Şedinţa publică din data de 07 februarie 2024
Asupra apelului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 66 din data de 22 iunie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2023 a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul pe drumurile publice sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen.
Totodată, a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de influenţarea declaraţiilor prevăzută de art. 272 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen.
În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., cu referire la art. 38 alin. (1) C. pen. au fost contopite cele două pedepse, aplicând pedeapsa cea mai grea de 10 luni închisoare, la care s-a adăugat sporul de 3 luni şi 10 zile închisoare, respectiv o treime din totalul celeilalte pedepse stabilite, inculpatul A. urmând a executa pedeapsa de 1 an 1 lună şi 10 zile închisoare.
În baza art. 91 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an 1 lună şi 10 zile închisoare aplicată inculpatului.
În baza art. 92 alin. (1) şi (2) C. pen. s-a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani şi 6 luni ce se va calcula începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
Conform art. 93 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, s-a hotărât ca inculpatul A. să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Neamţ, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.
În baza art. 93, alin. (2), lit. b) C. pen. a fost obligat inculpatul A. să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probaţiune Neamţ sau organizat în colaborare cu instituţiile din comunitate.
Potrivit art. 93, alin. (3) C. pen. pe parcursul termenului de supraveghere, s-a impus inculpatului A. să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 60 de zile în cadrul Primăriei comunei Alexandru Cel Bun, judeţul Neamţ sau în cadrul comunei Pângăraţi, judeţul Neamţ.
Conform art. 94 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca Serviciul de Probaţiune Neamţ să ia măsurile necesare pentru a asigura executarea obligaţiilor prevăzute de art. 93 alin. (2) lit. b) şi alin. (3) C. pen.
Potrivit art. 404 alin. (2) C. proc. pen.. şi art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 alin. (1), (2) şi 4 C. pen., în sensul că:
a) dacă pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea-credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse ori stabilite de lege, instanţa va revoca suspendarea şi va dispune executarea pedepsei;
b) dacă până la expirarea termenului de supraveghere nu îndeplineşte integral obligaţiile civile stabilite prin hotărâre, instanţa va revoca suspendarea şi va dispune executarea pedepsei, afară de cazul în care persoana dovedeşte că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească;
c) dacă pe parcursul termenului de supraveghere săvârşeşte o nouă infracţiune, descoperită până la împlinirea termenului şi pentru care s-a pronunţat o condamnare la pedeapsa închisorii, chiar după expirarea acestui termen, instanţa va revoca suspendarea şi va dispune executarea pedepsei, condiţii în care pedeapsa principală pentru noua infracţiune se stabileşte şi se execută, după caz, potrivit dispoziţiilor referitoare la recidivă sau la pluralitatea intermediară.
S-a luat act că inculpatul a fost asistat de apărător ales.
Conform art. 272 alin. (1) şi art. 274 alin. (1) C. proc. pen.. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 696,70 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 196,50 RON cu titlu de cheltuieli efectuate în cursul urmăririi penale şi 500 RON în cursul judecăţii.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că prin rechizitoriul din data de 06.03.2023 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. x/2022 înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bacău sub nr. x/2023 la data de 10.03.2023 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunilor de conducerea unui vehicul pe drumurile publice sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen. şi influenţarea declaraţiilor prevăzută de art. 272 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 38 alin. (1) C. pen.
În cuprinsul actului de sesizare al instanţei s-a reţinut, în esenţă, următoarele:
- la data de 29.10.2022, în jurul orei 14:00, a condus autovehiculul marca x, înmatriculat cu nr. x pe drumul comuna 157 C Viişoara, din direcţia Piatra Neamţ către Bisericani, având o îmbibaţie alcoolică de 1,49 g‰ alcool pur în sânge la prima probă de sânge, recoltată la ora 15:22 şi, pe fondul neatenţiei şi a consumului de băuturi alcoolice, a intrat în coliziune cu autoturismul care îl preceda, marca x, înmatriculat cu nr. x, rezultând avarierea autoturismului marca x.
