Şedinţa publică din data de 16 ianuarie 2024
Deliberând asupra cauzei de faţă,
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 90 din data de 23.06.2022 pronunţată de Tribunalul Mureş, s-au hotărât următoarele:
I.1. În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. g) din C. proc. pen. coroborat cu art. 17 alin. (2) din C. proc. pen. şi art. 244 alin. (3) din C. pen., a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatei S.C. A. S.R.L. Bucureşti pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată (4 acte materiale) - prevăzută de art. 244 alin. (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., ca urmare a împăcării părţilor.
I.2. În baza art. art. 52 alin. (3) din C. pen. raportat la art. 181 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., a art. 137 alin. (2) şi alin. (4) lit. c) din C. pen., a condamnat pe inculpata S.C. A. S.R.L. Bucureşti, la pedeapsa de 36.000 RON amendă (180 zile-amendă x 200 RON reprezentând suma corespunzătoare unei zile-amendă) pentru săvârşirea infracţiunii de participaţie improprie la folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene în formă continuată (2 acte materiale).
În baza art. 138 alin. (2) din C. pen., a aplicat inculpatei S.C. A. S.R.L. pedeapsa complementară constând în afişarea sau publicarea hotărârii de condamnare, prevăzută de art. 136 alin. (3) lit. f) din C. pen. şi art. 145 din C. pen.
II.1. În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. g) din C. proc. pen. coroborat cu art. 17 alin. (2) din C. proc. pen. şi art. 244 alin. (3) din C. pen., a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului B. pentru comiterea infracţiunii de complicitate la înşelăciune în formă continuată (4 acte materiale) - prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 244 alin. (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., ca urmare a împăcării părţilor.
II.2. În baza art. 52 alin. (3) din C. pen. raportat la art. 181 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., a art. 75 alin. (2) din C. pen. şi a art. 76 alin. (1) din C. pen., a condamnat pe inculpatul B. la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de participaţie improprie la folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene în formă continuată (2 acte materiale).
În baza art. 66 alin. (1) din C. pen., a interzis inculpatului, pe o perioadă de 2 ani, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.
În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., a aplicat inculpatului şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen.
În baza art. 91 din C. pen., a suspendat executarea pedepsei principale, pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani stabilit potrivit dispoziţiilor art. 92 alin. (1) din C. pen.
În baza art. 92 alin. (3) din C. pen. raportat la art. 93 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, condamnatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Mureş, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile precum şi întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.
În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., pe durata aceluiaşi termen de supraveghere s-a impus condamnatului să execute următoarea obligaţie:
b) să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către Serviciul de Probaţiune Mureş sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.
În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, condamnatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă de 60 de zile, la Primăria comunei Ernei, jud. Mureş sau la Primăria comunei Sângeorgiu de Mureş, jud. Mureş.
Potrivit art. 94 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute la art. 93 alin. (1) lit. c)-e) (schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile precum şi întoarcerea; schimbarea locului de muncă; informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă) se vor comunica Serviciului de Probaţiune Mureş.
Potrivit art. 94 alin. (2) din C. pen. supravegherea executării obligaţiei prevăzute de art. 93 alin. (2) lit. b) şi alin. (3) din C. pen. (de a frecventa unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate şi de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii) se va face de Serviciul de Probaţiune Mureş.
În baza art. 91 alin. (4) din C. pen., a atras atenţia condamnatului asupra conduitei sale viitoare şi a consecinţelor la care se supune dacă va mai comite infracţiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligaţiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere, prevăzute de art. 96 din C. pen.
Pe latura civilă a cauzei a constatat că prejudiciile cauzate părţilor civile au fost recuperate integral.
A menţinut măsurile asigurătorii, după cum urmează:
- asupra casei de locuit din cărămidă acoperită cu ţiglă P+E+M, nr. cadastral x - C1 - valoare 62.660 RON, bun deţinut în coproprietate de suspectul B. împreună cu soţia sa C..
- asupra sumelor de bani deţinute şi a celor viitoare din conturile şi subconturile în RON şi/sau valută ale inculpatei S.C. A. S.R.L. la D. S.A. până la concurenţa sumei de 50.000 RON.
