Şedinţa publică din data de 25 mai 2023
Asupra recursului în casaţie de faţă;
Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 579 din data de 28 noiembrie 2022, pronunţată de Judecătoria Reşiţa, în dosarul nr. x/2021, în baza art. 396 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 193 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 374 alin. (4) raportat la art. 396 alin. (10) C. proc. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 1 (un) an şi 3 (trei) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de lovirea sau alte violenţe.
În baza art. 67 alin. (1) C. pen., i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de dispoziţiile art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) C. pen., respectiv: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 65 alin. (1) C. pen., i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de dispoziţiile art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) C. pen., respectiv: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe durata executării pedepsei principale.
S-a constatat că infracţiunea pentru care inculpatului A. i-a fost stabilită pedeapsa de 1 (un) an închisoare, prin sentinţa penală nr. 239 din 03.10.2019 pronunţată de Judecătoria Reşiţa, în dosarul nr. x/2018, definitivă la data de 23.10.2019, prin neapelare, este concurentă cu cea dedusă judecăţii în prezenta cauză.
În temeiul art. 89 alin. (1) C. pen., a fost anulată amânarea aplicării pedepsei de 1 (un) an închisoare, stabilită prin sentinţa penală nr. 239 din 03.10.2019 pronunţată de Judecătoria Reşiţa, în dosarul nr. x/2018, definitivă la data de 23.10.2019.
În baza art. 89 alin. (1) raportat la art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite următoarele pedepse:
- 1 (un) an închisoare, stabilită prin sentinţa penală nr. 239 din 03.10.2019 pronunţată de Judecătoria Reşiţa, în dosarul nr. x/2018, definitivă la data de 23.10.2019;
- 1 (un) an şi 3 (trei) luni închisoare, aplicată în prezenta cauză;
şi i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 (un) an şi 3 (trei) luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 4 (patru) luni închisoare, reprezentând o treime din cealaltă pedeapsă, inculpatul urmând a fi condamnat la pedeapsa rezultantă de 1 (un) an şi 7 (şapte) luni închisoare.
S-a dispus ca executarea pedepsei să se efectueze în regim de detenţie, conform dispoziţiilor art. 60 C. pen., mandatul de executare a pedepsei închisorii urmând a fi emis la data rămânerii definitive a hotărârii.
În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. raportat art. 67 alin. (1) C. pen., i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de dispoziţiile art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) C. pen., respectiv: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 45 alin. (5) raportat la art. 45 alin. (3) lit. a) şi art. 65 alin. (1) C. pen., i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de dispoziţiile art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) C. pen., respectiv: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 19, art. 25 şi art. 397 C. proc. pen., coroborat cu art. 1349 C. civ., a fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă B. şi a fost obligat inculpatul la plata sumei de 20.000 de RON, reprezentând daune morale.
În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.000 RON, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Prin decizia penală nr. 84/A din 13.02.2023 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. x/2021, a fost admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 579 din data de 28 noiembrie 2022, pronunţată de Judecătoria Reşiţa, în dosarul nr. x/2021.
A fost desfiinţată, în parte, sentinţa penală atacată, şi, în rejudecare, s-a redus pedeapsa aplicată inculpatului A. de la 1(unu) an şi 3 (trei) luni la 9 (nouă) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de loviri sau alte violenţe, prevăzută de art. 193 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen.
S-a constatat că infracţiunea din prezenta cauză pentru care inculpatului A. i-a fost aplicată pedeapsa de 9 (nouă) luni închisoare este concurentă cu cea pentru care i-a fost stabilită pedeapsa de 1 (un) an închisoare, prin sentinţa penală nr. 239 din 03.10.2019 pronunţată de Judecătoria Reşiţa, în dosarul nr. x/2018, definitivă prin neapelare la data de 23.10.2019.
În temeiul art. 89 alin. (1) C. pen., a fost anulată amânarea aplicării pedepsei de 1 (un) an închisoare, stabilită prin sentinţa penală nr. 239 din 03.10.2019 pronunţată de Judecătoria Reşiţa, în dosarul nr. x/2018, definitivă prin neapelare la data de 23.10.2019.
În baza art. 89 alin. (1) raportat la art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite următoarele pedepse:
- 1 (un) an închisoare, stabilită prin sentinţa penală nr. 239 din data de 03.10.2019 pronunţată de Judecătoria Reşiţa, în dosarul nr. x/2018, definitivă prin neapelare la data de 23.10.2019;
- 9 (nouă) luni închisoare, aplicată în prezenta cauză;
şi i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 1 (un) an închisoare, la care s-a adăugat o treime din cealaltă pedeapsă, respectiv 3 (trei) luni închisoare, inculpatul urmând a executa pedeapsa rezultantă de 1 (un) an şi 3 (trei) luni închisoare în regim de detenţie.
Au fost reduse despăgubirile civile acordate persoanei vătămate B. de la 20.000 RON la 10.000 RON, reprezentând daune morale.
Au fost menţinute restul dispoziţiilor hotărârii penale apelate.
În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuieli judiciare avansate de stat în apel, au rămas în sarcina acestuia.
În baza art. 272 alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus virarea din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Timiş a sumei de 500 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat.
Împotriva deciziei penale nr. 84/A din 13.02.2023 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. x/2021, inculpatul A. a formulat cerere de recurs în casaţie, invocând dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.
În motivarea cererii de recurs, în esenţă, s-a susţinut că, în mod greşit, instanţa de apel a dispus condamnarea sa la pedeapsa de 9 luni închisoare, în condiţiile în care a intervenit prescripţia răspunderii penale, ca efect al pronunţării Deciziei nr. 358 din 26 mai 2022 a Curţii Constituţionale a României referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen.