- la data de 29.10.2022, după producerea accidentului de trafic rutier, a încercat să o determine pe B., conducătoarea autoturismului avariat, prin oferirea unei sume de bani, să nu sesizeze organele de urmărire penală ori să nu dea declaraţii cu privire la evenimentul de trafic rutier cauzat la data de 29.10.2022, motivând că a consumat băuturi alcoolice, iar organele de poliţie i-ar suspenda dreptul de a conduce pe drumurile publice.
Pentru dovedirea situaţiei de fapt au fost administrate în cursul urmăririi penale următoarele mijloace de probă: proces-verbal de constatare a infracţiunii flagrante, proces-verbal din 29.11.2022 de accesare a paginii de internet a Baroului Neamţ, cerere de analiză, proces-verbal de recoltare mostre biologice,examen clinic, buletin de analiză toxicologică nr. x din 02.11.2022 al SJML Neamţ privind pe A., rezultat alcotest, declaraţiile martorului B. din datele de 29.10.2022 şi 12.12.2022 (f 22-23), declaraţiile martorului C. din datele de 29.10.2022 şi 12.12.2022, declaraţia martorului D. din data de 17.02.2023, declaraţia martorului E., declaraţia martorului F. din data de 02.02.2023, declaraţia martorului G. din data de 03.02.2023, declaraţiile suspectului A. din datele de 12.12.2022 şi 11.01.2023, declaraţia inculpatului A. din data de 17.02.2023;
Prin încheierea nr. 23 din data de 04.04.2023 pronunţată în dosarul nr. x/2023 a1 judecătorul de cameră preliminară a dispus începerea judecării cauzei, constatând legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală privindu-l pe inculpatul A..
De asemenea, judecătorul de cameră preliminară a constatat că nu au fost formulate cereri ori invocate excepţii de către inculpat sau apărătorul acestuia cu privire la legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.
La termenul de judecată din data de 02.05.2023, inculpatul A. a solicitat judecarea sa în baza procedurii recunoaşterii învinuirii prevăzută de art. 375 alin. (1) C. proc. pen.., recunoscând săvârşirea faptelor de care a fost acuzat şi solicitând ca judecarea sa să se facă pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a înscrisurilor în circumstanţiere depuse.
Inculpatul şi-a exprimat acordul de a presta muncă neremunerată în folosul comunităţii în cazul în care va fi găsit vinovat de săvârşirea faptelor imputate.
După punerea în discuţia părţilor a cererii inculpatului, instanţa a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 374 alin. (4) şi art. 375 alin. (1) C. proc. pen.. şi a admis cererea formulată de acesta, în condiţiile în care nu este necesară prezenţa inculpatului, prin raportare la prevederile art. 375 alin. (1)1 C. proc. pen.. introdus prin O.U.G. nr. 18/2016, în cuprinsul căruia se arată că "inculpatul poate recunoaşte faptele şi solicita judecarea cauzei în condiţiile prevăzute la art. 374 alin. (4) şi prin înscris autentic."
În faza de judecată, ca urmare a admiterii cererii formulate de inculpat, nu au fost administrate alte probe, cauza fiind soluţionată pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.
Având în vedere că pe parcursul desfăşurării procedurii de cameră preliminară nu au fost invocate excepţii cu privire la legalitatea administrării probelor, că în cursul judecăţii nu au fost contestate probele şi nici nu s-a propus administrarea unor noi probe, iar inculpatul a recunoscut săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată, instanţa a reţinut aceeaşi situaţie de fapt precum cea indicată în actul de sesizare.
Astfel, instanţa a reţinut că:
La data de 29.10.2022, în jurul orei 12:00, inculpatul A. s-a deplasat la un bar din apropierea localităţii de domiciliu, unde a consumat mai multe băuturi alcoolice.
