Şedinţa publică din data de 18 ianuarie 2024
Asupra cauzei de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 83 din 22.02.2023 pronunţată de Judecătoria Cornetu, secţia Penală s-au hotărât următoarele:
În baza art. art. 396 alin. (5) din C. proc. pen., rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza întâi din C. proc. pen. a fost achitat inculpatul A., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri, faptă prev. şi ped. de art. 375 din C. pen., rap. la art. 184 lit. a) din C. pen., întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.
În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. g) din C. proc. pen. cu aplic. art. 158 din C. pen., s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului A., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de ameninţare, faptă prev. si ped. de art. 206 alin. (1) din C. pen., ca urmare a retragerii plângerii prealabile de către persoana vătămată B..
În baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de agresiune sexuală, faptă prev. şi ped. de art. 219 alin. (1) şi alin. (2) lit. c) din C. pen.
În baza art. 60 din C. pen., s-a dispus executarea pedepsei în regim de detenţie.
În baza art. 67 alin. (2) rap. la art. 66 alin. (1) lit. 1 lit. a), b) h), n) şi o) din C. pen., s-a aplicat inculpatului, pe o perioadă de 5 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de a deţine, purta şi folosi orice categorii de arme, dreptul de a comunica cu persoanele vătămate C. şi B. şi de a se apropia la mai puţin de 100 de metri de acestea, precum şi dreptul de a se apropia la mai puţin de 100 de metri de locuinţa acestora din oraşul Măgurele, str. x, jud. Ilfov.
În baza art. 65 alin. (1) rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) h), n) şi o) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de a deţine, purta şi folosi orice categorii de arme, dreptul de a comunica cu persoanele vătămate C. şi B. şi de a se apropia la mai puţin de 100 de metri de acestea, precum şi dreptul de a se apropia la mai puţin de 100 de metri de locuinţa acestora din oraşul Măgurele, str. x, jud. Ilfov, de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.
În temeiul art. 404 alin. (4) lit. a) din C. proc. pen. rap. la art. 72 alin. (1) din C. pen. s-a dedus din pedeapsa închisorii durata reţinerii de 24 de ore, din intervalul 09.08.2021, ora 21:20 - 10.08.2021, ora 21:20.
În baza art. 7 alin. (1) şi (2) şi art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 76/2008 rep., după rămânerea definitivă a condamnării la pedeapsa închisorii, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul A. în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.
În baza art. 397 din C. proc. pen., art. 19 din C. proc. pen. şi art. 25 din C. proc. pen., cu referire la art. 1349 şi 1357 din C. civ. a fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă C., prin avocat din oficiu, şi, în consecinţă obligă inculpatul să-i plătească acesteia suma de 5.000 RON, cu titlu de daune morale.
În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul apărătorului din oficiu s-a avansat de stat şi se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.
În baza art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., a fost obliga inculpatul la plata sumei de 1.600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 275 alin. (1) pct. 2 lit. b) din C. proc. pen., a fost obligată persoana vătămată B. la plata sumei de 200 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, instanţa de fond a reţinut, în fapt, cu referire la infracţiunea de agresiune sexuală, că din declaraţiile persoanei vătămate C. şi a martorei D. din cursul urmăririi penale, rezultă că, în seara zilei de 31.07.2021, în jurul orei 19:00, cele două au mers în centrul oraşului Măgurele, pentru a mânca o pizza la terasa E., apoi au mers în parcul principal din oraş.
Pe înserate, cele două au mers la magazinul F., situat pe strada x, oraş Măgurele, jud. Ilfov, iar ulterior, pentru a merge spre casă, au mers pe o bancă din proximitatea staţiei STB, situată în apropierea magazinului. Cu acel prilej, persoana vătămată l-a observat pe inculpatul A., care se afla la un magazin situat vis-a-vis, ocazie cu care l-a fotografiat cu telefonul mobil şi i-a trimis fotografia mamei ei, aceasta comunicându-i să-l evite pe inculpat.