În temeiul prevederilor art. 25 alin. (3) din C. proc. pen.., a dispus desfiinţarea parţială a următoarelor înscrisuri falsificate prin săvârşirea de infracţiuni (numai în ceea ce priveşte partea de lucrări neexecutate, dar decontate, aşa cum s-a arătat în cuprinsul hotărârii):
a) documente depuse în vederea decontării la data de 30.10.2015 la Primăria Târgu Mureş.
b) documente depuse în vederea decontării la data de 25.11.2015 la Primăria Târgu Mureş.
Împotriva sentinţei penale nr. 90 din data de 23.06.2022 pronunţate de Tribunalul Mureş, au declarat apel Parchetul de pe lângă ÎCCJ - DNA - Serviciul Teritorial Târgu-Mureş şi inculpaţii S.C. A. S.R.L. şi B..
Prin decizia penală nr. 501/A din data de 10 august 2023, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia Penală, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe ÎCCJ - DNA - Serviciul Teritorial Târgu-Mureş şi de inculpaţii S.C. A. S.R.L. şi B. împotriva sentinţei penale nr. 90/23.06.2022 pronunţate de Tribunalul Mureş.
În baza art. 423 alin. (1) C. proc. pen., a desfiinţat parţial sentinţa atacată şi rejudecând cauza:
În baza art. 138 alin. (2) şi art. 145 alin. (3) rap. la art. 136 alin. (3) lit. f) teza a II-a C. pen. a dispus afişarea hotărârii de condamnare, în formă scrisă, în extras în forma stabilită de instanţă, la sediul societăţii, pentru o perioadă de 1 (una) lună, cu respectarea disp. art. 145 alin. (2) C. pen. şi în condiţiile art. 502 alin. (1), (3) C. proc. pen., respectiv:
"Prin sentinţa penală nr. 90 din data de 23.06.2022 pronunţată de Tribunalul Mureş, definitivă prin decizia penală nr. 501/A din 10.08.2023 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş s-a dispus condamnarea inculpatei S.C. A. S.R.L. Bucureşti la pedeapsa principală de 36.000 RON amendă (180 zile-amendă x 200 RON reprezentând suma corespunzătoare unei zile-amendă) pentru săvârşirea infracţiunii de participaţie improprie la folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene în formă continuată (2 acte materiale).
În baza art. 138 alin. (2) din C. pen., s-a aplicat inculpatei S.C. A. S.R.L. pedeapsa complementară constând în afişarea sau publicarea hotărârii de condamnare, prevăzută de art. 136 alin. (3) lit. f) din C. pen. şi art. 145 din C. pen.
S-au menţinut măsurile asiguratorii asupra sumelor de bani deţinute şi a celor viitoare din conturile şi subconturile în RON şi/sau valută ale inculpatei S.C. A. S.R.L. la D. S.A. până la concurenţa sumei de 37.500 RON.
În cuprinsul sentinţei penale s-a reţinut că fapta inculpatei S.C. A. S.R.L. Bucureşti, care, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a determinat, cu intenţie, funcţionari din cadrul Primăriei Municipiului Târgu Mureş să folosească şi să prezinte fără vinovăţie:
1. înscrisuri false la Agenţia pentru Dezvoltare Regională Centru, folosire şi prezentare realizate prin depunerea la această din urmă instituţie, în data de 20.11.2015, a cererii de rambursare nr. x/19.11.2015, însoţită de înscrisurile false depuse de inculpată în intervalul 30.10.2015-19.11.2015 la Primăria Târgu Mureş şi:
2. înscrisuri false la Agenţia pentru Dezvoltare Regională Centru, folosire şi prezentare realizate prin depunerea la această din urmă instituţie în 07.12.2015 a cererii de plată nr. x/04.12.2015 însoţită de înscrisurile false depusă de inculpată în intervalul 25.11.2015-04.12.2015 la Primăria Târgu Mureş, cauzând un prejudiciu de 140.312,51 RON, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de participaţie improprie la folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene în formă continuată (2 acte materiale), prev. de art. 52 alin. (3) C. pen. rap. la art. 181 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 137 alin. (2) şi alin. (4) lit. c) din C. pen.."