În jurul orei 14:00, fiind sub influenţa băuturilor alcoolice, inculpatul A. s-a urcat la volanul autovehiculului marca x, înmatriculat cu nr. x, pe care l-a condus pe drumul comunal 157 C Viişoara, deplasându-se cu viteză excesivă şi neadaptată condiţiilor de drum, din direcţia Piatra Neamţ către Bisericani. La un moment dat, ajuns într-o curbă periculoasă la dreapta, la o distanţă de aproximativ 150 metri de DN 15, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, a efectuat virajul la dreapta de pe DN 15 spre DJ 157 C, a pătruns pe contrasens, încălcând marcajul longitudinal simplu, continuu, ce separă sensurile de mers şi, fără a se asigura, a evitat coliziunea cu autoturismul marca x înmatriculat cu nr. x, însă, intrând în coliziune cu autoturismul care îl preceda, marca x, înmatriculat cu nr. x, condus de martora B., care circula regulamentar din contrasens, rezultând avarierea oglinzii laterale stânga a autoturismului marca x.
Inculpatul A. şi-a continuat deplasarea la volanul aceluiaşi autoturism, fără a verifica starea conducătorului auto al autovehiculului acroşat, până la locuinţa acestuia din satul Viişoara, strada x nr. 2, judeţul Neamţ, unde a fost identificat de către organele de poliţie.
Văzând că inculpatul îşi continuă deplasarea, ocupanţii celor două autoturisme mai sus menţionate au plecat în urmărirea acestuia, crezând că deplasarea haotică a acestuia se datorează stării de sănătate deteriorate brusc, pe fondul unui şoc organic.
În momentul în care a ajuns în dreptul locuinţei sale, inculpatul a fost ajuns din urmă de martorul C., conducătorul autoturismul marca x înmatriculat cu nr. x şi soţia acestuia F., precum şi de martora B., conducătoarea autoturismului marca x, înmatriculat cu nr. x, care la rândul ei era însoţită de martora G..
Martora F. la abordat, cerându-i explicaţii pentru producerea accidentului de trafic rutier, moment în care a realizat că inculpatul se afla în stare de ebrietate, astfel că a luat decizia de a solicita intervenţia unui echipaj de poliţie.
Toţi martorii au rămas la faţa locului, în faţa locuinţei inculpatului A., aşteptând sosirea lucrătorilor de poliţie şi, până la sosirea acestora, timp de aproximativ 30 de minute, inculpatul a solicitat martorei B., în mod repetat, prin oferirea unei sume de bani, să nu sesizeze organele de urmărire penală ori să nu dea declaraţii cu privire la evenimentul de trafic rutier cauzat la data de 29.10.2022, motivând că a consumat băuturi alcoolice, iar organele de poliţie i-ar suspenda dreptul de a conduce pe drumurile publice. În acest sens, le-a propus martorilor să accepte să prezinte organelor de poliţie o versiune comună din care să rezulte că inculpatul ar fi consumat băuturi alcoolice ulterior producerii evenimentului de trafic rutier (declaraţie martor C. - f. x), iar pentru a fi convingător, a propus martorei B. ca, în afara sumei de bani pe care o are la el (inculpatul a arătat către martori bancnotele pe care le avea asupra sa, fără să le numere), să se deplaseze către cel mai apropiat ATM pentru a scoate în numerar suma pe care aştepta ca aceasta să o cuantifice (declaraţie martor B. -f. x).
Toţi cei patru martori prezenţi au refuzat oferta inculpatului, susţinând că nu pot trece cu vederea consecinţele faptei acestuia.
La sosirea lucrătorilor de poliţie s-a procedat la testarea cu aparatul etilotest marca x a conducătorilor auto implicaţi. În cazul inculpatului A., testul nr. x din data de 29.10.2022, la ora 14:52, a indicat o valoare de 0,98 mg/1 alcool pur în aerul expirat, iar la ceilalţi conducători rezultatele au fost negative.
Conducătorul auto A. a fost condus la Spitalul Judeţean de Urgenţă Neamţ - UPU de pe raza mun. Piatra Neamţ, în vederea recoltării de probe biologice, ocazie cu care i s-a recoltat prima probă de sânge la ora 15:22, refuzând recoltarea celei de-a doua probă, fapt consemnat în trusa standard de prelevare a sângelui pentru determinarea alcoolemiei seria x.
Din conţinutul buletinului de analiză toxicologică nr. x din 02.11.2022 a rezultat că, la data de 29.10.2022, ora 15:22, A. avea o îmbibaţie alcoolică de 1,49 g‰ alcool pur în sânge .