S-a solicitat admiterea recursului în casaţie, casarea deciziei penale atacate şi încetarea procesului penal, ca urmare a împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii penale.
Prin încheierea din 30 martie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2021, în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., s-a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A., împotriva deciziei penale nr. 84/A din 13 februarie 2023 a Curţii de Apel Timişoara, secţia Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2021.
Analizând recursul în casaţie formulat de inculpatul A., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, în considerarea celor ce succed:
Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac în anulare, care poate fi exercitată în cazurile limitativ prevăzute de lege, al cărei scop este, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 433 C. proc. pen., judecarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
Limitarea obiectului judecăţii în recursul în casaţie la cazurile strict prevăzute de lege înseamnă că nu orice presupusă încălcare a legii substanţiale sau a legii de procedură penală constituie temei pentru a casa hotărârea recurată, ci numai acele încălcări corespunzătoare unuia dintre cazurile de casare prevăzute de lege, fiind, aşadar, exclusă rejudecarea unei cauze pentru a treia oară, în parametrii în care a avut loc judecata în fond şi apel.
În cauză, inculpatul A. a formulat recurs în casaţie întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Recurentul inculpat a susţinut că, în mod greşit, instanţa de apel a dispus condamnarea sa la pedeapsa de 9 luni închisoare, în condiţiile în care a intervenit prescripţia răspunderii penale, ca efect al pronunţării Deciziei nr. 358 din 26 mai 2022 a Curţii Constituţionale a României referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen.
Prin "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport de încadrarea juridică şi de cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidenţă a fost stabilită de instanţa de apel.
Dispoziţiile care reglementează cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. sunt de strictă interpretare şi vizează doar stabilirea pedepsei în limitele prevăzute de lege în raport de încadrarea juridică reţinută sau menţinută prin hotărârea atacată şi de cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidenţă a fost stabilită de instanţa de apel, textul nepermiţând cenzurarea oricărui alt aspect de nelegalitate care, în final, ar putea produce consecinţe asupra cuantumului pedepsei.
Aşadar, cazul de casare invocat vizează situaţiile în care s-au produs erori în legătură cu aplicarea pedepsei sau a măsurilor educative, prin stabilirea unei sancţiuni neprevăzute de lege, prin nerespectarea limitelor legale prevăzute de lege ori a tratamentului sancţionator al pluralităţii de infracţiuni, excluzându-se criticile privind greşita individualizare a pedepsei.
Rezultă că se circumscriu cazului de casare menţionat acele situaţii în care este înfrânt principiul legalităţii pedepsei, printre altele, prin depăşirea limitelor legale, respectiv, stabilirea unei pedepse care, fie depăşeşte limitele generale ale pedepsei ori se situează sub aceste limite, fie depăşeşte sau se situează sub limitele speciale ale pedepsei prevăzute pentru infracţiunea săvârşită.
Prin urmare, raportat la considerentele expuse privind situaţiile care se circumscriu dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte constată că motivul recurentului inculpat privind intervenirea prescripţiei răspunderii penale nu se încadrează în dispoziţiile legale invocate ca temei al cererii de recurs în casaţie
În privinţa pedepsei aplicate în speţă, Înalta Curte reţine că, prin decizia penală nr. 84/A din 13.02.2023 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa de 9 (nouă) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de loviri sau alte violenţe, prevăzută de art. 193 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen.
Prin decizia recurată, s-a constatat că infracţiunea pentru care i-a fost aplicată pedeapsa de 9 (nouă) luni închisoare este concurentă cu cea pentru care i-a fost stabilită pedeapsa de 1 (un) an închisoare, prin sentinţa penală nr. 239 din 03.10.2019 pronunţată de Judecătoria Reşiţa, în dosarul nr. x/2018, definitivă prin neapelare la data de 23.10.2019.
În temeiul art. 89 alin. (1) C. pen., instanţa de apel a anulat amânarea aplicării pedepsei de 1 (un) an închisoare, stabilită prin sentinţa penală nr. 239 din 03.10.2019 pronunţată de Judecătoria Reşiţa, în dosarul nr. x/2018, definitivă prin neapelare la data de 23.10.2019.
În baza art. 89 alin. (1) raportat la art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., cele două pedepse au fost contopite şi i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare, la care s-a adăugat o treime din cealaltă pedeapsă, respectiv 3 luni închisoare, inculpatul urmând a executa pedeapsa rezultantă de 1 an 3 luni închisoare în regim de detenţie.
Conform art. 193 alin. (2) C. pen., limitele pedepsei cu închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe sunt de la 6 luni la 5 ani.
Potrivit art. 396 alin. (10) C. proc. pen. - dispoziţii reţinute în cauză de instanţa de apel, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime; în această situaţie, noile limite ale pedepsei închisorii în cazul infracţiunii prevăzute de art. 193 alin. (2) C. pen. sunt de la 4 luni la 3 ani 4 luni.
Prin urmare, în raport cu dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că pedeapsa de 9 (nouă) luni închisoare aplicată inculpatului A. prin decizia recurată şi pedeapsa rezultantă de 1 (un) an 3 (trei) luni închisoare sunt stabilite în limitele prevăzute de lege.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul A., împotriva deciziei penale nr. 84/A din 13 februarie 2023 a Curţii de Apel Timişoara, secţia Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2021.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în cuantum de 680 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul A., împotriva deciziei penale nr. 84/A din 13 februarie 2023 a Curţii de Apel Timişoara, secţia Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2021.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în cuantum de 680 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 mai 2023.