Au fost ridicate măsurile asigurătorii, după cum urmează:
- asupra casei de locuit din cărămidă acoperită cu ţiglă P+E+M, nr. cadastral x - C1 - valoare 62.660 RON, bun deţinut în coproprietate de inculpatul B. împreună cu soţia sa C. (măsură instituită prin Ordonanţa de luare a unor măsuri asigurătorii din data de 24.10.2017 - Vol. 52, dos. u. p.) şi
S-au restrâns şi s-au menţinut măsurile asigurătorii, după cum urmează:
- asupra sumelor de bani deţinute şi a celor viitoare din conturile şi subconturile în RON şi/sau valută ale inculpatei S.C. A. S.R.L. la D. S.A. doar până la concurenţa sumei de 37.500 RON (măsură instituită prin Ordonanţa de luare a unor măsuri asigurătorii din data de 28.09.2017 - Vol. 52, dos. u. p.).
S-au menţinut celelalte dispoziţii din hotărârea atacată, care nu contravin prezentei decizii.
Împotriva deciziei din apel, nr. 501/A din data de 10 august 2023, au declarat recurs în casaţie inculpaţii S.C. A. S.R.L., la data de 18 august 2023 şi B., la data de 08 septembrie 2023, în termenul legal prevăzut de art. 435 C. proc. pen.
I. În susţinerea cererii de recurs în casaţie formulată, inculpata S.C. A. S.R.L a invocat cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. - "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală."
În esenţă, a solicitat admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie şi, în baza art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., casarea deciziei Curţii de Apel Tg. Mureş şi, în rejudecare, să se constate că inculpata a fost condamnată pentru o faptă neprevăzută de legea penală, urmând a se dispune, pe cale de consecinţă, achitarea inculpatei sub aspectul infracţiunii de participaţie improprie la folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene informă continuată (2 acte materiale).
A apreciat că instanţa de apel a încălcat dispoziţiile Deciziei nr. 4 din 04 aprilie 2016 pronunţată de ICCJ - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin care s-a stabilit că: În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie şi art. 215 alin. (1), (2) şi 3 din C. pen. de la 1969, respectiv art. 244 alin. (1) şi (2) şi art. 306 din C. pen., stabileşte că:
Fapta de a folosi, în cadrul autorităţii contractante, printr-o acţiune a autorului, documente ori declaraţii inexacte, ce a avut ca rezultat obţinerea, pe nedrept, de fonduri din bugetul Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, precum şi de fonduri din bugetul naţional întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii unice prevăzute de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, indiferent dacă legea penală mai favorabilă este legea veche sau legea nouă.
A arătat recurenta că, pe de o parte, Curtea de Apel Târgu Mureş a încercat să creeze aparenţa că ar judeca apelul strict raportat la acuzaţia de participaţie improprie la art. 181 din Legea nr. 78/2000, iar, pe de altă parte, a folosit împotriva inculpatei tranzacţia încheiată în anul 2018 (în faza judecăţii la Tribunalul Mureş) cu Primăria Tg. Mureş sub aspectul infracţiunii de înşelăciune, instanţa reţinând că a recunoscut prejudiciul invocat de procuror şi că nu se mai impune clarificarea acestuia în cadrul apelului prin administrarea probei cu expertiza în construcţii care să lămurească în concret câţi dintre spaleţii decontaţi au fost executaţi sau nu.
S-a menţionat că jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a clarificat că pentru a reţine răspunderea persoanei juridice se impune ca organul de urmărire penală să indice acte proprii de participaţie penală imputabile persoanei juridice (în acest sens, indicând decizia ICCJ nr. 23/25 ianuarie 2021, dosar penal x/2018).
A învederat că potrivit dispoziţiilor art. 52 alin. (3) C. pen., participaţia improprie reţinută în sarcina inculpatei constă în "determinarea, înlesnirea sau ajutarea în orice mod, cu intenţie, la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, de către o persoană care comite acea faptă fără vinovăţie şi se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracţiune."