Raportat la mijloacele de probă administrate în cauză şi poziţia procesuală exprimată, instanţa constată că faptele există, constituie infracţiune şi au fost săvârşite cu vinovăţie de inculpat dincolo de orice îndoială rezonabilă, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 396 alin. (2) C. proc. pen.
În drept, s-a reţinut că fapta inculpatului A. constând în aceea că la data de 29.10.2022, în jurul orei 14:00, a condus autovehiculul marca x, înmatriculat cu nr. x pe drumul comuna 157 C Viişoara, din direcţia Piatra Neamţ către Bisericani, având o îmbibaţie alcoolică de 1,49 g‰ alcool pur în sânge la prima probă de sânge, recoltată la ora 15:22 şi, pe fondul neatenţiei şi a consumului de băuturi alcoolice, a intrat în coliziune cu autoturismul care îl preceda, marca x, înmatriculat cu nr. x, rezultând avarierea autoturismului marca x întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen.
În drept, fapta inculpatului A. constând în aceea că la data de 29.10.2022, după producerea accidentului de trafic rutier, a încercat să o determine pe B., conducătoarea autoturismului avariat, prin oferirea unei sume de bani, să nu sesizeze organele de urmărire penală ori să nu dea declaraţii cu privire la evenimentul de trafic rutier cauzat la data de 29.10.2022, motivând că a consumat băuturi alcoolice, iar organele de poliţie i-ar suspenda dreptul de a conduce pe drumurile publice întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de influenţarea declaraţiilor prevăzută de art. 272 alin. (1) C. pen.
Constatând că sunt îndeplinite condiţiile cumulativ prevăzute de art. 396 alin. (2) C. proc. pen.., întrucât s-a stabilit dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta există, constituie infracţiune, sub aspectul laturii obiective şi subiective, şi a fost săvârşită de către inculpatul A. cu forma de vinovăţie prevăzută de lege, prima instanţă a dispus condamnarea acestuia pentru săvârşirea infracţiunilor de, conducere a unui autovehicul pe drumurile publice sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen. şi influenţarea declaraţiilor prevăzută de art. 272 alin. (1) C. pen.
La individualizarea pedepselor, instanţa a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv împrejurările şi modul de comitere a infracţiunilor, precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită şi rezultatul infracţiunilor comise, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal, nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.
Instanţa de fond a reţinut că fapta de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe săvârşită de inculpat prezintă pericol social întrucât alcoolul diminuează puterea de discernământ, capacitatea de concentrare şi atenţia conducătorilor auto, le alterează reflexele, timpul de reacţie, acuitatea văzului, iar numărul erorilor în conducerea autovehiculelor şi al încălcărilor de lege creşte în raport direct proporţional cu cantitatea de alcool ingerată.
De altfel, infracţiunea de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului este o infracţiune de pericol, astfel că, pentru a se evita producerea de accidente de circulaţie, legiuitorul a incriminat această faptă, pericolul social fiind unul abstract, inseparabil legat de materialitatea faptei, indiferent de împrejurările în care s-ar comite aceasta şi de urmările produse ori care s-ar fi putut produce cu privire la persoane sau bunuri. Astfel, instanţa a constatat că prin săvârşirea faptei analizate s-a pus în primejdie siguranţa celorlalţi participanţi la trafic, stare de pericol care este prezumată.
De asemenea, s-a reţinut că valoarea destul de ridicată a alcoolemiei constatate (1,49 g %0), precum şi producerea unui accident de circulaţie ilustrează comportamentul iresponsabil al inculpatului în calitate de participant la traficul rutier. Mai mult, inculpatul şi-a continuat deplasarea fără a verifica starea conducătorului auto al autoturismului acroşat.