Ulterior, inculpatul a observat-o pe persoana vătămată C., s-a apropiat de aceasta, şi-a sprijinit braţele de spătarul băncii pe care era aşezată şi a întrebat-o cu cine a ieşit în oraş, la care persoana vătămată i-a spus inculpatului că a ieşit cu prietena sa, martora D., că vrea să fie lăsată în pace şi că nu vrea să poarte vreo discuţie cu acesta.
Inculpatul A. i-a adresat apelative precum "viaţa mea" şi "iubirea mea" şi a întrebat-o pe persoana vătămată dacă are iubit, dacă merge la petreceri. Ulterior, inculpatul s-a aşezat pe bancă lângă persoana vătămată C., i-a pus braţul peste gât, s-a jucat cu mâna în părul acesteia şi a sărutat-o pe gât. I-a arătat o pereche de ochelari despre care i-a spus persoanei vătămate că sunt de firmă, că aceştia costă mult şi că este dispus să-i dea ei, întrucât ţine foarte mult la ea.
Persoana vătămată a declarat că nu a fost de acord cu propunerea făcută, că era foarte speriată, mai ales că unchiul acesteia se afla într-o stare avansată de ebrietate.
Ulterior, martora D. a identificat, cu ajutorul unei aplicaţii mobile, că autobuzul STB se află în apropiere, la aproximativ 20 de minute de staţie, şi i-a transmis acest lucru persoanei vătămate, astfel încât cele două au plecat către staţie, inculpatul rămânând pe bancă.
Martora D. a decis să plece de la locaţie, sub pretextul că doreşte să meargă la locul de muncă al mamei sale, respectiv la Hotelul Măgurele, urmând să se întâlnească ulterior în staţia de Ia Liceul Horia Hulubei din oraşul Măgurele.
Din declaraţia persoanei vătămate C. a rezultat că, după plecarea martorei, inculpatul A. s-a îndreptat către staţie şi a încercat din nou să poarte discuţii cu aceasta, împotriva voinţei ei, sens în care s-a apropiat, a luat-o ferm de mâini, însă fără a o strânge foarte tare şi i-a reproşat că nu mai are sentimente pentru el, şi chiar a lovit-o cu o palmă peste faţă, reproşându-i că s-a depărtat de el.
Întrucât începuse ploaia, cei doi au intrat în spaţiul ce deserveşte staţia de autobuz unde nu mai era nicio altă persoană, ocazie cu care inculpatul a întrebat-o pe persoana vătămată dacă are prieten, dacă a făcut ceva cu el, dacă mai este virgină, în timp ce persoana vătămată îi tot spunea să o lase în pace.
Persoana vătămată a precizat că a încercat în repetate rânduri să plece de lângă el, însă, de fiecare dată când încerca aceasta, inculpatul A. o prindea de mână, o trăgea înapoi, o lua de gât şi o ţinea ferm de mâini. Persoana vătămată a menţionat că, în acel moment, era singură şi extrem de speriată şi, pe fondul acestei stări, nu îşi aminteşte cu exactitate tot ceea ce i-a spus inculpatul, însă îşi aduce aminte că acesta a pupat-o pe obraji şi, în repetate rânduri, a sărutat-o pe gât, în ciuda împotrivirii sale.
În acele momente, persoana vătămată a fost apelată de martora D., iar inculpatul, crezând că la telefon este mama persoanei vătămate, persoana vătămată B., a adresat cuvinte jignitoare.
După ce a ajuns autobuzul în staţie, persoana vătămată a urcat în acesta pe uşile din mijloc. În autobuz a intrat şi inculpatul A., însă pe la uşile din faţă, acesta spunându-i că e mai bine să o ducă el acasă, susţinând că persoana vătămată ar fi vrut să plece la vreo petrecere sau să umble "teleleu". Întrucât persoana vătămată a ţipat la el să fie lăsată în pace, inculpatul a devenit violent şi a lovit unul dintre dispozitivele de scanare a tichetelor, motiv pentru care o persoană care se afla în autobuz a coborât la următoarea staţie.
