Şedinţa publică din data de 07 februarie 2024
Deliberând asupra excepţiei inadmisibilităţii invocată din oficiu, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 07.12.2023 pronunţată în dosarul nr. x/2022 al Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a dispus, în temeiul art. 386 din C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 din C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 din C. pen., perioada reţinută în actul de sesizare urmând a fi reconfigurată la 04.03.2013 - noiembrie 2014, pentru inculpata A..
S-a dispus reconfigurarea perioadei în care este acuzat inculpatul B. prin rechizitoriu de săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 din C. pen. la perioada 23 august 2010 - 04 martie 2013, pentru inculpatul B..
În temeiul art. 386 alin. (1) din C. proc. pen., s-a reţinut că inculpaţii au dreptul la pregătirea apărării faţă de schimbarea încadrării juridice şi reconfigurarea perioadei de timp aferente presupusei infracţiuni de evaziune fiscală.
În baza art. 386 din C. proc. pen. a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpatul C., prin apărător ales, din infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (3) din Legea nr. 241/2005 în art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005.
S-a reţinut că aplicarea legii penale mai favorabile, conform art. 5 din C. pen., cu privire la infracţiunile de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (3) din Legea nr. 241/2005, art. 35 din C. pen. şi art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019 nu reprezintă o schimbare de încadrare juridică conform art. 386 din C. proc. pen., ci o problemă de aplicare a legii penale, astfel încât se va realiza prin hotărârea care se va pronunţa.
Au fost respinse cererile şi excepţiile privind neregularitatea rechizitoriului şi cererea de restituire a cauzei la procuror pentru îndreptarea neregularităţilor actului de sesizare.
S-a menţionat că această soluţie poate fi atacată cu apel odată cu hotărârea asupra fondului cauzei.
A fost respinsă proba constând în efectuarea unui supliment la raportul de expertiză contabil financiară întocmit în cauză, prin care să se stabilească valoarea prejudiciului pentru perioada 2010 - 2013 şi 2013, de la intrarea în vigoare a Legii nr. 50/2013 până în noiembrie 2014, solicitată de către inculpatul C. prin apărătorul ales.
A fost încuviinţată cererea de amânare formulată de partea civilă ANAF -DGRFP Craiova - AJFP Olt.
S-a dispus revenirea cu adresă către partea civilă ANAF - DGRFP Craiova - AJFP Olt pentru a comunica dacă a fost recuperat în totul sau în parte prejudiciul cu care s-a constituit parte civilă şi să înainteze acte doveditoare în acest sens, dacă se mai menţine constituirea de parte civilă, în ce obiect şi în ce limite şi, totodată, pentru a comunica ce plăţi s-au efectuat de către S.C. D. S.R.L., cu ce titlu şi dacă sunt identice cu cele cu care s-au constituit parte civilă în dosar, ataşându-se copie acte lichidator, copie rechizitoriu şi copie cerere constituire parte civilă.
S-a dispus amânarea cauzei şi s-a acordat termen la data de 09.01.2024, ora 13, complet CD25, pentru când s-a citat inculpata S.C. D. S.R.L., termen în cunoştinţă având inculpaţii C., A., B. şi partea civilă Statul Român prin ANAF - DGRFP Craiova - AJFP Olt, conform art. 353 alin. (2) din C. proc. pen.
Pentru a pronunţa această hotărâre, curtea de apel a apreciat întemeiată cererea formulată de către partea civilă ANAF - DGRFP Craiova - AJFP Olt, prin care a solicitat amânarea cauzei pentru a comunica informaţiile cerute de către instanţă la termenul de judecată din data de 15.11.2023.