S-a susţinut că determinarea, înlesnirea sau ajutarea în orice mod constituie tot atâtea moduri alternative de comitere a laturii obiective a infracţiunii. A precizat că din moment ce prin rechizitoriu se reţine în sarcina A. S.R.L. forma determinării ca şi corespondent în latura obiectivă a infracţiunii prevăzută de art. 181 din Legea nr. 78/2000, iar numitului B. i se reţine forma înlesnirii ca şi modalitate de comitere a infracţiunii, a solicitat a se constata că instanţa de apel nu a făcut nicio descriere concretă a activităţii de determinare, actele materiale concrete prin care inculpata a înfrânt voinţa funcţionarilor publici şi i-a determinat să accepte la plată în luna decembrie 2015 cele 16 facturi fiscale care, pe lângă lucrări efectiv realizate, conţineau şi aceste lucrări parţial neefectuate la respectivul moment (spaleţii interiori-glafurile). S-a mai menţionat că departamentele de specialitate din cadrul Primăriei constituie un efectiv filtru care trebuie să identifice eventuale menţiuni eronate din cadrul situaţiilor de plată.
În cuprinsul cererii de recurs în casaţie formulate, inculpata a redat pasaje din considerentele deciziei Curţii de Apel Târgu Mureş pentru ca instanţa să poată constata maniera inechitabilă în care inculpata a fost condamnată definitiv pentru o faptă care nu era prevăzută de legea penală, aspectele procedurale şi factuale impunând din punctul său de vedere, fie o soluţie de trimitere a cauzei spre rejudecare la Tribunalul Mureş şi clarificarea incidenţei Deciziei nr. 4/2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, fie o reevaluare de către instanţa de control judiciar a coexistenţei soluţiei de încetare a procesului penal pentru infracţiunea de înşelăciune şi o soluţie de condamnare pentru infracţiunea de participaţie improprie la art. 181 din Legea nr. 78/2000.
A mai arătat apărarea recurentei că instanţa de apel a ales să valorifice tranzacţia încheiată în anul 2018 cu Primăria Tg. Mureş, ignorând tocmai decizia pronunţată în recurs în interesul legii, potrivit cărora nu pot coexista infracţiunile de înşelăciune şi infracţiunea de folosire sau prezentare de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul Uniunii Europene, nu pot exista două prejudicii de pe urma aceleiaşi activităţi, unul către bugetul local şi un alt prejudiciu, către bugetul Comunităţii Europene.
În opinia recurentei inculpate, caracterul irevocabil al prejudiciului achitat către partea civilă urmare tranzacţiei încheiate este o consecinţă a lipsei de interes din partea instanţei de control judiciar de a constata doar pe calea unei expertize tehnice la câte dintre cele 1000 de apartamente au fost efectuate în concret lucrările de remediere a spaleţilor interiori (suprafeţe minimale din zona geamurilor care se degradau la montajul tâmplăriei).
Pe de altă parte, s-a arătat că invocarea sumei achitate către partea civilă Primăria Tg. Mureş ca prejudiciu cauzat părţii civile urmare a săvârşirii infracţiunii de participaţie improprie la folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene în formă continuată (2 acte materiale), este nelegală, decizia de Recurs în interesul legii nr. 4/2016 statuând tocmai imposibilitatea coexistenţei celor două infracţiuni şi a două prejudicii cauzate către două entităţi diferite.
În acest sens, s-a menţionat că este relevant schimbul de adrese efectuat la solicitarea apărării, în faţa instanţei de fond, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice comunicând instanţei de judecată faptul că suma de 140.312,51 RON achitată de A. S.R.L. către Municipiul Tg. Mureş cu titlu de pagubă implică un drept de 49,20% în favoarea FEDR, 10,8% Bugetul de stat şi 40% contribuţia Municipiului Tg. Mureş.
În consecinţă, s-a solicitat admiterea recursului în casaţie, casarea deciziei Curţii de Apel Tg. Mureş nr. 501/A/10.08.2023 şi, în rejudecare, să se constate că A. S.R.L. a fost condamnată pentru o faptă neprevăzută de legea penală, dispunând pe cale de consecinţă achitarea acesteia.
II. Cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul B. îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute la art. 437 alin. (1) lit. a), b) c) şi d) C. proc. pen.