Din declaraţia persoanei vătămate C. şi a martorei D. a rezultat că, în staţia de Ia liceul Horia Hulubei, a urcat în STB şi martora, care s-a urcat pe locurile din faţă şi, din cauza fricii, se uita către persoana vătămată doar atunci când inculpatul nu se întorcea cu privirea către partea din faţă a autobuzului.
La staţia din zona Aluniş, persoana vătămată şi inculpatul au coborât, iar conform celor declarate de persoana vătămată C., inculpatul mergea pe mijlocul drumului, în paralel cu ea şi, la un moment dat, a fost apelată telefonic de martora D., care i-a transmis că a apelat-o pe mama persoanei vătămate în repetate rânduri, însă aceasta nu i-a răspuns la telefon.
Inculpatul s-a apropiat din nou de persoana vătămată şi i-a pus braţul peste gât, şi a tras-o spre el. Pe parcursul deplasării, inculpatul i-a spus că el îi face un bine ducând-o la mama sa acasă, că nu este cuminte şi nici virgină şi că, dacă el nu ar fi apărut, aceasta nu s-ar fi dus acasă, ci la o petrecere.
Aspectele evidenţiate s-au coroborat şi cu planşele foto, care conţin conversaţia purtată de persoana vătămată C. cu mama sa în data de 01.08.2021, ulterior evenimentelor întâmplate. Astfel, persoana vătămată i-a transmis mamei sale că este speriată rău, că inculpatul a pupat-o pe aceasta cu forţa şi a lipit-o de gardul locuinţei sale, că trăgea de ea, că mai avea puţin şi o viola, că a pupat-o pe gât. Din conversaţie reiese că persoana vătămată B. i-a atras atenţia fiicei sale să nu mintă, întrucât există repercusiuni grave în acest caz, la care minora i-a spus că nu minte şi că este foarte speriată.
În declaraţia dată de inculpatul în faza de urmărire penală, acesta a arătat că, cu prilejul întâlnirii, a fost văzut de persoana vătămată, care l-a întrebat ce face, că i-a pus un braţ după gât, a pupat-o pe obraz şi a schimbat mai multe replici cu aceasta, fără a-şi aminti conţinutul, că e posibil să o fi mângâiat pe păr şi că e posibil să-i fi adresat întrebări privind viaţa ei sexuală, însă a lăsat să se înţeleagă că nu a constrâns-o pe persoana vătămată în niciun fel pentru a o săruta, pe obraz sau pe gât.
În cursul judecăţii, persoana vătămată minoră, martora şi inculpatul au reiterat, în esenţă, aspectele declarate în faza de urmărire penală, cu mici diferenţe de nuanţă, care, însă, nu influenţează aspectele esenţiale ce stau la baza acuzaţiei de agresiune sexuală.
Apărarea inculpatului, conform căreia nu a avut intenţia de a agresa sexual minora nu este susţinută de nicio probă, din declaraţia minorei, a martorei şi din conţinutul mesajelor WhatsApp rezultând clar intenţia acestuia de a încerca să aibă relaţii sexuale cu minora. Chiar inculpatul a recunoscut că s-a apropiat de mai multe de ori de aceasta, că a luat-o după gât, că a pupat-o, justificarea lui, potrivit căreia ar fi făcut aceste lucruri fără vreo conotaţie sexuală, neavând niciun suport logic, mai ales în contextul în care între aceştia nu au mai avut loc asemenea manifestări anterior. La unele întrebări relevante, inculpatul a arătat că nu-şi mai aminteşte unele aspecte, întrucât era sub influenţa băuturilor alcoolice.