Totodată, prima instanţă a reţinut că fapta de influenţarea declaraţiilor conturează un pericol social ridicat, reliefat de natura, valorile sociale cărora li s-a adus atingere, rezonanţa socială negativă a unor astfel de fapte. S-a reţinut că inculpatul după conducerea unui autoturism pe drumurile publice sub influenţa alcoolului şi producerea unui accident de circulaţie a încercat prin oferirea unor sume de bani să determine conducătoarea autoturismului avariat să nu sesizeze organele de poliţie ori să nu dea declaraţii cu privire evenimentul de trafic rutier, ceea ce a amplificat impactul negativ al infracţiunii, modalitate de săvârşire a faptei care manifestă o vădită lipsă de respect faţă de valori sociale fundamentale protejată de legea penală - relaţiile sociale referitoare la înfăptuirea justiţiei, săvârşirea infracţiunii putând duce la denaturarea adevărului într-o cauză penală.
Instanţa de fond a reţinut că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, are vârsta de 71 de ani, are studii superioare, pensionar, are calitatea de avocat, fiind înscris în rubrica "Avocaţi incompatibili".
Deopotrivă, s-a reţinut că acesta nu s-a sustras de la urmărire penală şi judecată, nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului, dimpotrivă, manifestând o conduită sinceră încă de la începutul cercetărilor.
Instanţa de fond a mai reţinut că faptele comise de inculpatul A. şi urmările produse în condiţiile mai sus descrise conturează un pericol social destul de ridicat, reliefat de natura, valorile sociale cărora li s-a adus atingere, rezonanţa socială negativă a unor astfel de fapte.
Totodată, a reţinut că scopul pedepsei constă în prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, scop care se realizează atât cu privire la persoanele cărora li se aplică o pedeapsă menită să asigure constrângerea şi reeducarea, cât şi cu privire la ceilalţi destinatari ai legii penale care vor adopta o conduită conformă cu exigenţele acestei legi în vederea evitării apariţiei unui raport de conflict cu statul. Funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancţiunii, care să ţină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condiţiile socio-etice impuse de societate.
Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât şi asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situaţia de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare şi de a se abţine de la săvârşirea de infracţiuni. Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată şi pusă în executare, intensitatea şi generalitatea dezaprobării morale a faptei şi făptuitorului, condiţionează caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin mărimea privaţiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracţiunii şi gradul de vinovăţie a făptuitorului.
Doar o pedeapsă justă şi proporţională este de natură să creeze aptitudinea subiectivă a inculpatului de a se corija şi elibera de deprinderile antisociale care l-au antrenat pe calea săvârşirii de infracţiuni.
Prin raportare la cele prezentate, respectiv pericolul social concret al infracţiunilor, atitudinea inculpatului, circumstanţele reale şi personale reţinute, prima instanţă a dispus condamnarea inculpatului A. la pedepse cu închisoarea orientate către minim, reduse ca urmare a reţinerii cauzei de atenuare.
În ceea ce priveşte modalitatea de individualizare a executării pedepsei, prima instanţă a constatat că, în mod cert prin comiterea infracţiunilor au fost afectate în mod serios relaţiile sociale protejate prin incriminarea conferită de lege, mai ales în contextul proliferării infracţiunilor de acest gen, impunându-se o reacţie fermă din partea organelor judiciare, astfel încât, chiar dacă inculpatul este lipsit de antecedente penale, are un comportament social corespunzător în comunitatea locală şi a recunoscut vinovăţia sa în cadrul procedurii simplificate de judecată, totuşi împrejurările şi modul comiterii faptelor, reliefate şi de valoarea îmbibaţiei alcoolice în sânge, urmările produse, precum şi încercarea de influenţare a declaraţiilor prin oferirea unei sume de bani, reprezintă criterii care conduc la concluzia că scopul preventiv educativ şi sancţionator al pedepsei poate fi atins în cazul inculpatului numai prin aplicarea unei pedepse cu suspendarea executării sub supraveghere.
Motivaţia inculpatului referitoare la starea de sănătate a soţiei sale, afecţiunile medicale de care suferă, prima instanţă a reţinut că nu pot justifica aplicarea dispoziţiilor art. 83 şi următoarele din C. pen., deoarece inculpatul avea multiple posibilităţi de deplasare, care i-ar fi permis să cumpere medicamente soţiei sale.