Astfel, în cuprinsul cererii sunt menţionate numele şi prenumele inculpatului (B.), hotărârea care se atacă (decizia penală nr. 501/A din data de 10 august 2023, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia Penală), motivarea recursului în casaţie şi semnătura inculpatului.
În susţinerea cererii de recurs în casaţie formulate, inculpatul B. a invocat cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. - "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală."
În esenţă, în ceea ce priveşte infracţiunea reţinută în cauză în sarcina sa, respectiv infracţiunea de participatie improprie la folosirea sau prezentarea cu rea credinţa de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, daca fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene, inculpatul a menţionat că în rechizitoriu s-a arătat că aceasta a fost săvârşită prin semnarea în cursul anului 2015 a mai multor documente care au fost indicate şi care sunt aceleaşi ca cele precizate în descrierea infracţiunii de complicitate la înşelăciune.
Cu alte cuvinte, a precizat inculpatul că s-a reţinut că fapta sa, de a semna mai multe documente, întruneşte atât conţinutul infracţiunii de complicitate la înşelăciune în formă continuată, faptă prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 244 alin. (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., cât şi a infracţiunii de participaţie improprie la folosirea sau prezentarea cu rea-credintă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene, în formă continuată, prevăzută de art. 52 alin. (3) din C. pen. raportat la art. 181 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.
Astfel, a menţionat inculpatul că instanţele de fond şi apel au considerat că fapta pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată există, motiv pentru care a fost condamnat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 52 alin. (3) din C. pen. raportat la art. 181 din Legea nr. 78/2000, iar în privinţa infracţiunii de complicitate la înşelăciune s-a dispus încetarea procesului penal ca urmare a împăcării părţilor.
Cu privire la posibilitatea reţinerii atât a infracţiunii de înşelăciune, cât şi a infracţiunii prev. de art. 181 din Legea nr. 78/2000, inculpatul a solicitat să se aibă în vedere Decizia nr. 4/2016 pronunţată de ICCJ, în recurs în interesul legii.
În opinia recurentului inculpat, această decizie a ICCJ - Completul competent să judece recursul în interesul legii a fost ignorată de ambele instanţe, întrucât, deşi a fost trimis în judecată reţinându-se aceeaşi stare de fapt şi în cazul infracţiunii de înşelăciune şi în cazul celei prev. de art. 181 din Legea nr. 78/2000, inculpatul a fost condamnat pentru cea din urmă infracţiune, iar cu privire la infracţiunea de înşelăciune s-a dispus o soluţie de încetare a procesului penal, în detrimentul unei soluţii de achitare.
În consecinţă, inculpatul B. a solicitat admiterea cererii de recurs în casaţie, casarea hotărârii atacate şi achitarea sa sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 181 din Legea nr. 78/2000 având în vedere că în privinţa faptei pentru care a fost trimis în judecată s-a dispus o soluţie de încetare a procesului penal, iar Decizia nr. 4/2016 a ICCJ - Completul competent sa judece recursul în interesul legii menţionează în mod expres incompatibilitatea reţinerii atât a infracţiunii de înşelăciune, cât şi a infracţiunii prevăzute de art. 181 din Legea nr. 78/2000 în cazul săvârşirii aceleiaşi acţiuni ilicite.
Analizând recursurile în casaţie formulate de recurenţii S.C. A. S.R.L. şi B., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acestea sunt nefondate, urmând a le respinge, pentru următoarele considerente:
Fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiile legalităţii şi cel al respectării autorităţii de lucru judecat, recursul în casaţie vizează exclusiv legalitatea anumitor categorii de hotărâri definitive şi numai pentru motive expres şi limitativ prevăzute de lege.
Dispoziţiile art. 433 C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând că recursul în casaţie urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
Realizându-se în cadrul strict reglementat de lege, analiza de legalitate a instanţei de recurs nu este una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor şi reglementate ca atare, în mod expres şi limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) C. proc. pen.