Din expertiza medico-legală psihiatrică efectuată în cursul urmăririi penale, precum şi din documentele medicale existente la dosar a rezultat că inculpatul a fost internat de mai multe ori la Spitalul Obregia şi la Spitalul Bălăceanca şi prezintă diagnosticul "Tulburare mixtă de personalitate. Utilizare nocivă de etanol. Joc de noroc patologic." S-a concluzionat că inculpatul are păstrată capacitatea psihică de a aprecia critic şi predictiv asupra conţinutului şi consecinţelor social-juridice ce pot decurge din faptele sale şi că a avut discernământul păstrat la momentul comiterii faptelor.
Prin urmare, din probele menţionate, instanţa de fond a constatat, dincolo de orice îndoială rezonabilă, ca fapta de agresiune sexuală există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat.
În drept, fapta inculpatului A., care, în data de 31.07.2021, în jurul orei 19:00, în timp ce se aflau în staţia STB din preajma magazinului F., situat în str. x, din oraşul Măgurele, jud. Ilfov, precum şi în autobuzul STB care trece prin această staţie şi cu ocazia ajungerii în fala domiciliului persoanei vătămate din oraşul Măgurele, str. x, jud. Ilfov, în repetate rânduri a sărutat-o pe obraz, pe gât, a luat-o cu braţele de gât pe persoana vătămată C., în vârstă de 16 ani prin ţinerea cu forţa de mâini, prinderea de mâini şi tragerea acesteia, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de agresiune sexuală, faptă prev. şi ped. de art. 219 alin. (1) şi alin. (2) lit. c) din C. pen.
Analizând latura obiectivă a infracţiunii de agresiune sexuală, elementul material s-a realizat prin acţiunile inculpatului care, profitând de starea de temere a minorei în vârstă de 16 ani de ani şi de neputinţa acesteia de a se apăra, a sărutat-o de mai multe ori pe obraz, pe gât şi a luat-o cu braţele de gât, ţinând-o ferm de mâini, pentru a o împiedica să se distanţeze, obţinând, astfel, satisfacţii sexuale.
Urmarea imediată a constat în încălcarea libertăţii victimei de a decide cu privire la întreţinerea unui act de natură sexuală.
Legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei.
În privinţa laturii subiective, instanţa de fond a reţinut că inculpatul a acţionat cu vinovăţie, în modalitatea intenţiei directe, conform dispoziţiilor art. 16 alin. (3) lit. a) din C. pen., întrucât a prevăzut rezultatul faptei sale şi a urmărit producerea lui prin săvârşirea faptei.
Prin decizia penală nr. 1305/A din data de 26.07.2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., s-a respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 83 din 22.02.2023 a Judecătoriei Cornetu.
Pentru a hotărî în acest sens, instanţa de apel a constatat că apelul formulat de inculpat nu este fondat, din mijloacele de probă rezultând dincolo de orice îndoială rezonabilă că inculpatul a comis infracţiunea de agresiune sexuală dedusă judecăţii.
Astfel, inculpatul A. a susţinut constant pe parcursul procesului penal că nu a comis faptele, arătând în esenţă că este unchiul persoanei vătămate, iar gesturile pe care le-a făcut faţă de aceasta în seara respectivă sunt unele de afecţiune firească; acuzatul a negat că ar fi sărutat persoana vătămată în zona gâtului ori că a făcut vreun gest care să aibă conotaţie sexuală.
Curtea a constatat, însă, că vinovăţia inculpatului rezultă din coroborarea împrejurărilor ce reies din toate celelalte mijloace de probă administrate în cauză, atât probe directe, respectiv declaraţiile persoanei vătămate şi martorei D., cât şi probe indirecte, respectiv împrejurări ce rezultă din declaraţia martorei B..