De asemenea, s-a apreciat că nici conduita sa procesuală, nu susţine posibilitatea aplicării dispoziţiilor art. 83 şi următoarele din C. pen., având în vedere gravitatea faptelor comise.
În opinia instanţei de fond, condamnarea inculpatului este de natură să îi atragă acestuia atenţia asupra importanţei respectării legii penale, fiind îndeplinite totodată şi funcţiile preventive şi coercitive ale pedepsei.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel inculpatul A..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală la data de 05 iulie 2023, sub nr. x/2023, fiind repartizată Completului nr. 8.
La data de 02.10.2023, apelantul inculpat A. a transmis la dosar, motive de apel.
În principal, apelantul inculpat a solicitat achitarea sa în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele de tipicitate ale infracţiunilor de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen., respectiv influenţarea declaraţiilor prevăzută de art. 272 alin. (1) C. pen., pentru care este cercetat.
În ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen., a susţinut că nu s-a stabilit îmbibaţia alcoolică pe care a avut-o în momentul producerii evenimentului şi s-a avut în vedere varianta legislativă de la momentul adoptării C. pen. în vigoare, care a fost supusă controlului constituţional şi cu privire la care prin Decizia nr. 732 din 16.12.2014 s-a statuat că pentru existenţa infracţiunii şi pentru îndeplinirea elementelor de tipicitate ale acesteia este necesar să se stabilească alcoolemia de la momentul depistării în trafic.
Astfel, apelantul inculpat a solicitat instanţei să constate că fapta nu este prevăzută de legea penală, iar proba constând în stabilirea alcoolemiei este nelegal administrată, întrucât laboratorul unde s-a efectuat analiza toxicologică nu este acreditat potrivit normelor sanitare în vigoare, proba fiind lovită de sancţiunea nulităţii absolute, sancţiune care poate fi invocată în orice stadiu al procesului penal. Ca atare, s-a apreciat că sunt aplicabile în cauză dispoziţiile art. 102 alin. (2) C. proc. pen. (probele obţinute în mod nelegal nu pot fi folosite în procesul penal).
În ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 272 C. pen., a susţinut că nu este incidentă în cauză situaţia avută în vedere de legiuitor în sensul de a nu sesiza organele de urmărire penală, ci încheierea unei înţelegeri având în vedere coliziunea uşoară între două autovehicule, potrivit dispoziţiilor art. 79 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002.
În subsidiar, criticând hotărârea apelată sub aspectul individualizării judiciare a executării pedepsei, apelantul inculpat a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 83 C. pen., privind amânarea aplicării pedepsei.
La primul termen de judecată care a fost stabilit la data de 11 octombrie 2023, Înalta Curte aducându-i la cunoştinţă inculpatului că are dreptul de a nu da declaraţie în cauză, atrăgându-i atenţia că ceea ce declară poate fi folosit ca mijloc de probă împotriva sa şi că nu va suferi nicio consecinţă nefavorabilă în cazul în care nu dă declaraţie în cauză, apelantul-inculpat A. a arătat că acesta a uzat de procedura simplificată în faţa instanţei fondului şi nu înţelege să dea vreo declaraţie în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepţii de invocat, Înalta Curte a constatat cauza în stare de judecată şi a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Examinând sentinţa penală atacată, din perspectiva motivelor de apel invocate, precum şi sub toate aspectele de fapt şi de drept, Înalta Curte apreciază apelul declarat de inculpatul A. ca fiind nefondat, pentru motivele ce vor fi arătate în continuare:
Prioritar, Înalta Curte reţine că soluţionarea cauzei în primă instanţă, s-a făcut în procedura simplificată a judecăţii în cazul recunoaşterii învinuirii, fiind respectate toate condiţiile prevăzute în art. 374 alin. (4), art. 375 alin. (1) şi art. 377 C. proc. pen., inculpatul A. declarând personal, anterior începerii cercetări judecătoreşti, că recunoaşte faptele reţinute în actul de sesizare în sarcina sa şi solicită ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală şi a înscrisurilor în circumstanţiere prezentate.