De asemenea, în temeiul art. 100 alin. (4) lit. b) din C. proc. pen. raportat la art. 180 din C. proc. pen., a respins proba constând în efectuarea unui supliment la raportul de expertiză contabil financiară întocmit în cauză, prin care să se stabilească valoarea prejudiciului pentru perioada 2010 - 2013 şi 2013, de la intrarea în vigoare a Legii nr. 50/2013 până în noiembrie 2014, solicitată de către inculpatul C. prin apărătorul ales, întrucât raportul de expertiză întocmit în cursul urmăririi penale şi suplimentul de expertiză întocmit în cursul cercetării judecătoreşti sunt complete în raport cu obiectivele stabilite de instanţa de judecată.
Totodată, s-a constatat că se impune să se revină cu adresă către partea civilă ANAF - DGRFP Craiova - AJFP Olt pentru a comunica dacă a fost recuperat în totul sau în parte prejudiciul cu care s-a constituit parte civilă şi să înainteze acte doveditoare în acest sens, dacă se mai menţine constituirea de parte civilă, în ce obiect şi în ce limite şi, totodată, pentru a comunica ce plăţi s-au efectuat de către S.C. D. S.R.L., cu ce titlu şi dacă sunt identice cu cele cu care s-au constituit parte civilă în dosar, ataşându-se copie acte lichidator, copie rechizitoriu şi copie cerere constituire parte civilă.
În temeiul art. 386 din C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 din C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 din C. pen., perioada reţinută în actul de sesizare urmând a fi reconfigurată la 04.03.2013 - noiembrie 2014, pentru inculpata A.. S-a reţinut că motivarea se va realiza prin hotărâre.
De asemenea, s-a dispus reconfigurarea perioadei în care este acuzat inculpatul B. prin rechizitoriu de săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 din C. pen. la perioada 23 august 2010 - 04 martie 2013, pentru inculpatul B.. S-a reţinut că motivarea se va realiza prin hotărâre.
Totodată, s-a reţinut că, în temeiul art. 386 alin. (1) din C. proc. pen., inculpaţii au dreptul la pregătirea apărării faţă de schimbarea încadrării juridice şi reconfigurarea perioadei de timp aferente presupusei infracţiuni de evaziune fiscală.
În baza art. 386 din C. proc. pen., a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpatul C., prin apărător ales, din infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (3) din Legea nr. 241/2005 în art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005. S-a reţinut că motivarea se va realiza prin hotărâre.
Referitor la aplicarea legii penale mai favorabile, s-a reţinut că, potrivit art. 5 din C. pen., cu privire la infracţiunile de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (3) din Legea nr. 241/2005, art. 35 din C. pen. şi de spălare a banilor prevăzută de art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019, aceasta nu reprezintă o schimbare de încadrare juridică conform art. 386 din C. proc. pen., ci o problemă de aplicare a legii penale, astfel încât se va realiza prin hotărârea care se va pronunţa.
În continuare, curtea de apel a reţinut că se impune respingerea cererilor şi excepţiilor privind neregularitatea rechizitoriului şi cererea de restituire a cauzei la procuror pentru îndreptarea neregularităţilor actului de sesizare, pentru următoarele argumente:
În ceea ce priveşte hotărârea din 21 octombrie 2021 a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene în cauza C-282/2020, invocată în susţinerea cererii, s-a reţinut că, potrivit art. 20 din Constituţia României, dispoziţiile legii fundamentale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor trebuie interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte, iar dacă există neconcordanţe între acestea şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia situaţiei în care legislaţia română conţine prevederi mai favorabile.
Totodată, în conformitate cu dispoziţiile art. 148 alin. (2) din Constituţia României, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Aceste dispoziţii din legea fundamentală transpun în legislaţia internă principiul supremaţiei dreptului Uniunii Europene asupra dreptului naţional, în ansamblul său, principiu consacrat în jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene încă din 1964 (hotărârea din 15 iulie 1964 dată în cauza 6/64 Costa c./Enel). Prioritatea normelor comunitare funcţionează în raport cu toate dispoziţiile naţionale şi impune tuturor organelor statelor membre, inclusiv jurisdicţiilor constituţionale, obligaţia de a lăsa neaplicată orice prevedere internă, fie ea şi de natură constituţională, în cazul unui conflict cu o normă de drept a Uniunii Europene (hotărârile pronunţate în cauzele Simmenthal 106/77, Factortame I. 213/98 şi Murphy 157/87).