Astfel, inculpatul A. a confirmat, în relatările sale, împrejurarea că în seara respectivă s-a întâlnit cu persoana vătămată, că a sărutat-o pe obraz, precizând că este unchiul acesteia şi toate gesturile sale au ca motiv afecţiunea pe care o poartă nepoatei sale; inculpatul a negat că ar fi sărutat persoana vătămată în zona gâtului. În declaraţia dată în cursul urmăririi penale, inculpatul a menţionat că este posibil să fi mângâiat persoana vătămată pe păr şi să o fi întrebat dacă a început viaţa sexuală.
În declaraţiile date, persoana vătămată C. a relatat constant că la data şi în locurile sus-menţionate, inculpatul când a observat-o s-a apropiat de ea, a atins-o cu mâinile, i s-a adresat folosind apelativul "iubirea mea" şi a sărutat-o în zona gâtului; ulterior, în zona staţiei de autobuz, inculpatul i-a adresat întrebări intime persoanei vătămate, inclusiv dacă a început viaţa sexuală. Persoana vătămată a adăugat că în autobuz inculpatul a venit şi s-a aşezat lângă ea, manifestându-se violent verbal şi lovind cu pumnul un panou de afişaj; victima a menţionat că tot timpul i-a fost teamă de inculpat, iar în autobuz a plâns. După ce au coborât din autobuz, inculpatul a împiedicat persoana vătămată să intre în domiciliu, manifestându-se violent, în cele din urmă mama sa, martora B., deschizând uşa şi permiţând persoanei vătămate să intre în locuinţă. Inculpatul a continuat să se manifeste violent şi ulterior, aflat la poarta locuinţei persoanei vătămate.
Martora D. a confirmat relatările victimei, arătând că în momentele în care se aflau pe bancă inculpatul s-a apropiat, şi-a pus braţul în zona gâtului persoanei vătămate şi a sărutat-o pe aceasta tot în zona gâtului. Martora a precizat că din gesturile, privirea şi mişcările inculpatului a perceput că acesta urmărea să o "seducă" pe victimă. Ulterior, martora i-a văzut pe cei doi şi în autobuz, sesizând că inculpatul era în continuare lângă victimă, care dorea să scape de acesta, precum şi că acuzatul a lovit cu pumnul un obiect.
Martora B. (mama victimei) a confirmat ultima parte a incidentului, menţionând că a fost anunţată de mama martorei D. că persoana vătămată nu este lăsată de inculpat să intre în locuinţă. A precizat că a deschis poarta locuinţei, moment în care victima a intrat. Ulterior, inculpatul s-a manifestat violent verbal, aplicând şi o lovitură uşii de la intrare. Martora a precizat că după incident a primit un mesaj de la victimă, aceasta relatându-i că în seara respectivă unchiul său a sărutat-o pe gât, a mângâiat-o pe păr şi a întrebat-o dacă mai este virgină.
S-a menţionat că, din mijloacele de probă administrate în speţă rezultă dincolo de orice îndoială rezonabilă că inculpatul a comis faptele în modalitatea descrisă mai sus, fiind infirmate susţinerile acestuia în sensul că nu ar fi săvârşit gesturile menţionate faţă de persoana vătămată.
În speţă nu există un motiv plauzibil pentru care persoana vătămată şi martorii să denatureze adevărul în declaraţiile date; aspectul învederat de inculpat prin concluziile scrise, în sensul că între acesta şi familia victimei ar fi existat o relaţie conflictuală, nu are bază faptică şi nu rezultă din nici un mijloc de probă.
Contrar susţinerile inculpatului, Curtea a constatat că gesturile comise de inculpat, descrise mai sus, au conotaţie sexuală şi reprezintă un mijloc de realizare a instinctului sexual, în sensul art. 219 din C. pen.
Astfel, în cazul infracţiunilor de agresiune sexuală, acţiunile incriminate trebuie să aibă conotaţie sexuală pentru orice persoană (adultă ori minor cu vârstă mai ridicată) normal dezvoltată psihologic, inclusiv deci pentru cel care le săvârşeşte.