Se reţine deopotrivă că inculpatul şi-a exprimat acordul de a presta muncă neremunerată în folosul comunităţii în cazul în care va fi găsit vinovat de săvârşirea faptelor imputate.
Ca urmare a admiterii cererii formulate de inculpat, Înalta Curte reţine că nu au fost administrate alte probe, cauza fiind soluţionată pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.
Astfel, instanţa de fond a reţinut, în mod corect, starea de fapt şi încadrarea juridică a faptelor săvârşite de inculpatul A.,
- constând în aceea că, la data de 29.10.2022, în jurul orei 14:00, a condus autovehiculul marca x, înmatriculat cu nr. x pe drumul comuna 157 C Viişoara, din direcţia Piatra Neamţ către Bisericani, având o îmbibaţie alcoolică de 1,49 g‰ alcool pur în sânge la prima probă de sânge, recoltată la ora 15:22 şi, pe fondul neatenţiei şi a consumului de băuturi alcoolice, a intrat în coliziune cu autoturismul care îl preceda, marca x, înmatriculat cu nr. x, rezultând avarierea autoturismului marca x întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen.,respectiv
- la data de 29.10.2022, după producerea accidentului de trafic rutier, a încercat să o determine pe B., conducătoarea autoturismului avariat, prin oferirea unei sume de bani, să nu sesizeze organele de urmărire penală ori să nu dea declaraţii cu privire la evenimentul de trafic rutier cauzat la data de 29.10.2022, motivând că a consumat băuturi alcoolice, iar organele de poliţie i-ar suspenda dreptul de a conduce pe drumurile publice întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de influenţarea declaraţiilor prevăzută de art. 272 alin. (1) C. pen.
Efectuând propria analiză a probatoriului ce a fundamentat trimiterea în judecată, Înalta Curte constată că prima instanţă a reţinut în mod corect şi complet situaţia de fapt şi a realizat o justă interpretare şi apreciere a mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale, din care rezultă atât existenţa faptei imputate apelantului - inculpat, cât şi săvârşirea acesteia cu forma de vinovăţie cerută de lege, respectivele mijloace de probă coroborându-se cu depoziţia dată de inculpat la data de 02 mai 2023, în care a arătat că recunoaşte fapta reţinută în sarcina sa.
Potrivit dispoziţiilor art. 336 alin. (1) C. pen., conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.
Sub aspectul laturii obiective, se reţine că elementul material al infracţiunii constă în acţiunea de a conduce autoturismul pe drumurile publice având o îmbibaţie alcoolică peste limita legală, respectiv de 1,49 g ‰ alcool pur în sânge la prima probă, refuzând recoltarea celei de-a doua aşa cum rezultă din buletinul de analiză toxicologică nr. x din 02.11.2022 al SJML Neamţ. Buletinul a fost emis cu respectarea dispoziţiilor legale de către o unitate medicală care îşi desfăşoară activitatea potrivit normelor legale.
Urmarea imediată o reprezintă o stare de pericol produsă pentru siguranţa circulaţiei pe drumurile publice.
Legătura de cauzalitate între elementul material şi urmarea imediată rezultă din însăşi materialitatea faptei.
La încadrarea în drept a faptei se are în vedere şi vinovăţia inculpatului, în modalitatea intenţiei indirecte; inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale şi, deşi nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui.
Potrivit dispoziţiilor art. 272 alin. (1) C. pen., Încercarea de a determina sau determinarea unei persoane (…) să nu sesizeze organele de urmărire penală, să nu dea declaraţii, să îşi retragă declaraţiile, să dea declaraţii mincinoase ori să nu prezinte probe, într-o cauză penală (…), se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani.
Cu privire la latura obiectivă, se reţine că elementul material al infracţiunii constă în actul de corupere al martorului B., pentru a nu sesiza organele de poliţie ori să nu dea declaraţii cu privire la evenimentul de trafic rutier cauzat la data de 29.10.2022.
Urmarea imediată o reprezintă o stare de pericol pentru desfăşurarea normală şi legală a activităţii de înfăptuire a justiţiei, săvârşirea infracţiunii putând duce la denaturarea adevărului, nefiind necesar ca rezultatul să se şi materializeze întrucât infracţiunea este una de pericol abstract.