Hotărârea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene din 21 octombrie 2021, pronunţată în Cauza C-282/20 ZX, a stabilit următoarele:
- articolul 6 alin. (3) din Directiva 2012/13/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 22 mai 2012 privind dreptul la informare în cadrul procedurilor penale şi articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene trebuie interpretate în sensul că se opun unei legislaţii naţionale care nu prevede o cale procedurală ce permite să se remedieze după şedinţa preliminară într-o cauză penală neclarităţile şi lacunele din conţinutul rechizitoriului care aduc atingere dreptului persoanei acuzate de a i se comunica informaţii detaliate cu privire la acuzare;
- articolul 6 alin. (3) din Directiva 2012/13 şi articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene trebuie interpretate în sensul că instanţa de trimitere este obligată să efectueze, în măsura posibilului, o interpretare conformă a legislaţiei naţionale privind modificarea acuzării care să permită procurorului să remedieze neclarităţile şi lacunele din conţinutul rechizitoriului în cadrul şedinţei de judecată, protejând în acelaşi timp în mod activ şi real dreptul la apărare al persoanei acuzate. Numai în cazul în care consideră că o interpretare conformă în acest sens nu este posibilă, instanţa de trimitere trebuie să lase neaplicată dispoziţia naţională care interzice suspendarea procedurii judiciare şi trimiterea cauzei la procuror pentru ca acesta să întocmească un nou rechizitoriu.
Din această perspectivă, instanţa europeană a reamintit, în primul rând, că "articolul 6 din Directiva 2012/13 defineşte în dispoziţiile pe care le conţine norme referitoare la dreptul la informare cu privire la acuzare, care urmăresc să garanteze caracterul echitabil al procedurii şi să permită exercitarea efectivă a dreptului la apărare [Hotărârea din 13 iunie 2019, Moro, C-646/17, EU:C:2019:489, pct. 43, precum şi Ordonanţa din 14 ianuarie 2021, UC şi TD (Vicii de formă ale actului de acuzare), C-769/19, nepublicată, EU:C:2021:28, pct. 43]. După cum se arată, în esenţă, în cuprinsul considerentelor (14) şi (41) ale Directivei 2012/13, aceasta se întemeiază pe drepturile prevăzute în special la articolele 47 şi 48 din cartă şi urmăreşte promovarea acestor drepturi. Mai exact, articolul 6 din directivă consacră în mod expres un aspect al dreptului la o cale efectivă de atac şi al dreptului la apărare, consacrate la articolul 47 şi la articolul 48 alin. (2) din cartă (a se vedea în acest sens Hotărârea din 5 iunie 2018, Kolev şi alţii, C-612/15, EU:C:2018:392, pct. 88, precum şi Hotărârea din 14 mai 2020, Staatsanwaltschaft Offenburg, C-615/18, EU:C:2020:376, pct. 71)" (parag. 25 şi 26).
S-a reţinut că, în jurisprudenţa sa, "în ceea ce priveşte momentul în care trebuie asigurat beneficiul drepturilor procedurale consacrate la articolul 6 alin. (3) din Directiva 2012/13, Curtea a arătat că, în principiu, acesta este cel târziu înainte ca instanţa penală să înceapă examinarea acuzaţiei pe fond şi să deschidă dezbaterile [a se vedea în acest sens Hotărârea din 12 februarie 2020, Kolev şi alţii, C-704/18, EU:C:2020:92, pct. 39, precum şi Ordonanţa din 14 ianuarie 2021, UC şi TD (Vicii de formă ale actului de acuzare), C-769/19, nepublicată, EU:C:2021:28, pct. 44]. În această privinţă, Curtea a statuat că nicio dispoziţie din Directiva 2012/13 nu se opune ca instanţa să ia măsurile necesare în vederea regularizării rechizitoriului, cu condiţia ca dreptul la apărare şi dreptul la un proces echitabil să fie protejate în mod corespunzător (a se vedea în acest sens Hotărârea din 5 iunie 2018, Kolev şi alţii, C-612/15, EU:C:2018:392, pct. 94)" (parag. 27 şi 28).