În acest sens, Curtea a reţinut că sărutul aplicat asupra gâtului unei persoane de sex feminin are fără îndoială conotaţie sexuală pentru orice persoană şi reprezintă mijloace de satisfacere a instinctului sexual, din perspectiva celui ce comite gesturile.
De altfel, gesturile inculpatului (însoţite de apelative de genul "iubirea mea") au fost percepute ca având conotaţie sexuală şi de martora D., care a precizat că din întreg comportamentul şi din gesturile inculpatului a înţeles că acesta urmărea să o "seducă" pe victimă.
Ulterior, inculpatul a continuat să facă diferite gesturi asupra corpului persoanei vătămate, precum şi să-i adreseze acesteia întrebări legate de debutul vieţii sexuale, împrejurări din care rezultă interesul sexual pe care l-a avut inculpatul în raport de victimă în seara respectivă.
În condiţiile în care inculpatul este o persoană adultă normal dezvoltată psihologic, cu discernământ (după cum rezultă din expertiza medico-legală psihiatrică efectuată în cursul urmăririi penale), acţiunile acestuia asupra minorei au avut fără dubiu conotaţie sexuală şi au reprezentat mijloace de satisfacere a instinctului sexual; este probabil că faptele inculpatului au fost potenţate şi de împrejurarea că se afla sub influenţa băuturilor alcoolice, aspecte ce rezultă din declaraţiile tuturor martorilor, însă o astfel de împrejurare nu este de natură să înlăture ori să atenueze răspunderea penală.
În drept, faptele comise de inculpatul A., descrise mai sus, prezintă conţinutul constitutiv al infracţiunii de agresiune sexuală, prevăzută de art. 219 alin. (1) şi alin. (2) lit. c) din C. pen.
Astfel, inculpatul a săvârşit acte de natură sexuală, sărutând în zona gâtului şi atingând în mod repetat victima, folosind constrângerea fizică şi morală (aşezarea braţului în jurul gâtului persoanei vătămate, imobilizarea mâinilor, manifestări violente verbal, lovirea unor obiecte aflate în proximitatea victimei etc.).
Inculpatul A. a acţionat asupra unei minore, cunoscând la momentul comiterii faptelor vârsta acesteia, în condiţiile în care sunt rude.
În privinţa individualizării judiciare a pedepselor, Curtea constată că prima instanţă a aplicat corect dispoziţiile art. 74 din C. pen.
Împotriva deciziei penale nr. 1305/A din 26 iulie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, inculpatul A. a declarat recurs în casaţie.
Cauza a fost a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 27.09.2023, când s-a stabilit termen la data de 2 noiembrie 2023, pentru examinarea în cameră de consiliu a admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie, conform art. 440 alin. (1) din C. proc. pen.
În motivarea cererii, inculpatul A. a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.
În acest sens, a făcut o expunere a situaţiei de fapt.
A menţionat că instanţele au reţinut că aspectele relatate de-a lungul procesului, atât de către inculpat, cât si de persoana vătămata G., cât şi de martora D. sunt în esenţă aceleaşi cu mici diferenţe de nuanţă.
Or, diferenţele de nuanţă la care face referire prima instanţa sunt importante deoarece s-a nuanţat percepţia persoanei vătămate asupra întâmplărilor din acea seara, încât analizând situaţia din faţa instanţei de fond, a precizat că nu a existat o conotaţie sexuală a celor petrecute, ci doar una afectivă pe fondul unei relaţii foarte apropiate din copilărie.
Elementul material al infracţiunii de agresiune sexuală este comiterea unor acte de natură sexuală, prin constrângere, iar conform doctrinei în materie penală "prin act de natură sexuală trebuie să se înţeleagă orice act aflat în legătură directă sau indirectă cu organele sexuale si cu activitatea acestor organe", Valerian Cioclei - Drept penal. Partea speciala 1 - Editura C.H. Beck.
Din perspectiva laturii obiective, infracţiunea de agresiune sexuală prezintă un conţinut deschis, legiuitorul arătând că trăsătura esenţială ce trebuie îndeplinită este aceea referitoare la "natura sexuală" a actelor săvârşite.
