casaţie şi caracterului excepţional al unei astfel de măsuri, urmând a se evalua dacă, în contextul admiterii în principiu a cererii, în raport, cu motivele invocate de inculpaţi în argumentarea recursului în casaţie şi de posibilele soluţii pe fondul căii de atac, argumentele prezentate în susţinerea cererii de suspendare relevă necesitatea unei astfel de măsuri pentru preîntâmpinarea potenţialelor efecte negative, uneori ireparabile, cauzate de continuarea executării unei hotărâri definitive criticate ca fiind nelegală.
După admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie, la termenul din data de 09 noiembrie 2023, pentru ca instanţa de apel să restituie dosarul nr. x/2020 al Curţii de Apel Craiova, în care s-a pronunţat decizia penală împotriva căreia s-a formulat prezentul recurs în casaţie, în cauză s-a acordat termen la data de 11 ianuarie 2024.
La termenul fixat pentru dezbarea recursului în casaţie, din 11 ianuarie 2024, Înalta Curte a primit concluziile apărătorului recurentei inculpate şi ale procurorului asupra căii extraordinare de atac, acestea fiind detaliat redate în practicaua prezentei decizii.
Analizând recursul în casaţie formulat de inculpata S.C. E. S.R.L., prin mandatar I., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este fondat, pentru următoarele considerente:
Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, prin intermediul căreia este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege care vizează exclusiv legalitatea hotărârii.
Ca atare, motivele de casare invocate trebuie să se raporteze la situaţia factuală şi la elementele care au circumstanţiat activitatea infracţională, astfel cum au fost stabilite în mod definitiv, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză, prin hotărârea atacată, întrucât în această cale extraordinară de atac se analizează doar aspecte de drept, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie neputând proceda la reevaluarea materialului probator sau la reaprecierea situaţiei de fapt.
În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut în dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., invocat de către recurent, Înalta Curte constată că acesta este incident dacă "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", respectiv în situaţia în care pedeapsa stabilită şi aplicată este nelegală, excluzându-se, printre altele, criticile privind greşita individualizare a pedepsei.
În cauza de faţă, recurenta inculpată S.C. E. S.R.L. a criticat hotărârea curţi de apel, întrucât pedeapsa aplicată de către instanţa de apel este în alte limite decât cele prevăzute de lege, recurentei inculpate fiindu-i agravată situaţia în propria cale de atac, în condiţiile în care, în apelul formulat, Ministerul Public nu a criticat soluţia instanţei de fond în ceea ce o priveşte, aspect ce rezultă, atât din examinarea declaraţiei de apel, cât şi a motivelor de apel care vizează exclusiv situaţia inculpaţilor persoane fizice, instanţa de apel majorând pedeapsa amenzii aplicate recurentei inculpate persoane juridice, cât şi cuantumul financiar al unei zile amendă.
Examinând în aceste coordonate de principiu cererea de recurs în casaţie, Înalta Curte reţine că, în cauză, instanţa de fond, prin sentinţa penală nr. 17 din data de 09.01.2023 pronunţată în dosarul nr. x/2020 a dispus condamnarea inculpatei S.C. E. S.R.L. la pedeapsa de 200 zile amendă şi s-a fixat cuantumul unei zile amendă la suma de 300 RON, urmând ca inculpata să execute amenda în cuantum de 60.000 RON, pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 192 alin. (1) şi (2) din C. pen.
Împotriva sentinţei instanţei de fond au formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin şi inculpaţii B., A., S.C. D. S.R.L. prin reprezentant legal H. şi S.C. E. S.R.L. prin mandatar I..
Parchetul de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin şi inculpaţii B., A., S.C. D. S.R.L. prin reprezentant legal H. şi S.C. E. S.R.L. prin mandatar I..
Prin decizia penală nr. 1265/2023 din data de 28 iunie 2023 a Curţii de Apel Craiova, supusă actualului control de legalitate, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin şi de inculpaţii B. şi S.C. D. S.R.L., a fost desfiinţată în parte sentinţa apelată şi, în rejudecare, a fost condamnată inculpata S.C. E. S.R.L. la pedeapsa de 250 zile amendă şi a fost fixat cuantumul unei zile amendă la suma de 1000 RON, urmând ca inculpata să execute amenda în cuantum de 250.000 RON, pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 192 alin. (1) şi (2) din C. pen.
Însă, aşa cum reiese din cuprinsul motivelor de apel, calea de atac formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Drobeta-Turnu Severin nu a vizat soluţia instanţei de fond în ceea ce o priveşte pe recurenta inculpată, vizând exclusiv situaţia inculpaţilor persoane fizice B. şi A..