Inculpatul C. a solicitat, prin apărător ales, aplicarea Deciziei C.J.U.E. din 21 octombrie 2021 şi restituirea cauzei la parchet, invocând, pe de o parte, neclaritatea actului de sesizare, iar pe de altă parte, nelegala citare în procedura de cameră preliminară şi, astfel, imposibilitatea de a formula cereri şi excepţii privind legalitatea probelor şi a actelor de urmărire penală.
Curtea de Apel Craiova a reţinut că problema decurgând din pretinsa citare nelegală în cursul procedurii de cameră preliminară nu poate constitui un motiv de restituire a cauzei la parchet, decurgând din aplicarea jurisprudenţei Curţii de Justiţie a Uniunii Europene invocate, întrucât aceasta priveşte neregularităţile rechizitoriului, care afectează dreptul la apărare.
Nelegala citare a unei părţi nu constituie un caz de nulitate absolută conform art. 281 din C. proc. pen., ci poate fi sancţionată cu nulitatea relativă conform art. 282 alin. (1) din C. proc. pen. - încălcarea oricăror dispoziţii legale în afara celor prevăzute la art. 281 determină nulitatea actului atunci când prin nerespectarea cerinţei legale s-a adus o vătămare drepturilor părţilor ori ale subiecţilor procesuali principali, care nu poate fi înlăturată altfel decât prin desfiinţarea actului.
De asemenea, s-a reţinut că, din punct de vedere procedural, sancţiunea nulităţii relative trebuie invocată într-un anumit termen, conform art. 282 alin. (3) din C. proc. pen., respectiv în cursul sau imediat după efectuarea actului, sau cel mai târziu în termenele prevăzute de art. 282 alin. (4) lit. a) din C. proc. pen., până la închiderea procedurii de cameră preliminară, dacă încălcarea a intervenit în cursul urmăririi penale sau în această procedură.
Aşadar, nulitatea relativă decurgând din nelegala citare în cursul procedurii de cameră preliminară putea fi invocată, conform art. 347 din C. proc. pen., direct în calea de atac a contestaţiei împotriva încheierii de cameră preliminară, dacă partea nu a avut ocazia să o invoce judecătorului de cameră preliminară de la prima instanţă sau dacă, deşi ar fi invocat-o, judecătorul a apreciat că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru anularea actului. Or, curtea de apel a constatat că, în prezenta cauză, nu a fost formulată contestaţie împotriva încheierii de cameră preliminară prin care s-a dispus începerea judecăţii.
Totodată, s-a reţinut că, hotărârea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene din 21 octombrie 2021, pronunţată în Cauza C-282/20 ZX este aplicabilă într-o cauză aflată pe rolul unei instanţe naţionale, dacă sunt îndeplinite cel puţin două condiţii:
a) a fost depăşită faza camerei preliminare şi cauza se află în cursul judecăţii, situaţie în care, ca şi în legislaţia statului care s-a adresat Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (Bulgaria), potrivit legislaţiei naţionale nu se mai poate proceda la regularizarea actului de sesizare;
b) neclaritatea acuzaţiei afectează dreptul la apărare al inculpatului, în sensul că, nefiind clar pentru acesta ceea ce i se impută, nu îşi poate formula apărările în cauză;
c) neregularitatea actului de sesizare nu a fost îndreptată în procedura camerei preliminare;
d) instanţa să nu poată pronunţa, în lipsa unei clarificări a acuzaţiei, o soluţie mai favorabilă inculpatului decât restituirea cauzei la procuror.