Legiuitorul nu a urmărit prin reglementarea agresiunii sexuale incriminarea oricăror gesturi de natură frivolă, imatură, care sunt condamnabile din punct de vedere moral, dar care nu reprezintă acte de natură sexuală care să se circumscrie elementului material al infracţiunii de agresiune sexuală.
Instanţele reţin, în esenţă, faptul că elementul material s-a realizat prin pupatul pe obraz si gât profitând de starea de temere în care se află persoana vătămată.
Curtea a retinut ca act de natură sexuală "atingerea victimei în mod repetat" fără a exista în cele reţinute de instanţele de fond (în cele doua hotărâri pronunţate), atingeri ca acte de natură sexuală.
A apreciat că faptele reţinute de instanţele de fond şi apel ca fiind acte de natură sexuală, ce au putut să producă o satisfacţie sexuală inculpatului, nu se circumscriu noţiunii de act de natura sexuală, astfel cum legiuitorul a urmărit să incrimineze prin infracţiunea agresiunii sexuale.
A solicitat achitarea pentru săvârşirea infracţiunii de agresiune sexuală prev. de art. 219 alin. (1), alin. (2), lit. c) din C. pen.
Prin încheierea de şedinţă din data de 2 noiembrie 2023, Înalta Curte a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A..
Examinând decizia atacată prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 433 din C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie verifică, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 din C. proc. pen., pe această cale se verifică exclusiv legalitatea deciziei.
Se constată, aşadar, că recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege şi doar pentru motive de nelegalitate. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanţa de fond şi, respectiv, apel, intră în puterea lucrului judecat şi excedează cenzurii instanţei învestită cu judecarea recursului în casaţie.
Potivit art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării "dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală"
De esenţa reţinerii acestui caz de casare este constatarea împrejurării că fapta, reţinută prin hotărârea definitivă în urma administrării probatoriului, nu este tipică. Pentru a verifica dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, jurisprudenţa a statuat câteva principii care trebuie respectate, astfel: se va avea în vedere situaţia de fapt deja stabilită de instanţa de apel, care nu poate fi schimbată, având caracter definitiv; în analiza cazului de casare nu se poate verifica existenţa concordanţei între starea de fapt reţinută de instanţă şi conţinutul mijloacelor de probă; nu există posibilitatea de a interveni asupra analizei probelor efectuate de instanţa de apel; nu este permis a se examina existenţa şi suficienţa probelor pe care s-a întemeiat soluţia de condamnare; nu se poate reexamina probatoriul şi reaprecia situaţia de fapt stabilită în mod definitiv de instanţa de apel; instanţa de recurs nu poate examina vinovăţia.
În susţinerea cererii de recurs în casaţie, inculpatul, în esenţă, a criticat hotărârea atacată, arătând că faptele reţinute de instanţele de fond şi apel ca fiind acte de natură sexuală, ce au putut să producă o satisfacţie sexuală inculpatului, nu se circumscriu noţiunii de act de natura sexuală, astfel cum legiuitorul a urmărit să incrimineze prin infracţiunea de agresiune sexuală.
În acest sens, Înalta Curte constată că situaţia de fapt reţinută în cauză constă în aceea că, în data de 31.07.2021, în jurul orei 19:00, în timp ce se aflau pe o bancă din apropierea staţiei STB din preajma magazinului F., situat în str. x, din oraşul Măgurele, jud. Ilfov, în staţie şi ulterior în autobuzul STB care trece prin această staţie şi în faţa domiciliului persoanei vătămate din oraşul Măgurele, str. x, jud. Ilfov, inculpatul A. în repetate rânduri a sărutat-o pe obraz, pe gât, a luat-o cu braţele de gât pe persoana vătămată C., în vârstă de 16 ani prin ţinerea cu forţa de mâini, prinderea de mâini şi tragerea acesteia; din probe rezultă că inculpatul se afla sub influenţa băuturilor alcoolice.