În acest context, Înalta Curte notează că în jurisprudenţa sa constantă, s-a reţinut că verificările pe care instanţa de recurs în casaţie le face din perspectiva noţiunii de faptă care nu este prevăzută de legea penală, vizează atât incriminarea abstractă, respectiv dacă conduita este prevăzută de vreo normă de incriminare, cât şi condiţiile de tipicitate obiectivă, respectiv identitatea dintre conduita propriu-zisă şi elementele de conţinut ale incriminării sub aspectul laturii obiective (nu însă şi în ceea ce priveşte latura subiectivă, lipsa de tipicitate subiectivă constituind o teză distinctă prevăzută de art. 16 lit. b) din C. proc. pen. şi care nu a fost preluată de art. 437 alin. (1) pct. 7 din acelaşi Cod (decizia nr. 78/RC/2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală).
Totodată, s-a reţinut că acest caz de casare vizează "acele situaţii în care nu se realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi configurarea legală a tipului respectiv de infracţiune, fie din cauza împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întruneşte elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie a dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblu sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv." (decizia nr. 442/R/2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală).
În aceste coordonate, Înalta Curte notează că principala critică a recurenţilor inculpaţi vizează împrejurarea că, în raport de dispoziţiile Deciziei pronunţate în recurs în interesul legii nr. 4/2016, în mod greşit instanţa de fond şi de apel au reţinut în sarcina inculpaţilor pentru aceeaşi faptă, săvârşirea a două infracţiuni, respectiv complicitate la înşelăciune în formă continuată, faptă prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 244 alin. (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., şi participaţie improprie la folosirea sau prezentarea cu rea-credintă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene, în formă continuată, prevăzută de art. 52 alin. (3) din C. pen. raportat la art. 181 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.
Evaluând cauza prin prisma acestei critici comune a recurenţilor inculpaţi, Înalta Curte reţine că prin sentinţa penală nr. 90 din data de 23.06.2022 pronunţată de Tribunalul Mureş, pentru infracţiunea de înşelăciune în formă continuată (4 acte materiale) - prevăzută de art. 244 alin. (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. reţinută în sarcina inculpatei persoană juridică S.C. A. S.R.L. şi a infracţiunii de complicitate la infracţiunea de înşelăciune în formă continuată (4 acte materiale) - prevăzută de art. 244 alin. (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., reţinută în sarcina inculpatului B., a dispus încetarea procesului penal, ca urmare a împăcării părţilor, aceştia fiind condamnaţi exclusiv pentru infracţiunea prevăzută de art. 52 alin. (3) din C. pen. raportat la art. 181 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.
În raport de soluţia de încetare a procesului penal ca urmare a împăcării părţilor sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune, precum şi faţă de împrejurarea că inculpaţii nu au criticat prin motivele de apel legalitatea acestei soluţii, instanţa de apel a procedat la verificarea hotărârii pronunţate de prima instanţă doar sub aspectul soluţiei date pentru infracţiunea de participaţie improprie la folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene în formă continuată (2 acte materiale) - prevăzută şi pedepsită de art. 52 alin. (3) C. pen. raportat la art. 181 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.
Aşadar, dincolo de faptul că împăcarea intervenită între părţi are un caracter definitiv, irevocabil, reţine Înalta Curte că urmare a soluţiei de încetare a procesului penal dispusă de instanţa de fond, ca urmare voinţei părţilor expres manifestată în faţa instanţelor de fond, în cauză nu a fost efectuată o cercetare judecătorească cu privire la întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, or a proceda direct în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie, la verificarea concordanţei dintre situaţia de fapt astfel cum a fost expusă prin rechizitoriu cu elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare de la art. 244 C. pen., ar contraveni dispoziţiilor art. 433 C. proc. pen., care reglementează cadrul strict şi limitativ al recursului în casaţie.
Analiza motivelor de recurs în casaţie trebuie să se raporteze la situaţia factuală şi la elementele care au circumstanţiat activitatea infracţională, astfel cum au fost stabilite de instanţa de apel, în baza mijloacelor de probă administrate în cauză, prin hotărârea atacată, întrucât în această cale extraordinară de atac se analizează doar aspecte de drept, Înalta Curte neputând proceda la evaluarea materialului probator sau la reaprecierea situaţiei de fapt.