Curtea de apel a reţinut că în prezenta cauză, inculpatul nu a invocat cereri şi excepţii în procedura de cameră preliminară, nu a participat personal sau prin reprezentant la această fază procesuală. Însă, judecătorul de cameră preliminară de la instanţa de fond a analizat din oficiu regularitatea rechizitoriului, constatând că acesta cuprinde datele referitoare la: faptă, încadrarea juridică, datele privitoare la persoana inculpaţilor, actele de urmărire penală efectuate, motivarea măsurilor dispuse, date cu privire la latura civilă, mijloacele de probă administrate pe parcursul urmăririi penale, persoanele ce urmează să fie citate şi calitatea acestora, cheltuielile judiciare, dispoziţia de trimitere în judecată a inculpaţilor (încheiere finală camera preliminară nr. 4/2022).
Astfel, judecătorul de cameră preliminară de la instanta de fond a retinut: "La data de 20.10.2022 Curtea de Apel Craiova a efectuat verificări în DEPABD cu privire la ultimul domiciliu al inculpatului C., iar din procesul-verbal întocmit la data de 20.10.2022 a rezultat faptul că inculpatul figurează cu domiciliul activ din data de 25 aprilie 2014 în jud. Olt acolo unde i-a fost comunicat rechizitoriul".
În continuare, Curte de Apel Craiova a reţinut că, într-adevăr, actul de sesizare este amplu întocmit, însă legislaţia procesual penală nu reglementează un model de întocmire a rechizitoriului, astfel încât un asemenea act procesual amplu, în care se analizează în mod exhaustiv probele administrate nu poate fi considerat neclar, din perspectiva inteligibilă a naturii şi conţinutului acuzaţiilor penale. Astfel, instanţa a constatat că rechizitoriul cuprinde o detaliere a evenimentelor începând cu 2010 până la epuizarea presupuselor activităţi infracţionale; sunt indicate coordonatele temporale; neclarităţile privind încadrarea juridică nu afectează claritatea actului de sesizare, întrucât încadrarea juridică constituie o problemă de drept care este supusă dezbaterii în cursul procedurii de judecată, sediul materiei fiind în prevederile art. 386 din C. proc. pen. - judecata, iar nu în faza camerei preliminare.
Exigenţele referitoare la descrierea acuzaţiei penale sunt îndeplinite, întrucât circumstanţele de timp, loc şi modalitate de comitere sunt indicate în cuprinsul actului de sesizare, cu o precizie suficientă pentru a permite inculpatului să înţeleagă, cu exactitate, conţinutul faptic al acuzaţiei penale (I.C.C.J. secţia penală, completul de 2 judecători de cameră preliminară, încheierea nr. 779 din 20 noiembrie 2020).
De asemenea, instanţa a reţinut că, în cursul cercetării judecătoreşti inculpatul, prin apărător, a participat la administrarea probelor şi a avut posibilitatea de a formula cereri, de a adresa întrebări martorilor pe baza actului de sesizare astfel întocmit, nefiind identificat un moment în care sarcina apărării să fie îngreunată de modul de întocmire a rechizitoriului. Totodată, a arătat că modul de coroborare a probelor va fi analizat prin hotărâre.
Aşadar, curtea de apel a subliniat că rechizitoriul cuprinde detaliat datele în care se susţine ca au fost comise infracţiunile, prin indicarea perioadelor de timp, calităţii deţinute de inculpaţi, însă îndeplinirea condiţiilor pentru angajarea răspunderii penale nu poate fi cenzurata în cursul judecaţii, ci numai prin hotărârea asupra fondului cauzei. Succesiunea de modificări legislative se subsumează aplicării legii penale mai favorabile conform art. 5 din C. pen. şi va fi analizată prin hotărâre, iar nu în cursul judecaţii, întrucât priveşte condiţiile şi limitele angajării răspunderii penale (principiul legalităţii incriminării şi aplicării pedepselor, principiul aplicării legii penale mai favorabile).