Potrivit art. 219 alin. (1) din C. pen., infracţiunea de agresiune sexuală constă în: Actul de natură sexuală, altul decât cele prevăzute la art. 218, cu o persoană, săvârşit prin constrângere, punere în imposibilitate de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa ori profitând de această stare.
Obiectul juridic al infracţiunii de agresiune sexuală constă în relaţiile sociale referitoare la libertatea şi inviolabilitatea sexuală, libertatea psihică, integritatea corporală sau chiar viaţa persoanei.
Elementul material al laturii obiective a infracţiunii prev. de art. 219 din C. pen., infracţiunea de agresiune sexuală, prezintă un conţinut deschis, legiuitorul arătând că trăsătura esenţială ce trebuie îndeplinită este aceea referitoare la "natura sexuală" a actelor săvârşite.
În acest sens, intră sub incidenţa infracţiunii de agresiune sexuală, reglementată de art. 219 alin. (1) din C. pen., celelalte acte realizate sub forma unei agresiuni sexuale, care nu au fost enumerate ca acte de executare a infracţiunii de viol, reţinerea acestor acte fiind justificată de faptul că ele constituie o altă modalitate prin care se încalcă libertatea sexuală a victimei. Or, incriminarea infracţiunii de agresiune sexuală a fost determinată de dorinţa legiuitorului penal de a proteja libertatea sexuală a victimei împotriva oricăror altor forme de agresiune. (Decizia CCR nr. 92 din 16 martie 2023).
Prin expresia "act de natură sexuală", utilizată în cadrul articolului anterior menţionat, legiuitorul a avut în vedere actele de natură sexuală prevăzute în dispoziţiile art. 219 din C. pen. (care reglementează agresiunea sexuală), şi anume orice act prin care se tinde la obţinerea excitaţiei sexuale ori a satisfacţiei sexuale prin alte procedee decât acţiunea de penetrare (Decizia CCR nr. 420 din 15 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 801 din 10 octombrie 2017, paragraful 17).
Prin urmare, în ceea ce priveşte aprecierea dacă faptele reţinute reprezintă acte de natură sexuală, aceasta se stabileşte, în fiecare caz în parte, în funcţie de circumstanţele cauzei penale.
În acest sens, Înalta Curte reţine că, în mod corect, în urma analizării probatoriului administrat, instanţa de apel a concluzionat că inculpatul a săvârşit acte de natură sexuală, sărutând în zona gâtului şi atingând în mod repetat victima minoră, folosind constrângerea fizică şi morală (aşezarea braţului în jurul gâtului persoanei vătămate, imobilizarea mâinilor, manifestări violente verbal, lovirea unor obiecte aflate în proximitatea victimei etc.).
Astfel, instanţa de apel a considerat că sărutul aplicat asupra gâtului unei persoane de sex feminin are fără îndoială conotaţie sexuală pentru orice persoană şi reprezintă mijloace de satisfacere a instinctului sexual, din perspectiva celui ce comite gesturile. De altfel, gesturile inculpatului (însoţite de apelative de genul "iubirea mea") au fost percepute ca având conotaţie sexuală şi de martora D., care a precizat că din întreg comportamentul şi din gesturile inculpatului a înţeles că acesta urmărea să o "seducă" pe victimă. Inculpatul a continuat să facă diferite gesturi asupra corpului persoanei vătămate, precum şi să-i adreseze acesteia întrebări legate de debutul vieţii sexuale, împrejurări din care rezultă interesul sexual pe care l-a avut inculpatul în raport de victimă în seara respectivă.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondată, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1305/A din 26 iulie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în dosarul nr. x/2022.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga inculpatul la plata sumei de 200 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1305/A din 26 iulie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în dosarul nr. x/2022.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă inculpatul la plata sumei de 200 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 ianuarie 2024.