Rezultă aşadar că, prin majorarea pedeapsei amenzii aplicate recurentei inculpate persoane juridice, cât şi a cuantumului financiar al unei zile amendă, instanţa de apel a încălcat principiul "non reformatio in pejus" reglementat de art. 418 din C. proc. pen., agravând situaţia inculpatei S.C. E. S.R.L. în propria cale de atac, aşa cum corect se susţine în recursul în casaţie formulat de aceasta.
În ceea ce o priveşte pe inculpata S.C. E. S.R.L. rejudecarea cauzei a avut loc, exclusiv ca urmare a exercitării căii de atac a apelului de către aceasta, or, în atare situaţie, în rejudecarea cauzei, instanţa nu putea să îi creeze acesteia o situaţie mai grea prin aplicarea unor pedepse într-un cuantum mai ridicat decât cel stabilit de instanţa de fond, prin hotărârea ce a fost desfiinţată ca urmare admiterii apelului exercitat şi de Ministerul Public, deoarece nu o viza.
Principiul neagravării situaţiei părţii în propria cale de atac este prevăzut de dispoziţiile art. 418 din C. proc. pen., potrivit cărora, instanţa de apel, soluţionând cauza, nu poate crea o situaţie mai grea pentru cel care a declarat apel, iar în apelul declarat de procuror în favoarea unei părţi, instanţa de apel nu poate agrava situaţia acesteia.
În atare situaţie, în lipsa apelului declarat de parchet, în virtutea principiului non reformatio in pejus, care obligă instanţa de control judiciar să nu îngreuneze situaţia unui inculpat în propria cale de atac, aceasta era ţinută să menţină, sub aspectul proporţionalităţii, modalitatea de individualizare stabilită de prima instanţă.
Totodată, Înalta Curte reţine că sintagma "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", reglementată de cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., invocat în prezenta cale de atac, nu vizează doar stabilirea pedepsei în limitele prevăzute de lege, în raport, cu încadrarea juridică şi cauzele sau stările de agravare şi atenuare reţinute prin hotărârea definitivă, ci, în căile de atac, impune o verificare şi prin raportare la principiile ce au influenţă asupra tratamentului sancţionator, cum este non reformatio in pejus.
Prin urmare, nelegalitatea hotărârii cu privire la stabilirea pedepsei în alte limite decât cele prevăzute de lege poate fi înlăturată prin rejudecarea cauzei de către instanţa supremă, deoarece nu implică o chestiune de apreciere referitoare la individualizarea pedepsei, fiind astfel aplicabile dispoziţiile art. 448 alin. (2) lit. a) ultima teză din C. proc. pen.
Pentru considerentele expuse, în baza dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul în casaţie declarat de inculpata S.C. E. S.R.L. prin mandatar I. împotriva deciziei nr. 1265/2023 din data de 28 iunie 2023 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori. Va casa decizia recurată numai în ceea ce o priveşte pe inculpata S.C. E. S.R.L. prin mandatar I. şi rejudecând:
Va înlătura dispoziţia condamnării inculpatei la pedeapsa de 250.000 RON amendă (250 zile amendă, iar cuantumul unei zile amendă a fost fixat la 1.000 RON) pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 192 alin. (1) şi (2) din C. pen. prin decizia nr. 1265/2023 din data de 28 iunie 2023 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi va menţine condamnarea inculpatei la pedeapsa de 60.000 RON amendă (200 zile amendă, iar cuantumul unei zile amendă la 300 RON), aşa cum a fost dispusă prin sentinţa penală nr. 17 din data de 09.01.2023 pronunţată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosarul nr. x/2020.
Totodată, va menţine celelalte dispoziţii ale deciziei recurate care nu contravin prezentei.
În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu judecarea recursului în casaţie rămân în sarcina statului, iar potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenta inculpată, în cuantum de 170 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul în casaţie declarat de inculpata S.C. E. S.R.L. prin mandatar I. împotriva deciziei nr. 1265/2023 din data de 28 iunie 2023 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Casează decizia recurată numai în ceea ce o priveşte pe inculpata S.C. E. S.R.L. prin mandatar I. şi rejudecând:
Înlătură dispoziţia condamnării inculpatei la pedeapsa de 250.000 RON amendă (250 zile amendă, iar cuantumul unei zile amendă a fost fixat la 1.000 RON) pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 192 alin. (1) şi (2) din C. pen. prin decizia nr. 1265/2023 din data de 28 iunie 2023 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Menţine condamnarea inculpatei la pedeapsa de 60.000 RON amendă (200 zile amendă, iar cuantumul unei zile amendă la 300 RON), aşa cum a fost dispusă prin sentinţa penală nr. 17 din data de 09.01.2023 pronunţată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosarul nr. x/2020.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei recurate care nu contravin prezentei.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenta inculpată, în cuantum de 170 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 ianuarie 2024.