Pentru considerentele de mai sus, Curtea de Apel Craiova a constatat că hotărârea din 21 octombrie 2021 a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene în cauza C-282/2020 nu are incidenţă în cauză, cererile formulate de inculpat fiind nefondate.
Împotriva încheierii din data de 07.12.2023 pronunţată în dosarul nr. x/2022 al Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, inculpatul C. a formulat o cale de atac intitulată "contestaţie".
În esenţă, inculpatul C. a susţinut că formulează contestaţie împotriva încheierii pronunţate la data de 07.12.2023 şi comunicată apărătorului ales la data de 20.12.2023, doar în ceea ce priveşte cererea formulată la data de 07.12.2023, prin care au fost invocate cereri şi excepţii cu privire la legalitatea actului de sesizare a instanţei de judecată şi prin inermediul cărora a solicitat instanţei de judecată să retrimită rechizitioriul la parchet, în vedere remedierii lacunelor şi neclarităţilor din acesta.
Astfel, inculpatul a învederat că a formulat contestaţie în temeiul art. 347 din C. proc. pen., având în vedere că instanţa de fond a respins cererile şi excepţiile invocate.
De asemenea, a susţinut că încheierea pronunţată la data de 07.12.2023 este greşită atât pe fond, cât şi cu privire la calea de atac stabilită. În acest sens, a precizat că instanţa de fond ar fi trebuit să menţioneze calea de atac pentru schimbările de încadrare juridică puse în discuţie (odată cu fondul), iar pentru cererile şi excepţiile invocate cu privire la legalitatea actului de sesizare, la stabilirea căii de atac trebuiau respectate dispozitile art. 347 din C. proc. pen., respectiv trei zile de la comunicarea încheierii, nu cum greşit a stabilit instanţa, aceeaşi cale de atac pentru toate cererile puse în discuţie, şi anume odată cu fondul.
La data de 06.02.2024, inculpatul C. a trimis, pe email, note scrise.
În esenţă, a solicitat admiterea contestaţiei şi, pe cale de consecinţă, retrimiterea dosarului la instanţa de fond pentru a se dezînvesti şi a trimite cauza la parchet pentru refacerea actului de urmărire penală.
Inculpatul a apreciat că, în cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 347 din C. proc. pen., art. 342 şi următoarele din C. proc. pen., precum şi Decizia Curţii de Justiţie a Uniunii Europene pronunţată la data de 21 octombrie 2021 în cauza C282/20, existând, aşadar, posibilitatea ca neregularităţile rechizitoriului să fie remediate şi după închiderea procedurii de cameră preliminară.
În continuare, inculpatul a prezentat motivele pentru care apreciază că rechizitoriul este neclar (lipsa descrierii unor acte materiale, omisiunea indicării datei de început şi de sfârşit a activităţii infracţionale, a datelor la care au fost săvârşite faptele, contribuţia fiecărui participant la actul material, precum şi inadvertenţele în descrierea contribuţiei unora dintre participanţii la comiterea faptelor). De asemenea, inculpatul C. a susţinut că, în camera preliminară, procedura de citare nu a fost legal îndeplinită cu acesta.
Totodată, a apreciat că încheierea atacată este nemotivată cu privire la criticile vizând încălcarea dreptului la un proces echitabil prin lipsa aducerii la cunoştinţă a învinuirii de îndată şi prin efectuarea urmăririi penale preponderent în faza actelor premergătoare, dar şi a celor vizând trimiterea în judecată pentru o modalitate de comitere a faptei pentru care nu s-a început urmărirea penală şi nu s-a pus în mişcare acţiunea penală.
Analizând hotărârea atacată prin raportare la actele dosarului, Înalta Curte constată următoarele:
Prioritar, trebuie subliniat că, în mod corect, calea de atac formulată de inculpatul C. a fost înregistrată în sistemul Ecris ca fiind apel împotriva încheierii din data de 07.12.2023 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2022.