Mai mult, apreciază Înalta Curte că nu pot fi primite susţinerile recurenţilor inculpaţi, în sensul că în cauză sunt incidente dispoziţiile statuate prin Decizia nr. 4 din data de 04 aprilie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul competent să judece recursul în interesul legii, potrivit cărora în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie şi art. 215 alin. (1), (2) şi 3 din C. pen. de la 1969, respectiv art. 244 alin. (1) şi (2) şi art. 306 din C. pen., fapta de a folosi, în cadrul autorităţii contractante, printr-o acţiune a autorului, documente ori declaraţii inexacte, ce a avut ca rezultat obţinerea, pe nedrept, de fonduri din bugetul Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, precum şi de fonduri din bugetul naţional întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii unice prevăzute de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, indiferent dacă legea penală mai favorabilă este legea veche sau legea nouă, având în vedere că faţă de recurenţii inculpaţi s-a dispus o soluţie de condamnare exclusiv pentru infracţiunea unică, prevăzută şi pedepsită de art. 52 alin. (3) C. pen. raportat la art. 181 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., astfel încât situaţia premisă ce a stat la baza pronunţării deciziei în recurs în interesul legii, nu este incidentă în cauză.
Deopotrivă, reţine Înalta Curte că nu poate fi primită nici critica recurenţilor inculpaţi referitoare la neprevederea în legea penală a faptei pentru care s-a dispus condamnarea acestora, motivat de împrejurarea că instanţa de apel nu a arătat în ce a constat acţiunea de determinare, înlesnire sau ajutare, reţinută în sarcina inculpaţilor şi nu a făcut nicio descriere concretă a actelor materiale prin care inculpata persoana juridică a înfrânt voinţa funcţionarilor publici şi i-a determinat să accepte la plată în luna decembrie 2015 cele 16 facturi fiscale care, pe lângă lucrări efectiv realizate, conţineau şi aceste lucrări parţial neefectuate la respectivul moment (spaleţii interiori-glafurile).
În raport de criticile aduse deciziei atacate prezentate în motivele de recurs în casaţie formulate de inculpaţi, Înalta Curte notează că, în realitate, nu se invocă nelegalitatea hotărârii, ci se solicită reanalizarea situaţiei de fapt, prin revenire şi asupra manifestării de voinţă expresă prin care s-a luat act de împăcarea părţilor cu privire la infracţiunea de complicitate la înşelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 244 alin. (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi reevaluarea în întreg a materialului probator, astfel cum a fost învestită iniţial instanţa, cu consecinţa stabilirii unei alte situaţii de fapt decât cea avută în vedere de instanţa de apel cu titlu definitiv şi care să conducă la o soluţie favorabilă inculpaţilor, motive ce nu pot fi circumscrise cazurilor de casare expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile legale în materie, respectiv art. 438 alin. (1) C. proc. pen.
Analiza motivelor de recurs în casaţie invocate nu vizează practic raportarea situaţiei de fapt reţinută la condiţiile de tipicitate subsumate normei de incriminare ce sancţionează penal infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 181 din Legea nr. 78/2000, ci reprezintă o veritabilă solicitare de reinterpretare şi valorificare a probatoriului administrat în sensul celor invocate, lucru nepermis în cadrul procesual strict şi limitativ al recursului în casaţie.
În acest context, contrar susţinerilor apărării, Înalta Curte apreciază că situaţia de fapt reţinută în cauză şi probele dosarului dovedesc că faptele inculpaţilor, astfel cum au fost descrise de către instanţa de apel, se circumscriu elementelor ce caracterizează sub aspect obiectiv infracţiunea de participaţie improprie la folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene în formă continuată (2 acte materiale) şi, de asemenea, constată că, în cauză, condamnarea nu se bazează pe ipoteze de incriminare care nu sunt prevăzute de lege, astfel că, instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a legii, iar din această perspectivă criticile recurenţilor inculpaţi sunt nefondate.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie formulate de recurenţii S.C. A. S.R.L. şi B. împotriva deciziei penale nr. 501/A din data de 10.08.2023, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală.
Va obliga recurenţii-inculpaţi la plata sumei de câte 200 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat B., în cuantum de 680 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie formulate de recurenţii S.C. A. S.R.L. şi B. împotriva deciziei penale nr. 501/A din data de 10.08.2023, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală.
Obligă recurenţii-inculpaţi la plata sumei de câte 200 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat B., în cuantum de 680 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 ianuarie 2024.