În ceea ce priveşte latura subiectivă, se reţine că inculpatul a acţionat cu forma de vinovăţie prevăzută de art. 16 alin. (3) lit. a) C. pen., respectiv intenţie directă întrucât acesta a prevăzut că prin acţiunea sa s-ar putea pune în pericol înfăptuirea justiţiei şi a urmărit producerea acestui rezultat, respectiv de a împiedica sesizarea organelor de poliţie.
Aşadar, instanţa de apel reţine că, dincolo de orice îndoială rezonabilă faptele există, constituie infracţiuni, sub aspectul laturii obiective şi subiective, şi au fost săvârşite de către inculpatul A. cu forma de vinovăţie prevăzută de lege, întrunind astfel elementele de tipicitate ale infracţiunilor de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen. şi influenţarea declaraţiilor prevăzută de art. 272 alin. (1) C. pen.
În ceea ce priveşte celelalte critici formulate de apelant, Înalta Curte constată că, de asemenea, sunt neîntemeiate, având în vedere că acesta s-a prevalat de dispoziţiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen., recunoscând faptele reţinute în actul de sesizare în sarcina sa şi solicitând ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală şi a înscrisurilor în circumstanţiere prezentate. Practic, direct în calea de atac inculpatul contestă probele şi solicită o soluţie de achitare după ce, în primă instanţă a fost condamnat în procedură simplificată.
Totodată, Înalta Curte constată că, în cauză, s-a realizat o evaluare judicioasă a criteriilor prevăzute de art. 74 alin. (1) C. pen., fiind valorificate în mod corespunzător toate împrejurările ce ţin de fapta comisă şi de persoana inculpatului, situaţie în care a fost stabilită o sancţiune penală corect individualizată, sub aspectul modalităţii de executare.
În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei aplicate, Înalta Curte, având în vedere împrejurările anterior expuse, ce imprimă faptelor comise un grad de pericol social ridicat, constată, în acord cu judecătorul fondului, că se impune executarea acesteia în regim neprivativ de libertate, în condiţiile prevăzute de art. 91 C. pen., suspendarea sub supraveghere a executării sancţiuni penale fiind aptă, raportat la situaţia concretă din speţă, să asigure realizarea scopului executării pedepsei.
De altfel, Înalta Curte nu poate da curs solicitării apelantului inculpat A. de aplicare a dispoziţiilor ce reglementează amânarea aplicării pedepsei, ca formă de individualizare judiciară a executării acesteia, întrucât, deşi formal sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 83 C. pen., referitor la cuantumul pedepsei stabilite (1 an şi 1 luni şi 10 zile închisoare), lipsa antecedentelor penale, vârsta de 71 ani, conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii (acesta conformându-şi atitudinea exigenţelor legii penale, bucurându-se de apreciere în activitatea desfăşurată ca avocat, manifestând o conduită sinceră în cursul procesului penal), îndeplinirea acestora nu creează pentru inculpat un drept la beneficiul măsurii amânării pedepsei, ci o vocaţie la aceasta, deoarece cea de a patra condiţie lasă la aprecierea instanţei o astfel de măsură.
Or, faţă de circumstanţele comiterii faptelor, avându-se în vedere în acest sens că acuzatul a condus în timpul zilei, la o oră în care traficul este intens, după ingerarea unei cantităţi de alcool peste limita legală admisă, un autoturism pe drumurile publice, producând şi un accident de circulaţie, iar ulterior a şi încercat să ascundă evenimentul rutier, cât şi faţă de circumstanţele personale ale inculpatului şi conduita sa procesuală, Înalta Curte apreciază că simpla stabilire a unei pedepse fără pronunţarea unei hotărâri de condamnare nu este suficientă pentru reeducarea inculpatului şi prevenirea săvârşirii de către acesta de noi fapte antisociale în viitor.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 66 din data de 22 iunie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2023.
În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., apelantul inculpat va fi obligat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 66 din data de 22 iunie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2023.
Obligă apelantul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 07 februarie 2024.