Astfel, se observă că obiectul căii de atac formulate de inculpatul C. nu îl reprezintă încheierea judecătorului de cameră preliminară, pentru a putea fi aplicabile dispoziţiile art. 347 din C. proc. pen. (care prevăd calea de atac a contestaţiei), invocate în motivele depuse la dosar, ci încheierea din data de 07.12.2023, pronunţată în cursul judecăţii la prima instanţă.
În aceste condiţii, calea de atac exercitată împotriva unei încheieri pronunţate în cursul judecăţii la prima instanţă a fost înregistrată, în mod corect, ca fiind apel.
Examinând, în continuare, admisibilitatea apelului declarat de inculpatul C. constată că acesta este inadmisibil, pentru considerentele care vor fi expuse.
Procesul penal se desfăşoară în conformitate cu dispoziţiile legale, iar hotărârile judecătoreşti sunt supuse numai acelor căi de atac prevăzute de lege.
Dând eficienţă principiilor legalităţii căilor de atac şi liberului acces la justiţie, reglementate de dispoziţiile art. 129 şi art. 21 din Constituţie, precum şi exigenţelor determinate de art. 13 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, admisibilitatea acestora fiind condiţionată de exercitarea lor potrivit legii, în termenele şi pentru motivele reglementate de normele incidente în materie.
Astfel, procesul penal se desfăşoară în conformitate cu dispoziţiile legale, iar hotărârile judecătoreşti vor fi supuse numai acelor căi de atac prevăzute de lege.
Dispoziţiile art. 408 din C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de apel, dispunând că sentinţele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel, iar încheierile pot fi atacate cu apel numai odată cu sentinţa, cu excepţia cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu apel.
Raportând aceste consideraţii teoretice la datele concrete ale speţei, Înalta Curte constată că a fost învestită cu soluţionarea apelului declarat de inculpatul C. împotriva încheierii pronunţate la data de 07 decembrie 2023 de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022.
Prin încheierea atacată, instanţa de fond s-a pronunţat asupra schimbării încadrării juridice a unor infracţiuni, precum şi asupra unor probe şi a încuviinţat cererea de amânare formulată de partea civilă ANAF - DGRFP Craiova - AJFP Olt. De asemenea, a respins cererile şi excepţiile privind neregularitatea rechizitoriului şi cererea de restituire a cauzei la procuror pentru îndreptarea neregularităţilor actului de sesizare, formulate de inculpatul C..
Înalta Curte reţine că, în ceea ce priveşte încheierea din data de 07 decembrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, nu există o dispoziţie expresă în sensul că aceasta poate fi atacată cu vreo cale separată de atac. Or, în lipsa unor dispoziţii legale exprese, sunt incidente dispoziţiile comune, în sensul că încheierile pot fi atacate cu apel numai odată cu sentinţa.
Cu alte cuvinte, aşa cum în mod corect s-a menţionat în hotărârea atacată şi contrar celor susţinute de inculpatul C., încheierea din data de 07 decembrie 2023 nu este supusă vreunei căi separate de atac, putând fi atacată cu apel doar odată cu fondul cauzei, potrivit art. 408 alin. (2) din C. proc. pen.
Prin urmare, atâta timp cât prin lege nu este reglementată posibilitatea exercitării unei căi separate de atac, o asemenea procedură nu este admisibilă, întrucât în situaţia contrară s-ar încălca principiul instituit prin art. 129 din Constituţia României, potrivit căruia "împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile … pot exercita căile de atac, în condiţiile legii". În consecinţă, recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual. Inadmisibilitatea operează automat şi inevitabil, ori de câte ori un act procesual este lipsit de bază legală.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. a) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de inculpatul C. împotriva încheierii pronunţate la data de 07 decembrie 2023 de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022.
În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelantul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de inculpatul C. împotriva încheierii pronunţate la data de 07 decembrie 2023 de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022.
Obligă apelantul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 07 februarie 2024.